sâmbătă, 18 februarie 2017

Scoala de ospitalitate


Aflăm din mass media că pe 17 Februarie s-a încheiat un parteneriat între ASE și „Școala de Ospitalitate din Lausanne”, „cea mai prestigioasă școală din lume în domeniul turismului și ospitalității”.

Ar fi vorba despre un program de studii postuniversitare în „Managementul Strategic al Ospitalității”.
Programul desfășurat în România va avea o durată de 36 de zile, după care cursanții pot urma un modul opțional de 5 zile la Lausanne.
Absolvenții vor primi un certificat de atestare a competențelor profesionale și un certificat de educație executivă.

Românii sunt ospitalieri

Abraham și îngerii- scenă biblică ilustrată în biserica din Ravenna
Ilustrează ospitalitatea față de străini
Așa știm și așa se dovedește că am fost în decursul timpului și cea mai bună dovadă este marele număr de etnii care trăiesc alături de români de foarte mult timp, în bună înțelegere.
Dar acum ni se spune că unii urmează cursuri scurte de ospitalitate.
Sunt puțin uimită: cum să ne învețe să fim ospitalieri: adică să ne primim bine musafirii în căminele proprii? Să îi primim bine pe refugiați? Sau ce?
Mă uit în dicționar, poate nu mai știu eu limba română.

Ce înseamnă ospitalitate?

OSPITALITÁTE s. f. Însușirea de a fi ospitalier. ♦ Primire, găzduire bună oferită cuiva. – Din fr.hospitalité, lat. hospitalitas, -atis.sursa: DEX '09 (2009)OSPITALITÁTE s. f. Însușirea de a fi ospitalier; primire bună, găzduire (plină de atenție față de oaspeți). Primarul i-a oferit ospitalitate chiar în familia sa. REBREANU, R. II 238. Sînt nerăbdător să le mulțămesc de ospitalitate. ALECSANDRI, T. I 283. În Tîrgul Ocnei tot se păstrează vechea ospitalitate romînă, ce era odinioară proverbială. NEGRUZZI, S. I 310. ◊ (Ironic) Permiteți-mi să plec. Dacă aceasta e ospitalitatea dumneavoastră. DUMITRIU, N. 37.
sursa: DLRLC (1955-1957)
 Dar atunci să vedem ce înseamnă Ospitalier
OSPITALIÉR, -Ă, ospitalieri, -e, adj. Care primește bucuros oaspeți; care este amabil, primitor cu oaspeții. ♦ (Despre o casă, un oraș, o țară) În care ești bine primit, în care te simți bine; care oferă ospitalitate. [Pr.: -li-er] – Din fr. hospitalier.·         sursa: DEX '09 (2009)
Adicătălea e vorba de primire fără plată, „pe prietenie”, nicidecum despre servicii plătite, așa cum e cazul în turism.
Să mergem și la origine, adică la termenul din limba franceză.
      Définition du mot Hospitalité : - Chez les anciens, société contractée entre deux ou plusieurs personnes de différents lieux, entre des familles et même des villes entières, en vertu de laquelle on se logeait mutuellement dans les voyages, et l'on se rendait toutes sortes de services.
Définition du mot Hospitalité : - Libéralité qu'on exerce en logeant gratuitement les étrangers.
Définition du mot Hospitalité : - Obligation où sont certains religieux de recevoir les voyageurs. Il y a hospitalité dans cette abbaye.
(Larousse)
Poser une questionhospitaliténom féminin(latin hospitalitas, -atis)
·         Action de recevoir et d'héberger chez soi gracieusement quelqu'un, par charité, libéralité, amitié : Offrir l'hospitalité à quelqu'un.·         Générosité, bienveillance, cordialité dans la manière d'accueillir et de traiter ses hôtes : Un peuple connu pour son hospitalité.·         Asile accordé à quelqu'un, à un groupe par un pays : 
Donner l'hospitalité à des réfugiés politiques.

Și la francezi e vorba despre primire bună a musafirilor, din prietenie, sau de azil acordat străinilor.Nicidecum nu e vorba despre servicii plătite, așa cum sunt cele din turism.

De unde provine confuzia?
În limba engleză se folosește termenul Hospitality Business pentru ceea ce noi numim Firme de Turism.
Cum holdingul EHL (Ecole Hotelière Lausanne) este în partenariat cu School of Hotel and Tourism Management de la Hong Kong Polytechnic University și cu  Conrad N. Hilton College de la Universitatea din Houston, pentru varianta în lima engleză s-a folosit termenul Hospitality.
Dar în Elveția („ la mama ei, în Șvițera”) , școala continuă să se numească Ecole hôtelière de Lausanne , al cărei Director General este din 2010 dl. Michel Rochat , cu care a semnat parteneriatul ASE.

Acuma, dacă folosim limba engleză, e normal să folosim termenul Hospitality.

Dar în limba română nu merge să traducem „după ureche”, să spunem „furculision”- cum greșit vorbea Coana Chirița.
În românește trebuie să folosim termenii din limba română. 
Deci traducerea corectă este Școala Hotelieră din Lausanne și nu „Școala de ospitalitate...”

******************************

Ce fel de școlarizare se va desfășura prin acest parteneriat?

Din păcate, parteneriatul prevede doar un curs de foarte scurtă durată, în urma căruia cursanții vor primi doar un simplu certificat

Ce fel de certificat? Ce valoare va avea el?

Dacă ne uităm pe pagina web a EHL, vedem că această Școală Hotelieră oferă cursuri cu durată mult mai mare finalizate desigur cu diplome de prestigiu. Să nu confundăm lucrurile!

De pildă, pentru 

Master of Science HES-SO in Global Hospitality Business

se studiază 16 luni , în limba engleză, full-time și costă circa 76000 CHF..
Pentru 
MBA in Hospitality
se studiază (12-36 de luni- în ritmul propriu) 80% la distanță  și 20% la fața locului (la Lausanne) iar taxele de școlarizare sunt peste 35000 CHF!
Dar există și diferite certificate, ce se pot dobândi pe diferitele domenii din turism și pentru care se poate studia și on line.
De pildă pentru certificat avansat în domeniul Driving hotel revenues (Administrarea veniturilor hotelului) se studiază 12 săptămâni câte 8 ore/săptămână , dar și costă CHF 5940!
Pentru școlarizarea de chelneri, bucătari sau recepționeri se fac la EHL
5 luni cursuri teoretice și 5 luni de practică
Un curs de 36 de zile nu există pe acolo. 
Prin urmare, să nu confundăm nici termenii folosiți, nici valoarea diplomelor/certificatelor obținute. 

******************************************************************************

Pe vremuri, pe timpul regimului socialist, se construise complexul de școlarizare și de practică în domeniul turismului în clădirile construite special în acest scop pe bd. Poligrafiei

Complexul cuprindea săli de curs și pentru diferite aplicații (aripa mai joasă a clădirii), un cămin pentru cursanți (conceput ca un hotel cu confort mai scăzut- numit „Turist”) și  mari unități în care cursanții să facă practică: un hotel (numit „Parc”), un restaurant , o cofetărie, un bar. S-a considerat probabil după 1989 că nu mai avem nevoie de așa ceva, astfel încât clădirile au fost privatizate și astăzi sunt hotelurile Ramada Parc și Ramada Plaza.  Dar școlarizarea? 
După cum putem constata, școlarizarea lasă de dorit și e puțin probabil că un curs de 36 de zile ar putea remedia lucrurile. 

marți, 7 februarie 2017

Europa cu doua viteze

Reuniunea informala a șefilor de stat sau de guvern ai UE la Malta

Reuniunea informală a celor 28 de state membre ale Uniunii Europene,  la Malta pe 3 februarie a.c.

Temele oficiale de discuție au fost :
  • excluderea refugiaților din UE
  • viitorul UE după Brexit
  • pregătirea celei de a 60-a aniversare a tratatului de la Roma
Într-un context marcat de tensiuni apărute între Europa și Statele Unite, numeroși lideri europeni au criticat presiunile făcute de către președintele american asupra Europei. Doamna cancelar Angela Merkel a chemat la întărirea rolului internațional al Europei.

Președintele polonez al Consiliului UE, Donald Tusk a vorbit despre „declarații neliniștitoare ale noii administrații americane”, calificând Statele Unite drept o „amenințare” exterioară ce se adaugă la  „politica agresivă a Rusiei”, la o „Chină să spunem în plină afirmare” și la „războaiele, teroarea și anarhia din Orientul Mijlociu și din Africa”.
În același timp, „în interiorul UE crește un sentiment naționalist, din ce în ce mai xenofob”.
 Pentru a face față acestor mari probleme, președintele Tusk a chemat la „măsuri decisive și spectaculoase”.

Acestea ar fi:
  • Întărirea definitivă a frontierelor exterioare ale UE ( vedem că de fapt se referă la frontierele spațiului Schengen; Consiliul recomandă și prelungirea temporară a granițelor interioare din spațiul Schengen). (Dar noi nu suntem în UE? -n.n.) 
  • O mai bună colaborare între agenții însărcinați cu lupta împotriva terorismului
  • Apărarea păcii și ordinei în zona fără frontiere (zonele de litoral spre Mediterana, să înțelegem? -n.n.)
  • Creșterea cheltuielilor pentru apărare
  • Întărirea politicii externe pe ansamblul UE
- Cotidianul german Handelsblatt afirmă că UE va SUA pune pe lista  prevăzută a paradisurilor fiscale (cu măsurile asociate respective).
- UE va coopera cu Libia pentru a stăvili fluxul de migranți din Libia spre Italia.
(În 2016 au sosit peste 181000 de migranți clandestini prin Marea Mediterană, iar numărul de decese și de dispariții e în creștere cu fiecare an).
Comentatori de la mondialisation ca afirmă că adevărata cauză a agravării relațiilor transatlantice și a tensiunilor crescânde din interiorul UE ar fi contradicțiile fundamentale ale sistemului capitalist mondial:
  •  contradicția dintre integrarea și interconexiunea globală a economiei și divizarea sa în state naționale cu interese opuse
  • contradicția dintre caracterul social  al producției mondiale și subordonarea  la proprietatea privată a mijloacelor de producție și acumularea profitului privat de către clasa conducătoare.
Uniți vom învinge, divizați vom eșua. 
Donald Tusk a chemat conducătorii din UE să rămână uniți.
Trebuie să fie foarte clar: dezintegrarea Uniunii Europene nu va reda statelor membre o suveranitate integrală, ce e puțin mitică; în realitate, ea le va înfeuda de fapt marilor supraputeri, care sunt Statele Unite, Rusia și China. Numai împreună putem fi total independenți”.

Uniunea Europeană nu ar trebui să își abandoneze rolul de superputere comercială  deschisă celorlalți, care își protejează cetățenii și întreprinderile, păstrând principiul că liberul schimb trebuie să fie însoțit de tranzacții comerciale corecte. „Noi va trebui să apărăm de asemenea hotărât ordinea internațională fondată pe statul de drept. Nu putem să ne înclinăm în fața celor care se silesc să slăbească sau să invalideze legăturile transatlantice, garante ale perenității ordinei și păcii la nivel mondial. Ar fi bine să le amintim prietenilor noștri americani propria lor deviză: Uniți vom învinge, divizați vom eșua. ” scrie în scrisoarea asupra viitorului UE adresată de președintele Tusk celor 27 de șefi de state înainte de reuniunea de la Malta.

Comentatori din presă remarcă  însă și tendințele de destabilizare
A Malte, l’Union européenne entre cohésion et discorde
caricatură: deligne          vaporul cu însemnele UE ce are în față două aisberguri: Trump și Brexit, 
                                                         iar cei de pe punte spun: 
                                   „să rămânem uniți; să ne separăm!;drept înainte!;la babord!;cu totul la tribord!
Soluția : integrare și dezvoltare.
Președintele Consiliului UE a chemat la unitate, dar pentru a se face față aprigei concurențe a marilor puteri sunt necesare eforturi majore pentru dezvoltare.
Pentru asta s-a creat în UE    EFSI.
Pe 6 decembrie 2016, Consiliul European a stabilit prelungirea Fondurilor europene pentru investiții strategice (EFSI), inițiativă far a UE în cadrul „planului de investiții pentru Europa”. Se prevede o extindere a EFSI, cu mobilizarea a 500 de miliarde de euro până în anul 2020. De asemenea s-au prevăzut îmbunătățiri operaționale după experiența căpătată în primul an de aplicare a programului. (EFSI a fost creat la mijlocul anului 2015 și avea ca obiectiv să realizeze 315 miliarde de euro suplimentar până la mijlocul anului 2018).
Principalele schimbări ale EFSI:
  • prelungirea duratei EFSI până în 2020
  • obiectiv de investiții: 500 de miliarde euro
  • mărirea garanției bugetare a Uniunii la 26 de miliarde € (dintre care 16 miliarde € vor fi disponibile până la mijlocul anului 2018)
  • creșterea contribuției Băncii europene de investiții la 7,5 miliarde €.
  • încurajarea investițiilor private
  • îmbunătățiri tehnice, privind: extinderea acoperirii geografice, includerea de sectoare suplimentare ca agricultura, silvicultura și pescuitul, aquacultura și alte sectoare eligibile în regiunile mai puțin dezvoltate sau în tranziție, acțiuni legate de schimbările climatice, caracterul complementar al investițiilor (proiecte care să remedieze investițiile ce nu sunt optime sau sunt periclitate de criza pieței), dispoziții privind transparența precum și „platforma europeană a consiliului în investiții” care să ajute statele membre să dezvolte proiecte.
Bun, dar România ce face în privința investițiilor? Ce fonduri au fost prevăzute pentru investiții în Bugetul României pe anul 2017? Participă România la programul EFSI al UE? 
Ori ne mulțumim să rămânem din ce în ce mai mult în urmă față de celelalte țări din UE? 
Ca pe urmă să ne mirăm că în UE se pune problema din ce în ce mai des a Europei cu două viteze?
Era un program pentru IMM-uri, parcă inițiat de „guvernul tehnocrat”, dar cică nu se mai dau bani pentru asta în noul buget. Mai avem întreprinderi românești?


Deja organizarea UE arată cam așa
Dar acum se propune deschis o 

Europa cu mai multe categorii de membri.

Statele din  Benelux, care sunt și fondatoare ale Uniunii Europene au prezentat o declarație comună în care punctează faptul că « diferitele căi de integrare și de cooperare crescută furnizează răspunsuri eficace la problemele cu care se confruntă în mod diferit statele membre  ».
(Adică- înțeleg eu- statele membre au probleme diferite: unele au probleme cu prea multe aeroporturi (Spania, de pildă are peste 41) , altele au probleme cu lipsa de autostrăzi , de aeroporturi și de toalete, deci pentru fiecare ar fi căi diferite)
Documentul pune accentul pe principiile de « subsidiaritate și proporționalitate », sugerând că  « UE nu va face ceea ce statele membre nu sunt în măsură să ofere ele însele cetățenilor lor  », fraza reluând criticile aduse unei Europe care face prea multe lucruri și care trebuie să -și concentreze eforturile asupra domeniilor în care   « valoarea adăugată » este fără echivoc, cum ar fi securitatea, comerțul și climatul,  Iar François Hollande a admis de asemenea că acestă Europă cu mai multe viteze va fi « una dintre căile posibile, pentru ca la Roma să putem spune  ce vrem să facem cu toții și apoi doar unii în mai multă Europa ». 
Cu alte cuvinte, să încetăm să le dăm ajutoare sociale mai mari decât salariile din țara lor sărăntocilor ăstora veniți din țările de la periferia UE și să folosim banii mai bine pentru nevoile noastre adevărate  - cam așa, nu? (n.n.)

Adicătălea, înțeleg eu, hai să ne integrăm noi, cei care vrem asta și care ne putem dezvolta corespunzător și să-i lăsăm pe cei care nu pot ține pasul să stea în zona lor de subdezvoltare, că nu putem să facem noi în locul lor eforturile de dezvoltare necesare. 

joi, 19 ianuarie 2017

Investitura presedintelui Americii

Ceremoniile de investitură

(după relatările agențiilor de presă AFP, Le Figaro, Europe 1, le Parisien și altele)

Vineri, la ora noastră 19:00,  Donald Trump va fi noul președinte al Statelor Unite.

Joi dimineață 
La 17:35 (ora noastră)-concerte la Lincoln Memorial, susținute de fanfare ale pompierilor, ale hindușilor, coruri ale liceelor și majorete -eveniment botezat ”Vocea Poporului” 
(21:30-22:00 oara noastră) Donald Trump va depune  flori în memoria foștilor combatanți (împreună cu vicepreședintele său Mike Pence, la cimitirul militar din Washington.
iar joi seara  va asista la un concert la Lincoln Memorial. Vor fi discursuri și concerte country transmise de televiziuni în direct. 
La concert vor fi staruri ale muzicii country (ca Toby Keith și Lee Greenwood) și Jackie Evancho cântăreața de 16 ani afirmată recent la un concurs televizat. Focuri de artificii.

Vineri Donald Trump va bea o cafea în compania lui Barack Obama, la Casa Albă, apoi vor merge împreună cu soțiile lor spre Capitoliu, în fața căruia va rosti jurământul cel de al 45-lea președinte al Statelor Unite. Vor fi prezente peste 250 000 de persoane pe esplanadă. Vor fi prezenți de asemenea foștii președinți Jimmy Carter, George W. Bush și Bill Clinton, dar și fosta contracandidată Hillary Clinton. Au fost invitați și membrii Congresului, judecătorii de la Curtea supremă, diplomați și public.
Au fost invitați și responsabilii coloniilor israelitene din teritoriile palestiniene. 
Data de 20 ianuarie este fixată încă din anii 1939 prin cel de al 20-lea amendament. Când s-a întâmplat ca 20 ianuarie să cadă duminica, deci în zi nelucrătoare, președinții au depus jurământul de două ori: o dată în privat (pe 20) și o dată în public (în zi de lucru).
La ora locală 11:30 (18:30 la noi) va începe ceremonia propriu-zisă, cu cântece și muzică. Apoi va fi investit vice-președintele Mike Pence de către un judecător de la Curtea supremă.
La ora locală 12:00, adică la ora 19:00 la noi Donald Trump va fi investit de alt judecător de la Curtea supremă. El  va rosti jurământul cu mâna pe Biblie:
"Eu,  Donald John Trump, jur solemn să îndeplinesc cu credință funcțiile de președinte al Statelor Unite și, cu toate puterile, să păstrez, să protejez și să apăr Constituția Statelor Unite. Așa să-mi ajute Dumnezeu.”
Donald Trump ar putea face o mică modificare în jurământ, alegând să spună că „afirmă” și nu că „jură” să-și îndeplinească îndatoririle cu credință, dacă jurământul contravine religiei lui. Această modificare a fost făcută o singură dată, în 1853. 
Trump aparține de cultul prezbiterian (nu evanghelic). În timpul campaniei, însă, Donald Trump s-a rugat de pildă alături de un pastor evanghelic negru, a mers regulat la biserică.
El va jura pe Biblia de investitură a lui Abraham Lincoln, dar și pe biblia pe care i-a dăruit-o mama lui la terminarea catehizării, în 1955.
Jackie Evancho va intona imnul național american.
La festivități va participa și un cor al mormonilor.
Va urma discursul din piața Inaugural Address, prin care în mod tradițional noul președinte cheamă la unitate. Căci investitura este înainte de orice un moment de unire a națiunii după o campanie aprigă și de dovedire a stabilității peisajului politic național. 
La ora noastră 19:30 domnii Trump și Pence vor lua parte la un dejun la Congres, la Capitoliu.

Între orele 22:00-24:00 (ora noastră) va urma defilarea de investire. Noul președinte, însoțit de vicepreședinte va defila pe circa 2,4 km de-a lungul arterei Pensylvania Avenue, ce leagă Capitoliul de Casa Albă. Ei vor fi urmați de circa 8000 de persoane, reprezentând diferite grupuri: corpuri de armată, fanfare ale liceelor și universităților, trupe călare și chiar o brigadă de tractoare;o paradă cu 30 de formații locale și naționale, care vor defila prin oraș. 
Sunt prevăzute și manifestații de protest, între care un marș al femeilor ce vor protesta contra misoginiei și despre care se crede că va aduna mai multe zeci de mii de persoane. Manifestațiile de protest au început de sâmbătă, cu un marș de protest contra comentariilor făcute la adresa musulmanilor, mexicanilor și altor minorități. 
Vineri seara, Donald Trump va apărea la trei baluri organizate în seara investiturii. În special la tradiționalul bal militar al „comandantului șef”, la care va dansa de trei ori cu soția sa. Tot atunci, în capitală vor fi organizate și alte baluri, mai mult sau mai puțin oficiale. Aceste manifestări mondene sunt finanțate din donații private, ce se vor ridica anul acesta la 90 de milioane de dolari.

Sâmbătă dimineață, (17:00-18:00 ora noastră)președintele investit va participa la o mesă inter-religioasă (National Prayer Service) la catedrala din Washington..

Șase reprezentanți religioși americani, printre care cardinalul  Timothy Dolan, arhiepiscopul catolic al New York ului, televanghelistul  Franklin Graham și predicatorul  Wayne Jackson, adept al teologiei prosperității , pastorul Samuel Rodriguez și rabinul Marvin Hier au acceptat să vină să se roage la ceremonia de pe 20 ianuarie. Pastora Paula White, considerată consiliera spirituală a președintelui ales va fi prezentă de asemenea și va ține un discurs. Ei vor fi de față și la depunerea jurământului.

Festivitățile se vor desfășura timp de aproape o săptămână.
S-au desfășurat deja numeroase evenimente festive, dar principalele sărbătoriri vor începe în seara de joi , cu o gală  de bun-venit ce va relua tema campaniei electorale a fostului candidat:
 « Să redăm măreția Americii  ».
Pentru Trump, invitatul- vedetă la investitura sa va fi « poporul ».Organizatorii evenimentului au anunțat că nu vor fi invitate celebrități, dar că evenimentul va fi înconjurat de o « dulce senzualitate ».

Măsuri de securitate excepționale


Desigur vor fi desfășurate forțe de securitate impresionante. (Circa 28 000 de agenți ai Serviciului Secret și alte forțe de securitate americane). Costul dispozitivului s-ar ridica la cca 100 de milioane de dolari.  Ceremonia de investitură se va desfășura în fața fațadei vestice a Capitoliului, pe Esplanada națională unde se estimează că vor fi vor fi între 750 000 de persoane și două-trei  milioane de persoane.(Estimări diferite).
Personalitățile vor fi protejate de geamuri blindate și de către trăgători de elită. Vor fi folosite și detectoare de radiații și de arme chimice. Perimetrul va fi înconjurat de greutăți, camioane cu bene și betoniere care vor opri vehiculele neautorizate.   Dronele nu vor fi permise. Invitații vor avea asupra lor doar câte un portofel, un telefon și un aparat foto, eventual o poșetă mică, dar nu rucsacuri.


Invitațiile

Circa un milion de invitații  la depunerea jurământului au fost distribuite . Ele au cinci culori (verde, portocaliu, galben, albastru și argintiu), indicând poziția din Esplanadă. Majoritatea invitaților va fi formată din militanți republicani veniți din 50 de State.

Au fost invitați și ambasadorii celor 180 de țări reprezentate la Washington, dar în general nu și șefii de state, cu excepția celor din Canada și din Mexic. Primul ministru Justin Trudeau a anunțat deja că are altceva în agendă, dar președintele Enrique Pena Neto va fi de față la ceremonie. Au fost politicieni care au intervenit la ambasadorii țărilor lor să li se găsească o invitație. 
De pildă ambasadorul Franței a făcut rost de o invitație pentru un politician francez , locul fiind lângă un reprezentant american a cărui soție nu poate veni.
Comitetul de investitură a solicitat ambasadorului Franței  să organizeze un party la reședința ambasadei, pe 19 ianuarie. Poate și alți ambasadori au primit solicitări similare.
Milorad Dodik, președintele Republicii sârbe a Bosniei a arătat o invitație la tv, dar era de fapt o invitație la un bal privat (Tea Party) care nu i-a dat dreptul la o viză diplomatică.

Costurile totale au fost estimate la 187 milioane de euro.









marți, 17 ianuarie 2017

Kosem

Începe un nou serial istoric turcesc.
Dacă e așa, să vedem care sunt datele istorice despre Kösem Sultan
(folosind în principal datele din Wikipedia -articolele în mai multe limbi, dar și alte date disponibile pe net)

Kösem Sultan

Kösem Sultan (pronunțat în turcește: [cøˈsem sulˈtan]) (circa 1589 - 2 septembrie 1651.) 
De asemenea, cunoscută  sub numele de Mahpeyker Sultan (pronunțat în turcește: [mahpejˈkeɾ sulˈtan]; Māh-peyker) - a fost unul dintre cele mai puternice femei din istoria otomană.
Kösem a ajuns la putere și a influențat politica Imperiului Otoman când a devenit Haseki Sultan,  deci concubina favorită  și mai târziu soția legitimă a sultanului otoman Ahmed I (ce a domnit între 1603-1617) și Valide Sultan , ca mamă a lui Murad IV (domnie 1623 -1640) și Ibrahim (domnie 1640-1648), apoi ca bunică a lui Mehmed IV (domnie 1648-1687). Ea a fost una dintre figurile proeminente în timpul Sultanatul femeilor.
Ahmed I stând „turcește” (așa cum era obiceiul la ei) pe tron.
 E reprezentat la  vârsta matură, nu ca adolescent, așa cum era când a fost întronat.
Ahmed I

Ahmed Iul s-a urcat pe tron la 22 decembrie 1603, la 13 ani (era născut în 1590) și a murit de tifos în 1617, la 27 de ani.

El era strănepotul sultanului Selim II supranumit „bețivul”, fiul lui Soliman Magnificul și al lui Hurrem. Mama lui, Handan, era -se pare- de origine greacă și se numise anterior Helena
În cei 37 de ani de la moartea lui Soliman Magnificul (în 1566) se succedaseră 3 sultani , al patrulea fiind Ahmed I. 
Sultanul Ahmed acea un harem foarte mare, în care se spune că erau 3000 de femei. O altă ocupație favorită a lui era vânătoarea. Pe domeniile sale, 40000 de dresori de șoimi erau gata să-l însoțească la vânătorile cu șoimi.
Moscheia Albastra 
Ahmed I a dispus construirea (între 1609 și 1616) unei moschei foarte luxoase, cu 6 minarete, (în care urca la loja sa de la etaj călare), cunoscută astăzi sub numele de Moscheia Albastră Partea de sud a acestei moschei stă pe fundațiile și pe arcadele vechiului palat al împăraților bizantini, care a fost demolat . Cu același prilej au fost demolate părți importante din hipodromul roman, dar și unele palate ale demnitarilor turci bogați, între care și palatul lui Socollu Mehmed Pașa (pentru acestea din urmă fiind plătite compensații substanțiale ). Planurile moscheei au fost inspirate de cele ale catedralei Sfânta Sofia aflată în fața ei și construită cu aproape 1000 de ani mai devreme, dar și de marile moschei construite de către Soliman și de către Baiazid II, care se inspiraseră la rândul lor de la Hagia Sophia. Cupola moscheei lui Ahmed I , cu diametrul de 23,5m, se apropie ca dimensiuni de cele ale cupolei bazilicei Sfânta Sofia (care are diametrul de 30m).

 Construcția nu a fost văzută cu ochi buni de contemporanii săi, care nu recunoșteau dreptul de a construi moschei decât sultanilor războinici și cuceritori. Sultanii precedenți ridicaseră moschei din prada de război , dar Ahmed a plătit moscheia din tezaurul statului, pentru că fusese silit să încheie o pace defavorabilă cu Habsburgii și fusese înfrânt în războiul contra Persiei , deci nu avea suficiente prăzi de război. Succesorul lui Ahmed I, Mustafa a plătit ultimele facturi pentru Moscheia Albastră. (Se păstrază 8 volume cu descrierea lucrărilor la această moscheie) 
Muftiul nu s-a sfiit chiar să declare că rugăciunile adevăraților credincioși nu ar fi plăcute lui Alah în această nouă moscheie. 
(conf. Biographie universelle (Michaud) ancienne et moderne...1854)

Un lanț greu pus deasupra intrării tribunalului - pe partea vestică, pe unde intra sultanul călare îl silea pe acesta să-și plece capul la intrarea în curtea moscheei ☺


Ahmed I
De remarcat turbanele uriașe ce erau purtate pe cap de către sultani. După moartea unui sultan, turbanul purtat de el era pus pe carul mortuar (se vede acest lucru în picturile de epocă ce reprezintă convoiul mortuar al sultanului Soliman- puteți vedea în postarea referitoare la Hurrem) și apoi pe sarcofagul în care era înmormântat.
Turbanele se pot vedea și în zilele noastre deasupra fiecărui sarcofag - în prim plan este sarcofagul sultanului Ahmed I.
Da, acest turban era purtat pe cap de către sultan.

Ahmed a avut trei favorite cunoscute :
·         Mahfiruz Hatice Valide Sultan (c.1590  
·         Mâhpeyker Kösem Valide Sultan (c.1589  
·         Fatma Haseki Sultan, fiica lui Murad Pașa, de origine bosniacă.



Dintre toate, Kösem a fost cea mai cunoscută. Ea a trăit în Imperiul Otoman în timpul domniei a șase sultani: Ahmed I, Mustafa I (deli-nebunul), Osman II, Murad IV, Ibrahim și Mehmed IV. După moarte, ea a fost cunoscută sub numele " Valide-i Muazzama " (mama magnifică), " Vālide-i Maḳtūle " (mama ucisă), și " Vālide-i Șehīde " (mama martirizată).
Mihai Viteazul
În timpul domniei lui Mehmed III, tatăl lui Ahmed I, Mihai Viteazul devenise domnul Munteniei (în 1593) și începuse lupta împotriva dominației otomane. În 1594 el i-a executat pe creditorii turci care îi ruinau țara , apoi l-a înfrânt de trei ori pe Hassan Pașa, guvernatorul Rumeliei. În 1595 Mihai Viteazul a trecut Dunărea cu armata sa, înfrângându-i din nou pe turci, al căror comandant a fost ucis în luptă. Apoi Mihai Viteazul a acceptat să recunoască suzeranitatea prințului Transilvaniei Sigismund Bathory, pentru a forma cu acesta o alianță împotriva turcilor, despre care era sigur că vor porni o campanie puternică de pedepsire. 
La 13 august 1595, Mihai Viteazul, în fruntea a 16 000 de oșteni valahi și a 2000 de transilvani a repurtat marea victorie de la Călugăreni împotriva armatei otomane conduse de Sinan Pașa și care număra 120 000 de oșteni. 
În mai 1600, Mihai Viteazul a reușit unirea celor trei principate române .După cum știm, Mihai a fost ucis pe 8 august 1602, de către cel pe care îl credea aliat, generalul Basta. 



Copilăria lui Kösem

Kösem era de origine greacă, ca și mama lui Ahmed I.  Se spune în general  despre ea că era fiica unui preot de pe insula Tinos, al cărei nume de fată era Anastasia (Nasia), dar aceste ipoteze nu par de încredere .
Ea a fost cumpărată ca sclavă de către guvernatorul bosniac, și a fost  trimisă, la vârsta de cincisprezece ani, la haremul sultanului Ahmed I. După convertirea sa la Islam, numele ei a fost schimbat la Mahpeyker (În formă de lună- probabil fiindcă avea fața rotundă), și mai târziu, de către Sultanul Ahmed I, în Kösem
În articolul în limba germană dedicat lui Kösem în Wikipedia se afirmă că numele Kösem se traduce prin „spână”/„pleșuvă”, pentru că avea fața albă și fără păr. (Sau poate avea părul  rar) 
Se pare că în limba uzbecă actuală Kösem se traduce prin cușer (curat)
Kösem (portret presupus- nu există un portret autentic de epocă al ei)
Concubină favorită
La începutul  domniei lui Ahmed a existat o schimbare în ierarhia haremului imperial.
Safiye Sultan, puternica bunică a lui Ahmed, care continua să gestioneze haremul și avusese un rol important în uciderea mai multor frați și fii ai fostului sultan, a fost lipsită de putere și s-a retras în Seraiul Vechi (Eski Saray), în ianuarie 1604 (la nici o lună după urcarea pe tron a lui Ahmed I) .A murit în 1618 sau 1619- nu se mai știe exact. 

Un an mai târziu, Handan Sultan, mama lui Ahmed, care devense șefă a haremului imperial în calitate de Valide Sultan (mamă a sultanului) a murit -în noiembrie 1605 (din pricina unui rău la stomac - unii presupun că a fost otrăvită ori s-ar fi sinucis). 
(După moartea ei, Haci Mustafa Aga, șeful eunucilor a devenit cea mai mare autoritate în harem). 
 Ea nu fusese haseki (favorită) a lui Mehmed II, ci doar simplă sclavă a acestuia. (Inițial fusese servitoare în haremul beilerbeiului Rumeliei De aceea chiar și când devenise Valide, nu primea decât 1000 de Aspri pe zi, în timp ce bunica Safiye primea 3000 de akçes/zi în aceeași perioadă. Pentru comparație: mai târziu, în 1617, când se urcase pe tron Mustafa I, mama acestuia Halime primea 3000 Aspri/zi, chiar dacă trăia și soacra ei Safiye.  
Handan Sultan era de origine bosniacă (după unele teorii)  și dirija cu autoritate acțiunile fiului său Ahmed, alături de care promovase demnitari de origine bosniacă : Yavuz Ali Pacha ca Mare vizir, Derviș Mehmed Aga (Boșnak Derviș Mehmed Pașa) ca grădinar principal și favorit regal.

Derviș Mehmed se născuse creștin, fusese răpit și ajunsese ienicer și derviș (echivalentul unui călugăr), deci nu se punea problema să fie căsătorit (cum e arătat în film) . Pentru scurtă vreme a fost și Mare vizir, după ce îl otrăvise pe precedentul Mare vizir.  El a intervenit ca principele Moldovei, Constantin Movilă să fie înlocuit cu Simion I Movilă. A sfârșit strangulat , în decembrie 1606, din ordinul lui Ahmed I, care aflase că aranjase otrăvirea precedentului Sultan Mehmed III. Istoricul contemporan  Ibrahim Peçevi a pus la îndoială înțelepciunea lui Handan, dar a considerat că era îndreptățită să aibă autoritate asupra fiului ei căci : «dreptul unei mame este dreptul lui Dumnezeu »

Această situație a permis ascensiunea lui Kösem la vârful ierarhiei haremului sultanului, la doar 16 ani.
Ca Haseki Sultan (consoartă favorită) a lui Ahmed I, Kösem a avut o cariera lungă ca supraveghetoare  a fiilor sultanului.

Prestigiul ei s-a datorat în mare parte marelui număr de copii pe care i-a născut sultanului Ahmed I. 
În cei 14 ani cât a domnit acesta, ea i-a născut 12 copii
(Mehmed și Aișe n. 1605, Fatma n.1606, Geverhan n 1608, Orhan și Hanzade n. 1609, Selim n.1611,  Murad n.1612, Quasim și Atiker n.1614,  Ibrahim n, 1615,  Cemre 1616). De trei ori a născut gemeni, a născut la interval de un an de șase ori, deci timp de 14 ani ea a fost aproape în permanență însărcinată. 
(Dintre cei șase băieți născuți de Kösem,  Orhan și Selim care au murit la 3 ani din pricina unor boli, alții au  murit executați, în diferite perioade: Mehmed ucis de Osman II ,  Quasim a fost ucis la ordinul fratelui lui Murad IV împreună cu frații lui vitregi Baiazid și Suleiman, Ibrahim a fost ucis cu acordul lui Kösem, iar Murad IV a murit se pare de boală- dar poate să fi fost și otrăvit.).

Prima favorită a lui Ahmed I Mahfiruz Hatice i-a născut acestuia patru fii și o fiică. Dintre aceștia a ajuns la tron Osman II, (ce a murit și el asasinat). Doi fii ai acesteia Baiazid și Soliman au fost executați de Murad IV, fiul lui Kösem, iar alt fiu a murit la 3 ani, de boală.
   
Cea de a treia favorită a lui Ahmed I, Fatima Haseki i-a născut acestuia doar doi băieți (morți de mici) și o fată.
O a patra concubină a lui Ahmed I , Șahnazan Hatun i-a născut acestuia doar trei fete, ce au murit la vârste mici, ceea ce desigur a fost foarte convenabil pentru Kösem. 
Modificarea regulilor de succesiune la tron

Este posibil ca modificările semnificative în modul de succesiune la tron stabilite ​​în timpul lui Ahmed să se fi produs ca urmare a  eforturilor lui Kösem. Ea trebuie să fi realizat câștigul personal care îl putea obține prin înlocuirea sistemului de succesiune la tron după vârstă (primogeniture) ce era folosit până atunci  cu sistemul „agnatic seniority” (în care aveau prioritate frații mai mici ai fostului suveran în fața copiilor acestuia) .

După moartea lui Ahmed Kösem nu mai era favorită, dar avea  avea  numeroși fii "în așteptare" (deci potențial moștenitori al tronului). Prin noul sistem, doi dintre fiii lui Kösem au ajuns pe tron, succesiv, la vârste fragede, ceea ce a permis ca mama lor să conducă efectiv împărăția lungi perioade de timp. Dacă s-ar fi păstrat vechiul sistem, Mustafa, fratele lui Ahmed I ar fi fost ucis de acesta la urcarea pe tron, dar și toți fiii lui Kösem ar fi fost uciși la urcarea pe tron a lui Osman II . . 

La moartea lui Ahmed I, în 1617, pe tron a fost pus fratele lui, Mustafa I, atunci în vârstă de 26 de ani. (Deci Mustafa era doar cu un an mai mic decât Ahmed, nu era o diferență mare de vârstă între ei așa cum e arătat în serial).
În prima variantă, orice sultan nou pus pe tron își ucidea toți frații, pentru ca fiii lui să aibă asigurat dreptul de succesiune. 
După adoptarea modificării cerute de Kosem, din 1603, frații sultanului nu mai erau uciși, ci erau ținuți în apartamente izolate, pentru eventualitatea că sultanul ar fi murit și unul dintre ei ar fi fost noul moștenitor al tronului.
Cum ajunsese pe tron Ahmed I
După urcarea pe tron a tatălui lui Ahmed I, Mehmed (Mahomed) III, în 1596, din ordinul său au fost aruncate în Bosfor şase concubine însărcinate şi au fost ucişi 19 fraţi ai săi, cărora li s-a construit apoi un frumos mausoleu. 
Mahomed III a dispus și executarea fiului său cel mare, prințul  Mahmud, (fratele mai mare al lui Ahmed I), de care se temea că ar fi vrut să îi ia tronul, Mahomed III devenise obez și nu mai putea conduce campanii militare. Faptul că mama lui Mahmud, Halime apelase la o ghicitoare ca să afle dacă fiul ei va urca pe tron a fost suficient ca Mahmud să fie arestat, torturat cu câte 200 de lovituri la interval de două zile și apoi strangulat din ordinul tatălui său (care aștepta în odaia alăturată și a verificat apoi personal că Mahmud murise), fără să fi existat dovezi ale vinovăției lui. Au fost uciși și alți moștenitori ai lui Mahomed III, fiind lăsați în viață doar viitorii sultani Ahmed I (fiul concubinei Handan) și Mustafa I (fiul concubinei Halime). La câteva luni după aceea a murit și Mahomed III, la 37 de ani, se pare că otrăvit de către Derviș Mehmed Pașa
Succesiunea la tron după noul sistem.  
Din 1603 prinţii au fost închişi în apartamente izolate (kafes) de unde nu ieşeau decât dacă urmau să urce pe tron. 

Această practică avea însă dezavantajul că acei prinți erau rupți cu totul de treburile împărăției și dacă ajungeau în situația de a domni nu aveau habar de nimic. 
Mustafa, fratele lui Ahmed I a fost ținut închis 14 ani în izolare. Când Ahmed I a murit, Mustafa a fost pus pe tron, dar a domnit mai puțin de un an,(1817-1618) apoi fiind înlocuit de către ieniceri cu nepotul său de 13 ani Osman II, fiul lui Ahmed I cu concubina Mahfiruz Hatice
Osman II a căutat să facă pe placul ienicerilor, ordonând războaie împotriva Poloniei, care încerca să-și extindă dominația asupra Moldovei. În acest timp, Mustafa a fost retrimis în kafes , căci se dovedise  instabil mintal. Osman II a fost asasinat după numai 4 ani, în 1622, de către ieniceri, care erau nemulțumiți și de el, pentru că acesta se întorsese înfrânt din campania împotriva Poloniei și Moldovei și fusese silit să semneze o pace neonorantă la Hotin. 
Victoria polonezilor la Hotin împotriva trupelor otomane conduse de Osman II.
În 1621, turcii s-au obligat prin pacea semnată să respecte granițele Poloniei și să le apere de tătari, dar polonezii s-au obligat să plătească un tribut anual de 40000 de florini Hanului Crimeei. 
 
Semnarea tratatului de la Hotin în 1621.
Osman II i-a învinuit pe ieniceri pentru înfrângerea suferită și a încercat să înlocuiască armata de ieniceri cu o armată formată din anatolieni, mesopotamieni, otomani egipteni li turcmeni, în care să aibă mai multă încredere. Osman II a fost ucis de ieniceri în 1622, la 17 ani, iar pe tron a fost pus din nou Mustafa I , care a avut astfel ocazia de a ieși din închisoarea sa de la palat pentru a domni circa un an. Apoi Mustafa a fost din nou detronat și închis, în 1623 fiind înlocuit de un frate vitreg  al lui Osman II, Murad IV, fiul lui Kosem, în vârstă de 11 ani.  


Sultanii au continuat să ordone uciderea fraților lor vitregi (ce aveau alte mame), dar îi țineau închiși pe frații „buni” (după mamă și după tată). De pildă Murad IV a ordonat uciderea fratelui său Baiazid în 1635, iar doi ani mai târziu a ordonat uciderea altor doi frați ai săi. În 1640, de pe patul de moarte (suferea de ciroză), Murad IV a ordonat și uciderea fratelui său bun Ibrahim (ultimul membru masculin din familia sa), dar ordinul nu i-a fost executat, căci ar fi însemnat stingerea dinastiei. 

Cum era viaţa în harem

Existau acolo uneori 600, alteori chiar 1500 de femei, de toate vârstele (pentru că rămâneau acolo până la moarte). Ele erau păzite de eunuci (bărbaţi castraţi) . Ele fuseseră aduse drept plocon, sau capturate în campanii militare, ori cumpărate din copilărie sau adolescenţă. În serai erau învăţate să cânte şi să danseze. Muzicienii care erau chemaţi uneori să cânte acolo erau legaţi la ochi. Dacă era nevoie să intre nişte bărbaţi în harem, de pildă pentru reparaţii ale clădirii sau pentru alt motiv, eunucii le încuiau pe femei în alte încăperi.
Nu se punea problema ca vreuna dintre femeile din serai să iasă din clădire (în afară de situația în care era mutată în alt serai, sub pază). Nu se punea problema ca șeful servitorilor să fie un purtător de barbă, cum vedem în serial, căci el era neapărat eunuc negru.
Seraiul era un loc ce nu semăna cu poveştile din 1001 de nopţi, ci mai degrabă un univers carceral bântuit de crime şi de intrigi. Se citează cazul sultanului Ibrahim (ce a domnit în perioada1640-1646), care a ordonat după o noapte de orgie ca toate femeile din harem să fie legate în saci şi aruncate în mare, pentru că dorea să schimbe efectivul. (Ibrahim I era instabil mintal iar mama lui Kösem conducea imperiul, participând chiar la reuniunile Divanului, ascunsă însă după o perdea - căci femeile nu puteau fi văzute decât de soții sau de fiii lor)Şeful eunucilor avea rang de paşă, 300 de cai,  era singurul care putea intra la padişah oricând şi avea autoritate asupra trezorierului şi miniştrilor. Toți bărbații care aveau acces în harem în afară de sultan erau castrați (eunuci negri- li se amputaseră atât testiculele cât și penisul). Bucătarii aduceau platourile cu mâncare la intrarea în harem, de unde era luate apoi de eunuci şi predate servitoarelor, ce le aduceau la mese.
Vizirii nu aveau acces decât în sala tronului sau în sala consiliului de miniştri.
Deci  e clarscenele de conversație dintre oricare dintre bărbații necastrați (afară de sultan) și oricare dintre femeile din harem erau excluse. 
Pe padişah, femeile nu îl vedeau decât rareori, aproape niciodată. Ele erau obligate să se ascundă când auzeau pașii sultanului, care purta papuci cu ținte ca să facă zgomot în mers. La auzul zgomotului de pași, femeile erau obligate să părăsească rapid încăperea înainte de intrarea sultanului, pentru a nu îl deranja cu prezența nesolicitată. (astfel de papuci pot fi văzuți la palatul Topkapî și explicația e dată de către prezentatorii muzeului).
Doar dacă una dintre noile sosite era remarcată de Aga sau de Valide, ea ar fi putut intra în serviciul acestora şi să fie- eventual- prezentată padişahului. Dacă acesta o plăcea, favorita putea părăsi dormitoarele comune de la parter , primea un apartament la etaj şi servitoare personale, dar situaţia se putea schimba în orice moment şi favorita putea redeveni o sclavă anonimă la parter, de data asta pentru totdeauna. Dacă se schimba sediul haremului, femeile puteau beneficia de o călătorie în trăsuri sau nave prevăzute cu grilaje la ferestre. Altfel, ele nu ieșeau din clădirea haremului. Prin urmare, nici plimbările prin parc nu le erau permise.

Prin influiența ei, Kösem a realizat ca în ordinea la succesiune la tron să aibă întâietate frații mai mici ai suveranului față de fiii acestuia. . Potrivit ambasadorului venețian Contarini, Kösem, "a făcut lobby să schimbe soarta lui Mustafa de a fi ucis de fratele său,  cu scopul de a salva ulterior pe proprii ei fii de aceeași soartă." 
În perioada în care a fost concubină favorită, Kösem a primit 1000 de aspri pe zi
Ambasadorul venetian Contarini a relatat bătaia unei femei ordonată de sultan în 1612. Femeia care o iritase pe Kösem poate fi identificată ca fiind colega ei, concubina Mahfiruz Hatice Sultan. Kösem  făcuse eforturi pentru a-l feri pe cumnatul ei, Mustafa de fratricid și văzuse un obstacol în Mahfiruz, care făcea lobby în favoarea propriului său fiu.

Ca și părinții lui, Ahmed a murit la o vârstă tânără (27 ani), la 22 noiembrie 1617. Acest lucru a dus la pierderea poziției lui Kösem în Palatul Topkapi. Ea s-a retras în Palatul Vechi în timpul domniei  cumnatul ei, Mustafa I și a fiul său vitreg Osman al II-lea.

Ca Valide Sultan (Mamă a sultanului)

Prima dată când a avut acest titlu

Kösem s-au întors la putere, când fiul ei a urcat pe tron ​​la 10 septembrie 1623 ca Murad IV.  Dat fiind că  fiul ei era minor (avea 11 ani), ea a fost numită nu numai ca Valide Sultan dar, de asemenea, ca regent oficial (naib-i-sultanat) până la majoratul fiului său. (De la înscăunarea fiului ei pe 10 septembrie 1623, până la 18 mai 1632). În cea mai mare domniei lui Murad al IV, ea a condus, de fapt, prin el și a stăpânit efectiv imperiul, participând la ședințele divanului (cabinetului) din spatele unei perdele, chiar și după 1632, atunci când ea nu mai era regent.
În primii ani, Imperiul a căzut în anarhie; Imperiul Safavid a invadat Irakul aproape imediat, Nordul Anatoliei  a erupt în revolte, iar în 1631 ienicerii au luat cu asalt palatul și l-au ucis pe  Marele Vizir, printre altele.  
Murad s-a temut să nu sufere aceeași soartă ca și fratele său mai mare, Osman al II-lea, și a decis să-și afirme puterea. Mai târziu, el a încercat să calmeze corupția care crescuse în timpul domniilor sultanilor anteriori prin metode tiranice. 
Domnia lui absolută a început în jurul anului 1632, când a devenit autoritar și a reprimat orice împotrivire, restabilind supremația sultanului. A rămas în istorie ca sultanul cel mai tiranic, dar a avut succese militare. Campaniile sale militare erau însoțite de  numeroase execuții ale unor supuși acuzați de corupție, neglijență sau că ar fi fumat tutun. (Consumul de alcool, tutun sau cafea era pedepsit cu moartea).În ciuda acestor ordine prohibitive, surse istorice ce îl includ și pe Halil Inalcik spun că Murad obișnuia să bea alcool! Ar fi o explicație și pentru ciroza care i-a adus moartea.   Murad cucerit Erevan și Tabriz, în final recucerind Bagdadul în 1638, după un asediu terminat cu masacrarea garnizoanei și a locuitorilor din cetate (deși acestora li se promisese că vor fi cruțați). Se spune că ofițerii lui Murad  au organizat o scenă în care o mie de prizonieri au fost executați în același timp , spre satisfacția sultanului ce privea. A condus personal invadarea Mesopotamiei și a încheiat o pace cu Persia ce a stabilit frontiera ce e și astăzi între cele două țări.  A murit la 28 de ani, nu înainte de a-și ucide frații : pe fratele său Baiazid în 1635, apoi pe fratele său Kasim și pe fratele vitreg Soliman. De pe patul de moarte ordonase și uciderea fratelui său Ibrahim,(ordin neîndeplinit), deși nu avea nici un fiu care să moștenească tronul.(11 băieți născuți de concubinele favorite au murit la 1-3 ani!) . 

A doua oară când a avut titlul de Valide

Celălalt fiu al lui Kösem, Ibrahim, trăia în teroarea de a fi mai mic decât frații săi și de a fi executat prin ordinul fratelui său mai mare. Viața lui a fost salvată prin mijlocirea mamei sale Kösem Sultan. După moartea lui Murad, Ibrahim a fost lăsat singurul prinț supraviețuitor al dinastiei. După ce i s-a cerut de către Marele Vizir Kemankeș Kara Mustafa Pașa să-și asume sultanatul, Ibrahim se temea că  Murad ar fi fost încă în viață și complota pentru a-l prinde în cursă. A fost nevoie ca atât Kösem cât și Marele Vizir să insiste, ca după examinarea personală a corpului mort al fratelui său, Ibrahim să accepte tronul. 
Ibrahim i-a urmat fratele său în 1640, dar s-a dovedit prea instabil mintal ca să domnească. Acest lucru i-a permis lui Kösem să continue să fie la putere. Ibrahim a fost încurajat de mama sa să-și petreacă timpul distrându-se cu cu fetele din harem. Distracțiile haremului i-au permis lui Kösem să recâștige puterea și să domnească în numele lui, dar chiar și ea a căzut victimă dizgratiei sultanului și a fost nevoită să părăsească Palatul Imperial.
Comportamentul lui Ibrahim a stârnit discuții despre detronarea sultanului. 
În 1647, Marele Vizir Salih Pașa, Kösem Sultan și șeyhülislam (șeicul islamului- cea mai înaltă funcție religioasă din statul turc) Abdurrahim Efendi au complotat fără succes, să îl detroneze pe sultanul Ibrahim  și să-l înlocuiască cu unul dintre fiii săi. Salih Pașa a fost executat iar  Kösem Sultan a fost exilată din harem. 
În anul următor ienicerii și membrii ulema (teologii sunniți) s-au revoltat. La 8 august, 1648 Ibrahim a fost detronat, capturat și închis în Palatul Topkapı. Kösem și-a dat acordul pentru căderea fiului ei, spunând: "În cele din urmă el nu va lăsa pe nimeni, nici pe mine în viață. Vom pierde controlul asupra guvernului. Întreaga societate este în ruine. Trebuie înlăturat de la tron ​​imediat." Noul Mare Vizir, Sofu Mehmed Pașa a făcut  o petiție către Șeicul islamului pentru o fatwa de executare a lui Ibrahim. Aceasta a fost acordată, cu mesajul "în cazul în care există doi califi, ucide pe unul dintre ei." Kösem și-a dat, de asemenea, consimțământul. 
Doi călăii au fost trimiși. Ibrahim a fost strangulat pe 18 august 1648.


Al treilea mandat de Valide

În cele din urmă, Kösem l-a prezentat pe nepotului ei Mehmed IV în vârstă de șapte ani , (fiul lui Ibrahim) divanului, cu cuvintele "Iată-l !, vedeți ce puteți face cu el!" Astfel, ea s-a declarat regent pentru a doua oară, și a condus în mod deschis din nou, între anii1648 și 1651. În fruntea Imperiului Otoman era sultanul copil, Mehmed IV (Mahomed IV). După întronarea lui Mehmed, poziția de Valide Sultan ("mama sultanului domnitor") ar fi trebuit să fie acordată  mamei acestuia Turhan Hatice Sultan. Cu toate acestea, Turhan a fost trecută cu vederea din cauza tinereții și lipsei ei  de experiență. In schimb a fost repusă în această poziție înaltă Kösem Sultan. Kösem Sultan fusese Valide (mamă) sub doi fii, având astfel mai multă experiență .

Moartea 

Mama lui Mehmed IV, Turhan Hatice, s-a răzbunat pe Kösem.
La vârsta de aproximativ 12 de ani, Turhan fusese trimisă la Palatul Topkapî drept cadou, din partea Hanului din Crimeei, lui Kösem Sultan. Kösem fost, probabil, cea care i-a dat-o pe Turhan Hatice drept concubină lui Ibrahim. Turhan s-a dovedit a fi prea ambițioasă ca să piardă o astfel de poziție înaltă fără luptă. În lupta ei pentru a deveni Valide Sultan, Turhan a fost sprijinită de șeful eunucilor negri din casa ei, și de Marele Vizir, în timp ce Kösem era susținută de către Corpul de ieniceri. Cu toate că poziția lui Kösem ca Valide a fost văzut ca cea mai bună pentru guvern, oamenii erau ofensați de influența ienicerilor asupra guvernului.

În această luptă pentru putere, Kösem a plănuit să-l detroneze pe Mehmed și să-l înlocuiască cu un alt nepot tânăr. În conformitate cu un istoric, această comutare a avut mai mult scopul înlocuirii  unei nurori ambițioase cu una care ar fi fost mult mai ușor de controlat. Planul nu a avut succes căci i s-a raportat lui Turhan de către Meleki Hatun, una dintre sclavele  lui Kösem, că sultana Kösem a declarat că pune la cale detronarea și înlocuirea lui Mehmed cu un alt nepot, cu o mamă mai maleabilă.
  
Kösem Sultan a fost ucisă la trei ani după ce a devense regentă pentru tânărul ei  nepot. Se spune că Turhan a ordonat asasinarea lui lui  Kösem. Mai mult decât atât, unii au speculat că Kösem a fost strangulată cu o perdea de către șeful eunucilor negri ai haremului, Suleiman cel Mare. Renegatul otoman Bobovi*, bazându-se pe un informator din harem, a afirmat că sultana Kösem a fost strangulată cu propriul ei păr. (Poate cu meșele de păr pe care și le aplica). După moartea ei trupul i-a a fost dus de la Topkapi la Palatul Vechi (Eski Sarayı) și apoi îngropat în mausoleul soțului ei Ahmed I, în Moscheia Albastră.

*Wojciech Bobowski cunoscut și ca Ali Ufki (also Albertus Bobovius, Ali Bey, Santurî Ali Ufki; 1610–1675) a fost un muzician polonez născut într-o familie protestantă dar convertit la islam, ce a devenit dragoman în Imperiul Otoman. El a tradus Biblia în limba turcă, a compus psaltirea otomană, bazată pe metrica psaltirii genoveze  lu a scris o gramatică pentru limba turcă otomană. Lucrările sale muzicale sunt considerate printre cele mai importante din muzica otomană a secolului al 17-lea.

Fapte de milostenie

Kösem a beneficiat de fonduri foarte mari și a folosit o parte din ele pentru fapte de milostenie și donații atât pentru oameni din popor, cât și pentru membri ai clasei conducătoare a statului. Ea vizita închisorile în fiecare an, (probabil în trăsura închisă cu grilaj și însoțită de paza strictă a eunucilor), plătea datoriile celor închiși, dădea trusouri fetelor sărace li servitoarelor instruite de ea, le mărita și le câștiga încrederea.   Ea a construit  Moscheia Çinili („moscheia cu faianță”- placată la interior cu faianță colorată) și o școală aproape de ea în Üsküdar în 1640 , a mai construit moscheia mică și fântâna de la madrasa (școala) din Anadolu Kavağı, o fântână în Yeni Kapı, moscheile Valide Han, fântâni in Beşiktaş și Eyüp și Valide Caravanserai in Çakmakçilar Yokuşu . Ea a mai construit și alte fântâni în afara orașului  Istanbul.
Se pare că ea a finanțat lucrări de irigații în Egipt și a oferit ajutor pentru oamenii săraci din Mecca. Kösem a fost recunoscuta pentru munca ei de caritate și pentru că își elibera sclavii după 3 ani de serviciu. Când a murit, oamenii din Constantinopol au ținut trei zile de doliu.

Politica externă (în timpul domniei ei)

Imperiul Otoman a avut probleme noi. Cea mai importantă, ascensiunea Habsburgilor din Austria a însemnat că turcii au trebuit să lupte pe două fronturi - în vest împotriva habsburgilor, iar în est împotriva safavizilor. Kösem Sultan a condus imperiul otoman în această situație dificilă. Austria a încetat să plătească tribut turcilor în anul 1606. Henric al IV-a murit în 1610, și Kösem a pierdut terenuri  în est în favoarea  Șahului Safavid Abbas I – zonele în care sunt acum  Georgia și Azerbaidjan, dar și cea mai mare parte  cea mai mare parte din ceea ce este acum Irakul.
Prin intrarea de Războiul de treizeci de ani, ea a fost în măsură să câștige ceva teren în Ungaria pentru a compensa ceea ce a pierdut în Est. Dupa ce Shah Abbas a murit, Kösem Sultan a reușit șă recāștige de asemenea Bagdadul. (în 1638)

Descendența

Fii

  • ·         Şehzade Mehmed (8 martie 1605 – ucis pe 12 January 1621) (din ordinul fratelui său Osman II, fiul lui Ahmet I cu cealaltă concubină a sa, Mahfiruz Hatice, de origine sârbă).
  • ·         Orhan (1609-1612, mort de boală)
  • ·         Selim (27 iunie 1611-27 iulie 1611-mort de boală)
  • ·         Murad IV (26/27 iulie 1612 – 8 februarie 1640). A fost al 17-lea Sultan otoman de pe 20 ianuarie 1623 și până la moartea lui. La urcarea pe tron, a ordonat uciderea fraților lui vitregi Baiazid și Soliman, în vârstă de 23 și 20 de ani, fiii tatălui său Ahmet cu concubina Mahfiruz Hatice)
  • ·         Şehzade Kasim (1614 – 17 February 1638), Prinț moștenitor până în 1635, ucis din ordinul fratelui său Murad IV
  • ·         Şehzade Suleiman (1615 –1635).
  • ·         Ibrahim I(5 noiembrier 1615 – 18 august 1648). A fost al 18-lea Sultan otoman de pe 9 februarie 1640 până pe 12 August 1648. Ucis cu acordul mamei lui.

Fiice

·         Ayşe Sultan (1605 – May 1657).
·         Fatma Sultan (1606 – 1670).
·         Gevherhan Sultan (1608 – 1660).
·         Hanzade Sultan (1609 – 21 septembrie 1650).
·         Burnaz Atike Sultan (1614 – 1674).
Mehmet IV

Urmașa ei Hatice Tarhan Sultan

După asasinarea lui Kösem, Hatice Tarhan a primit regența , ca mamă a lui Mehmet IV. A fost cea mai tânără Valide (avea doar 24 de ani). În timpul regenței lui Kösem, imperiul căzuse în anarhie. Șefii ienicerilor aveau o mare putere în stat și numeroși mari -viziri se succedaseră fără a reuși restabilirea ordinei. Hatice Tarhan a încredințat guvernarea (pe 15 septembrie 1656) marelui vizir Köprülü Mehmed Pacha





Acest bătrân de 78 de ani (născut la Roshnik, în Albania în 1575) a luat măsuri severe dar eficace pentru a restabili ordinea. Cu el a început o epocă ce a fost supranumită „epoca lui Köprülü ” și care va dura 27 de ani, timp în care mai mulți membri din familia sa au ocupat, după el funcția de mare-vizir. (Bătrânul Köprülü  a murit în 1661).
Reflectarea datelor istorice în serialul televizat
Evident că majoritatea întâmplărilor din marele număr de episoade au fost inventate de către scenariști, neexistând date istorice de detaliu. Din păcate însă, chiar și  elementele certe sunt uneori „aranjate” . 
În serial, femeile din harem discută liber cu diverși pași sau boieri cu care nu sunt rude de sânge. Acest lucru ar fi fost de neconceput cu femeile din seraiul sultanului. În cazul excepțional în care o femeie a ajuns regent, (cum a fost cazul lui Kosem) deci a ajuns să conducă imperiul în numele fiului ei minor, ea s-a putut adresa Divanului (pe care îl conducea) doar ascunsă în spatele unei draperii. Dar în circumstanțele obișnuite, nici măcar acest mod nu era permis. Niciun bărbat care nu le era soț sau fiu nu putea să se apropie de acele femei.


De asemenea, din ce am văzut până acum,  vârsta lui Ahmed I și cea a lui Kösem au fost „majorate”. Ahmed I e interpretat de un actor în vârstă de 24 de ani , purtător de barbă. Gândiți-vă cum ar fi fost cu un actor în vârstă de 13 ani - cât avea Ahmed I la urcarea pe tron? Cum s-ar fi rățoit el la trimișii împăratului austriac? Cum ar fi arătat Kösem la 14 ani- cât avea pe vremea când a fost răpită și adusă în seraiul lui Ahmed? În serial se arată că ea ar fi putut fugi din serai, dar ar fi rămas acolo de bună voie. E greu de crezut că ea ar fi putut fugi, toate femeile fiind păzite strict de eunuci. De asemenea nu se pomenește nimic despre șocul pe care trebuie să-l fi avut o fată crescută în religia ortodoxă, răpită de la familia ei și silită să trăiască în sclavie și concubinaj alături de alte femei. Desigur nu se știe nimic despre tatăl ei, dar foarte probabil că el fusese ucis când i-a fost răpită fiica. 
Anastasia Tsimpilou
O interesantă coincidență a fost- probabil- urmărită de către producători când a fost aleasă actrița din Grecia Anastasia Tsimpilou , deci o actriță originară din Grecia ca și personajul interpretat și având același prenume cu aceasta. Românii au fost emoționați la vestea că tatăl acestei actrițe are origini românești (născut în România, la Moldova Nouă, a emigrat în Grecia). Numai că această actriță , în vârstă de 19 ani, dar cu un aspect juvenil ce era plauzibil , a fost repede înlocuită cu actrița Beren Saatîn vârstă de 32 de ani, deși  acțiunea se găsește încă în etapa în care Kösem avea 14 ani! 
Se accentuează asupra atitudinii dominatoare pe care ar fi avut-o Ahmed I la cei 13 ani ai lui asupra trimișilor Impăratului romano-germanic Rudolf II de Habsburg,  când de fapt în acea perioadă era în plină desfășurare „Războiul de 13 de ani” între Sfântul Imperiu Roman (Imperiul Habsburgic) și Imperiul Otoman.
În realitate, în anul 1606 ostilitățile între Habsburgi și turci s-au încheiat cu pacea (semnată de Ahmed I și arhiducele Matia de Habsburg (fratele împăratului Rudolf II, care nu a fost de acord cu ea) de la  Žitavský mier ( Zsitvatorok , pe Dunăre, în Slovacia actuală) , prin care otomanii au garantat granițele Ungariei , (ce dispăruse ca teritoriu independent fiind inclusă în Imperiul habsburgic). Alte prevederi ale tratatului, privind tributul plătit de unguri turcilor,  au fost scrise diferit în cele două limbi în care a fost redactat documentul (!). Principalul efect a fost încetarea expansiunii otomane în Europa centrală. Era un rezultat al alianței puterilor creștine inițiate de papa Clement VIII în 1595 între împăratul Rudolf II, principele Transilvaniei Sigismund Bathory, domnitorul Moldovei Aron Vodă (Tiranul)  și domnitorul Valahiei  Mihai Viteazul. Dacă scopul războiului fusese pentru turci cucerirea Vienei, (scop neatins), pentru Habsburgi scopul principal a fost să ia din nou în stăpânire teritoriile Ungariei (ce erau controlate de turci), scop ce a fost atins prin eforturile reunite ale aliaților enumerați mai sus.  
Un rol important l-au avut victoriile lui Mihai Viteazul ce cucerise cetățile de la Dunăre de la Giurgiu, Brăila, Hârșova și Silistra și lansase atacuri pe teritoriul otoman ocupând cetățile  de la Nicopole, Râbnic și Chilia, ajungând chiar până la Edirne (a avansat la un moment dat până la 24 de kilometri de Istanbul! ) și apoi marea victorie de la Călugăreni. La rândul său, Aron Vodă a respins cu succes armatele otomane în Moldova. 
Nu prea am învățat noi la istorie despre Aron Emanoil Vodă , ce a rămas în istoria noastră ca domnitor ce a impus dări foarte mari poporului pentru a fi plătite turcilor, dar pe de altă parte prin lupta împotriva acestora, (prin care desigur urmărea să nu mai plătească acele sume uriașe- 1,5 milioane de galbeni - cca 1,70 milioane de aspri )  intrând în alianța antiotomană. Aron Vodă a refuzat să recunoască suzeranitatea principelui Transilvaniei, pe care îl considera un egal .  El a declarat că recunoaște doar tutela papei și a împăratului Habsburg, „ca principali capi ai Creștinătății, iar principelui Transilvaniei nu trebuie să i se mai supună, ci să fie cu el ca frați și buni vecini și prieteni, caru au fost și ne-am unit în beneficiul Creștinătății împotriva Turcului..”. Lefegiii unguri din garda personală a lui Aron Vodă și o ceată de soldați secui trimiși de Sigismund Bathory să confiște uriașa avere a lui Aron Vodă l-au capturat pe acesta și l-au dus în Transilvania. Cazacii pe care Aron Vodă îi plătea pentru a lupta alături de el l-au trădat la rândul lor. Aron Vodă a fost închis în castelul de la Vințu de Jos și otrăvit acolo. Mihai Viteazul i-a scris împăratului Rudolf II că Aron Vodă fusese înlăturat „numai pentru că voia să asculte de Maiestatea Voastră și nu de Sigismund Bathory” și că „voievodul Aron a fost ucis prin otravă în chipul cel mai crud și viclean” („Vaivodam Aronem crudeliter et perfide veneno extinxerunt”). După înfrângerea lui Mihai Viteazul la Mirăslău, nobilii maghiar au profanat Mitropolia ortodoxă de la Alba Iulia. Mihai Viteazul i-a scris marelui duce al Toscanei că „încă în biserica mea , pe care o clădisem mai înainte au intrat și au dezgropat oasele lui Aron Vodă, care de atâta timp era înmormântat și ale altor boieri de-ai mei și le-au zvârlit afară. Așa neomenie nu au făcut nici păgânii”.
Prin urmare războiul de 13 ani  s-a încheiat cu o înfrângere strategică pentru otomani. 

Mai multe detalii ce privesc viața de la curtea sultanilor otomani, vedeți aici:

http://nazone.ro/2013/04/cum-l-pacalit-hurrem-pe-suleyman-sa-o.html