sâmbătă, 12 octombrie 2013

Batrani romani si batrani europeni

La ce vârstă sunt consideraţi bătrâni românii şi la ce vârstă sunt bătrâni europenii din vest

Un scriitor din Franţa se întreba într-un articol la ce vârstă se poate scrie în presă despre o persoană că este bătrână.
Unii francezi s-au arătat deranjaţi să vadă în presă referiri la persoane de peste 60 de ani ce erau categorisite ca vârstnice, întrebându-se cum trebuie să fie atunci considerate persoanele de peste 80 de ani.



Deşi la locul de muncă persoanele de peste 50 de ani sunt deja considerate ca "în vârstă", în societate persoanele de peste 60 de ani sunt în general în bună stare de sănătate şi pline de viaţă, astfel încât nu se consideră şi nu sunt considerate bătrâne. Un sondaj efectuat în Franţa asupra acestui subiect a arătat că francezii plasează în medie vârsta   bătrâneţii la 68 de ani.
E suficient să vedem că foarte multe croaziere organizate de firmele de turism din vest se adresează cu precădere pensionarilor, care au suficienţi bani pentru a călători, au şi dorinţa să o facă, dar nu vor să aibă prea multe probleme cu transportul bagajelor.
Unii gerontologi (de acolo) consideră că începutul bătrâneţii ar trebui să fie considerat la vârsta de 75 de ani. Într-adevăr, la 75 de ani francezii mai au (în medie) vreo şase ani de trăit. La noi, cei mai mulţi nu ajung la 75 de ani.

Dar asta e în Franţa. La noi, lucrurile stau cu totul altfel.



E suficient să ne uităm pe graficul vârstei medii de viaţă din ţările din UE (reprezentat cu bleumarin) şi pe graficul vârstelor de pensionare din aceleaşi ţări (reprezentat cu roşu).
Dacă vârsta de pensionare de la noi este asemănătoare cu vârstele de pensionare din ţările din vest(mai puţin Franţa, unde pensionarea efectivă se face mult mai timpuriu- folosindu-se facilitatea pensionării anticipate- în schimb speranţa de viaţă de la noi depăşeşte doar cu câţiva ani vârsta de pensionare.
În aceste condiţii, nu ne mirăm că auzim la televizor că "o bătrână de 61 de ani a murit pe când era în pelerinaj la sfânta Parachiva". Românca era, la 61 de ani, chiar foarte bătrână, odată ce era aproape de sfârşitul vieţii. Era bolnavă, efortul unei călătorii a fost peste puterile sale. Mai ales că (se spune) nici nu mâncase. Desigur nu fiindcă postea, ci pentru că nu şi-a permis să-şi cumpere ceva de mâncare.


Longevitatea scăzută de la noi spune multe despre condiţiile de viaţă din România.

Alimentaţia "din sărăcie", cu alimente de proastă calitate pentru că veniturile nu sunt suficiente pentru ceva mai acătării, asistenţa medicală din ce în ce mai proastă şi mai scumpă, medicamentele scumpe faţă de veniturile celei mai mari părţi a populaţiei- aproape inaccesibile pentru destul de multe persoane, mediul poluat , toate acestea contribuie la îmbătrânirea prematură a populaţiei.

Iar perspectivele care sunt?

Alimentaţia nu se va putea îmbunătăţi (în ciuda numeroaselor sfaturi preţioase de la tv sau din reviste) câtă vreme fructele şi legumele de bună calitate, netratate cu chimicale pe câmp dar nici cu alte chimicale sau prin iradiere în sistemul de comercializare prin supermarket uri)  sunt prea scumpe pentru buzunarele pensionarilor, ba chiar şi ale multor salariaţi.

Asistenţa medicală devine din ce în ce mai inaccesibilă celor mulţi. Aud că asiguraţii vor avea îndatorirea să cotizeze lunar, dar vor avea dreptul la o singură consultaţie gratuită pe an (!) şi la trei analize . Care va să zică, dacă ai avut o viroză sau un puseu de tensiune, nu te mai poţi duce la doctor un an de zile, indiferent de boală? Iar analize, în afară de sumarul de urină şi de hemoleucogramă- gata, nu se mai pot face.  Nu-mi spuneţi că se vor putea face analize şi consultaţii contra cost. Cei mai mulţi nu şi le vor putea permite. În aceste condiţii, sumele de bani cu care au cotizat poate zeci de ani la casa de asigurări de sănătate au fost plătite în van. Mult mai "câştigaţi" sunt cei care nu au asigurare medicală şi care vor primi exact aceleaşi câteva servicii medicale gratuite. iar cu banii economisiţi din neplata asigurării îşi vor mai putea plăti ceva servicii dintre cele cu plată...

Cât despre poluarea mediului, aceasta va creşte exponenţial, după cum se vede.
Deja avem capitala cea mai poluată din Europa, fiind avertismente că vom primi sancţiuni din partea UE dacă nu se vor lua măsuri de limitare a prafului. Dar la noi se defrişează în continuare pădurile (singurele care mai aduceau o gură de aer proaspăt), se preconizează aruncarea de munţi în aer, iar lacurile cu cianuri, cu arsenic şi radioactive vor concura cu apele freatice din cea mai mare parte a ţării poluate în urma fracturării hidraulice.
Şi toate astea ca să cumpăram gaze , petrol şi aur tot de la americani, polonezi, austrieci sau ruşi, tot la preţul pieţei, dar provenind din subsolul nostru, nu din rezervele lor.
Cum se dau licenţe de exploatare înainte de a exista o legislaţie specifică bine pusă la punct pentru fiecare domeniu, aşa cum există în celelalte ţări, riscăm să repetăm "figura" cu fondurile de investiţii care, în lipsa unor reglementări specifice prealabile, au devenit nişte excrocherii la scară naţională.
La toate acestea se va adăuga stresul ameninţării cutremurelor (favorizate de tehnologiile legate de forări la mare adâncime) în condiţiile situaţiei precare a fondului construit de la noi.
Cum va evolua, oare, starea de sănătate a populaţiei din România?
Vom ajunge să spunem despre persoane de 40 de ani că sunt în vârstă?

8 comentarii:

Cristian ( cristianpsg13@gmail.com ) spunea...

In functie de varsta se disting 3 stadii ale imbatranirii :
1. " batranii tineri " : intre 65 si 75 ani ;
2. " batranii " : intre 75 si 85 de ani ;
3. " batranii batrani " : 85 de ani si peste.

NOTA : aceasta clasificare nu este vreo inventie de-a romanilor.

Altfel, imi este greu sa cred ca anumiti gerontologi francezi ar fi putut avea alt punct de vedere decat cel al Societatii Franceze de Geriatrie si Gerontologie ( SFGG ). Iar acesta include si clasificarea mentionata anterior, agreata de catre Institutul National de Gerontologie si Geriatrie Ana Aslan.
Am folosit termenul "agreata" pentru ca Ana Aslan este cea mai importanta institutie de acest gen din Europa. Nu stiati acest lucru, nu-i asa ?

In legatura cu ultimele 2 fragmente, de ce luati de-a gata toate "distorsiunile" care apar in media ? Sa nu-mi spuneti ca alte surse nu exista.
Cred ca ati inteles ideea.

Imi cer scuze, insa din moment ce nu aveti nici-o adresa de contact, am sa continui aici cu un punct de vedere personal. Adresa mea o aveti intr-un comentariu tot legat de sanatate.
Doresc sa-mi exprim dezamagirea fata de negativismul ridicat pe care si dumneavoastra il afisati. Cu deosebita caldura va spun aceste lucruri. Este asemeni unei " boli cronice " care pare a caracteriza pe cei mai multi dintre noi, aceasta " hrana " cu negativism. La aceasta se adauga si o anume tendinta de a lua drept bun toata " drama " aceasta propagata la nesfarsit de catre media. Imi pare rau.

Miruna spunea...

E limpede ca longevitatea este legata de conditiile bune de trai , iar aici intra sistemul de ingrijire a sanatatii, dar si mediul natural (lipsa sau prezenta poluarii si amploarea ei, daca exista).Desigur si calitatea alimentatiei , dar si posibilitatea de recreere si de a face sport.Desigur si lipsa stresului e necesara.

Monica Basarab spunea...

Stimate Cristian,
După cum vedeţi, mica problemă de soft a fost rezolvată.
Nu contest clasificarea făcută de Societăţile de Gerontologie. (Nu pot decât să regret că Institutul A Aslan de la noi nu mai are prestigiul pe care îl avea odată, dar ăsta e un alt subiect).
E vorba în articol despre percepţia generală, în societate, asupra vârstei bătrâneţii,(evidenţiată prin sondaje de opinie şi prin constatări asupra exprimării curente) şi nu despre clasificarea ştiinţifică.
Clasificările ştiinţifice sunt acceptate pe plan mondial , dar realităţile din fiecare ţară sunt diferite şi variază în timp.
Atunci când între ţări diferite aflate pe acelaşi continent, speranţa de viaţă diferă mult, e normal ca şi percepţia despre ceea ce înseamnă "bătrâneţe" să difere.
Şi aceste diferenţe nu ne avantajează, din păcate.
Degeaba spunem noi că între 65 şi 75 de ani sunt "bătrâni tineri",cei sub 65 de ani însemnând că sunt maturi, dacă de fapt persoane de 61 de ani sunt definite la tv, de exemplu, dar şi în societate în general ca fiind "bătrâne".
Şi e de înţeles să fie aşa, câtă vreme la noi o persoană de 61 de ani mai are o speranţă de viaţă destul de redusă. Despre asta e vorba.
Intră în discuţie apoi factorii care duc la această realitate şi aş spune că nu e lipsit de interes să avem în vedere şi acest lucru atunci când se iau măsuri cu influienţă asupra mediului înconjurător.
Cred că sunteţi de acord că asistenţa medicală de la noi nu se compară cu cea din ţările europene cu speranţă de viaţă ridicată şi de asemenea că în acele ţări guvernele nu se grăbesc să autorizeze tehnologii agresive asupra mediului , cum ar fi de exemplu fracturarea hidraulică, sau dacă itenţionează să o facă se dotează în prealabil cu o legislaţie specifică foarte strictă şi limitează zonele în care s-ar putea practica procedeul.
Acestea sunt lucruri incontestabile, aş zice.

Cristian spunea...

Domnisoara Monica, dumneavoastra faceti confuzie intre batranetea fiziologica si batranete din punct de vedere psihic. Sunt doua elemente distincte, sa stiti. Inca ceva, clasificarea nu are nici-o legatura cu speranta de viata. In Africa, unde aceasta este cea mai scazuta din lume, cei de 30 ani nu se numesc "batrani", ci tot tineri. Este cu totul alta poveste. Nu incurcati.

Va rog sa nu faceti afirmatii eronate despre sistemul medical din Romania. Este o perceptie generala gresita, in necunostinta de cauza. Sunt multe lucruri pe plan medical cu care Romania se afla pozitiv in top. La unele dintre ele, suntem chiar pe primul loc. Probabil ca pare greu de crezut, dar acesta este adevarul. Iar eu pot oricand sa ofer exemple concrete in acest sens.

3. Acum sa lamurim putin si aceasta "asistenta medicala". Calitatea actului medical este una, iar accesul la mijloace terapeutice moderne este cu totul altceva. Da, in Romania este greu sa beneficiezi de cele mai noi medicamente sau examinari paraclinice. Motivul este simplu : medicamentele sunt prea scumpe raportat la puterea de cumparare, iar aparatura medicala foarte performanta se gaseste intr-un numar prea mic raportat la necesitati. Din punct de vedere strict al calitatii actului medical, ne putem "bate" cu succes cu orice tara europeana, chiar si vest-europeana.
Stiu ca exista aceasta placere foarte mare sa comparam totul cu cele mai puternice tari. Nici macar Polonia sau Cehia nu se pot compara cu Germania. Iar acestea sunt 2 tari care ne depasesc mult de tot din punct de vedere socio-economic.

Monica Basarab spunea...

Domnule Cristian,
E perfect adevărat că bătrâneţea fiziologică poate să nu coincidă cu bătrâneţea psihică, deşi sunt în strânsă legătură. Dar aici vorbeam despre faptul că vârsta fiziologică, cea psihică şi chiar cea percepută de societate pot fi diferite de vârsta înscrisă în acte.
Şi oricât am încerca să credem că o persoană de 30 de ani este privită ca fiind la fel de tânără în ţara din Africa şi într-o ţară occidentală dezvoltată, realitatea ne va contrazice. În Occident o persoană de 30 de ani de multe ori nu e căsătorit şi nu are copii, ci poate că încă studiază sau e în faza de experimentare . E un tânăr.
În acelaşi timp în Africa persoana de 30 de ani munceşte deja de peste 15 ani ca să-şi întreţină familia. La 16-17 ani e considerat adult, la 18 ani are copii, la 30 de ani copiii lui îl însoţesc la muncă. Nu cred că se mai consideră tânăr şi nici societatea nu-l mai consideră tânăr. Deja are SIDA , sau tuberculoză, sau silicoză, a suferit poate accidente de muncă , iar în lipsa tratamentelor adecvate bolile I s-au cronicizat. Nu mai are mult de trăit. Şi cu toate că în sistemul medical figurează ca tânăr, organismul lui e uzat prematur. Aşa că până la urmă există o legătură între speranţa de viaţă şi bătrâneţe.
În privinţa asistenţei medicale de la noi, de fapt îmi daţi dreptate, odată ce spuneţi că în România e greu să beneficiezi de cele mai noi medicamente şi examinări paraclinice iar aparatura medicală e deficitară. Spuneţi că actul medical în sine este performant, dar e totuşi dificil să fie aşa fără aparatura de ultimă oră şi fără timpul necesar pentru actualizarea cunoştinţelor, pentru că pacienţii sunt prea numeroşi .
Asistenţa medicală însă nu se rezumă la consultaţia medicală. În lipsa investigaţiilor moderne, a medicamentelor, a sanatoriilor , a măsurilor pentru prevenirea bolilor profesionale, dar în prezenţa infecţiilor nosocomiale ,e dificil să spui că cetăţenii beneficiază de servicii medicale adecvate. Vorbesc despre marea masă, nu despre privilegiaţii care pot beneficia de orice.
Dacă şi condiţiile de mediu se deteriorează şi în acelaşi timp hrana e necorespunzătoare , nu e de mirare că speranţa de viaţă de la noi este printre cele mai scăzute din Europa. Graficul speranţelor de viaţă coincide dureros cu graficul nivelurilor de trai din Europa.
Ce putem face?
Păi, în primul rând să evităm ca aceste condiţii de trai să se…înrăutăţească!

Cristian spunea...

Domnisoara Monica,

1. Dumneavoastra nu intelegeti foarte bine termenul de "fiziologic". Clasificarea s-a facut pe baza modificarilor fiziologice (adica naturale), care tin de organismul nostru, odata cu trecerea anilor. La toti oamenii este la fel, indiferent de speranta de viata. Nu are legatura nici cu varsta pensionarii sau altceva.

2. Boli precum SIDA, tuberculoza si silicoza, pe care le-ati mentionat fara sa le cunoasteti, nu se pot croniciza. Ele sunt deja afectiuni cronice. As mai adauga si azbestoza, dat fiind ca in unele tari de lumea a-3-a inca se mai foloseste azbestul in constructii. S-a folosit si la noi pana spre sfarsitul anilor '70.

3. Peste tot in lume exista persoane de 14 ani care muncesc, unii isi intretin efectiv familia. Tot un copil ramane, tot un minor. Indiferent de cine ce face si cati copii are la 18 ani, sunt anumite nevoi specifice varstei. Iar acestea sunt si raman aceleasi peste tot in lume, indiferent de conditiile de trai. Un om se poate adapta, dar nu se poate transforma. Organismul uman functioneaza in acelasi mod la toti.

4. A beneficia de cele mai noi mijloace intr-un domeniu nu inseamna ca celelalte sunt proaste si ineficiente. Inseamna doar ca este loc de mai bine.
Haideti sa pricepem un lucru si sa nu ne mai plangem non-stop. Intre asistenta medicala ( cu tot ce presupune ea ) de la inceputul anilor '90 si cea de acum din 2013 este o diferenta ca de la Pamant la Luna. Si va fi din ce in ce mai bine. Este realitatea pe care multi refuza sa o constientizeze.

5. Imi spuneti mie ca nu avem masuri pentru prevenirea bolilor profesionale, sanatorii si ca avem infectii nosocomiale "en-gros" ?
De unde ati mai scos asta ? Este complet neadevarat.
Infectiile nosocomiale exista in orice tara, oricat de civilizata ar fi ea.

Monica Basarab spunea...

FIZIOLOGÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul funcțiilor organismului animal și vegetal.
Geriatria foloseşte, în afară de clasificarea cronologică deja amintită, şi o clasificare medicală:
- „îmbatranirea fiziologică", armonioasă, în care vârsta cronologică e aceeaşi cu vârsta biologică;
- „îmbatrânirea nefiziologică", ce poate fi:
- prematură, când începe de timpuriu, sau
- accelerată, când ritmul de îmbatrânire se accelerează la un moment dat (după pensionare, după decesuri în familie, după internări şi în diferite alte situaţii).
Îmbatranirea nefiziologică este o îmbatrânire patologică . (Dar aceasta nu înseamnă că bătrâneţea este o boală).
Dacă îmbătrânirea prematură are un caracter de masă, asta înseamnă că în acea ţară/regiune, condiţiile de viaţă nu sunt corespunzătoare.
Iar îmbătrânirea prematură poate fi apreciată în linii mari privind nivelul speranţei de viaţă.
Când am vorbit despre cronicizarea bolilor m-am referit la alte boli decît la Sida, tuberculoză sau silicoză. M-am referit la boli care în condiţiile unei îngrijiri medicale adecvate se vindecă fără urmări, dar în lipsa acesteia se cronicizează.

O comparaţie cu asistenţa medicală de acum 23 de ani ar trebui făcută din mai multe puncte de vedere. Din punct de vedere al progresului ştiinţific, desigur că 23 de ani nu pot trece fără progrese însemnate, mai ales în această epocă de transformări rapide. Dacă ne referim însă la posibilitatea marii majorităţi a populaţiei de a beneficia de îngrijirile medicale de vârf, mă tem că nu avem cu ce ne lăuda.

Infecţii nosocomiale există, din păcate, mai peste tot. Vorba este care este frecvenţa lor şi care sunt măsurile de prevenire luate.
În Franţa, de pildă, se ţine evidenţa exactă a bolnavilor infectaţi cu germeni multirezistenţi, se declară cazurile, se iau măsuri speciale de izolare tehnică, tratament şi urmărire, se instruieşte familia pacientului. La noi se alege calea "ascunderii gunoiului sub preş". Cam asta e diferenţa.

Cristian spunea...

Domnisoara Monica, dumneavoastra v-ati exprimat o opinie si o respect. Insa difera substantial de realitate.