COIFUL DE AUR DE LA COȚOFENEȘTI
În 1928 a fost descoperit la Coțofenești, jud. Prahova un coif din aur masiv, ce cântărește 770g, ce a aparținut unui conducător dac din prima jumătate a secolului IV î.Chr. (aproximativ 400 î.e.n.).
Calota coifului e spartă. Pe obrăzarele coifului e reprezentată o scenă de sacrificare a unui berbec, de către un preot purtând tiară cu formă ascuțită, asemănătoare cu forma pe care se presupune ă a avut-o coiful când era intact.. E probabil un coif de ceremonie.
E posibil să fi aparținut unei autorități religioase, sau unui conducător care era în același timp rege și sacerdot.
Coiful a fost realizat prin batere la rece, din aur nativ .
- E expus la Muzeul de Istorie
TEZAURUL DE LA POIANA-ROVINARI
Descoperit în 1938, cuprinde 28 de monede romane de argint (cele mai vechi din anii 124-103 î.Chr., iar cele mai noi de pe timpul împăratului Domițian) și podoabe de factură dacică: brățări, o amuletă și o placă ornamentală , două coloane torsionate cu extremități în formă de șarpe, cercei, 12 inele.
În zonă s-au găsit urme de locuire din timpuri străvechi: cetăți geto-dacice, (cetatea Vârț-Rovinari secI î Chr-sec I d Chr), castre romane (la Pinoasa-Rovinari) , cula de la Rovinari.
TEZAURUL DE LA POIANA MICĂ, jud. Brașov
Tezaur de 76 monede de argint descoperit în 2013. Monede romane de 2-3 g denumite silicve (folosite în secolele IV și V pentru plata soldaților romani). Solda militarilor romani sau a mercenarilor din armata romană e evaluată la 5-6 monede de aur (
solidi) , respectiv o livră romană de argint (cca 80-100 silicve).
Cu ocazia unor evenimente speciale (ziua împăratului, începerea unei campanii militare, victorii importante) se acordau soldaților monede sau metale prețioase brute sau prelucrate ca lingouri sau obiecte de podoabă ) numite
donativum. Valoarea acestora putea dubla câștigul anual al militarilor. Deci tezaurul echivalează cu valoarea soldei anuale a unui militar roman.
Monedele au fost emise între anii 351/355 d. Chr, și 361/375 d.Chr (emise de împărații Constantinus II, Iulianus II, Iovianus, Valens, Valentinianus I, Gratianus și un emitent local, posibil got) și par a fi fost imediat tezaurizate.
Pe monede este reprezentat pe avers împăratul în echipament militar și cu diademă. Pe revers apare inscripția VOT(IS) ...MVLT(IS), urmată de cifre care marchează anul domniei (V-quiquennalia, X-decennalia, XX-vicennalia, XXX-tricennalia), cu o cunună în jurul inscripției. Sub cunună apare marca monetăriei și a officinei :
- atelier: SIS(cia); SIRM(ium); CON(stntinopolis); NIC(omedia); ANT(iochia)
- officina (combinație de numerale grecești și/sau latine): A;B:Γ; Δ; Ε; Ζ; Η; Θ;I;IA;IB;I;II;III;III;V.
- varianta creștină: semnul XP și cunună
Putem deduce că era vorba despre un dar suplimentar față de soldă și fusese „pus deoparte” pentru zile negre.
Vota includea sacrificii, daruri și urări pentru împărat .
Interesant e că goții au produs in ateliere proprii monede care le imitau pe cele romane, unele dintre monedele găsite fiind astfel de imitații. (De remarcat faptul că autori antici au pus semnul egalității între goți și daci, considerând că fac parte din același neam tracic).
- A fost expus la Muzeul de Istorie din București
Astfel de tezaure monetare s-au mai descoperit în trecut în fostul județ
Romanați (tezaur ce a fost foarte mare, dar din care se mai păstrează foarte puține piese) , la
Redea,
Drănic,
Osica de Sus- nici unul nu s-a păstrat integral.
TEZAURUL DE LA CRAIOVA
Un alt tezaur datat din secolul al
IV-lea a fost descoperit la Craiova, nu se știe exact când, pentru că s-a aflat despre el doar în anul 1926, când Germania a restituit României (ca urmare a hotărârii Comisiei de despăgubiri de la Paris) 60 de aplice și butoni de harnașament de
argint ce făcuseră parte dintr-un tezaut vândut de un negustor de antichități din Craiova germanilor. Se pare că fuseseră 77 de piese întregi (aplice și butoni) și 13 fragmente de obiecte diferite, unele piese ajungând în SUA.
- La Institutul de Artă din Detroit se află un coif din argint aurit, iar la Metropolitan Museum un vas ryton din argint.
TEZAURUL DE LA PERETU- TELEORMAN
În 1971 au fost descoperite în apropiere de Peretu, în județul Teleorman 50 de piese din argint placate cu aur de o valoare istorică și artistică deosebită. Într-un mormânt traco-getic vechi de aproximativ 2500 de ani al unei căpetenii militare au fost găsite obiecte din argint aurit, vase de bronz, vârfuri de săgeți și obiecte de ceramică, iar într-o încăpere alăturată un car cu patru roți din fier, scheletele a doi cai, precum și două schelete de câini de vânătoare și un schelet de vacă.
Coiful din argint aurit , ce cântărește 750g. are reprezentați pe frunte doi ochi (element caracteristic și celorlalte coifuri dacice) , iar pe obrăzarul drept un vultur ce ține un iepure în gheare și un pește în cioc, iar pe obrăzarul stâng un țap.
Tot la Peretu a fost descoperit și un cap din argint aurit înalt de aprox. 23 cm , realizat cu deosebită artă. E vorba despre o figură de tânăr războinic cu ochi mari și amenințători ca cei de pe coifuri, ceea ce pare să indice că ar reprezenta o zeitate războinică. Personajul are sprâncenele și părul aurite, ceea ce indică un personaj blond, așa cum se spune că erau dacii.
Mormântul e din secolul IV î.Chr.
- Cele mai multe piese sunt expuse la Muzeul de Istorie din București
TEZAURUL DE LA PORȚILE DE FIER
A fost descoperit cam prin 1913 în zona „Cataractelor” de la Porțile de Fier (Mehedinți). Numărul pieselor care constituiau acel tezaur este necunoscut, dar câteva dintre ele au ajuns în colecția particulară a lui Fran Trau din Viena. Unele ar fi fost la un moment dat la Muzeul Porților de Fier din Turnu Severin. Dar tezaurul ar fi fost achiziționat pe bucăți (nu se știe cine l-a vândut?) și ar fi ajuns în muzee din SUA. O variantă ar fi că posesorul din Viena le-ar fi vândut în SUA.
A fost datat ca fiind din sec.
IV î. Chr.
Coiful se aseamănă cu coiful găsit la Peretu: în dreptul frunții doi ochi hipnotici, pe obrăzarul drept un vultur cu un iepure în gheare și un pește în cioc, iar pe obrăzarul stâng un țap sălbatic sau cerb. Probabil că cele două coifuri au fost lucrate în același atelier.
Vulturul cu peștele în cioc și un iepure (sau pui de mistreț) în gheare se regăsește și pe un vas găsit la
Agighiol, dar și pe un vas găsit în Bulgaria, la
Rogozen. Țapul pare a fi reprezentarea lui Pan, cu Pomul Vieții format de coarnele sale terminate cu capete de păsări.
- Vasul de argint ornat cu cerbi se află tot în SUA.
- Coiful de argint se află în SUA și e expus la Muzeul de Istoria Artelor din Detroit. Fotografia lui a fost publicată prima oară abia în anul 1963
- Vasul dublu-tronconic din argint se află la Metropolitan Museum din New York
MORMÂNTUL REGELUI DAC (GET)
În 1982, lângă orașul
Sveștari (Isperich) din
Bulgaria , (unde a fost cetatea dacică
Daosdava -„cetatea lupilor”- probabil capitala regatului lui Dromihete /Dromichaites) s-a descoperit o mare necropolă daco-getică , între care și un mormânt regal despre care s-a crezut că ar fi al regelui
Dromichaites, ori al regelui get
Cothelas (sec. IV î.Ch). Mormântul e împodobit cu picturi și sculpturi
 |
Cariatidele sculptate în mormântul dacic diferă de reprezentările din antichitatea greacă.
Ele par a fi personificările unor flori (crini) și încadrează imaginea unui vultur cu aripile desfăcute, ce pare a fi fost un simbol al regilor daci. Tot o pasăre cu aripi desfăcute era reprezentată și pe kosoni, monedele dacice de aur. |
S-au găsit în acel mormânt 44 de broșe cu figuri feminine, un inel de aur, o diademă și 100 de nasturi, obiectele totalizând 1,5 kg de aur. Putem remarca asemănarea cu vasele de aur găsite pe teritoriul nostru actual.
 |
| Tezaurul de la Panaghiuriște |
Tot în Bulgaria s-a găsit și tezaurul trac de la
Panaghiuriște, cu piese foarte asemănătoare cu tezaure traco-getice găsite la noi și care datează din aceeași perioadă.
- Obiectele sunt expuse în Bulgaria.
BURIDAVA
 |
| Ritonul de sticlă |
În apropiere de Râmnicu Vâlcea există vestigiile a două așezări antice importante, Buridava Dacică și Buridava Romană, așezarea fiind menționată în
Tabula Peutingeriană (hartă antică ce se află la Viena) , Papirusul Hunt (act militar din timpul lui Traian) și în „Geografia” lui Ptolemeu.
Aici s-au găsit în diferite perioade : figurine antropomorfe, o mască de bronz. numeroase fibule din argint și din bronz, monede din timpul împăraților romani Tiberius, Vespasian, Domițian și Traian, precum și o necropolă dacică în are au fost descoperite 20 de morminte, în care erau obiecte din sec. I î.Chr, precum și creuzete pentru topirea argintului (s-au găsit urme de argint) , un medalion cu o imagine interpretată ca fiind a lui Hercule, un element de podoabă cu cap de bour, o fibulă de argint cu un cap de lup și grifoni înaripați. Un element deosebit este un riton (rhyton) de sticlă, cu rol ritualic .
Tabula Peutingeriană (Peutingeriana Tabula Itineraria) este o copie din secolul XIII a unei vechi hărți rutiere romane ce arată drumurile și principalele orașe din Imperiul roman . Harta avea peste 7m lungime și 34 cm lățime și arată 200 000km de drumuri , dar și localizează orașe, mări , fluvii, păduri și lanțuri de munți, ajungând din insulele britanice până în China. Sunt indicate schematic și construcții importante cum ar fi terme, porturi, ce au rol de repere în rețeaua de drumuri. Distanțele sunt indicate foarte exact, în mile romane. Harta e probabil bazată pe harta întocmită pe vremea împăratului Augustus (care a fost gravată în marmură și amplasată la Roma pe Via Flaminia) , având și actualizări din secolul IV. Harta figurează și drumurile din Dacia . Se regăsesc numeroase localități locuite și astăzi la noi: Ad Media, Apula (Alba -Iulia), Bersobia (Berzovia), Blandiana, Brucia (Aiud), Caput Bubali (Delinești), Callatis (Mangalia), Carsio (Hârșova), Cersie (Romita), Drubeas (Drobeta-Turnu Severin), Germizera (Geoagiu), Napoca, Petris (Petriș, Arad), Porolisso (Moigrad-Porolissum), Potaissa (Turda), Largiana (Românași), Optatiana (Sutoru), Sacidava (Rasova), Tierna (Orșova), Tomis (Constanța). Sunt figurate și localități ce nu mai sunt locuite astăzi: Acidava, Ad Stoma, Ad, Adgdae, Ad Aquas, Amutria, Arcidava, Arcobadara/Arcobara, Arubio, Arutela, Axiopolis, Azizis, Bereo, Buridava, Castra, Tragana, Castris Novis, Caput, Stenarum, Cedoniae, Centum Putea (lângă actualul Surducu Mare), Capidava, Deidava, Histriopolis (Histria), Houioduni (Huedin?), Pelendava, Ponte Aluti, Ponte Vetere, Pretorio VIIII, Pretorio IX, Romula, Salmis, Salsovia, Stratonis, Sucidava, Troesmis. Pe „Drumul Cernei” (al doilea drum roman din Dacia) sunt menționate: Ad Media, Ad Pannonios (lângă Teregova), Agnaviae, Gaganis, Masclianae, Pretorio (Mehadia), Ponte Augusti (lângă Sarmisegetusa Romană), Sarmatgete (Sarmisegetusa- de menționat că unele denumiri au erori de transcriere în urma copierilor repetate), Tierna (Orșova),Tibiscum (lângă Caransebeș)
TEZAURUL DE LA POROINA MARE
În 1883 s-a descoperit la Poroina Mare, jud. Mehedinți un rhyton din argint parțial aurit în formă de corn ornat cu un cap de taur , datat în sec. IV î.Ch. și cu greutatea de 350g. El datează din perioada secolelor IV-III î. Chr. și a fost realizat într-un atelier local. Tradiția vaselor de acest tip este foarte veche, încă din timpul hitiților (în secolele XIV-XII î.Chr.) , a fost preluată de lumea persană și se regăsește în lumea greacă din sec. V î. Chr. În arta traco-getică s-au găsit reprezentări ale unor
personaje (un bărbat pe cnemida din Agighiol și două femei figurate chiar pe rhytonul de la Poroina Mare ) care stau așezate și beau din astfel de vase ritualice.
Rhytonul e la Muzeul de Istorie din București, dar se pare că alături de el fuseseră și alte piese, care au dispărut.
În 1960 , la
Sacoșu Mare, jud. Timiș s-a găsit un tezaur format din lingouri de aur, bijuterii și sârme de aur de înaltă puritate- 22 carate, cu greutate totală de 1296,3 g.
În 1980, la
Hinova jud. Mehedinți s-a găsit un tezaur vechi de 3000-3200 de ani, cuprinzând 9639 de piese de aur. E vorba de o diademă, 14 brățări cu modele diferite, 92 de pandantive, 762 de mărgele, 8765 de paiete, 4 inele și alte obiecte mărunte. Se remarcă două brățări bărbătești din bare masive de aur care cântăresc 469g, respectiv 580g.
TEZAURUL DE LA CUCUTENI
În 1959 a fost descoperit tezaurul de la
Cucuteni-Băiceni, jud. Iași. 70 de piese confecționate din 2,5 kg de aur pur dovedesc măiestria meșteșugărească a geto-dacilor în sec V î.Chr. E celebru coiful ritualic ce cântărește 500 g ,bătut din aur de 24 de carate, ornamentat cu reprezentarea unui personaj pe tron, șerpi cu cap de pasăre (simbol al științei ascunse) ce încadrează un cap de bour , cai înaripați și simboluri solare are diametrul 21-25 cm și înălțimea de 34,5 cm. E posibil să fi aparținut unui prinț copil. Mai erau diferite aplici, brățări spiralate, un colan,nasturi și aplice de harnașament. O brățară getică de paradă , ce cântărește cca 800 g e spiralată formând un tub de 84,5 cm și are la extremități două capete de bour. Există și aplice ornamentate cu
capete de cai dispuse în savastică orientată spre sânga (simbolul soarelui ) . O altă aplică pentru harnașament e o placă groasă de aur cu un cap de cal turnat. Pe alte aplice sunt scene de luptă cu lup, sau cu leu și cal înaripat. Tezaurul nu era într-un mormânt, ci fusese ascuns.
Tot la Cucuteni a fost descoperit și un mormânt princiar.
- Se găsește la Muzeul de Istorie din București
COIFUL DE LA COȚOFENEȘTI
În 1926 a fost găsit la Coțofenești , jud. Prahova celebrul coif din aur în greutate de 770g și care a aparținut unei căpetenii getice din jurul anului 400 î.Chr.
Partea superioară a coifului lipsește.
Pe obrăzarele coifului sunt prezentate scene de sacrificare a unor berbeci de către personaje ce poartă pe cap coifuri asemănătoare, deci s-ar putea presupune și că acest coif ar fi însemnul rangului unei personalități religioase.
În dreptul frunții sunt reprezentați doi ochi mari, care ar putea semnifica puteri sau cunoașteri supranaturale.
La partea din spate sunt reprezentate ființe fantastice: oameni cu picioare ca șerpii, harpii, patrupede cu cioc de pasăre și grifoni.
Coiful a fost lucrat prin batere la rece din aur nativ, (aliaj natural ce conține și 22% argint și 10%cupru, pe lângă 76%aur)
Este expus la Muzeul de Istorie București
TEZAURUL DE LA AGIGHIOL (VALEA NUCARILOR)
La Agighiol, jud. Tulcea s-a găsit în 1931 mormântul unui conducător getic înhumat acum 2300 de ani. Pe unul dintre vasele din mormânt era inscripția: „
Kotis din Beos”, despre care se crede că ar fi regele
Cotiso.
În mormânt era un coif din argint aurit, două cnemide (apărătoare pentru gambe) din argint , patru vase bogat decorate, două rhytonuri, cinci cupe de argint , aplice de harnașament și podoabe de vestimentație.Se remarcă prezența ochilor incizați pe fruntea coifului, ceea ce se crede că simboliza ferirea de primejdii a purtătorului.
În a doua cameră funerară, unde fusese înhumată o femeie, s-au găsit aplice vestimentare de aur și coliere tot din aur. O mare parte din tezaur s-a pierdut în 1945, când clădirea în care erau păstrate artefactele a fost bombardată.
- Ce a rămas, poate vedea la Muzeul de Istorie din București.
COIFUL DE LA BUDEȘTI (JUD. CĂLĂRAȘI)
Pe lângă coifurile de ceremonie făcute din metale prețioase, au fost găsite și coifuri dacice de luptă, făcute din bronz. Așa este coiful de la Budești, lucrat din foaie de bronz prin ciocănire . El are înălțimea de 25 cm, diametrul longitudinal de 25 cm și cel transversal de 17 cm. Coiful e de formă ovală și are două apărători de obraz cu marginile zimțate. La spate este o apărătoare pentru ceafă.
Se consideră că datează din mijlocul secolului VI î. Chr. și este asemănător cu alte coifuri daco-tracice descoperite la Ruec, raionul Tărgoviște din Bulgaria și la Arzos, în Macedonia de Est, dar și la Zimnicea. Un alt coif asemănător a fost găsit într-un mormânt getic al unei căpetenii locale importante. Un alt coif a fost găsit în satul Cuptoare, jud. Caraș Severin. Aici a fost găsit în 1985 un mormânt getic ce conținea o ceașcă cu gura în jos și un coif în care erau oase calcinate. Coiful prezenta urme și deformări de ardere.
La BALȘ a fost găsit un alt coif asemănător, cu înălțimea de 40 cm. Calota are marcat în mijlocul frunții un unghi ascuțit cu vârful în sus. Arcadele sunt subliniate cu dungi în relief ce se unesc la baza nasului. Se consideră că datează din sec. V-IV î. Chr.
TEZAURUL DE LA COADA MALULUI (PRAHOVA)
În 1932 a fost descoperit un tezaur dacic ce cuprinde un colier de argint, două fibule triunghiulare de argint și o brățară spiralată .
E expus la Muzeul de Istorie din București
TEZAURUL DIN MĂLĂIEȘTII DE JOS
E un tezaur ce pare să fi aparținut unui argintar de acum 1700 de ani. Într-un vas metalic erau 74 de monede de argint din epoca romană , unele emise de împăratul Vespasian (69-79 d.Chr.) până la monede emise de Valerianus (253*259 d. Chr.). Alături de monede erau cinci brățări de argint, o fibulă de argint, o podoabă de argint ce avea atașate trei monede (poate cea mai veche salbă din monede descoperită la noi) și două lingouri de argint.
Pe teritoriul satului a fost un castru roman
Comoara cu valoare îndeosebi istorică este expusă la Ploiești
LA MĂGURA ȘIMLEULUI
În
Sălaj, în situl arheologic
Măgura Șimleului au fost descoperite de-a lungul timpului
15 tezaure dacice cu monede și artefacte de aur și de argint.
În zona Depresiunii Șimleului au fost descoperite 24 de tezaure în ultimii 150 de ani. (23 de tezaure dacice și unul din perioada stăpânirii celților, din secolele III-II î.Ch.)
Unele dintre piesele descoperite se află la muzeele din Sfântu Gheorghe, din Cluj și din Oradea.
La
Sărmășag au fost descoperite în 1900 și patru diademe de aur cu frunze de laur și alte trei mici artefacte din aur , datate din anii 1600-1300 î.Chr., din epoca bronzului deci. Acum mai sunt două diademe, ce au împodobit frunțile unor conducători geto-daci încă înainte de formarea Greciei ca stat (posibil ca tradiția elenă a cununilor de laur ca simbol al
victoriei să provină de la traco-geți).
- Diademele sunt expuse la Muzeul de Istorie al Transilvaniei din Cluj-Napoca.
BRĂȚĂRILE DACICE DE LA CULMEA CĂPRĂREAȚA
la est de incinta sacră a Sarmisegetusei au fost găsite o serie de brățări dacice spiralate, din aur masiv, altele din argint prea mari pentru a fi purtate ca podoabe. S-a considerat că ele aveau un rol ritual, de ofrandă, însă unii specialiști consideră că ele ar fi putut avea proprietăți radionice, pentru influiențarea stării de sănătate .
Ele ar fi alcătuit un dispozitiv radionic. Au fost găsite în lăcașuri triunghiulare cu pereți formați din lespezi de piatră . Într-un lăcaș cu dimensiunile 50x50x60cm erau dispuse 10 brățări spiralice de aur așezate câte două sau câte una mică pusă într-una mai mare. Trei perechi erau puse vertical, alte două perechi erau puse orizontal, mai jos, separate printr-un strat de pământ. Brățările aveau capete de șerpi la extremități și câte 7 palmete - elemente decorative ce semnificau „pomul vieții
În apropiere de pârâul Godeanu, la poalele culmii Căprăreața a fost găsit un alt lăcaș din lespezi de piatră în care erau două brățări de același tip. În a treia amenajare triunghiulară au fost găsite alte trei brățări de aur. Se consideră că era vorba de trei gropi de cult ce formau un triunghi imaginar cu vârful în jos la est de incinta sacră unde se oficiau misterele cultului solar. Brățările, amplasate în cutii de rezonanță, ar fi putut juca rolul unor circuite oscilante și transformatoare de frecvență ce ar fi induce maselor stări benefice sau negative prin fluxuri radionice emise de la distanță.
Preoții daci erau recunoscuți ca cei mai buni lecuitoti ai lumii antice. Tratamentele radionice ar fi reglat câmpul energetic al persoanelor .
Șarpele reprezenta energia înmagazinată. Șarpele fantastic, încoronat a fost considerat un animal simbolic al locuitorilor din Carpați încă din timpul culturii Hallstatt.
Denumirea culmii ar veni de la Cap (de)Ra, zeul soarelui ce ar fi fost adorat la Sarmisegetusa.
TEZAURELE DE LA ȘIMLEUL SILVANIEI
Șimleul Silvaniei este la circa 25 km de Zalău , la poalele Măgurii Șimleului, pe care au existat așezarea fortificată dacică
Dacidava, pomenită și de Ptolemeu . După retragerea aureliană, pe aici au trecut și avarii și gepizii. Acolo au fost descoperite trei tezaure de inestimabilă valoare, două de aur, care au luat toate calea străinătății și unul de argint, care a rămas la noi (fiind găsit în perioadă mai recentă) .
Primul tezaur a fost descoperit în
1797 de către doi copii valahi (Petru Boșca și Simion Bocor). Tezaurul, în greutate de 2.425,5 grame, cuprinde 24 verigi de aur, (13 plate și 11 granulate, cu diametru mai mare decât al unor degete), o cataramă de centură, un inel, un medalion cu decor geometric, un capăt de brățară în formă de cap de șarpe și un colier mare din aur masiv cu
52 de pandantive și cu 17 medalioane cu efigii de împărați romani (
Maximinianus I Hercules (285-286), Constantin I (306-337), Constantin II (337-340), Valentinian II(375-392) , Valens (364-378) , Gratian (367-383)- 3 au fost pierdute), ceea ce face ușoară datarea tezaurului. Cercetătorii afirmă că împărații romani obișnuiau să dăruiască efigii prețioase cu chipurile lor aliaților , cu prilejul încheierii unor înțelegeri importante. Desigur regii daci păstrau aceste efigii de preț la mare cinste, ca o dovadă a prețuirii de care se bucuraseră de-a lungul timpului din partea puternicilor împărați romani. Darurile atestă alianțele legate între împărații romani din imperiul de răsărit și daci (traci), din rândul cărora erau recrutate trupe , unii conducători ajungând chiar împărați în Bizanț (de exemplu
Maximianus I Tracul - despre care se spune că era foarte înalt (2,7m), neîntrecut luptător și de o rezistență fizică ieșită din comun, ce a domnit între anii 235 și 238..
Colierul atestă relațiile de alianță existente între daci (traci) și Imperiul bizantin, între anii 285 și 392, deci mai bine de 100 de ani.
Colierul se purta peste piept și peste spate și se prindea de centură în față și în spate cu două inele. Podoaba principală ce cădea pe mijlocul pieptului constă într-o mărgea mare din cuarț fumuriu străjuită de doi lei de aur, așezați față în față. Cel mai important pandantiv al salbei reprezintă un bărbat aflat într-o barcă, simbol al Căutătorului, Păstrător al Tainei- cel mai mare medalion ce s-a păstrat din întreaga antichitate. Pandantivele mai înfățișează și arme miniaturale, separate de frunze de aur (semn al Marelui Maestru).
În muzeul vienez, piesele din tezaurul de la Șimleul Silvaniei sunt expuse lângă vitrina cu tezaurul de la Sânnicolaul Mare.
- Tezaurul se găsește acum la muzeul Kunstistorishes din Viena.
În
1889 a fost descoperit un al doilea tezaur tot pe dealul
Măgura, la
Sărmășag iar specialiștii consideră că el ar fi aparținut acelorași conducători daci.
(Se consideră că piesele au fost strânse de-a lungul a circa 150 de ani și au fost îngropate sub amenințarea uneui pericol iminent.
E vorba despre 73 de piese din aur și argint, cu greutate totală de 8 kg.
Acest al doilea tezaur cuprinde obiecte de podoabă din aur pietre semiprețioase, despre care un cercetător francez consideră că sunt precursoarele cunoscutelor fibule romane. E vorba despre 10 perechi de fibule , o fibulă singură, găsite alături de trei vase semisferice de aur și de opt fragmente din alte fibule. Se consideră că acel conducător autohton (traci/gepizi) le-au ascuns pentru a le feri de huni.
La Șimleul Silvaniei se mai găsește doar inventarul original al pieselor predate la primărie.
- Tezaurul se găsește la Muzeul Național Maghiar (Magyar Nemzeti Museum) din Budapesta.
Cele două tezaure (despre care se consideră că au aparținut aceluiaș conducător , care ar fi dispus ascunderea lor în două locuri diferite) cântăresc împreună 5,4 kilograme de aur și 2,5 kilograme de argint, dar valoarea lor istorică depășește cu mult valoarea metalelor prețioase. În anul 1999 muzeul din Viena și cel din Budapesta au expus împreună comoara șimleuană („primul tezaur” și„al doilea tezaur”)
Tot la muzeul din Viena sunt expuse obiecte descoperite la Moroda, jud. Arad (un colan), la Marca, jud. Sălaj (două colane), la Someșu Cald jud. Cluj (un lanț cu inele duble și un pandantiv rotund), la Orăștie, jud. Hunedoara (o brățară dacică din argint aurit), precum și tezaurul din Săliște, județul Alb, numit și „Tezaurul de la Cioara”. Acesta a fost descoperit în 1820 și se compune din 64 de piese din argint. Se mai pot vedea la Viena superbe fibule digitate din argint aurit, descoperite la Șeica Mică și în alte locuri din Transilvania , precum și catarame tot de acolo, datate din a doua jumătate a secolului V.
La
Marca , între Crișul Repede și Crasa a fost o cetate dacică ce a fost refolosită și în Evul Mediu și unde s-a stabilit continuitatea de locuire din secolul II î. Chr. până în sec. I. d. Chr. , dar urmele arheologice (pinteni, diferite piese din fier și ceramică) atestă continuitatea de locuire și în perioada medievală. Aceste urme arheologice sunt mai importante uneori decât chiar tezaurele, dar ele pot fi compromise de căutările neautorizate care urmăresc doar piesele din metale prețioase și distrug celelalte artefacte și situl arheologic.
În preajma cetății a fost găsit un tezaur datând din vremea lui Burebista și care cuprinde două brățări („torques”) de argint terminate cu capete de șerpi - tezaur aflat acum la Viena.
TEZAURUL DE LA CEHEI
Al treilea mare tezaur descoperit în zona Șimleului. În
1986 frații Mălin și Gigel Lazoc au găsit trei brățări, o fibulă și un lanț, toate de factură dacică și făcute din argint, datate din anii 100-80 î. Chr. precum și 552 monede de argint- drahme grecești și diferite obiecte dacice din
argint cântărind în total 2122 g. Monedele provin din orașul antic
Dyrrhachium, (actualmente Durres din Albania actuală, oraș fondat ilyri, greci și devenit colonie romană) și fac dovada unor strânse legături economice în teritoriile locuite de traco-geți.
Două dintre brățările dacice de argint sunt lucrate din bare rotunde și cântăresc 83,74, respectiv 86,97g, au capete aplatizate și ornamentate cu incizii ca niște ace de brad. A treia brățară, tot dacică are extremitățile în formă de capete de șarpe și incizii ce imită solzi și cântărește 72,71 g. Fibula a fost lucrată dintr-o singură bucată de argint și cântărește 34,41g. Lanțul are lungimea de 92 cm și cântărește 70,57g, e lucrat din sârmă de argint împletită în formă de 8 .
Bijuteriile dacice din tezaurul de la
Șimleul Silvaniei-Cehei prezintă similarități cu cele descoperite în tezaurele geto-dacice de la
Moigrad,
Sărmășag,
Marca (din jud. Sălaj),
Cojocna,
Mediaș,
Poșaga,
Sarăscău(Transilvania) și
Coada Malului,
Poiana,
Vedea și
Herăstrău (din spațiul extracarpatic)
- Se găsește la Muzeul din Zalău.
De remarcat faptul că ungurii, de pildă, au cerut și recuperat cărțile prețioase ce fuseseră luate ca pradă de război de Soliman Magnificul cu prilejul cuceririi și desființării statului ungar.
Iar noi nu putem recupera artefacte ce ne-au fost răpite în perioade mai recente??
TEZAURUL DE LA MĂGURA (jud. Bacău)
În anul 1976 profesorul Dumitru Tătaru și elevii săi au descoperit un tezaur de 10 kg de monede (2834 de denari romani și două drahme, un din timpul lui Traian și alta din timpul lui Hadrian).
Se consideră că tezaurul a aparținut unei căpetenii dace a unei formațiuni statale din regiunea de la confluența Bistriței cu Siretul. (Bis-Tri-T-A sau „Dubla lovitură a trinității” și Siretul/șiretul (vicleanul)
Acest tezaur monetar e expus la Muzeul de Istorie din Bacău.
TEZAURUL DE LA PIETROASELE
Un loc deosebit în conștiința publică îl ocupă „tezaurul de la Pietroasele” supranumit „Cloșca cu pui de aur”. El a fost găsit în 1837 de doi țărani care au vrut să-l vândă pe bucăți și au aruncat pietrele prețioase ce căzuseră cu acest prilej. Cum autoritățile țării au prins de veste, tezaurul a fost depus la muzeul Țării Românești din București. Inițial erau 22 piese, dar s-au recupert doar 12 , cu greutate totală de 19 kg de aur pur: o tavă rotundă de 7,13 kg, o fibulă mare în forma unei păsări de pradă, ce cântărește 817g și trei fibule mai mici, precum și un vas de aur cu o statuetă feminină în centru, împrejur fiind reprezentate 16 personaje și scene de vânătoare. Mai sunt: un ulcior elansat, două cupe bogat ornate și trei colane cu lucrătură fină. Piesele au fost împodobite cu numeroase
pietre prețioase sau semiprețioase, care acum lipsesc. Ne putem da seama de felul în care arătau aceste piese din desenele ce au fost făcute după ele în anul 1887.
Comuna Pietroasele din județul Buzău se află într-o zonă cu numeroase vestigii ce atestă locuirea încă din epoca neolitică (4000 î. Chr.) , în zonă existând și o fortăreață dacică la Pietroasa Mică (distrusă de romani), un cimitir trac neolitic săpat în peștera neolitică de la Năieni și un castru roman ce proteja o așezare romană complexă, ce dispunea și de terme. În peșterile neolitice situate la mai puțin de 8 km de Pietroasele au fost găsite desene rupestre, ceramică neolitică din anul 4000 î.Chr., oseminte iar pe dealul de deasupra peșterilor a fost găsită o statuetă din bronz reprezentând un personaj feminin călare pe un leu, cu un copil alături. Despre zeița tracă Cybele, izvoarele grecești spun că ar fi fost crescută de o leoaică și de aceea este reprezentată fie având un leu alături, fie călărind o leoaică sau stând într-un car tras de lei. Rezultă ca această statuetă o reprezintă pe zeița tracă Cybele , aceeași zeiță ce e reprezentată și în centrul paterei de la Pietroasa . „Zeița mamă a tuturor zeilor”, ce patrona vegetația și natura, e așezată în centrul paterei pe un tron circular înconjurat de viță de vie. Sărbătoarea ei anuală de primăvară celebra moartea și învierea iubitului zeiței Attis, un păstor tânăr din Frigia de care se îndrăgostise zeița. Fiindu-i necredincios, ttis a fost transformat în pin.
 |
Statueta de bronz zeiței Cybele
15 cm înălțime
La Muzeul național de antichități |
Pe patera de la Pietroasa, la picioarele zeiței este un personaj masculin culcat (Attis) cu doi câini, două oi și doi lei ce o încadrează pe Cybele. Zeița are părul prins în două șuvițe împletite care îi înconjoară fruntea și sunt prinse în coc la ceafă, așa cum sunt reprezentate și femeile dace de pe Columna lui Traian.
Pe pateră e redată și fugura unui luptător dac matur (cu barbă și mustăți) în ținută de luptă, cu cămașă de zale, coif, scut și suliță. Lângă el e un adolescent cu bustul gol ce aleargă purtând o torță ceea ce sugerează că e vorba despre o festivitate. În ceremoniile orfice se sacrifica un taur cu care erau stropiți bărbații ce dansau pe jumătate dezbrăcați la lumina făcliilor.
Alexandru Odobescu a crezut în mod greșit că tezaurul ar fi aparținut unui rege got, dar specialiștii consideră în prezent că tezaurul este dacic. Prin analize s-a stabilit că aurul a fost extras din minele Daciei , ateliere mestesugărești dacice au fost găsite în numeroase locuri- între care și la Sarmisegetusa, iar reprezentările de zeități nu sunt de factură germanică, ci se leagă de mitologia geto-dacă timpurie.
Analizarea amănunțită a platoului mare, rotund a arătat că el ar fi servit de fapt drept calendar astronomic în corelare cu perioadele propice agriculturii. Datele matematice din aceste artefacte se regăsesc și în sanctuarele de la Sarmisegetusa.
Apoi, pe unul dintre colane există o inscripție pe care cercetătorii au încercat - fără succes- să o traducă prin limba gotică.
Densușianu traduce textul scris cu caractere ce seamănă cu cele runice fără a fi totuși runice folosind scrierea plutașilor de pe Bistrița, scriere rămasă din vechime , de la proto-daci și apelând la limba latină vulgară.
În traducerea lui, textul este: VULCHATIOS O FICET sau VELCHANU A FĂCUT - aproape ca în româna de astăzi.
Pe un colan a fost găsită inscripția :
GUTAN IOWI HAILAG ce s-a încercat a fi tradusă în limba goților. Dar în limba goților (cunoscută din dicționarul Bibliei lui Ulfila, scrisă de episcopul vizigot Ulfila în limba populației germanice din Tracia în anul 341 e.n., în perioada în care se presupune că a fost fabricat/îngropat tezaurul de la Pietroasa, nu existau cuvintele GUTAN, IOWI, HAILAG.
Cezar Bolliac și apoi Nicolae Densușianu au dedus că vasele de la Pietroasele sunt mult mai vechi (de prin secolul XV î. Chr) și că sunt de origine dacică.
Folosindu-se sistemul silabic trac stabilit pe baza a 16 inscripții trace în scrierea numită „linear A” unii cercetători au tradus inscripția ca:
SA E ANO RODA 1000 PASA LUTO NAMU NOSA , adică: Să ai ani cu roade 1000, dacă-ți pasă de lutul neamului nostru.
Concluzia contemporană a cercetătorilor este aceea că tezaurul are origine dacică, dar a fost jefuit de goți.
- După numeroase peripeții, ceea ce a rămas din acest tezaur este expus la Muzeul de Istorie din București
TEZAURUL DE LA SÂNNICOLAUL MARE
În 1799, la
Sânnicolau Mare jud. Timiș (numit în ungurește
Nagyszentmiklos) un țăran sârb a descoperit în via sa un tezaut fabulos, considerat al doilea ca mărime după cel din mormântul lui Tutankhamon. Pe locul descoperirii se află acum strada Comorii. Comoara a fost confiscată de autoritățile austro-ungare.
 |
| foto: Radufan pentru Wikipedia |
23 de vase din aur de 21 și 22 de carate ce cântăreau în total 9,945 kg au fost vândute unui negustor grec sau armean și au ajuns la inițial la Pesta, apoi la Viena.
Tezaurul e format din 23 de piese bogat ornamentate : 7 căni mari, un platou, 4 boluri, 4 cupe, 3 cupe zoomorfe, 2 oale late, un rython și un bol de supă. Specialiștii oscilează în datarea lor între secolele V și X d.Chr (există varianta 786d.Chr.) și nu s-a stabilit nici originea lor. Pe castroane apare de două ori o inscripție în limba greacă, dar pe un vas cu toartă apare o inscripție cu litere grecești dar într-o limbă ce nu a fost identificată. („inscripția Buila”: „
ΒΟΥΗΛΑ.ΖΟΑΠΑΝ.ΤΕΣΗ.ΔΥΓΕΤΟΙΓΗ.ΒΟΥΤΑΟΥΛ.ΖΩΑΠΑΝ.ΤΑΓΡΟΓΗ.ΗΤΖΙΓΗ.ΤΑΙΣΗ -Buila zoapan teci diretoiri Butaul zoapan targoiri itziri taici”).
Pe 13 obiecte apar scurte inscripții cu caractere considerate runice.Totuși ele nu corespund ci doar se aseamănă cu alfabetul runic. Există și scene mitologice , în care un om e susținut de un vultur cu aripile desfăcute.
 |
| foto: Sandstein pentru Wikipedia |
Vasele par a fi fost făcute în perioade diferite, începând din secolul VI până în sec. X. Ele ar trebui să fie puse în legătură cu Marea Arie Getică din jurul Mării Negre.
Piesele sunt lucrate cu o deosebită minuțiozitate, cercetătorii austrieci care au mărit detaliile sub microscop au arătat că există și ornamente de un milimetru, pentru care s-a lucrat cu trei instrumente diferite.
Tezaurul pare să fi aparținut lui
Ahtum, ultimul voievod medieval al Banatului, care a pierdut lupta cu
Chanadinus lângă Morisena (azi Cenad, foarte aproape de Sânnicolau Mare) , iar familia acestuia ar fi îngropat obiectele de preț la puțin timp după bătălie. Există desigur și alte ipoteze.
Unele reprezentări fantastice par a fi inspirate din mitologia persană, în care se spune că pasărea fantastică
Simorgh l-a salvat pe eroul albinos
Zal , ajutând-o și pe soția lui Zal,
Rudaba aflată în durerile facerii, ajutând astfel la nașterea eroului
Rostam.
Simurgh era o binevoitore acvilă cu cap de câine, gigantică, ce făcea să cadă dint-un arbore magic toate semințele vieții (deci un simbol al fertilității) și reprezenta legătura dintre cer și pământ și care ar ocroti autoritatea regală. Figura se regăsește și în iconografia din Imperiul Bizantin, dar și în alte culturi ce au venit în contact cu civilizația persană. Legenda a fost preluată și în literatura arabă , pasărea fiind asimilată păsării
Ghoghnus/
Rukh (
Rok), pusă în legătură cu palmierul ce face curmale.
Cercetătorii români fac legătura cu
zgripțuroaica, pasărea fantastică din basmele românești care îi aduce pe muritori de pe „tărâmul de dincolo” înapoi pe pământ. Ea trebuie să fie hrănită în timpul zborului și de aceea personajele reprezentate îi oferă un vas cu apă și o ramură sau- în altă reprezentare- două ramuri cu fructe.
- Tezaurul se află la Kunstistoriches Museum din Viena. Autoritățile române au cerut de curând repatrierea tezaurului- fără succes. Autoritățile române au cerut în diferite rânduri ca tezaurul să fie expus și la noi (la Budapesta a fost expus de două ori), dar și să primim măcar o copie a pieselor din tezaur. Refuzate au fost toate cererile.
Există numeroase alte exemple de jefuire a tezaurelor dacice.
În 1543 niște luntrași au găsit pe malul râului
Strei (afluent al Mureșului) o comoară formată din 40000 de galbeni cu efigia regelui macedonean Lysimah (urmaș al lui Alexandru cel Mare ce a condus regatul elenistic din Grecia și Tracia), precum și bucăți de aur neprelucrat.
Obiectele erau strâns legate de istoria geto-dacilor. Istoricul medieval Wolfgang Lazius (1514-1565) a relatat că pescarii au vrut să vândă monedele la Alba Iulia, dar cardinalul
George Martinuzzi, guvernatorul Transivaniei a dispus arestarea pescarilor, torturarea lor și confiscarea aurului. În urma torturilor pescarii au destăinuit locul în care găsiseră comoara , iar Martinuzzi a dispus cercetarea amănunțită a locului.
După aceste evenimente, cardinalul
Martinuzzi și-a cumpărat mai multe moșii și și-a construit un castel la Vințu de Jos, în județul Alba. Comoara nu i-a adus însă noroc, pentru că împăratul Ferdinand de Habsburg a aflat de sursa îmbogățirii guvernatorului și a trimis pe generalul spaniol Castaldo la Vințu de Jos . Soldații împăratului l-au ucis în noaptea de 17 decembrie 1551 pe cardinal și au devastat castelul în căutarea de comori. Au fost găsite doar 2000 de monede de aur din tezaurul găsit de luntrași. Dar conform istoricului medieval Wolfgang von Bethlen, la castelul din Gherla (altă reședință a lui Martinuzzi) s-au găsit 250000 de monede de aur (1250 kg.aur), 554,6 kg aur neprelucrat, 12,7 kg. sloiuri de aur (lingouri), 880,86 kg argint neprelucrat, 296,38 kg sloiuri de argint și 4000 de monede cu efigia lui Lysimah (20kg aur). Pe lângă aceste bogății, erau și numeroase bunuri de preț cumpărate de cardinal: o masă mare de argint cu 4 vase aurite, cupe coliere, inele, mobile venețiene, panoplii de arme, oglinzi, covoare de Ispahan și 300 de cai arabi. Averea lui Martinuzzi ar fi fost echivalată în 2013 la 52 milioane de euro numai din aurul și argintul deținut, fără a mai socoti domeniile și castelele și dotările lorluxoase.
Averea a intrat în vistieria lui
Ferdinand de Habsburg.
Papa Iuliu al III-lea i-a absolvit de vină în anul 1555 pe generalul Castaldo și pe ceilalți participanți la asasinat- împăratul Ferdinand de Habsburg recunoscuse că fusese ordinul lui.
În 1803 un copil, Ilisie Popa a găsit pe
dealul Aninișului, aproape de
Valea Streiului o monedă de aur. Tatăl său, Arimie Popa a săpat în aceași noapte și a găsit 246 de monede de aur. În alte nopți a mai găsit de două ori pe atâtea. Arimie a predat o parte dintre monede stăpânirii, dar a păstrat o altă parte.
Țăranii au început să sape după comori.
Preotul din
Vâlcelele -Bune a găsit o ulcică cu 400 de monede de aur cu inscripția
Koson iar pe cealaltă parte imaginea unei păsări cu aripile desfăcute.
Un cărbunar din
Sibișel a descoperit 1000 de cosoni.
Dar toate aceste monede (2143 de bucăți) au fost topite la monetăria imperială din Alba Iulia și transformate în lingouri. Pierdute deci pentru istoria noastră.
Au mai fost localizate și alte tezaure monetare, din care nu a mai ajuns nimic la noi.
În 1842 s-au găsit în orașul
Năsăud 34 de monede- care au dispărut.
La
Tonciu, tot în județul Bistrița-Năsăud s-au găsit 160- de monede- din care s-au păstrat până azi 19.
La
Almaș s-au găsit în 1964 200 de monede, din care 186 au dispărut.
Tezaurul descoperit în timpul primului război mondil în nordul Moldovei a dispărut înainte de a fi cercetat de oficialitățile române ce se retrăgeau din fața armatei austro-ungare.
În perioada 1998-2007 se creaseră adevărate asociații infracționale , autointitulate „societăți” sau „Institute de istorie” cu braconieri dotați cu detectoare de metale care au răscolit zona Grădiștei Muncelului , la Sarmisegetuza, reușind să
scoată ilegal din țară cantități imense de brățări de aur, monede, vase și bijuterii de aur , coloane dacice și altele. Cel puțin 5 tezaure au luat calea occidentului.
S-a aflat de 24 de brățări dacice aflate peste hotare și care fuseseră vândute la prețuri relativ mici de către traficanți, ceea ce generează presupunerea că aceștia găsiseră un număr mare de artefacte similare.
Statul român a răscumpărat cu sume mult mai mari 13 dintre brățările găsite în apropiere de Sarmisegetusa. Ele au greutăți între 682,3g și 1196,03g, au lungimi între 177,2cm și 288 cm, iar valoarea lor istorică estimată este de 6 500000 euro. Expertizele efectuate asupra lor au demonstrat că aurul din brățări e aur nativ din munții Apuseni și că au fost executate de meșteșugari daci în secolul I î.Chr. Brățările aveau un rol ritualic .
Ar fi fost de maxim interes să știm exact cum erau dispuse aceste brățări- despre care se crede că erau folosite pentru a îmbunătăți starea fizică a luptătorilor daci.
Pe lângă brățări au fost găsite și numeroase alte obiecte prețioase, care au fost traficate în occident și peste ocean. Dintre ele au fost recuperate foarte puține.
În 1996 un localnic de la
Luncani a anunțat autoritățile că găsit un cazan cu monede de aur în grădina sa. Bătrânul a cerut contravaloarea lor în bani, dar autoritățile nu aveau suma respectivă , așa că mai târziu un cetățean român a fost arestat în Ungaria încercând să vândă kosoni. A fost readus în țară de Interpol, monedele de asemenea.
Printre localnici s-a răspândit credința că aurul din comori e blestemat și aduce nenorociri.
TEZAURUL DE LA CĂPÂLNA
În 2015 au fost recuperate o parte dintre comorile dacice braconate de patru hunedoreni. Ei traficaseră trei tezaure de bijuterii și monede antice extrase ilegal din siturile cetăților dacice din Munții Orăștiei și Sebeșului. Statul român a putut recupera din comoara traficată de aceștia 28 de monede de aur emise de Lysimah, 35 de denari romani de argint, o tetradrahmă precum și un colier cu pandantive și doi cercei din aur. Dar acestea reprezintă doar o mică parte din cele 3600 de monede emise de Lysimah , Pharnakes și Asander, cu greutatea de 30 kg de aur care fuseseră furate din situl arheologic Sarmisegetusa Regia punctul Șesu Căprăreței.
De la cetatea dacică de a
Căpâlna fuseseră furate în 2002-2003 un colier cu pandantive și doi cercei din aur ce au fost vândute în străinătate, dar recuperate de statul român.
Sunt depuse la colecțiile
Muzeului Unirii din Alba Iulia, alături de celelalte artefacte recuperate de la
traficanți.
Traficanții au primit pedepse exemplare și au de plătit despăgubiri uriașe.
Lysimah s-a aflat în conflict cu regele dac Dromichete, luptele fiind în mod repetat victorioase pentru daci. În jurul anului 300 î.Chr. , în urma unei lupte a căzut prizonier chiar tânărul Agatocles, fiul lui Lysimah, care a fost însă bine tratat și trimis înapoi tatălui său, cum relatează istoricul Diodor din Sicilia. Regele macedonean a revenit însă în anul 293 î.Chr. în fruntea unei armate uriașe (istoricul grec Polyainos spune că 100 000) împotriva lui Dromichete, care a aplicat tactica pământului pârjolit . Generalul dac Seleuthes se preface că trădează cauza alor săi și îi îndrumă pe macedoneni pe traseul pustiit de daci marea armată fiind înfometată și însetată. În final daco-geții i-au luat prizonieri pe invadatori, dar iarăși s-au purtat bine cu ei , ba chiar i-au ospătat pe nobilii macedoneni din vase și potire din argint și aur, în timp ce tracii mîncau din vase de lemn sau din corn, pentru a-i arăta că nu are de ce să continue a încerca să-i ocupe.
Referitor la scrierea veche dacă, aceasta a servit ca model atât alfabetului gotic (runele) cât și alfabetului chirilic , întocmit în 862 de Chiril și Metodiu. Se consideră că adoptarea alfabetului chirilic de către români s-a făcut și datorită asemănării acestuia cu vechiul lor alfabet, dac.
În 1953 la
Sâncrăieni jud. Harghita s-a descoperit un tezaur din argint compus din 18 piese ce cântăresc 3,5 kg: 13 cupe cu picior, bogat ornamentate, două vase tronconice, două brățări și o fibulă, apreiate ca datând din sec. I î.Chr.
Cercetătorul Horea Pop a găsit un tezaur chiar în timpul Congresului Internațional al Limesului, ținut la Zalău în 1997.
În 2009, a fost descoperit de către arheologul Horea Pop un tezaur ce constă în 20 de monede de argint. Pe lângă tezaurele cunoscute, sunt extrem de multe altele care au fost furate, pentru că braconajul arheologic s-a desfășurat cam peste tot pe la noi. La cetatea dacică din Marca au fost găsite 70 de gropi lăsate de braconieri. Asta înseamnă că detectorul de metale le-a semnalat cel puțin 70 de piese , dar e foarte posibil să fi fost mai multe la un loc- așa cum a fost și înalte cazuri. Martorii vorbescde10-11 campanii de braconaj arheologic doar în această zonă și din această pricină situl e compromis, nu se mai pot face cercetări sistematice. Pentru că pentru datarea exactă a unor artefacte e importantă și poziția exactă în care au fost găsite, stratul de pământ în care erau, ce alte obiecte erau în jur- poate piese din ceramică sau alte detalii.
Pe tot teritoriul Daciei au fost descoperite 230 de tezaure, dar majoritatea sunt prea puțin cunoscute.
Chiar ieri, pe 20 august 2018 a fost descoperit pe marginea unui drum din Sălaj, „între dealuri”, în apropiere de localitatea Fetinda un tezaut format din aproape 60 de monede din secolele XVII-XVIII, majoritatea din argint, unele fiind găurite pentru a fi fost prinse în salbe.
Vor fi expuse la Muzeul din Zalău
GEPIZII
Am învățat destul de puțin la istorie despre gepizi, deși ei au jucat un rol important în istoria străromânilor.
Gepizii erau un popor apropiați de goți și care se instalaseră în bazinul Carpaților în timpul Evului Mediu , în special între anii 269-670.
După istoricul
Jordanes (istoric din secolul VI cu ascendență gepidă ce a scris
Istoria Goților/Getica ce reia scrierile lui Cassiodor, ce a scris de asemenea despre goți) , gepizii își trag numele de la cuvântul
gepanta, care însemna în limba gotică leneș, lasă-mă să te las, nume cu care se aleseseră după ce corabia lor rămăsese în urmă față de cele ale goților regelui Berig.
Interesant este că Jordanes pune semnul egalității între goți și geți (dacii fiind o ramură a geților).
În anul 269 gepizii au amenințat Dacia romană , dar în secolul V au intrat în conflict cu
hunii și
alanii care năvăliseră la rândul lor. În prima etapă gepizii au acceptat dominația hunilor și au luptat sub conducerea șefului lor
Ardaric) ca aliații acestora alături de
Attila și de sarmați în anul 451 în bătălia de pe
câmpiile Catalaunice (În nordul Franței de astăzi) împotriva vechilor legiuni și cavaleriei Imperiului roman, coalizate cu forțele galo-romane și germanice, conduse de patricianul roman
Aetius. Lupta s-a dus între zeci de mii de luptători aparținând numeroaselor popoare autohtone sau migratoare. Lupta a dus la înfrângerea coaliției conduse de
Attila (care era deja în retragere după asediul nereușit de la
Aurelianum)
În anul 453, după moartea lui Attila, gepizii ce constituiau o „nenumărată” armată (după Jordanes) s-au răsculat împotriva dominației hunice și conduși de șeful lor
Ardaric (care îi condusese și în lupta de pe câmpiile Catalaunice) s-au aliat cu ostrogoții și cu triburile locale învingându-i apoi pe huni în anul 454, în bătălia de la
Nedao (actualmente Nedava, afluent al râului Sava , în Panonia). Ardaric i-a învins și în anul următor pe huni, punând capăt imperiului acestora. Gepizii au stăpânit apoi un întins teritoriu până la mijlocul secolului al VI-lea.
În anul 539 gepizii au ocupat Moesia (fosta provincie romană), preluând-o prin forță de la Imperiul bizantin. În 550, teritoriul gepizilor era cuprins între actuala Dobrogea, zona Tisei de vest , includea Carpații de sud și orientali și întregul traseu al Dunării .
În 552 gepiii i-au înfruntat pe lombarzi (care erau aliați cu împăratul bizantin Iustinian) , dar apoi s-au aliat cu imperiul bizantin împotriva ostrogoților, care ocupaseră teritoriul actualei Italii.
După anul 565 însă gepizii au fost siliți de Imperiul bizantin aliat cu lombarzii să se retragă la nord de Dunăre, către Bavaria, apoi poporul migrator avar s-a aliat cu lombarzii și i-au înfrânt pe gepizi. Fiica ultimului rege al gepizilor a fost luată în căsătorie de regele lombarzilor, pecetluindu-se astfel supunerea dar și alianța gepizilor cu lombarzii în Italia. Ei au continuat să trăiască în actualul teritoriu al Transilvaniei găsindu-se urme ale lor până pe la anul 670. Gepizii și-au păstrt identitatea în Italia sub stăpânirea regatului lombard , fiind atestate burguri locuite de gepizi în Italia la sfârșitul secolului al VIII-lea. Podoaba caracteristică neamului lor era catarama țn formă de cap de vultur.
Pe baza vestigiilor arheologice se consideră că în zona Apahida s-a aflat o curte regală gepidă.
Așezările gepizilor în vestul Daciei au fost multiple și erau concentrate mai ales pe văile râurilor Criș, Mureș, Bega și Timiș, extinzându-se pe văile Someșului și Arieșului, în imediata apropiere a Clujului de azi.
La
Apahida a fost descoperită necropola căpeteniei princiare gepide creștine
Omaharus .(
OMARIVΣ, Audomharjaz , latinizat Omaharius). Unii istorici au considerat că numele zonei Ardeal ar proveni de la numele regelui gepid Ardarich.
Am folosit informații din „Istorie furată”, din articolul scris de Marius Penescu în Formula As, din presa locală și de pe internet.
