Căsătoria - unire de către Dumnezeu, sau contract cu jurăminte?
Există câteva aspecte prin care creștinismul
răsăritean și cel apusean se diferențiază în mod clar în ceea ce privește Taina
Sfintei Cununii. Unele caracteristici ale slujbelor cununiei în creştinismul
apusean nu se regăsesc în răsărit şi vice-versa. În multe biserici răsăriteane
slujba care se oficiază la nuntă este denumită şi “cununie”, după denumirea
părții centrale – încununarea mirelui şi a miresei.
Totuşi cea mai mare
diferență între slujbele cununiei din apus şi răsărit constă în rolul
jurămintelor făcute de miri: aceste jurăminte nu
există în slujba ortodoxă.
În
timpul slujbei ortodoxe mirii sunt logodiți mai întâi prin schimbarea
inelelor.
În centrul bisericii preotul rosteşte rugăciuni. În timpul acestora,
într-un fel de “epicleză” (invocarea Sfântului Duh pentru un anumit scop –
prezentă în toate tainele Bisericii), preotul Îi cere lui Dumnezeu să fie
prezent, să le dea nuntă cinstită şi viață neîntinată, roua raiului şi multe
binecuvântări, să îi izbăvească de tot necazul, mânia, nevoia şi
primejdia, şi chiar înainte de încununare:
“Stăpâne, întinde mâna Ta din sfântul
Tău locaş şi uneşte pe robul
Tău (N), cu roaba Ta (N) pentru că de către Tine se însoţeşte bărbatul cu
femeia. Uneşte-i pe dânşii într-un gând, încununează-i într-un trup,
dăruieşte-le lor roadă pântecelui, dobândire de prunci buni.”
Apoi
preotul îi cunună (de trei ori), spunând de fiecare dată: “Cu mărire şi cu cinste încununează-i pe dânşii” (vezi Psalmul
8:5).
Concepția Apuseană despre nuntă
În
Apus însă nunta se axează pe jurăminte. “Iei … această femeie … şi promiți să o
iubeşti şi să o prețuieşti … etc până când moartea vă va despărți?” Când
eram anglican (spune Părintele Stephen Freeman) am fost învățat că mirii sunt cei care slujesc de fapt taina
cununiei. Preotul este doar un martor şi se roagă pentru binecuvântarea lui
Dumnezeu.
Această
parte esențială a nunții a încurajat creativitatea în ultimii ani. “Scrierea
propriilor jurăminte” a devenit extrem de importantă pentru multe cupluri
(aducând cu sine şi un pic de nelinişte). Am auzit jurăminte foarte frumoase
dar şi unele extrem de banale.
Se poate adăuga că această concepție permite și reînnoirea jurămintelor.
Pentru ca cei doi care și-au asumat obligații prin contractul căsătoriei să nu uite care au fost termenii acestui contract.
Cununia Ortodoxă
Însă în cazul căsătoriei ortodoxe, bărbatul și femeia au fost uniți de însuși Dumnezeu.
Căsătoria ortodoxă nu presupune
nici un contract. Un cuplu vine în fața lui Dumnezeu în biserică, unde are loc
taina. Duhul Sfânt se coboară asupra unui bărbat şi a unei femei şi îi uneşte într-un
suflet şi trup. Taina căsătoriei e o unire, nu un contract.
Este datoria creştinilor ortodocşi să reflecteze serios la substanța Tradiției
lor- spune părintele Stephen Freeman . Creştinii ortodocşi ar face bine să îndepărteze confuzia înțelegerii
contractuale pe care s-ar putea să o fi însuşit în mod neintenționat.
Adică, aș spune eu, din spirit de imitație față de ceea ce vedem în filme, românii încep să rostească și ei jurăminte în biserica ortodoxă, la căsătorie, ba chiar consideră potrivit să „își reînnoiască jurămintele” după ceva timp, tot în cadrul unui serviciu religios oficiat în biserica ortodoxă. Iar în fața presiunilor celor care solicită astfel de slujbe, prelații ortodocși oficiază servicii religioase în care psalmodiază : „cu ocazia împlinirii a 20 de ani...”.
Oricum, nu poate fi vorba în ortodoxie despre „reînnoirea jurămintelor”, pentru că nici nu au fost făcute astfel de jurăminte în cadrul ceremoniei ortodoxe de căsătorie. Așa ceva se poate face doar în cadrul căsătoriei în rit catolic.
Oricum, nu poate fi vorba în ortodoxie despre „reînnoirea jurămintelor”, pentru că nici nu au fost făcute astfel de jurăminte în cadrul ceremoniei ortodoxe de căsătorie. Așa ceva se poate face doar în cadrul căsătoriei în rit catolic.
Ce se întâmplă? Am trecut cumva la catolicism și nu știm?
“Cu
mărire şi cu cinste încununează-i pe dânşii”! Spune preotul în Biserica Ortodoxă.
Iar Taina Căsătoriei nu are nevoie de reînnoire. Ea este sfântă și a fost pecetluită de însuși Duhul Sfânt. Ce ar mai putea spune omul, pentru a „completa” sau „reînnoi” asta, peste câtva timp?
