luni, 5 noiembrie 2018

SCRAPIE

Boala oii nebune

Cum pe la noi văd că nu prea se scrie despre aceste boli care afectează animalele crescute pe la noi, am făcut o traducere a unor materiale din wi kipedia și din alte articole provenind din Franța sau Canada, considerând că ele ar putea fi de folos și pe la noi.

SCAPIA se mai numește și „tremurătura oii” (traducere din termenul francez „tremblante du mouton”).
Denumirea „scrapie” a derivat din verbul din limba engleză: to scrape, care înseamnă a se scărpina).
Este o boală a animalelor rumegătoare mici- oi, capre, dar care poate afecta și și cerbi, elani, ba chiar și bovine .
Boala este produsă de prioni și face parte dintre encefalopatiile spongioase transmisibile.
Boala este mortală , iar  simptomele indică atingerea sistemului nervos central . Prionii infecțioși fac parte dintre „agenții trnsmisibili neconvenționali” (ATNC), supranumiți „prioni patogeni”. Ei au fost depistați în creierul și în măduva animalelor bolnave.
Prionii patogeni sunt forme anormale ale unor proteine numite prioni , care se găsesc în mod obișnuit în orice mamifer sau pasăre. Dar când pătrune un prion anormal într-un animal sănătos, el modifică prionii existenți și îi transformă în prioni patogeni.

Boala a fost diagnosticată pentru prima dată în Marea Britanie, în 1732.
De atunci, boala a ajuns să fie regăsită pe mai toate continentele unde se găsesc rumegătoare și - se spune- ar putea atinge 30% din anumite turme din Marea Britanie.
Totuși se pare că Australia și Noua Zeelandă au știut să se pună la adăpost de contaminarea cu această boală - ați auzit probabil de măsurile severe preventive care se iau acolo la graniță, dar și de către agențiile care importă.

TRANSMITEREA BOLII

Până acum nu s-au semnalat cazuri de transmitere a bolii la om, dar acest lucru nu poate fi exclus cu certitudine.
Boala se transmite de la oaia sau capra gestantă la produsul de concepție prin placentă, dar se poate transmite și ulterior, prin lapte. Animalele sănătoase se pot molipsi și dacă mănâncă sau ling materii contaminate din locurile în care a fătat un animal infectat.
Prionii pot pătrunde și în organismul altor oi expuse la sângele și resturile placentare din spațiul de fătare, pe cale digestivă sau la nivelul leziunilor tegumentare.

Timpul e incubație (adică timpul în care agentul infecțios e prezent dar nu apar încă simptomele bolii) este de 1,5 ani (în medie), dar au fost și cazuri de apariție a simptomelor la miei de 7 luni.

SIMPTOMELE SCAPIEI

Boala are două tipuri de manifestări (în mod obișnuit): forma pruriginoasă (care provoacă mâncărimi) și forma paralitică.  E posibil ca la un animal să apară ambele feluri de simptome.
În forma pruriginoasă, boala începe prin mâncărimi pe spate și spre coada animalului, cu tendință de generalizare, animalul se scarpină puternic, ceea ce duce la smulgerea lânii și la apariția unor răni ce se infectează.
În forma paralitică, animalul începe prin a suferi de o paralizie a membrelor posterioare (mers împleticit, căderi, prierderi de coordonare a mișcărilor).
În ambele forme se observă în prima etapă tulburări de comportament (fugă, dezorientare, mers înapoi), apoi tremurături ale urechilor, capului , gâtului, membrelor.
Animalul moare într-un interval de 15 zile până la 6 luni (media fiind de două luni).
Se pare că în America de Nord se întâlnesc mai frecvent formele de paralizie, în timp ce în Europa sunt mai frecvente formele cu tendiță de scărpinare patologică.

 Certitudinea diagnosticului e dată după moartea animalului de examenul histopatologic al creierului său.

RISCURI EPIDEMIOLOGICE ȘI SANITARE

În februarie 2006, un laborator al Agenției franceze e securitate sanitară a alimentelor a depistat în creierii unor oi un tip de prion diferit față de cei găsiți cu alte ocazii, dar asemănător cu cel ce produce „boala vacii nebune”, un caz asemănător fiind depistat și în Cipru. Această descoperire trezește neliniști în privința posibilității de transmitere a bolii la om, dat fiind că nu există suficiente studii.
S-a constatat că anumite linii genetice de oi par a avea o rezistență naturală la această boală și există propunerea de a se selecta aceste animale pentru crescătorii. Acele animale rezistente se pot infecta, dar nu manifestă semnele clinice ale bolii.

Vânzarea de ovine sau de caprine atinse de scrapie este interzisă, dar e autorizată vânzarea laptelui (!?!).
Dar Autoritatea europeană de securitate a alimentelor (AESA) avertizează că prezența animalelor infectate într-o turmă reprezintă un risc pentru celelalte animale, dar și pentru om, prin intermediul laptelui infectat și asta înainte de apariția semnelor clinice (deci simptomelor) bolii la acele animale. 

În 2008 AESA a propus interzicerea vânzării de lapte de oaie și de capră de la animale infectate .

În Franța scapia e prezentă cam pe tot teritoriul, dar mai ales în sud, unde se află cele mai multe ferme de oi și de capre.

În 2006 în Franța se semnalaseră 249 de cazuri , printre cele 245 689 de oi și 108 126 de capre cărora li s-au făcut analize specifice în acel an.
 Se constată marea diferență față de ceea ce se întâmplă la noi.
În 2012, au fost testate după sacrificare 52911 ovine și 66 379 caprine, fiind găsite 2 cazuri de scapie „clasică” la oi și două la capre, dar și 22 de cazuri de scapie atipică la oi și 5 la capre. 

În Franța regulamentele prevăd ca laptele provenit de la turme suspecte să nu fie consumat, în 2008 fiind specificate cam 10 turme franceze din cele circa 10000 de trupe de ovine și de caprine pentru lapte.
În 2010, în Franța s-a luat hotărârea de a se exclude din șeptel animalele considerate a fi sensibile din punct de vedere genetic la această boală. O analiză a sângelui sau a țesuturilor unui animal poate arăta dacă animalul are rezistență la infecția cu scapie și e posibilă reproducerea selectivă pentru a se crește rezistența la această boală a animalelor din turme.
Crescătorii de animale pot izola turmele ce prezintă infecție, pot cumpăra animale doar de la turme ce au certificat că nu există scapie acolo și pot solicita analize în cazul animalelor moarte.
De asemenea, crescătorii ar trebui să pună în aplicare măsuri de bună gestiune cum ar fi:
-identificarea individuală a animalelor
-ținerea de registre completate la zi
-izolarea rapidă a animalelor bolnave
- separarea femelelor care fată
-îmbunătățirea curățeniei la locul fătărilor
-dezinfectarea echipamentelor folosite în caul fiecărui animal
-întrebuințarea de ace de unică folosință pentru injecții

În Canada (și în alte țări) scapia e o boală ce trebuie să fie declarată în mod obligatoriu de către producători și de către veterinari dacă apare bănuiala apariției ei.

În România, conform ordinului M.A.A.P. nr. 144/2002, scrapia este o boală cu declarare lunară obligatorie la Direcția de Sănătate a Animalelor din cadrul Agenției Naționale Sanitare Veterinare.

Autoritățile canadiene au un program național de  eradicare a scapiei pe teritoriul canadian.
Ele au întocmit un Program de certificare voluntară a turmelor față de scapie.
Importurile de animale sau de produse alimentare ce provin din țări în care este prezentă scapia sunt reglementate foarte riguros, prin intermediul inspecțiilor la graniță.

În cazul depistării unui focar de scapie, în Canada se iau următoarele măsuri:
-se impun măsuri stricte de carantină și de control al deplasărilor animalelor suspecte, pentru a se împiedica răspândirea bolii
-se eutanasiază toate animalele infectate sau cu risc de a fi infectate
-se face anchetă asupra animalelor potențial infectate sau cu risc ridicat, care ar putea propaga boala în locuri noi de creștere și se cercetează de unde ar putea proveni infecția
-se curăță și se dezinfectează locurile contaminate
-se urmăresc regulile de supraveghere în cazul cadavrelor de animale .




miercuri, 17 octombrie 2018

Ce ar trebui să facem la cutremur

Pregătirea pentru cutremur

Am citit și eu, ca și mulți alții, aceste sfaturi prețioase și încerc să-mi închipui cum ar trebui să le pun în practică :
(Ceea ce scrie cu negru sunt indicațiile de pe realitatea.net, probabil redactate de către specialiști. Ceea ce scrie cu roșu e ceea ce am înțeles eu din ele.)
„Nimeni nu poate prevedea sau preveni un cutremur. Când un cutremur are loc trebuie să fiţi pregătiţi să acţionaţi imediat.”- să vedem cum

„Pregătirea pentru un cutremur cere timp şi efort. Trebuie să va pregătiţi pentru ca dvs şi familia dvs să:

- evitaţi rănirile şi să-i ajutaţi pe ceilalţi 
- minimizaţi efectul cutremurului asupra casei dumneavoastră
- supravieţuiţi cel puţin 72 de ore după un cutremur în casă sau la locul de muncă fără ajutor din partea echipelor de urgenţă” - S-o luăm pe rând. Principlul pericol în caz de cutremur e prăbușirea locuinței. Cum putem minimiza asta? Veți spune: consolidând locuința. Plătind o expertiză tehnică, apoi un proiect de consolidare și apoi lucrările de consolidare , apoi lucrările de refacere a finisajelor , în acest timp mutându-ne în altă parte. Unde? Nu știm. Dar oricum nu se pune problema, pentru că nu avem banii necesari  pentru consolidare. Deci asta cade. Ce altceva am putea face? Să evităm rănirile. Păi dacă se prăbușește casa...cum să facem asta? Dar să spunem că am rămas în viață după cutremur. 
Cică să supraviețuim 72 de ore (adică 3 zile și 3 nopți) fără a fi ajutați de echipele de urgență.  Deci echipele de urgență sunt programate să apară după 3 zile. Să vedem deci, ce ar trebui să facem noi în aceste 3 zile. 

Ce este de făcut înainte de un cutremur:


- pregătiţi un plan de urgenţă pentru familia şi casa dumneavoastră . Cum adică? Să vedem , poate ni se explică.
- dacă locuiţi singur pregătiţi un plan de urgenţă pentru dumneavoastră care să aibă în vedere prietenii şi vecinii . Adică dacă suntem singuri să ne pregătim să-i ajutăm pe vecini și pe prieteni. Sau cum?
- învăţaţi metode de prim ajutor medical, inclusiv resuscitare cardio-pulmonară . Ehei, asta e ceva complicat. Pentru asta trebuie să avem cunoștințe medicale și să fim dotați cu medicamente de primă urgență, seringi, fașe, și probabil alte lucruri care nu îmi vin în minte, ca nespecialist. Cam greu......
- aflaţi care sunt locurile cele mai sigure în casa dvs în caz de cutremur şi exersaţi refugierea dvs în acele zone - Cum să aflu asta? Păi stai că ni se spune: 

Locuri sigure: sub mese sau birouri grele, pe holuri, în colţul camerelor, lângă stâlpii de rezistenţă. Din păcate eu nu am în casă mese grele și nici birouri grele, că la bloc nu ai unde să ții mobilier masiv. Mobilele pentru cei ce stau la bloc sunt fragile, nu ne pot proteja dacă se prăbușește planșeul Pe hol? De ce adică ar fi mai sigur pe hol decât în cameră? Pereții despărțitori ce dau spre hol, la bloc, sunt în general subțiri, nu sunt de rezistență. În „colțul camerelor”? Depinde care colț. Două dintre colțurile camerelor sunt lângă ferestre, iar mai jos se spune că acolo nu e bine. În colțurile celelalte sunt de obicei  uși, ori dulapuri. Ce facem? Reiese că nu avem nici un loc sigur.

Locuri periculoase: lângă ferestre sau oglinzi, lângă obiecte grele ce ar putea să cadă, bucătăria, uşile. Cum uși se află în fiecare cameră, iar în cealaltă parte sunt ferestre, deasupra sunt lustre, încă odată dedudem că nu avem locuri sigure în casă.

Şansele de supravieţuire sunt mai mari dacă va faceţi un plan împreună cu familia. Începeţi să discutaţi de ce s-ar putea întâmpla şi ce trebuie făcut acasă, la şcoală sau la locul de muncă în caz de cutremur, scrie cutremur.net. Dr de vreme ce nu avem locuri sigure în casă, ce să discutăm? Să sperăm că nu vom fi acasă. 

Pregătiţi-vă casa: mergeţi prin casă şi imaginaţi-vă ce ar putea să se întâmple în cazul unui cutremur violent. - Tocmai am făcut asta- nu a fost bine deloc.

- Învăţaţi membrii familiei cum să închidă conductele principale de apă şi cum să oprească electricitatea. -  Când ar trebui membrii familiei să oprească apa și electricitatea? Când s-a declanșat cutremurul? Nu, evident, că nu te poți ține pe picioare. După ce a încetat cutremurul, dacă nu a căzut casa. Cât timp ar trebui să fie închise apa și electricitatea? Nu ni se spune. Prin urmare, în caz că supraviețuim cutremurului, dar în casă avem avarii , oprim curentul electric și apa. Ca să nu aflăm veștile de la tv sau de la radio. Și să bâjbâim prin întuneric. Bine că nu trebuie să oprim și gazele. Putem să le aprindem, să se facă puțină lumină. 
- ancoraţi bine boilerele şi orice alte aparate care prin cădere sau mişcare ar putea rupe ţevi de gaz sau apă. Boilerele sunt fixate în perete. Ce să le mai facem? Dar din fericire la bloc nu prea sunt boilere. Dulapurile suspendate sunt deja fixate în perete. Nu putem ști dacă nu va cădea peretele, asta e. 
- ancoraţi bine piesele grele de mobilier . Da, am un dulap greu, dar nu prea știu cum aș putea să-l ancorez. Peretele de lângă el e subțire, despărțitor. 
- nu agăţaţi tablouri sau oglinzi grele deasupra paturilor. Păi oricum vom fugi pe coridor, așa că ce mai contează ce e deasupra patului?  

Pregătiţi-vă un kit de urgenţă

Împachetaţi proviziire de urgenţă afişate mai jos în pungi de platic sau cutii rezistente de plastic şi plasaţi-le în locuri sigure din casă: în debara, sub o scară. Trebuie să fie uşor de transportat, să puteţi să le luaţi cu dvs. Eu pot să car cam 5 kilograme. Dacă nu am avut de suferit la cutremur. Dar nu aș ști unde să pun cutiile acelea, de vreme ce nu e nici un loc sigur în casă. Și apoi, pe întuneric, ar fi greu de găsit. Dar să vedem ce anume ar trebui să fie în acel pachet. 

Pregătiţi un pachet de urgenţă în maşină în cazul în care va trebui să evacuaţi locuinţa şi nu vă veţi mai putea întoarce. A, prin urmare ar trebui să mai avem câte un pachet din acela și în mașină- cine are mașină. Dar ce facem dacă unii dintre membrii familiei sunt într-un capăt al orașului, la serviciu, alții în altă parte, la școală iar mașina este la unul dintre ei? Ce fac ceilalți? Ce fac cu toții dacă nu se pot întoarce în locuință? 

Aceste provizii trebuie să fie sufieciente pentru supravieţuirea dvs timp de 3 zile. Ce facem dacă unii suntem la serviciu, alții la școală și alții la cumpărături? Umblăm cu câte un rucsac de supraviețuire în spate? Dar copilul nu poate căra 5 kilograme! Cum va supraviețui ? 

Apa este esenţială. Stocaţi cel puţin 4 litri de apă / persoană / zi. Cea mai bună este apa plată îmbuteliată în sticle mici de plastic. Doamne! Cum să stochezi 12 litri de apă de persoană și mai ales cum să le cari cu tine??? Dacă e o familie compusă din tată, mamă, un copil și o bunică, de exemplu, e nevoie de 4 x 3 x 4= 48 de litri de apă. Unde ar trebui să fie păstrată această apă? În casă? În cămara de la bloc nu e atâta loc. În camera de zi. Nu pe rafturi, că pot cădea. În sticluțe puse pe jos. 96 de sticluțe de 500 ml cu apă plată. Dar tot atâta ar trebui să fie și în mașină, nu? Alte 96 de sticluțe și acolo. În portbagaj. Dar dacă nu avem mașină, ori mașina a fost luată de unul dintre membrii familiei  șa cumpărături sau la serviciu? Atunci ne pregătim să cărăm în spate rucsacuri cu apă plată. Copilul și bunica nu pot căra decât- să zicem- câte 3 litri . Părinții vor trebui să care restul  de 42 de litri, câte 21 de litri de persoană. Adică 21 de kilograme. Nu prea se poate. 

În cazul în care după cutremur veţi avea acces la apă din altă surse, fierbeţi apa timp de minimum 10 minute şi apoi după răcire puteţi să o consumaţi în siguranţă. Adică  vom fi în casă, dar apa din conducte va fi oprită , așa că  vom merge la fântânile din parcuri să luăm apă de acolo și să o fierbem. Încă odată se confirmă că gazele nu vor fi oprite. Sau vor fi? Atunci putem face focul cu crengi tăiate din copaci. Dar cu ce vom tăia crengile? 

Mâncarea

Alegeţi mâncare care nu trebuie păstrată în frigider, care nu trebuie gătită sau preparată, care este uşor de transportat:
- conserve de mâncare preparată: fasole fiartă, mazăre, peşte, carne, fructe, vegetale, cereale, bomboane. 
- lapte pasteurizat, sucuri, cafea, ceai (îmbuteliate) 
- zahăr, sare, piper, ness 
- nu uitaţi de furculiţe, cuţite, linguri 
- mâncare specială pentru copii, animale de companie sau pentru persoane care necesită un regim special (diabetici)

Păstraţi un deschizător de conserve exact în locul unde aţi depozitat conservele.
N-am înțeles. Adică pe lângă cele 21 de kilograme de apă va trebui să cărăm și conserve , și tacâmuri, și cafea (gata făcută? Adică pregătim zilnic niște cafea pe care nu o bem, ci o punem în sticle și apoi o aruncăm și facem alta? Și asta timp de ani de zile? Mai adăugăm și mâncarea pentru câini sau pisici....Cine o să care toate stea? La câte kilograme s-a ajuns? 

Kit-ul de prim ajutor
A, dar mai e ceva de cărat! 
- păstraţi câte un kit de prim-ajutor în casă şi în maşină. Medicamente , în cantitate dublă față de cea necesară (pentru cei care iau medicamente zilnic, așa cum e cazul bolnavilor cronici) . Dar cine ne dă cantitățile astea de medicamente? Ele se eliberează cu rețetă, nu putem avea cantități duble. 
- medicamente: analgezice, antiseptice Analgezicele nu se eliberează fără rețetă. Cum facem rost de ele? 
- notaţi pe o foaie de hârtie medicamentele necesare fiecărei persoane din familie şi pregătiţi provizii din aceste medicamente. Să zicem că se pot strânge acele cantități duble de medicamente(în casă și în mașină), dar ele expiră și trebuie înlocuite periodic. Prin urmare cheltuielile pentru medicamente vor deveni duble - că luăm cantități duble față de necesar, pe care le păstrăm în mașină până expiră. Dar bani pentru asta-- de unde?  

Alte provizii necesare:

- radio cu baterii AM/FM şi baterii de rezervă
- lumânări 
- lanterne şi baterii de rezervă 
- hârtie igienică, şerveţele umede, săpun lichid 
- saci de plastic
Să zicem că avem toate astea, dar nu le putem ține pe toate în mijlocul camerei de zi. Unele mai trebuie să stea și pe la locurile lor din baie ori din debara. Nici nu le vom putea căra cu noi, alături de cele 50 de kilograme de apă, alimente și medicamente câte ni se spune că ar trebui să cărăm.

Și vreți să vă spun ceva? Dacă ar fi o astfel de nenorocire și populația ar fi lipsită timp de trei zile de sprijinul autorităților, ar fi destui care să vă atace și să vă ia apa și alimentele , precum și celelalte lucruri pe care le-ați putea târî după dumneavoastră.

Ei, dar iată că ni se spune mai concret ce avem e făcut:  Cum să va protejaţi în timpul unui cutremur dacă va aflaţi...

Într-o clădire:

- Staţi pe loc. Nu fugiţi afară. 
- Intraţi sub o masă grea sau un birou sau orice alt obiect de mobilier de care vă puteţi ţine. Dacă sunteţi pe un hol ghemuiţi-va şi proptiţi-vă de un perete de interior. 
- Evitaţi uşile. Din cauza mişcărilor, uşile se pot trânti şi pot să va rănească 
- Protejaţi-va faţa şi capul 
- Plecaţi de lângă ferestre, uşi de sticlă, oglinzi, sobe, biblioteci, mobilier înalt (Dar în camerele mici de la bloc în fiecare cameră un perete are ferestre, altul are cel puțin o ușă și pe lângă ceilalți pereți sunt biblioteci, dulapuri - nu prea ai unde să te duci. Oricum mai înainte ni s-a spus să stăm pe loc...) 
- Nu folosiţi liftul. Dacă va aflaţi într-un lift în timp ce începe un cutremur apăsaţi butonul de oprire şi apoi butonul celui mai apropiat etaj. Ieşiţi din lift cât de repede puteţi.

Afară:

- staţi pe loc. Încercaţi să va duceţi spre o zona mai sigură departe de ferestre, clădiri, stâlpi de electricitate sau de telefon. Cum vine asta? Ori stăm pe loc, ori ne ducem undeva??? Și unde să ne ducem, dacă suntem într-un oraș? Departe de case, de stâlpi de orice fel- adică pe carosabil? Că parcuri nu prea sunt- iar cele care sunt sunt deprte, în general. Dar nu riscăm să fim călcați de mașini, mai ales că lumea ar fi în stare de șoc? Nu ar trebui să mergem la mașină- dacă avem- să ne apropiem de proviziile noastre păstrate acolo? Dar mașina e lângă casă, ce facem atunci?

Într-un vehicul:

- Încercaţi să trageţi pe dreapta într-un loc sigur. Nu blocaţi şoseaua. Feriţi-vă de poduri, tunele şi clădiri. Staţi în vehicul. Unde să tragi pe dreapta într-un oraș unde nu găsești un loc de parcare decât la un kilometru distanță ? Bun, nu mai ții cont de reguli și oprești mașina lângă cele care deja sunt parcate . Dar în acest mod simplu se blochează circulația. Asta e. Cei care au mașinile parcate nu vor putea ieși cu ele. Trei zile, toată lumea va sta în mașini, mâncând din ce are în portbagaj. Iar dacă n-are...va lua de la cei ce au? 

Într-un loc public aglomerat

- retrageţi-vă într-un loc unde să nu fie îmbulzeală. Dacă va aflaţi într-un mall, intraţi în cel mai apropiat magazin.
E bună asta. Dacă suntem într-un loc aglomerat, nu putem să ne retragem într-un loc fără îmbulzeală decât ieșind din locul aglomerat. Adică dacă suntem în casă să rămânem în casă, dar dacă suntem într-un loc aglomerat (care de obicei e tot într-o clădire) să ieșim afară. Panica e asigurată. Sau - să intrăm în cel mai apropiat magazin. Mergând împotriva fluxului de oameni panicați care vor să iasă. Și ce să facem în magazin, fără apă, mâncare, medicamente , lanternă și celelalte timp de trei zile? 

La şcoală:

- Intraţi sub bancă şi agăţaţi-vă de piciorul acesteia. Nu staţi cu faţa spre geam. Dar am văzut în materiale explicative că elevii trebuie să iasă încolonați și cu mâinile puse pe cap după cadrul didactic. Dar apa, conservele și toate celelalte unde vor fi? 

În autobuz:

- Staţi pe scaun până la oprirea acestuia. Și pe urmă? 

După cutremur:

- verificaţi dacă sunteţi rănit sau dacă sunt răniţi în zonă. Administraţi primul ajutor. Cu ce să administrăm primul ajutor? În rucsacul cu apă și conserve, pe care îl purtăm mereu cu noi, avem medicamentele cumpărate pe rețeta proprie. Analgezice nu avem, antibiotice nici atât, alte lucruri nu am putut căra. că eram împovărați cu apa plată.
- Nu folosiţi telefonul decât dacă vreţi să anunţaţi o urgenţă majoră. Dar cutremurul nu e o urgență majoră? Nu e cazul să aflăm ce fac ceilalți membri ai familiei?
- îmbrăcaţi-vă în haine rezistente care să va protejeze de moloz sau de geamuri sparte. Când asta? Când am ieșit din casă și nu mai putem intra? Sau când suntem în casă și nu putem ieși? Sau când suntem la serviciu ori la școală ori la cumpărături? Presupun că atunci hainele de prin magazine vor fi la dispoziția cetățenilor în mod gratuit- ori nu? 
- verificaţi casa pentru a vedea dacă are distrugeri. Dacă dvs consideraţi că locuinţa nu este sigură, ieşiţi şi nu mai intraţi înăuntru. Dar pe unde ieșim , că  scările și lifturile nu sunt sigure? Și cum să ieșim, lăsând acolo toate acele lucruri strânse cu grijă: kilogramele de apă, kilogramele de mâncare, medicamentele , radioul, bateriile, lanternele, mâncarea pentru animale etc? Că de cărat cu noi, e clar că nu le putem căra! 
- nu aprindeţi chibrituri, nu folosiţi întrerupătoare până când nu va asiguraţi că nu sunt scurgeri de gaze. Folosiţi lanterne şi nu închideţi robinetele principale de la ţevi decât dacă sunt avarii la acestea. Parcă se spunea mai sus că trebuie să întrerupem apa și energia electrică. Cum să facem asta fără a închide robinetele de la țevi? Cum ne asigurăm că nu sunt scurgeri de gaze? Da, în general există odorizantul etil mercaptan, dar dacă nu s-a pus? 
- dacă aveţi apă la robinet imediat după cutremur, umpleţi cu apă cada de baie şi orice alte recipiente. Parcă se spunea să închidem conductele principale de apă și electricitatea. Tot imediat după cutremur. 
- ascultaţi la radio anunţurile oficiale. 
- nu folosiţi vehiculul decât în caz de urgenţă majoră. Păstraţi drumurile libere pentru ambulanţe şi pompieri. Cum să nu folosim automobilul dacă trebuie să ne îndepărtăm de case și de stâlpi? Adică să ieșim din oraș? Și poate că e nevoie să îi căutăm și pe ceilalți membri ai familiei?  
- dacă sunteţi în maşină iar în jurul acesteia au căzut cabluri de electricitate de pe stâlpi, nu coborâti din maşină. Până când să nu coborâm din mașină? Dar cum luăm apa și mâncarea din portbagaj? 
- staţi la 10 m distanţă de cablurile căzute de pe stâlpi. Dar noi vedem cabluri ce atârnă pe jos și acum, în timp normal. Bine, probabil că nu au curent electric în ele. Dar de unde să știm după aspect? 
Cu alte cuvinte, aceste sfaturi prețioase sunt imposibil de aplicat în practică- după umila mea părere. 
Doamne ferește! 

joi, 30 august 2018

Molia miniera a tomatelor- TUTA ABSOLUTA

Insecta ce distruge plantațíile de roșii -

 TUTA ABSOLUTA


Este o insectă din ordinul lepidopterelor (adică e un fel de fluture)
Larva e mică (sub 8 mm lungime) și atacă în special frunzele și fructele tomatelor, dar și ale cartofilor și a altor solenacee, cum sunt vinetele, plantele de tutun , dar și buruieni din această familie. Insecta adultă, nocturnă,  are lungimea de cca 1 cm.
Pagubele produse de acest dăunător pot ajunge la 100%. Larvele rod galerii în interiorul frunzelor, al fructelor dar și al tuberculilor de cartof. Într-un an pot să se succeadă 8-10 generații de insecte! Temperaturile joase nu îi priesc.
Dăunătorul, originar din America de Sud, a apărut în 2006 Europa meridională, în Africa de Nord și în Orientul Mijlociu.
Capcană cu feromoni sintetici
Lupta împotriva acestui dăunător se folosesc feromoni , dar și paraziți care să atace ouăle și larvele insectei dăunătoare.

RĂSPÂNDIREA
Răspândirea la depărtare mare a dăunătorului se face în general prin importul de fructe contaminate cu larve. Larvele părăsesc fructul după ce acesta a fost recoltat și se metamorfozează în pupă, rămânând în ambalajele cu fructe, trecând apoi în stadiul de adult.
Când insectele infestează o cultură de tomate, ele se dezvoltă îndată ce temperatura  depășește 90C.

De obicei când se observă atacul pe plante, (în general pe vârfurile plantelor) , solul este deja infectat cu adulți, pupe și ouă, stadii în care insecta poate ierna fără probleme.
După pătrunderea în cultură, combaterea insectei se face foarte greu, pentru că ea se reproduce cu mare viteză, iar larvele se găsesc în interiorul plantelor. Insecta a re o rezistență destul de mare la pesticidele ce au fost eficiente la un moment dat.
CONTROLUL 
La fel ca și în cazul altor dăunători, prevenirea infestării culturii e de preferat, combaterea fiind dificilă. Se recomandă folosirea plaselor antiinsecte. dar și măsuri de igienă a culturii:
- strângerea și arderea tuturor resturilor de culturi infestate
- eliminarea și distrugerea imediată a plantelor dacă se observă un atac izolat
- eliminarea buruienilor care ar putea găzdui molia, atât din culturi, cât și din zonele apropiate
monitorizarea atentă a spațiilor de producere a răsadurilor, cu ajutorul capcanelor cu feromoni.
- utilizarea plaselor anti-insecte și folosirea ușilor duble la intrarea în spațiile protejate.
-respectarea asolamentului și evitarea monoculturii, precum și evitarea cultivării speciilor din aceeași familie mai mulți ani la rând.
- în culturile protejate, se efectuează dezinfecția solului și a structurii.

 Încă din faza de răsad se vor folosi capcane cu feromoni. La noi se găsesc capcanele Delta adezive în care se pun momeli cu feromoni. . Aceste capcane atrag masculii insectelor. Astfel poate fi semnalată din timp prezența dăunătorului și se poate estima numărul insectelor care au infestat cultura. Controlul capcanelor se face săptămânal iar după 4-6 săptămâni se schimbă atât placa adezivă cât și momeala. Capcanele se pun la înălțimeacorelată cu înălțimea plantelor. În spațiile protejate se pot utiliza capcane adezive de culoare neagră. Se utilizează preventiv 2-5 capcane/1000 m2 și 5-10 capcane/1000 mdacă s-a observat deja atacul la cultură. 
Dacă se folosesc mai multe capcane, capturarea unui mare număr de masculi e în măsură să reducă numărul de ouă viabile și deci de dăunători.
Există și varianta momelilor feromonale puse în capcane cu apă (tăvi cu apă și ulei, iar la 20-25 cm deasupra-momeala feromonală. Se pot folosi și capcane cu feromoni și lumină de o anumită frecvență, ce atrag atât masculii cât și femelele. Ele funcționeaă cu lumină solară și pot fi programate să funcționeze noaptea, când insectele sunt active.
Se mai folosesc benzi adezive pentru Tuta. Benzi adezive transparente dacă în spațiile respective se folosesc și insecte benefice, sau benzi adezive galbene- dacă nu se utilizează și insecte benefice.
Se pot folosi și benzi adezive negre pe părțile laterale ale solarului, când s-a observat prezența dăunătorului în împrejurimi.
CONTROLUL BIOLOGIC
Pentru combaterea biologică a moliei Tuta se pot folosi specii de insecte care se hrănesc cu ouăle și cu larvele acestei molii a tomatelor.
Se pot folosi prădătorii Macrolophus pygmaeus, Nesidiocoris tenuis și Nabis pseudoferus. 
Se folosesc și insecticide biologice pe bază de Bacillus thuringiensisvar. kurstaki pentru combaterea larvelor; în România a fost omologat produsul  Bactospeine DF.
Macrolophus pygmaeus
Este o insectă ce se hrănește cu larvele și cu oăle de Tuta, mai ales cu larvele mici, în primele două stadii de dezvoltare. De aceea e indicat să fie introdus cât mai curând posibil , pentru că trec cam 3 săptămâni până apar primele sale larve. E de preferat ca Macrolophus să fie introdus în pepinieră, unde poate să consume insectele dăunătoare  mai rapid decât în cultură. La început insectele Macrolophus sunt hrănite , mai ales dacă au pradă puțină . Hrănirea se face cu ouă de Ephestia Kuehniella (la străini se găsesc ouă congelate ).
Se pot folosi și alți prădători, ca Dicyphus sp. 
Schema de introducere a insectei Macrolophus (care combate de asemenea și aleurodele)


Frecvența de introducere 
 Exemple de doză totală
 Hrănire
 În pepinieră
 1 lansare
 2 indivizi/m2 de cultură
(0,5-1,5 indivizi/plantă)
Indispensabilă, căci nu e nici o pradă disponibilă pe plante 
 În cultură
 1-3 lansări
 2-4/m2 - de adaptat în funcție de risc
Indicată pentru o mai bună instalare și înmulțire
În condiții de seră, folosirea paraziților Trichogramma achaeae și Trichogramma pertiosum servește la atacarea ouălor paraziților.

CONTROLUL CHIMIC

Dat fiind că insecticidele au fost considerate ca soluția cea mai comodă, s-au folosit numeroase produse chimice, insecta dezvoltând rezistență la multe dintre acestea. Mărirea dozelor de chimicale nu e recomandată.
În cazul depistării atacului, se aplică tratamente la 3-4 zile, alternând produse cu acțiune sistemică, de contact și translaminara.
În România sunt omologate pentru combaterea moliei tomatelor:

Alverde (1 L/ha)Voliam Targo (0,8 L/ha), Affirm (1,5 kg/ha), Coragen (175 ml/ha) si Bactospeine DF (0,33-0,66 kg/ha) pentru combaterea biologica

Pesta micilor rumegatoare

După ce populația de porci domestici de la noi a fost aproape distrusă, suntem amenințați că ar urma „pesta micilor rumegătoare”. Ce mai e și asta?

Pesta micilor rumegătoare afectează în principal caprele și oile


E provocată de un virus și bântuie prin Africa de Vest (unde e numită „kata”), dar e prezentă și în toată Africa intertropicală, precum și în Orientul Mijlociu până în India, ajungând și în China.

Din păcate virusul pestei rumegătoarelor mici a fost semnalat din luna iunie și în Bugaria, deci în vecinătatea noastră! A fost prima dată când boala a apărut într-un stat din UE!

Autoritățile bulgare au întreprins măsuri de gestiune sanitară conform directivei 92/119/EEC; au fost sacrificate turmele infectate și preventiv toate rumegătoarele mici din satul unde s-a constatat infectarea, au  instituit zone de protecție și de suprveghere, au fost restrânse deplasările și s-a întărit supravegherea (cf. OIE 25/06/2018). Au fost distruse masiv șeptelurile din regiunile Burgas și Yambol din Bulgaria. Comisarul european al sănătății și securității alimentelor Vytenis Andriukaitis  a apreciat măsurile luate de bulgari și cooperarea lor cu autoritățile veterinare turce. El a desmințit zvonurile despre propagarea bolii de către bio-teroriști. S-a făcut o inspecție din partea UE în Bulgaria pentru a se stabili dacă s-au aplicat corect protocoalele sanitare, concluzia determinând dacă se vor aplica restricții economice acestei țări (atenție!). 

Virusul care provoacă boala e înrudit cu:
-virusul pestei bovine
- virusul rujeolei
- virusul bolii lui Carré,

astfel încât virusul pestei bovine induce imunitate încrucișată față de virusul pestei micilor rumegătoare.

Transmiterea virusului
Transmiterea virusului se face prin contact direct . Virusul e prezent în secrețiile conjunctivale (lacrimi, secreții nazale, expectorații )și materiile fecale ale animalelor bolnave, încă din prima zi în care acestea fac febră. Molipsirea se face în special prin inhalarea picăturilor fine eliberate în aer prin tusea și prin strănutul animalelor bolnave. Apa din care beau acestea devine de asemenea contaminată, la fel jgheaburile din care li se dă animalelor hrană.  Virusul nu supraviețuiește mult în exterior, dar poate fi propagat prin deplasarea turmelor de animale infectate.
Simptome

Ca și în cazul pestei bovine, după o perioadă de incubație de 3-6 zile apare febra, astenia severă, o secreție nazașă limpede și pierderea poftei de mâncare. Apoi scurgerea nazală devine purulentă , câteodată formează cruste ce obturează nasul animalului și îi îngreunează respirația. Se pot infecta și ochii animalului, se pot observa și inflamații ale gurii acestuia. La anumite animale se produce diaree , iar în fazele avansate- pneumonie. Cele mai multe animale infectate mor în 5-10 zile de la apariția febrei. Totuși unele animale pot avea imunitate- poate dobândită în zonele în care boala e frecventă.
Dat fiind că simptomele pot fi asemănătoare cu ale febrei aftoase, ale febrei catarale ce atinge oile sau ale pestei bobine, e important ca diagnosticul să fie confirmat prin analize de laborator.
Măsuri pentru prevenirea și controlarea bolii

Se va evita importarea de rumegătoare mici provenind din țările unde se găsește această boală și se va verifica dacă animalele importate nu prezintă simtomele descrise mai sus.
Când boala apare într-o zonă unde nu a mai fost, se iau măsuri clasice de control, adică: punere în carantină, controlul deplasărilor animalelor, sacrificarea sanitară, de asemenea: curățarea și dezinfectarea .
Virusul e sensibil la majoritatea substanțelor dezinfectante

Nu există un tratament care să vindece animalele infectate. Dar un tratament simptomatic poate reduce mortalitatea.
Când boala s-a stabilit într-un teritoriu, se poate folosi un vaccin.

Dat fiind că pesta micilor rumegătoare e strâns înrudită cu pesta bovină, vaccinul contra pestei bovine poate fi folosit și ca protecție împotriva pestei micilor rumegătoare.
Vorba e că pesta bovină a fost eradicată cam peste tot pe glob, așa că nici vaccinul nu prea mai e folosit.
Omul nu e atins de această boală.

Autoritățile din România ar trebui să ia din timp măsuri pentru a se evita contaminarea efectivelor de capre și de oi de la noi! (Adică nu cum n-au făcut nimic în cazul pestei porcine!)


vineri, 10 august 2018

Pesta Porcina Africana


Am tot văzut la tv ravagiile făcute de această boală la noi, mai ales prin măsurile de sacrificare preventivă a porcilor domestici, dar nu am văzut ca cineva să explice sistematic ce e cu această maladie, cum a ajuns ea pe la noi, cum se transmite și care sunt instrucțiunile pentru evitarea răspândirii ei. Așa că am citit și eu ce am găsit pe net (în alte limbi)  și scriu aici să vadă și alțiiaceste informații, în limba română.

Pesta porcină africană



Pesta porcină africană e o boală ce afectează porcii, dar și porcii mistreți și speciile înrudite cu aceștia ce trăiesc în Africa: facocerii și potamocerii, porci spinoși, furnicari, dar și- foarte important- CĂPUȘELE, care sunt foarte probabil vectorul ce transmite boala. 
Există chiar o subspecie de căpușe numite Ornithodoros porcinus porcinus, care parazitează atât porcii domestici cât și mistreții și care pot transmite această boală, care duce la moartea porcilor aproape sigur.

Pesta porcină africană e provocată de un virus de dimensiuni relativ mari (pentru un virus), care poate supraviețui în carnea unui animal bolnav ce a fost sacrificat și în acest fel se pare că boala cu origini africane a ajuns în Spania și apoi în restul Europei.
Virusul supraviețuiește și în mezelurile preparate din carne de porc contaminat , iar resturile acestor alimente abandonate în natură pot propaga boala.

În Spania, un alt tip de căpușă, Ornithodoros marocanus (erraticus) a devenit vector de transmitere a bolii, aceste căpușe parazitând și rozătoarele (șoareci, șobolani). Tot acest tip (subspecie) de căpușe poate transmite și alte boli grave, care pot afecta și omul.

Pesta porcină africană a fost introdusă de om (prin carnea infectată) și în alte țări și chiar alte continente, unde a fost transmisă mai departe de subspeciile locale de căpușe, care pot fi întâlnite în grajduri, peșteri (ce adăpostesc animale sălbatice) sau vizuine, ori parazitează oi sălbatice sau domestice, (câini, pisici etc) păsări, ba – incredibil- chiar și reptile!

Deși s-a spus că pesta porcină africană nu îmbolnăvește omul, se pare că acel virus poate da totuși omului reacții toxice sau alergice grave și favorizează alte infecții..

Pesta porcină africană este provocată de un Asfivirus care atacă anumite celule ale sistemului imunitar și declanșează hemoragii mortale la porcii domestici, care vor muri în cel mult o săptămână de la infectare.

RĂSPÂNDIREA BOLII ÎN EUROPA

Începând din anul 2000 s-a semnalat infectarea mistreților din Sardinia și apoi au fost infectați porci din Europa de Est (Polonia, Lituania, Letonia, Estonia, Republica Cehă, Rusia, Bielorusia, Ucraine, Moldova..).
Mai înainte, în anii 60 boala a fost semnalată în Portugalia , în Spania, dar și sporadic în Franța, Belgia și în alte țări din Europa de vest. Dar Spania și Pportugalia au reușit să eradicheze boala la mijlocul anilor 1990 folosind politica de sacrificare.
Am observat că în Spania se obișnuiește ca numeroși porci să fie crescuți în libertate, în păduri. (Mai ales că au păduri de stejari de plută, cu ghindele cărora se pot hrăni porcii) .Aceste animale au o carne mult mai gustoasă decât a celor crescute în modul tradițional în crescătorii. Dar acest tip de creștere de animale se face în chip organizat. Trunchiurile copacilor sunt protejate ca să nu fie roase de animale, iar suprafețele de pădure sunt delimitate și împrejmuite cu garduri din sârmă ghimpată, ceea ce împiedică circulația lor haotică . În cazul depistării unui focar de boală, pot fi sacrificate animalele din împrejmuirea respectivă. 
Pesta porcină a ajuns și peste oceanul Atlantic, fiind semnalate îmbolnăviri în insulele Caraibe și mai ales în Republica Dominicană.
În 1971, în Cuba au fost uciși 500 000 de porci pentru a se evita o epizootie la scară națională. Atunci au apărut și teorii ale complotului care sugerau că virusul ar fi fost introdus intenționat de către agenți străini- teoria nefiind dovedită.
În 2007 a fost o epizootie de pestă porcină africană în Georgia, apoi în Armenia, Azerbaidjan, Iran și Rusia.
Prima apariție a virusului în Uniunea Europeană a fost în Lituania, în 2014, acesta răspândindu-se apoi în statele baltice.
În vara anului 2017 în Republica Cehă , apoi în Polonia. Dar măsurile luate din timp au limitat răspândirea bolii.

AFSCA

AFSCA -Agenția federală (belgiană) pentru securitatea lanțului alimentar folosește cam 1300 de agenți, dintre care jumătate au activitate de teren, efectuând anual peste 120 000 de misiuni de control și de prelevare de probe din materiile prime sau produsele alimentare din Belgia.
AFSCA dispune de 5 laboratoare și colaborează cu 50 de alte laboratoare agreate pentru efectuarea de analize. Agenția eliberează și certificate de export, ia măsuri de prevenire și de gestionare a crizelor și ajută de asemenea terțe țări în materie de controale alimentare, dar și de comunicare cu consumatorii. Este și un serviciu public sub controlul Oficiului alimentar și veterinar al Comisiei europene.

Acum în UE e interzis să se importe carne de porc ori de mistreț ori produse din acestea dintr-o țară sau dintr-o zonă cu epidemie de pestă porcină africană
Sunt de asemenea interzise vizitele în crescătoriile de porci respective și orice contact cu porcii în intervalul de 72 de ore după întoarcerea dintr-o zonă cu risc.

AFSCA recomandă instituirea de zone de restricție , cu interdicția de deplasare a porcilor domestici și a produselor din carne de porc și aceste zone de restricție sunt regulat actualizate în funcție de situația epidemiologică. (Decizia 2014/709/EU).
Se iau și măsuri de curățire și de dezinfecție suplimentară a camioanelor folosite pentru transportul porcilor vii ce revin din țări cu epidemii de pestă porcină africană (până acum era vorba de Rusia, Bielorusia, Ucraina și Moldova), ca și pentru cele ce vin din zone de risc din UE.
Vânătoarea de mistreți nu e interzisă în zonele în care virusul este endemic, dar vânătorii nu trebuie să folosească acolo câini în timpul vânătorii și trebuie  să adopte obligatoriu măsuri de curățire și de dezinfecție după aceea.
Porcii pot fi purtători de virus fără a manifesta încă simptomele bolii, sau pot muri în câteva zeci de ore.
Dificultatea realizării unui vaccin e crescută și din pricina existenței a circa 22 de genotipuri ale virusului.
Semnele de îmbolnăvire sunt cam aceleași cu cele ale pestei porcine „clasice” și diferența se face în mod normal prin analize de laborator. 
Analizele se fac prin detectarea anticorpilor specifici în cadrul analizelor de tip ELISA sau prin izolarea virusului din sângele, ganglionii limfatici, splina sau serumul unui porc infectat.

La noi se pare că nu sunt laboratoare (sau nu sunt suficiente ) care să facă aceste analize.

Update 23.08.2018

Molima a cuprins 30 din cele 40 de județe de la noi. Cine e de vină?

vineri, 27 aprilie 2018

Tezaurele dacice



Munții noștri aur poartă...

Aurul a fost prelucrat de strămoșii noștri încă din cele mai vechi timpuri. Au fost găsite piese de aur ce datează de 6000 de ani!
Celebre deveniseră tezaurele dacice, acesta fiind probabil unul dintre motivele pentru care romanii au căutat cu îndârjire să ocupe Dacia.
După moartea lui Decebal, romanii au dus la Roma o pradă imensă, constând în aur și argint, precum și alte obiecte de preț , pe lângă turme de animale și cereale.
Valoarea tezaurului - despre care a scris Ioannes Lydus (490-cca 560) în baza lucrării lui Criton, Getica era de 1 655 000 kg de aur și 3 310 000 kg de argint.
Chiar dacă alți istorici consideră aceste cifre ca fiind exagerate, tot e vorba de cantități extrem de mari de metale prețioase care au făcut parte din tezaurul statului dac și au fost luate de romani.
Fapt cert este că în perioada imediat următoare învingerii dacilor, la Roma și în numeroase alte orașe romane s-au construit numeroase edificii publice, temple, apeducte, forul lui Traian , statui de bronz aurite, pe toate fiind inscripții care menționează că „din avuția dacilor au fost făcute”. În amintirea victoriei obținute cu greu, romanii au construit la Dunărea de Jos templul închinat lui Mars ultor (Marte răzbunătorul) și monumentul Trophaeum Traiani , de la Adamclisi.
În anul 106 Traian a suprimat toate dările cetățenilor romani  , dăruind în schimb câte 650 de dinari pentru fiecare cap de familie . Jocurile (cu acces gratuit ) s-au desfășurat șaptesprezece săptămâni la rând în amfiteatrele romane, în care au fost puși să lupte 10000 de gladiatori. În perioada imediat anterioară se instituiseră măsuri de economii severe pentru că tezaurul imperiului era aproape sleit. După aducerea enormei prăzi de război din Dacia prețul aurului a scăzut în Imperiul Roman cu o zecime. Majoritatea cantității de aur provenea din aurul aluvionar , care era colectat din apele curgătoare ale Munților Apuseni cu ajutorul unor blănuri de oaie - Nicolae Densușianu considerând chiar că de aici ar fi luat naștere legenda helladică a lânii de aur.

Au mai fost însă și alte obiecte de preț care au scăpat ocupația romană și au fost găsite în epoci ulterioare, unele pentru a fi furate de alți cotropitori.

Unele mai sunt însă la noi.

TEZAURUL DE LA MOIGRAD

În 1912, un țăran din Moigrad a găsit, în timp ce își ara ogorul, în apropiere de Complexul Arheologic Porolissum (unde a fost marele castru roman) cel mai vechi tezaur de aur masiv din România. Omul nu și-a închipuit că piesele de metal galben aveau vreo valoare. După ce nu a reușit să le vândă la târgul din Zalău, el a vândut pe o sumă derizorie unui muzeograf din Cluj, patru dintre artefacte, în forma unor idoli antropomorfi. Pe lângă aceste piese țăranul avea și mai multe artefacte fragmentate, pe care se pare că le-a aruncat, neștiind că erau din aur. Ulterior s-a constatat că acest tezaur avea 6000 de ani vechime și era format din artefacte de aur.. Analizele au arătat că artefactele sunt printre cele mai vechi din lume, fiind făcute în epoca neolitică, în prima jumătate a mileniului IV î.Hr.

Cele patru piese de aur cântăresc 856,125 grame. Cel mai mare idol cântărește 800 de grame, are 31,4 cm înălțime, 24,1 cm lățime și 0,2 cm grosime. (Cel mai mare obiect neolitic din aur descoperit până în prezent)   și se consideră că ar reprezenta imaginea unei divinități a fertilității  solului. Piesa seamănă oarecum cu un violoncel , are o perforație în partea centrală iar în partea mai îngustă sunt realizate două proeminențe conice. Piesa a fost realizată prin suprapunerea a numeroase foițe de aur nativ și baterea lor cu un ciocan de piatră până ce foițele de aur au făcut corp comun, suprafața fiind apoi foarte fin finisată. Alte două piese sunt aproape identice, cântăresc 20,2 g și 17,4 g, având aspectul unor zburătoare cu aripi desfăcute și cu câte două proeminențe conice, iar la extremități au spirale făcute din sârmă de aur. A patra piesă a fost interpretată ca reprezentând un personaj masculin și are de asemenea spirale la extremități. Cântărește 18,525 g  și e cea mai veche imagine stilizată de aur cunoscută în lume. Artefactele erau probabil suspendate de altare sau pe alt suport cu ajutorul unor perforații aflate la partea de sus.
  • Se găsesc la Muzeul de Istorie din București
TEZAURUL DE LA TĂRTĂRIA
Din punct de vedere științific nu doar obiectele de aur sau de argint sunt tezaure, ci și obiectele antice din materiale neprețioase, dar care au o valoare neprețuită pentru istoria noastră.
Pe traseul autostrăzii ce se încearcă a se construi în Transilvania s-au găsit ruinele unor uriașe așezări preistorice - zona urmând a fi distrusă prin lucrările pentru autostradă, al cărei traseu a fost ales parcă intenționat prin zona de mare interes arheologic. Înainte de turnarea betoanelor au fost găsite numeroase obiecte din secolul VIII î.Chr.
350 de arme și unelte din bronz dar și din fier, precum și bijuterii din bronz (broșe, brățări, pandantive și podoabe pentru păr) , necropole cu rămășițe umane (importante pentru studiile științifice) au fost găsite în 2012, înainte de construirea autostrăzii.

TEZAURUL DE LA SULTANA


În 1981 a fost descoperit tezaurul de la Sultana, format din 5 pandantive discoidale și un lanț din 7 verigi de aur. Unicitatea acestui tezaur constă în constatarea că obiectele de aur erau dispuse în jurul unui mic sanctuar casnic din perioada eneolitică, aflată la începuturile civilizației europene.  fie cu ocazia construirii unei vetre noi, a unei așezări noi, ori în spațiul funerar. Astfel de obiecte împodobeau măști de lut sau vase antropomorfe. Se observă similitudini cu tezaurul de la Moigrad, deși piesele au fost găsite în regiuni diferite ale țării noastre. În acel loc, situat pe oterasă de lângă lacul Mostiștea au fost găsite dovezi arheologice ale locuirii în toate fazele de dezvoltare a culturii Gumelnița (A1,A2 și B1) . Au fost găsite 11 locuințe de dimensiuni relatv mici, orientate nord-sud, cu vetre plasate în colțul de nord-vest, așezarea având un șanț de apărare cu adâncimea ce 6m (!), dublat la interior de un val de pământ înalt de 1m și lat de 3-4m. Impresionant este un vas ceramic decorat cu romburi albe și roșii, în centrul căruia sunt plasate figurinele unui bărbat și a unei femei, pe care bărbatul o ține de după umeri. Femeia își ține brațele pe pântec.  ApăsaÅ£i pentru a închide
Prin valoarea lor artistică și istorică, aceste piese ceramice sunt poate mai valoroase decât obiectele de aur. Au fost găsite și numeroase statuete antropomorfe din os sau din lut ars.


 
  ApăsaÅ£i pentru a închide

TEZAURUL DIN PERȘINARI


La Perșinari, în județul Dâmbovița a fost descoperite între anii 1954-1962 o serie de arme din aur, cu vechimea estimată la 3500 de ani: o spadă cu greutatea inițială de 3 kg și 12 pumnale scurte, ce cântăresc fiecare între 230 și 500 grame.

La Tufalău și la Măcin au fost descoperite de asemenea topoare și pumnale de aur.


  • Se găsesc la Muzeul de Istorie 
De remarcat că istoricul Vasile Pârvan a descris în lucrarea „Dacii la Troia” faptul că o ramură a dacilor ar fi ajuns în Asia Mică și ar fi fondat pe ruinele Troiei homerice așezarea (denumită de arheologi Troia VII, pe care ar fi stăpânit-o trei secole. Dovezi arheologice: spadă făurită în Transilvania în epoca de bronz și găsită la Troia VII, precum și 7 săbii de tip „micenian” din epoca de bronz, găsite în Transilvania. În al doilea nivel al săpăturii Troiei, identificat ca Troia II datată în jurul anului 2450-2200 î.Hr., s-au găsit patru artefacte magnifice, lustruite, din piatră verzuie (nefrit)și albastră (lapis lazuli)care ar proveni din Basarabia, teritoriu ce făcea parte din pământul tracilor. Există numeroase denumiri comune în Troia (descrisă de Homer) și în Tracia. Poarta Scheiană (Schei- după numele unui trib trac) , trib trac numit Xanthii și un râu Xantos  la Troia, râul Arisbus în Tracia și un râu Arisbus la Troia, un râu Rhesus în Troia și un rege al tracilor cu același nume și altele, menționate de Strabon. Homer descrie sosirea regelui trac Rhesus, aliat al troienilor, ce folosea un car de luptă împodobit magnific cu ornamente de aur și argint, și purta o armură de aur, demnă de un zeu. File:Rhesos MNA Naples.jpg
Pe un vas antic grec (cca 360 î.Chr)e descrisă scena în care aheii Dionissos și Diomedes au furat faimoșii cai albi ai regelui trac Rhesus, ucigând mai mulți războinici traci. Se remarcă straiele împodobite și cămășile de zale purtate de traci. (și în scrieriele lui Euripide se vorbește despre echipamentul „de lumină” al tracilor - cămășile strălucitoare de zale. ) În Iliada sunt menționați mai mulți conducători traci ce veniseră să lupte (cu războinicii lor) alături de troieni: Acamas, fiul lui Eussorus, descris ca foarte înalt și viteaz,  Peiros, Eufem (fiul regelui Troezen, fiul lui Ceas), asius (venit din orașul Sestus, aproape de Hellespont), Euphemus al Ciconilor venit din orașul Ismara (Ismarus) și Lycurgus al Edonilor , trib din zona râurilor Nestus și Strymon din sudul Traciei. Tracii foloseau săbii mai lungi decât ale aheilor. Aheii erau în admirația cailor albi, „ca razele de lumină” ai cavalerilor traci- cum nu mai văzuseră.
Cercetătorii  constată pe măsură ce avansează cercetările că evenimentele descrise de Homer nu sunt simple legende, ci reflectă cu exactitate realitatea istorică. După ce amplasamentul cetății Troiei a fost găsit după descrierea din Iliada, acum astronomii au calculat anul întoarcerii lui Ulise în Itaca după indiciile astronomice cuprinse în poemele lui Homer. Conform descrierilor din Iliada, cu 29 de zile înainte de asaltul final asupra Troiei două constelații, Pleiadele și Lebăda erau vizibile simultan la apusul soarelui, iar cu 33 de zile înainte de căderea Troiei, planeta Mercur era pe cer la apus. Cu șase zile înainte de atac planeta Venus era vizibilă în timpul zilei. A fost descrisă și o eclipsă de soare.  Astronomii au calculat data evenimentului, precum și data la care s-a întors Ulise în Itaca, după peregrinări: pe 16 aprilie 1178 î. Chr. ! (Conform săpăturilor arheologice, Troia VII, ce e în legătură cu războiul povestit în Iliada a fost datată între anii 1300-1190 î. Chr.)
 Deci în perioada aceea, tracii aveau armuri din zale , care cel puțin în cazul regelui erau din  aur.
COMOARA LUI PRIAM, GĂSITĂ LA TROIA
În urma săpăturilor arheologice, la Troia a fost găsită „comoara lui Priam”, o serie de obiecte prețioase din aur (vase, arme de paradă, dar și un foarte mare număr de bijuterii: două diademe, 60 de pandanți purtați în urechi, agrafe, 8750 de inele, 6 brățări și mii de mărgele), manufacturate din foi de aur decupate și în filigran.







Obiectele au fost împărțite la 5 mari muzee , cele mai multe fiind duse la muzeul din Berlin, de unde au fost luate de armata sovietică și se flă acum în Rusia. 
Ar fi interesant să se facă analiza aurului pentru a se stabili proveniența lui (există metode științifice pentru asta). Foarte probabil, ar fi vorba despre aur extras din munții Daciei.  



COIFUL DE AUR DE LA COȚOFENEȘTI


În 1928 a fost descoperit la Coțofenești, jud. Prahova un coif din aur masiv, ce cântărește 770g, ce a aparținut unui conducător dac din prima jumătate a secolului IV î.Chr. (aproximativ 400 î.e.n.).
Calota coifului e spartă. Pe obrăzarele coifului e reprezentată o scenă de sacrificare a unui berbec, de către un preot purtând tiară cu formă ascuțită, asemănătoare cu forma pe care se presupune ă a avut-o coiful când era intact.. E probabil un coif de ceremonie.
E posibil să fi aparținut unei autorități religioase, sau unui conducător care era în același timp rege și sacerdot.
 Coiful a fost realizat prin batere la rece, din aur nativ .

  • E expus la Muzeul de Istorie 

TEZAURUL DE LA POIANA-ROVINARI


Descoperit în 1938, cuprinde 28 de monede romane de argint (cele mai vechi din anii 124-103 î.Chr., iar cele mai noi de pe timpul împăratului Domițian) și podoabe de factură dacică: brățări, o amuletă și o placă ornamentală , două coloane torsionate cu extremități în formă de șarpe, cercei, 12 inele.
În zonă s-au găsit urme de locuire din  timpuri străvechi: cetăți geto-dacice, (cetatea Vârț-Rovinari secI î Chr-sec I d Chr), castre romane (la Pinoasa-Rovinari) , cula de la Rovinari.


TEZAURUL DE LA POIANA MICĂ
, jud. Brașov

Tezaur de 76 monede de argint descoperit în 2013. Monede romane de 2-3 g denumite silicve (folosite în secolele IV și V pentru plata soldaților romani).  Solda militarilor romani sau a mercenarilor din armata romană e evaluată la 5-6 monede de aur (solidi) , respectiv o livră romană de argint (cca 80-100 silicve).
Cu ocazia unor evenimente speciale (ziua împăratului, începerea unei campanii militare, victorii importante) se acordau soldaților monede sau metale prețioase brute sau prelucrate ca lingouri sau obiecte de podoabă ) numite donativum.  Valoarea acestora putea dubla câștigul anual al militarilor. Deci tezaurul echivalează cu valoarea soldei anuale a unui militar roman.
Monedele au fost emise între anii 351/355 d. Chr, și 361/375 d.Chr (emise de împărații Constantinus II, Iulianus II, Iovianus, Valens, Valentinianus I, Gratianus și un emitent local, posibil got) și par a fi fost imediat tezaurizate.
Pe monede este reprezentat pe avers împăratul în echipament militar și cu diademă. Pe revers apare inscripția VOT(IS) ...MVLT(IS), urmată de cifre care marchează anul domniei (V-quiquennalia, X-decennalia, XX-vicennalia, XXX-tricennalia), cu o cunună în jurul inscripției. Sub cunună apare marca monetăriei și a officinei :
  • atelier: SIS(cia); SIRM(ium); CON(stntinopolis); NIC(omedia); ANT(iochia)
  • officina (combinație de numerale grecești și/sau latine): A;B:Γ; Δ; Ε; Ζ; Η; Θ;I;IA;IB;I;II;III;III;V.
  • varianta creștină: semnul XP și cunună

Putem deduce că era vorba despre un dar suplimentar față de soldă și fusese „pus deoparte” pentru zile negre.
Vota includea sacrificii, daruri și urări pentru împărat .
Interesant e că goții au produs in ateliere proprii monede care le imitau pe cele romane, unele dintre monedele găsite fiind astfel de imitații. (De remarcat faptul că autori antici au pus semnul egalității între goți și daci, considerând că fac parte din același neam tracic).
  • A fost expus la Muzeul de Istorie din București

Astfel de tezaure monetare s-au mai descoperit în trecut în fostul județ Romanați (tezaur ce a fost foarte mare, dar din care se mai păstrează foarte puține piese) , la Redea, Drănic, Osica de Sus- nici unul nu s-a păstrat integral.

TEZAURUL DE LA CRAIOVA

Un alt tezaur datat din secolul al IV-lea a fost descoperit la Craiova, nu se știe exact când, pentru că s-a aflat despre el doar în anul 1926, când Germania a restituit României (ca urmare a hotărârii Comisiei de despăgubiri de la Paris) 60 de aplice și butoni de harnașament de argint ce făcuseră parte dintr-un tezaut vândut de un negustor de antichități din Craiova germanilor. Se pare că fuseseră 77 de piese întregi (aplice și butoni) și 13 fragmente de obiecte diferite, unele piese ajungând în SUA.
  • La Institutul de Artă din Detroit se află un coif din argint aurit, iar la Metropolitan Museum un vas ryton din argint.

TEZAURUL DE LA PERETU- TELEORMAN 

În 1971 au fost descoperite în apropiere de Peretu, în județul Teleorman 50 de piese din argint placate cu aur de o valoare istorică și artistică deosebită. Într-un mormânt traco-getic vechi de aproximativ 2500 de ani al unei căpetenii militare au fost găsite obiecte din argint aurit, vase de bronz, vârfuri de săgeți și obiecte de ceramică, iar într-o încăpere alăturată un car cu patru roți din fier, scheletele a doi cai, precum și două schelete de  câini de vânătoare și un schelet de vacă. 
Coiful din argint aurit , ce cântărește 750g. are reprezentați pe frunte doi ochi (element caracteristic și celorlalte coifuri dacice) , iar pe obrăzarul drept  un vultur ce ține un iepure în gheare și un pește în cioc, iar pe obrăzarul stâng un țap. 


Tot la Peretu a fost descoperit și un cap din argint aurit înalt de aprox. 23 cm , realizat cu deosebită artă. E vorba despre o figură de tânăr războinic cu ochi mari și amenințători ca cei de pe coifuri, ceea ce pare să indice că ar reprezenta o zeitate războinică. Personajul are sprâncenele și părul aurite, ceea ce indică un personaj blond, așa cum se spune că erau dacii. 
Mormântul e din secolul IV î.Chr. 
  • Cele mai multe piese  sunt expuse la Muzeul de Istorie din București 

TEZAURUL  DE LA PORȚILE DE FIER



A fost descoperit cam prin 1913 în zona „Cataractelor” de la Porțile de Fier (Mehedinți). Numărul pieselor care constituiau acel tezaur este necunoscut, dar câteva dintre ele au ajuns în colecția particulară a lui Fran Trau din Viena.  Unele ar fi fost la un moment dat la Muzeul Porților de Fier din Turnu Severin. Dar tezaurul ar fi fost achiziționat pe bucăți (nu se știe cine l-a vândut?) și ar fi ajuns în muzee din SUA. O variantă ar fi că posesorul din Viena le-ar fi vândut în SUA.
A fost datat ca fiind din sec. IV î. Chr.
Coiful se aseamănă cu coiful găsit la Peretu: în dreptul frunții doi ochi hipnotici, pe obrăzarul drept un vultur cu un iepure în gheare și un pește în cioc, iar pe obrăzarul stâng un țap sălbatic sau cerb. Probabil că cele două coifuri au fost lucrate în același atelier.
Vulturul cu peștele în cioc și un iepure (sau pui de mistreț) în gheare se regăsește și pe un vas găsit la Agighiol, dar și pe un vas găsit în Bulgaria, la Rogozen. Țapul pare a fi reprezentarea lui Pan, cu Pomul Vieții format de coarnele sale terminate cu capete de păsări.

  • Vasul de argint ornat cu cerbi se află tot în SUA.
  • Coiful de argint se află în SUA și e expus la Muzeul de Istoria Artelor din Detroit. Fotografia lui a fost publicată prima oară abia în anul 1963
  • Vasul dublu-tronconic din argint se află la Metropolitan Museum din New York


MORMÂNTUL REGELUI DAC (GET)



În 1982, lângă orașul Sveștari (Isperich) din Bulgaria , (unde a fost cetatea dacică Daosdava -„cetatea lupilor”- probabil capitala regatului lui Dromihete /Dromichaites) s-a descoperit o mare necropolă daco-getică , între care și un mormânt regal despre care s-a crezut că ar fi al regelui Dromichaites, ori al regelui get Cothelas (sec. IV î.Ch). Mormântul e împodobit cu picturi și sculpturi
Cariatidele sculptate în mormântul dacic diferă de reprezentările din antichitatea greacă.
Ele par a fi personificările unor flori  (crini) și încadrează imaginea unui vultur cu aripile desfăcute, ce pare a fi fost un simbol al regilor daci. Tot o pasăre cu aripi desfăcute era reprezentată și pe kosoni, monedele dacice de aur. 
S-au găsit în acel mormânt 44 de broșe  cu figuri feminine, un inel de aur, o diademă și 100 de nasturi, obiectele totalizând 1,5 kg de aur. Putem remarca asemănarea cu vasele de aur găsite pe teritoriul nostru actual.
Tezaurul de la Panaghiuriște

Tot în Bulgaria s-a găsit și tezaurul trac de la Panaghiuriște, cu piese foarte asemănătoare cu tezaure traco-getice găsite la noi și care datează din aceeași perioadă.
  • Obiectele sunt expuse în Bulgaria.
BURIDAVA
Ritonul de sticlă
În apropiere de Râmnicu Vâlcea există vestigiile a două așezări antice importante, Buridava Dacică și Buridava Romană, așezarea fiind menționată în Tabula Peutingeriană (hartă antică ce se află la Viena) , Papirusul Hunt (act militar din timpul lui Traian) și în „Geografia” lui Ptolemeu.
Aici s-au găsit în diferite perioade : figurine antropomorfe, o mască de bronz. numeroase fibule   din argint și din bronz, monede din timpul împăraților romani Tiberius, Vespasian, Domițian și Traian, precum și o necropolă dacică în are au fost descoperite 20 de morminte, în care erau obiecte din sec. I î.Chr, precum și creuzete pentru topirea argintului (s-au găsit urme de argint) , un medalion cu o imagine interpretată ca fiind a lui Hercule, un element de podoabă cu cap de bour, o fibulă de argint cu un cap de lup și grifoni înaripați. Un element deosebit este un riton (rhyton) de sticlă, cu rol ritualic .

Tabula Peutingeriană (Peutingeriana Tabula Itineraria) este o copie din secolul XIII a unei vechi hărți rutiere romane ce arată drumurile și principalele orașe din Imperiul roman . Harta avea peste 7m lungime și 34 cm lățime și arată 200 000km de drumuri , dar și localizează orașe, mări , fluvii, păduri și lanțuri de munți, ajungând din insulele britanice  până în China.  Sunt indicate schematic și construcții importante cum ar fi terme, porturi, ce au rol de repere în rețeaua de drumuri.  Distanțele sunt indicate foarte exact, în mile romane. Harta e probabil bazată pe harta întocmită pe vremea împăratului Augustus (care a fost gravată în marmură și amplasată la Roma pe Via Flaminia) , având și actualizări din secolul IV. Harta figurează și drumurile din Dacia . Se regăsesc numeroase localități locuite și astăzi la noi: Ad Media, Apula (Alba -Iulia), Bersobia (Berzovia), Blandiana, Brucia (Aiud), Caput Bubali (Delinești), Callatis (Mangalia), Carsio (Hârșova), Cersie (Romita), Drubeas (Drobeta-Turnu Severin), Germizera (Geoagiu), Napoca, Petris (Petriș, Arad), Porolisso (Moigrad-Porolissum), Potaissa (Turda),  Largiana (Românași), Optatiana (Sutoru), Sacidava (Rasova), Tierna (Orșova), Tomis (Constanța). Sunt figurate și localități ce nu mai sunt locuite astăzi: Acidava, Ad Stoma, Ad, Adgdae, Ad Aquas, Amutria, Arcidava, Arcobadara/Arcobara, Arubio, Arutela, Axiopolis, Azizis, Bereo, Buridava, Castra, Tragana, Castris Novis, Caput, Stenarum, Cedoniae, Centum Putea (lângă actualul Surducu Mare), Capidava, Deidava, Histriopolis (Histria), Houioduni (Huedin?), Pelendava, Ponte Aluti, Ponte Vetere, Pretorio VIIII, Pretorio IX, Romula, Salmis, Salsovia, Stratonis, Sucidava, Troesmis. Pe „Drumul Cernei” (al doilea drum roman din Dacia) sunt menționate: Ad Media, Ad Pannonios (lângă Teregova), Agnaviae, Gaganis, Masclianae, Pretorio (Mehadia), Ponte Augusti (lângă Sarmisegetusa Romană), Sarmatgete (Sarmisegetusa- de menționat că unele denumiri au erori de transcriere în urma copierilor repetate), Tierna (Orșova),Tibiscum (lângă Caransebeș) 


TEZAURUL DE LA POROINA MARE


În 1883 s-a descoperit la Poroina Mare, jud. Mehedinți un rhyton din  argint parțial aurit în formă de corn ornat cu un cap de taur , datat în sec. IV î.Ch. și cu greutatea de 350g. El datează din perioada secolelor IV-III î. Chr. și a fost realizat într-un atelier local. Tradiția vaselor de acest tip este foarte veche, încă din timpul hitiților (în secolele XIV-XII î.Chr.) , a fost preluată de lumea persană și se regăsește în lumea greacă din sec. V î. Chr. În arta traco-getică s-au găsit reprezentări ale unor
personaje (un bărbat pe cnemida din Agighiol și două femei figurate chiar pe rhytonul  de la Poroina Mare ) care stau așezate și beau din astfel de vase ritualice.

Rhytonul e la Muzeul de Istorie din București, dar se pare că alături de el fuseseră și alte piese, care au dispărut.

În 1960 , la Sacoșu Mare, jud. Timiș s-a găsit un tezaur format din lingouri de aur, bijuterii și sârme de aur de înaltă puritate- 22 carate, cu greutate totală de 1296,3 g.

În 1980, la Hinova jud. Mehedinți s-a găsit un tezaur vechi de 3000-3200 de ani, cuprinzând 9639 de piese de aur. E vorba de o diademă, 14 brățări cu modele diferite, 92 de pandantive, 762 de mărgele, 8765 de paiete, 4 inele și alte obiecte mărunte. Se remarcă două brățări bărbătești din bare masive de aur care cântăresc 469g, respectiv 580g.


TEZAURUL DE LA CUCUTENI


În 1959 a fost descoperit tezaurul de la Cucuteni-Băiceni, jud. Iași. 70 de piese confecționate din 2,5 kg de aur pur dovedesc măiestria meșteșugărească a geto-dacilor în sec V î.Chr. E celebru coiful ritualic ce cântărește 500 g ,bătut din aur de 24 de carate, ornamentat cu reprezentarea unui personaj pe tron, șerpi cu cap de pasăre (simbol al științei ascunse) ce încadrează un cap de bour , cai înaripați și simboluri solare are diametrul 21-25 cm și înălțimea de 34,5 cm. E posibil să fi aparținut unui prinț copil. Mai erau diferite aplici, brățări spiralate, un colan,nasturi și aplice de harnașament. O brățară getică de paradă , ce cântărește cca 800 g e spiralată formând un tub de 84,5 cm și are la extremități două capete de bour. Există și  aplice ornamentate cu
capete de cai dispuse în savastică orientată spre sânga (simbolul soarelui ) . O altă aplică pentru harnașament e o placă groasă de aur cu un cap de cal turnat. Pe alte aplice sunt scene de luptă cu lup, sau cu leu și cal înaripat. Tezaurul nu era într-un mormânt, ci fusese ascuns.
Tot la Cucuteni a fost descoperit și un mormânt princiar.
  • Se găsește la Muzeul de Istorie din București

COIFUL DE LA COȚOFENEȘTI

În 1926 a fost găsit la Coțofenești , jud. Prahova celebrul coif din aur în greutate de 770g și care a aparținut unei căpetenii getice din jurul anului 400 î.Chr.

Partea superioară a coifului lipsește. 
Pe obrăzarele coifului sunt prezentate scene de sacrificare a unor berbeci de către personaje ce poartă pe cap coifuri asemănătoare, deci s-ar putea presupune și că acest coif ar fi însemnul rangului unei personalități religioase. 
În dreptul frunții sunt reprezentați doi ochi mari, care ar putea semnifica puteri sau cunoașteri supranaturale.
La partea din spate sunt reprezentate ființe fantastice: oameni cu picioare ca șerpii, harpii, patrupede cu cioc de pasăre și grifoni.
Coiful a fost lucrat prin batere la rece din aur nativ, (aliaj natural ce conține și 22% argint și 10%cupru, pe lângă 76%aur)

Este expus la Muzeul de Istorie București




TEZAURUL DE LA AGIGHIOL (VALEA NUCARILOR) 


La Agighiol, jud. Tulcea s-a găsit în 1931 mormântul unui conducător getic înhumat acum 2300 de ani. Pe unul dintre vasele din mormânt era inscripția: „Kotis din Beos”, despre care se crede că ar fi regele Cotiso.
În mormânt era un coif din argint aurit, două cnemide (apărătoare pentru gambe) din argint , patru vase bogat decorate, două rhytonuri, cinci cupe de argint , aplice de harnașament  și podoabe de vestimentație.Se remarcă prezența ochilor incizați pe fruntea coifului, ceea ce se crede că simboliza ferirea de primejdii a purtătorului.
În a doua cameră funerară, unde fusese înhumată o femeie, s-au găsit aplice vestimentare de aur și coliere tot din aur. O mare parte din tezaur s-a pierdut în 1945, când clădirea în care erau păstrate artefactele a fost bombardată.
  • Ce a rămas,  poate vedea la Muzeul de Istorie din București.

COIFUL DE LA BUDEȘTI (JUD. CĂLĂRAȘI)

Pe lângă coifurile de ceremonie făcute din metale prețioase, au fost găsite și coifuri dacice de luptă, făcute din bronz. Așa este coiful de la Budești, lucrat din foaie de bronz prin ciocănire . El are înălțimea de 25 cm, diametrul longitudinal de 25 cm și cel transversal de 17 cm. Coiful e de formă ovală și are două apărători de obraz cu marginile zimțate. La spate este o apărătoare pentru ceafă. 
Se consideră că datează din mijlocul secolului VI î. Chr. și este asemănător cu alte coifuri daco-tracice descoperite la Ruec, raionul Tărgoviște din Bulgaria și la Arzos, în Macedonia de Est, dar și la Zimnicea. Un alt coif asemănător a fost găsit într-un mormânt getic al unei căpetenii locale importante. Un alt coif a fost găsit în satul Cuptoare, jud. Caraș Severin. Aici a fost găsit în 1985 un mormânt getic ce conținea o ceașcă cu gura în jos și un coif în care erau oase calcinate. Coiful prezenta urme și deformări de ardere. 
La BALȘ a fost găsit un alt coif asemănător, cu înălțimea de 40 cm. Calota are marcat în mijlocul frunții un unghi ascuțit cu vârful în sus. Arcadele sunt subliniate cu dungi în relief ce se unesc la baza nasului. Se consideră că datează din sec. V-IV î. Chr. 


TEZAURUL DE LA COADA MALULUI (PRAHOVA)


În 1932 a fost descoperit un tezaur dacic ce cuprinde un colier de argint, două fibule triunghiulare de argint și o brățară spiralată .
E expus la Muzeul de Istorie din București






TEZAURUL DIN MĂLĂIEȘTII DE JOS


E un tezaur ce pare să fi aparținut unui argintar de acum 1700 de ani. Într-un vas metalic erau 74 de monede de argint din epoca romană , unele emise de împăratul Vespasian (69-79 d.Chr.) până la monede emise de Valerianus (253*259 d. Chr.). Alături de monede erau cinci brățări de argint, o fibulă de argint, o podoabă de argint ce avea atașate trei monede (poate cea mai veche salbă din monede descoperită la noi) și două lingouri de argint.
Pe teritoriul satului a fost un castru roman
Comoara cu valoare îndeosebi istorică este expusă la Ploiești

LA MĂGURA ȘIMLEULUI 

În Sălaj, în situl arheologic Măgura Șimleului au fost descoperite de-a lungul timpului 15 tezaure dacice cu monede și artefacte de aur și de argint.
În zona Depresiunii Șimleului au fost descoperite 24 de tezaure în ultimii 150 de ani. (23 de tezaure dacice și unul din perioada stăpânirii celților, din secolele III-II î.Ch.)
Unele dintre piesele descoperite se află la muzeele din Sfântu Gheorghe, din Cluj și din Oradea

La Sărmășag au fost descoperite în 1900 și patru diademe de aur cu frunze de laur și alte trei mici artefacte din aur , datate din anii 1600-1300 î.Chr., din epoca bronzului deci. Acum mai sunt două diademe, ce au împodobit frunțile unor conducători geto-daci  încă înainte de formarea Greciei ca stat (posibil ca tradiția elenă a cununilor de laur ca simbol al victoriei să provină de la traco-geți).


  • Diademele sunt expuse la Muzeul de Istorie al Transilvaniei din Cluj-Napoca.

BRĂȚĂRILE DACICE DE LA CULMEA CĂPRĂREAȚA



la est de incinta sacră a Sarmisegetusei au fost găsite o serie de brățări dacice spiralate, din aur masiv, altele din argint  prea mari pentru a fi purtate ca podoabe. S-a considerat că ele aveau un rol ritual, de ofrandă, însă unii specialiști consideră că ele ar fi putut avea proprietăți radionice, pentru influiențarea stării de sănătate .
Ele ar fi alcătuit un  dispozitiv radionic. Au fost găsite în lăcașuri triunghiulare cu pereți formați din lespezi de piatră . Într-un lăcaș cu dimensiunile 50x50x60cm erau dispuse 10 brățări spiralice de aur așezate câte două sau câte una mică pusă într-una mai mare. Trei perechi erau puse vertical, alte două perechi erau puse orizontal, mai jos, separate printr-un strat de pământ. Brățările aveau capete de șerpi la extremități și câte 7 palmete - elemente decorative ce semnificau „pomul vieții
În apropiere de pârâul Godeanu, la poalele culmii Căprăreața a fost găsit un alt lăcaș din lespezi de piatră în care erau două brățări de același tip. În a treia amenajare triunghiulară au fost găsite alte trei brățări de aur. Se consideră că era vorba de trei gropi de cult ce formau un triunghi imaginar cu vârful în jos la est de incinta sacră unde se oficiau misterele cultului solar. Brățările, amplasate în cutii de rezonanță, ar fi putut juca rolul unor circuite oscilante și transformatoare de frecvență ce ar fi induce maselor stări benefice sau negative prin fluxuri radionice emise de la distanță.
Preoții daci erau recunoscuți ca cei mai buni lecuitoti ai lumii antice. Tratamentele radionice ar fi reglat câmpul energetic al persoanelor .
Șarpele reprezenta energia înmagazinată. Șarpele fantastic, încoronat a fost considerat un animal simbolic al locuitorilor din Carpați încă din timpul culturii Hallstatt.
Denumirea culmii ar veni de la Cap (de)Ra, zeul soarelui ce ar fi fost adorat la Sarmisegetusa.

TEZAURELE DE LA ȘIMLEUL SILVANIEI

Șimleul Silvaniei este la circa 25 km de Zalău , la poalele Măgurii Șimleului, pe care a existat așezarea fortificată dacică Dacidava,  pomenită și de Ptolemeu . După retragerea aureliană, pe aici au trecut și avarii și gepizii. Acolo au fost descoperite trei tezaure de inestimabilă valoare, două de aur, care au luat toate calea străinătății și unul de argint, care a rămas la noi (fiind găsit în perioadă mai recentă) .

Primul  tezaur a fost descoperit în 1797 de către doi copii valahi (Petru Boșca și Simion Bocor). Tezaurul, în greutate de 2.425,5 grame, cuprinde 24 verigi de aur, (13 plate și 11 granulate, cu diametru mai mare decât al unor degete), o cataramă de centură, un inel, un medalion cu decor geometric, un capăt de brățară în formă de cap de șarpe și un colier mare din aur masiv cu 52 de pandantive și cu 17 medalioane cu efigii de împărați romani (Maximinianus I Hercules (285-286), Constantin I (306-337), Constantin II (337-340), Valentinian II(375-392) , Valens (364-378) , Gratian (367-383)- alte 3 au fost pierdute), ceea ce face ușoară datarea tezaurului. 
Cercetătorii afirmă că împărații romani obișnuiau să dăruiască efigii prețioase cu chipurile lor aliaților , cu prilejul încheierii unor înțelegeri importante. Desigur regii daci păstrau aceste efigii de preț la mare cinste, ca o dovadă a prețuirii de care se bucuraseră de-a lungul timpului din partea puternicilor împărați romani și a înțelegerilor încheiate cu aceștia.
Darurile atestă alianțele legate între împărații romani din imperiul de răsărit și daci (traci), din rândul cărora erau recrutate trupe , unii conducători militari ajungând chiar împărați în Bizanț (de exemplu Maximianus I Tracul - despre care se spune că era foarte înalt (2,7m), neîntrecut luptător și de o rezistență fizică ieșită din comun, ce a domnit între anii 235 și 238..
Colierul atestă relațiile de alianță existente între daci (traci) și Imperiul bizantin, între anii 285 și 392, deci mai bine de 100 de ani.
Colierul se purta peste piept și peste spate și se prindea de centură în față și în spate cu două inele. Podoaba principală ce cădea pe mijlocul pieptului constă într-o mărgea mare din cuarț fumuriu străjuită de doi lei de aur, așezați față în față. Cel mai important pandantiv al salbei reprezintă un bărbat aflat într-o barcă, simbol al Căutătorului, Păstrător al Tainei - cel mai mare medalion ce s-a păstrat din întreaga antichitate. Pandantivele mai înfățișează și arme miniaturale, separate de frunze de aur (semn al Marelui Maestru).
În muzeul vienez, piesele din tezaurul de la Șimleul Silvaniei sunt expuse lângă vitrina cu tezaurul de la Sânnicolaul Mare.
  • Tezaurul se găsește acum la muzeul Kunstistorishes din Viena.

În 1889 a fost descoperit un al doilea  tezaur tot pe dealul Măgura, la Sărmășag iar specialiștii consideră că el ar fi aparținut acelorași conducători daci.

(Se consideră că piesele au fost strânse de-a lungul a circa 150 de ani și au fost îngropate sub amenințarea uneui pericol iminent.
 E vorba despre 73 de piese din aur și argint, cu greutate totală de 8 kg.

Acest al doilea tezaur cuprinde obiecte de podoabă din aur și  pietre semiprețioase, despre care un cercetător francez consideră că sunt precursoarele cunoscutelor fibule romane- deci că artefactele ar fi mai vechi decât se crede.. E vorba despre 10 perechi de fibule , o fibulă singură, găsite alături de trei vase semisferice de aur și de opt fragmente din alte fibule. Se consideră că acel conducător autohton (traci/gepizi) le-au ascuns pentru a le feri de huni.
La Șimleul Silvaniei se mai găsește doar inventarul original al pieselor predate la primărie.
  • Tezaurul se găsește la Muzeul Național Maghiar (Magyar Nemzeti Museum) din Budapesta.
Cele două tezaure (despre care se consideră că au aparținut aceluiaș conducător , care ar fi dispus ascunderea lor în două locuri diferite) cântăresc împreună 5,4 kilograme de aur și 2,5 kilograme de argint, dar valoarea lor istorică depășește cu mult valoarea metalelor prețioase. În anul 1999 muzeul din Viena și cel din Budapesta au expus împreună comoara șimleuană („primul tezaur” și„al doilea tezaur”)

Tot la muzeul din Viena sunt expuse obiecte descoperite la Moroda, jud. Arad (un colan), la Marca, jud. Sălaj (două colane), la Someșu Cald jud. Cluj (un lanț cu inele duble și un pandantiv rotund), la Orăștie, jud. Hunedoara (o brățară dacică din argint aurit), precum și tezaurul din Săliște, județul Alb, numit și „Tezaurul de la Cioara”. Acesta a fost descoperit în 1820 și se compune din 64 de piese din argint. Se mai pot vedea la Viena superbe fibule digitate din argint aurit, descoperite la Șeica Mică și în alte locuri din Transilvania , precum și catarame tot de acolo, datate din a doua jumătate a secolului V. 
La Marca , între Crișul Repede și Crasa a fost o cetate dacică ce a fost refolosită și în Evul Mediu și unde s-a stabilit continuitatea de locuire din secolul II î. Chr. până în sec. I. d. Chr.  , dar urmele arheologice (pinteni, diferite piese din fier și ceramică) atestă continuitatea de locuire și în perioada medievală. Aceste urme arheologice sunt mai importante uneori decât chiar tezaurele, dar ele pot fi compromise de căutările neautorizate care urmăresc doar piesele din metale prețioase și distrug celelalte artefacte și situl arheologic.

În preajma cetății a fost găsit un tezaur datând din vremea lui Burebista și care cuprinde două brățări („torques”) de argint terminate cu capete de șerpi - tezaur aflat acum la Viena.

TEZAURUL DE LA CEHEI

Al treilea mare tezaur descoperit în zona Șimleului. În 1986 frații Mălin și Gigel Lazoc au găsit trei brățări, o fibulă și un lanț, toate de factură dacică și făcute din argint, datate din anii 100-80 î. Chr. precum și  552 monede de argint- drahme grecești  și diferite obiecte dacice din argint cântărind în total 2122 g.  Monedele provin din orașul antic Dyrrhachium, (actualmente Durres din Albania actuală, oraș fondat ilyri, greci și devenit colonie romană) și fac dovada unor strânse legături economice în teritoriile locuite de traco-geți.
Două dintre brățările dacice de argint sunt lucrate din bare rotunde și cântăresc 83,74, respectiv 86,97g, au capete aplatizate și ornamentate cu incizii ca niște ace de brad. A treia brățară, tot dacică are extremitățile în formă de capete de șarpe și incizii ce imită solzi și cântărește 72,71 g. Fibula a fost lucrată dintr-o singură bucată de argint și cântărește 34,41g. Lanțul are lungimea de 92 cm și cântărește 70,57g, e lucrat din sârmă de argint împletită în formă de 8 .

Bijuteriile dacice din tezaurul de la Șimleul Silvaniei-Cehei prezintă similarități cu cele descoperite în tezaurele geto-dacice de la Moigrad, Sărmășag, Marca (din jud. Sălaj), Cojocna, Mediaș, Poșaga, Sarăscău(Transilvania) și Coada Malului, Poiana, Vedea și Herăstrău (din spațiul extracarpatic)

  • Se găsește la Muzeul din Zalău.
 De remarcat faptul că ungurii, de pildă, au cerut și recuperat cărțile prețioase ce fuseseră luate ca pradă de război de Soliman Magnificul cu prilejul cuceririi și desființării statului ungar. 
Iar noi nu putem recupera artefacte ce ne-au fost răpite în perioade mai recente?? 

TEZAURUL DE LA MĂGURA (jud. Bacău)

În anul 1976 profesorul Dumitru Tătaru și elevii săi au descoperit un tezaur de 10 kg de monede (2834 de denari romani și două drahme, un din timpul lui Traian și alta din timpul lui Hadrian).
Se consideră că tezaurul a aparținut unei căpetenii dace a unei formațiuni statale din regiunea de la confluența Bistriței cu Siretul. (Bis-Tri-T-A sau „Dubla lovitură a trinității” și Siretul/șiretul (vicleanul)
Acest tezaur monetar e expus la Muzeul de Istorie din Bacău. 

TEZAURUL DE LA PIETROASELE



Un loc deosebit în conștiința publică îl ocupă „tezaurul de la Pietroasele” supranumit „Cloșca cu pui de aur”. El a fost găsit în 1837 de doi țărani care au vrut să-l vândă pe bucăți și au aruncat pietrele prețioase ce căzuseră cu acest prilej. Cum autoritățile țării au prins de veste, tezaurul a fost depus la muzeul Țării Românești din București. Inițial erau 22 piese, dar s-au recupert doar 12 , cu greutate totală de 19 kg de aur pur: o tavă rotundă de 7,13 kg, o fibulă mare în forma unei păsări de pradă, ce cântărește 817g și trei fibule mai mici, precum și un vas de aur cu o statuetă feminină în centru, împrejur fiind reprezentate 16 personaje și scene de vânătoare. Mai sunt: un ulcior elansat, două cupe bogat ornate și trei colane cu lucrătură fină.  Piesele au fost împodobite cu numeroase
pietre prețioase sau semiprețioase, care acum lipsesc. Ne putem da seama de felul în care arătau aceste piese din desenele ce au fost făcute după ele în anul 1887.


Comuna Pietroasele din județul Buzău se află într-o zonă cu numeroase vestigii ce atestă locuirea încă din epoca neolitică (4000 î. Chr.) , în zonă existând și o fortăreață dacică la Pietroasa Mică (distrusă de romani), un cimitir trac neolitic săpat în peștera neolitică de la Năieni  și un castru roman ce proteja o așezare romană complexă, ce dispunea și de terme. În peșterile neolitice situate la mai puțin de 8 km de Pietroasele au fost găsite desene rupestre, ceramică neolitică din anul 4000 î.Chr., oseminte iar pe dealul de deasupra peșterilor a fost găsită o statuetă  din bronz reprezentând un personaj feminin călare pe un leu, cu un copil alături.  Despre zeița tracă Cybele, izvoarele grecești spun că ar fi fost crescută de o leoaică și de aceea este reprezentată fie având un leu alături, fie călărind o leoaică sau stând într-un car tras de lei. Rezultă ca această statuetă o reprezintă pe zeița tracă Cybele , aceeași zeiță ce e reprezentată și în centrul paterei de la Pietroasa . „Zeița mamă a tuturor zeilor”, ce patrona vegetația și natura,  e așezată în centrul paterei pe un tron circular înconjurat de viță de vie.  Sărbătoarea ei anuală de primăvară celebra moartea și învierea iubitului zeiței Attis, un păstor tânăr din Frigia de care se îndrăgostise zeița. Fiindu-i necredincios, ttis a fost transformat în pin.
Statueta de bronz  zeiței Cybele
15 cm înălțime
La Muzeul național de antichități
 
Pe patera de la Pietroasa, la picioarele zeiței este un personaj masculin culcat (Attis) cu doi câini, două oi și doi lei ce o încadrează pe Cybele. Zeița are părul prins în două șuvițe împletite care îi înconjoară fruntea și sunt prinse în coc la ceafă, așa cum sunt reprezentate și femeile dace de pe Columna lui Traian.

Pe pateră e redată și fugura unui luptător dac matur (cu barbă și mustăți) în ținută de luptă, cu cămașă de zale, coif, scut și suliță. Lângă el e un adolescent cu bustul gol ce aleargă purtând o torță ceea ce sugerează că e vorba despre o festivitate.  În ceremoniile orfice se sacrifica un taur cu care erau stropiți bărbații ce dansau pe jumătate dezbrăcați la lumina făcliilor.
Alexandru Odobescu a crezut în mod greșit că tezaurul ar fi aparținut unui rege got, dar specialiștii consideră în prezent că tezaurul este dacic. Prin analize s-a stabilit că aurul a fost extras din minele Daciei , ateliere mestesugărești dacice au fost găsite în numeroase locuri- între care și la Sarmisegetusa, iar reprezentările de zeități nu sunt de factură germanică, ci se leagă de mitologia geto-dacă timpurie.
Analizarea amănunțită a platoului mare, rotund a arătat că el ar fi servit de fapt drept calendar astronomic în corelare cu perioadele propice agriculturii. Datele matematice din aceste artefacte se regăsesc și în sanctuarele de la Sarmisegetusa.
        Apoi, pe unul dintre colane există o inscripție pe care cercetătorii au încercat - fără succes- să o traducă prin limba gotică.
Densușianu traduce textul scris cu caractere ce seamănă cu cele runice fără a fi totuși runice folosind scrierea plutașilor de pe Bistrița, scriere rămasă din vechime , de la proto-daci și apelând la limba latină vulgară.
 În traducerea lui, textul este: VULCHATIOS O FICET  sau VELCHANU A FĂCUT - aproape ca în româna de astăzi.
Pe un colan a fost găsită inscripția : GUTAN IOWI HAILAG ce s-a încercat a fi tradusă în limba goților. Dar în limba goților (cunoscută din dicționarul Bibliei lui Ulfila, scrisă de episcopul vizigot Ulfila în limba populației germanice din Tracia în anul 341 e.n., în perioada în care se presupune că a fost fabricat/îngropat tezaurul de la Pietroasa, nu existau cuvintele GUTAN, IOWI, HAILAG. 
Cezar Bolliac și apoi Nicolae Densușianu au dedus că vasele de la Pietroasele sunt mult mai vechi (de prin secolul XV î. Chr) și că sunt de origine dacică. 
Folosindu-se sistemul silabic trac stabilit pe baza a 16 inscripții trace în scrierea numită „linear A” unii cercetători au tradus inscripția ca: 
SA E ANO RODA 1000 PASA LUTO NAMU NOSA  , adică: Să ai ani cu roade 1000, dacă-ți pasă de lutul neamului nostru. 
Concluzia contemporană a cercetătorilor este aceea că tezaurul are origine dacică, dar a fost jefuit de goți.

  • După numeroase peripeții, ceea ce a rămas din acest tezaur este expus la Muzeul de Istorie din București
TEZAURUL DE LA SÂNNICOLAUL MARE

În 1799, la Sânnicolau Mare jud. Timiș (numit în ungurește Nagyszentmiklos) un țăran sârb a descoperit în via sa un tezaut fabulos, considerat al doilea ca mărime după cel din mormântul lui Tutankhamon. Pe locul descoperirii se află acum strada Comorii. Comoara a fost confiscată de autoritățile austro-ungare.
foto: Radufan pentru Wikipedia
23 de vase din aur de 21 și 22 de carate ce cântăreau în total 9,945 kg au fost vândute unui negustor grec sau armean și au ajuns la inițial la Pesta, apoi la Viena.
Tezaurul e format din 23 de piese bogat ornamentate : 7 căni mari, un platou, 4 boluri, 4 cupe, 3 cupe zoomorfe, 2 oale late, un rython și un bol de supă. Specialiștii oscilează în datarea lor între secolele V și X d.Chr (există varianta 786d.Chr.) și nu s-a stabilit nici originea lor. Pe castroane apare de două ori o inscripție în limba greacă, dar pe un  vas cu toartă apare o inscripție cu litere grecești dar într-o limbă ce nu a fost identificată. („inscripția Buila”: „ ΒΟΥΗΛΑ.ΖΟΑΠΑΝ.ΤΕΣΗ.ΔΥΓΕΤΟΙΓΗ.ΒΟΥΤΑΟΥΛ.ΖΩΑΠΑΝ.ΤΑΓΡΟΓΗ.ΗΤΖΙΓΗ.ΤΑΙΣΗ -Buila zoapan teci diretoiri Butaul zoapan targoiri itziri taici”).
Pe 13 obiecte apar scurte inscripții cu caractere considerate runice.Totuși  ele nu corespund ci doar se aseamănă cu alfabetul runic. Există și scene mitologice , în care un om e susținut de un vultur cu aripile desfăcute.
foto: Sandstein pentru Wikipedia

Vasele par a fi fost făcute în perioade diferite, începând din secolul VI până în sec. X. Ele ar trebui să fie puse în legătură cu Marea Arie Getică din jurul Mării Negre.
Piesele sunt lucrate cu o deosebită minuțiozitate, cercetătorii austrieci care au mărit detaliile sub microscop au arătat că există și ornamente de un milimetru, pentru care s-a lucrat cu trei instrumente diferite.
Tezaurul pare să fi aparținut lui Ahtum, ultimul voievod medieval al Banatului, care a pierdut lupta cu Chanadinus lângă Morisena (azi Cenad, foarte aproape de Sânnicolau Mare) , iar familia acestuia ar fi îngropat obiectele de preț la puțin timp după bătălie. Există desigur și alte ipoteze.

Treasure of NagyszentmiklósUnele reprezentări fantastice par a fi inspirate din mitologia persană, în care se spune că pasărea fantastică Simorgh  l-a salvat pe eroul albinos Zal , ajutând-o  și pe soția lui Zal, Rudaba aflată în durerile facerii, ajutând astfel la  nașterea eroului Rostam. Simurgh era o binevoitore acvilă cu cap de câine, gigantică, ce făcea să cadă dint-un arbore magic  toate semințele vieții (deci un simbol al fertilității) și reprezenta legătura dintre cer și pământ și care ar ocroti autoritatea regală. Figura se regăsește și în iconografia din Imperiul Bizantin, dar și în alte culturi ce au venit în contact cu civilizația persană. Legenda a fost preluată și în literatura arabă , pasărea fiind asimilată păsării Ghoghnus/Rukh (Rok), pusă în legătură cu palmierul ce face curmale.
Cercetătorii români fac legătura cu zgripțuroaica, pasărea fantastică din basmele românești care îi aduce pe muritori de pe „tărâmul de dincolo” înapoi pe pământ. Ea trebuie să fie hrănită în timpul zborului și de aceea personajele reprezentate îi oferă un vas cu apă și o ramură sau- în altă reprezentare- două ramuri cu fructe.

  • Tezaurul se află la Kunstistoriches Museum din Viena. Autoritățile române au cerut de curând repatrierea tezaurului- fără succes. Autoritățile române au cerut în diferite rânduri ca tezaurul să fie expus și la noi (la Budapesta a fost expus de două ori), dar și să primim măcar o copie a pieselor din tezaur. Refuzate au fost toate cererile. 

Există numeroase alte exemple de jefuire a tezaurelor dacice.

În 1543 niște luntrași au găsit pe malul râului Strei (afluent al Mureșului) o comoară formată din 40000 de galbeni cu efigia regelui macedonean Lysimah (urmaș al lui Alexandru cel Mare ce a condus regatul elenistic din Grecia și Tracia), precum și bucăți de aur neprelucrat.
Obiectele erau strâns legate de istoria geto-dacilor. Istoricul medieval Wolfgang Lazius (1514-1565) a relatat că pescarii au vrut să vândă monedele la Alba Iulia, dar cardinalul George Martinuzzi, guvernatorul Transivaniei a dispus arestarea pescarilor, torturarea lor și confiscarea aurului. În urma torturilor pescarii au destăinuit locul în care găsiseră comoara , iar Martinuzzi a dispus cercetarea amănunțită a locului.
După aceste evenimente, cardinalul Martinuzzi și-a cumpărat mai multe moșii și și-a construit un castel la Vințu de Jos, în județul Alba. Comoara nu i-a adus însă noroc, pentru că împăratul Ferdinand de Habsburg a aflat de sursa îmbogățirii guvernatorului și a trimis pe generalul spaniol Castaldo la Vințu de Jos . Soldații împăratului l-au ucis în noaptea de 17 decembrie 1551 pe cardinal și au devastat castelul în căutarea de comori. Au fost găsite doar 2000 de monede de aur din tezaurul găsit de luntrași. Dar conform istoricului medieval Wolfgang von Bethlen, la castelul din Gherla (altă reședință a lui Martinuzzi) s-au găsit 250000 de monede de aur (1250 kg.aur), 554,6 kg aur neprelucrat, 12,7 kg. sloiuri de aur (lingouri), 880,86 kg argint neprelucrat, 296,38 kg sloiuri de argint și 4000 de monede cu efigia lui Lysimah (20kg aur). Pe lângă aceste bogății, erau și numeroase bunuri de preț cumpărate de cardinal: o masă mare de argint cu 4 vase aurite, cupe coliere, inele, mobile venețiene, panoplii de arme, oglinzi, covoare de Ispahan și 300 de cai arabi. Averea lui Martinuzzi ar fi fost echivalată în 2013 la 52 milioane de euro numai din aurul și argintul deținut, fără a mai socoti domeniile și castelele și dotările lorluxoase.
Averea a intrat în vistieria lui Ferdinand de Habsburg.
 Papa Iuliu al III-lea i-a absolvit de vină în anul 1555 pe generalul Castaldo și pe ceilalți participanți la asasinat- împăratul Ferdinand de Habsburg recunoscuse că fusese ordinul lui.

În 1803 un copil, Ilisie Popa a găsit pe dealul Aninișului, aproape de Valea Streiului o monedă de aur. Tatăl său, Arimie Popa a săpat în aceași noapte și a găsit 246 de monede de aur. În alte nopți a mai găsit de două ori pe atâtea. Arimie a predat o parte dintre monede stăpânirii, dar a păstrat o altă parte.
Țăranii au început să sape după comori.
Preotul din Vâlcelele -Bune a găsit o ulcică cu 400 de monede de aur cu inscripția Koson iar pe cealaltă parte imaginea unei păsări cu aripile desfăcute.
Un cărbunar din Sibișel a descoperit 1000 de cosoni.
Dar toate aceste monede (2143 de bucăți) au fost topite la monetăria imperială din Alba Iulia și transformate în lingouri. Pierdute deci pentru istoria noastră.

Au mai fost localizate și alte tezaure monetare, din care nu a mai ajuns nimic la noi.

În 1842 s-au găsit în orașul Năsăud 34 de monede- care au dispărut.
La Tonciu, tot în județul Bistrița-Năsăud s-au găsit 160- de monede- din care s-au păstrat până azi 19.
La Almaș s-au găsit în 1964 200 de monede, din care 186 au dispărut.
Tezaurul descoperit în timpul primului război mondil în nordul Moldovei a dispărut înainte de a fi cercetat de oficialitățile române ce se retrăgeau din fața armatei austro-ungare.

În perioada 1998-2007 se creaseră  adevărate asociații infracționale , autointitulate „societăți” sau „Institute de istorie” cu braconieri dotați cu detectoare de metale care au răscolit zona Grădiștei Muncelului , la Sarmisegetuza, reușind să scoată ilegal din țară cantități imense de brățări de aur, monede, vase și bijuterii de aur , coloane dacice și altele. Cel puțin 5 tezaure au luat calea occidentului.
S-a aflat de 24 de brățări dacice aflate peste hotare și care fuseseră vândute la prețuri relativ mici  de către traficanți, ceea ce generează presupunerea că aceștia găsiseră un număr mare de artefacte similare.
Statul român a răscumpărat cu sume mult mai mari 13 dintre brățările găsite în apropiere de Sarmisegetusa. Ele au greutăți între 682,3g și 1196,03g, au lungimi între 177,2cm și 288 cm, iar valoarea lor istorică estimată este de 6 500000 euro. Expertizele efectuate asupra lor au demonstrat că aurul din brățări e aur nativ din munții Apuseni și că au fost executate de meșteșugari daci în secolul I î.Chr. Brățările aveau un rol ritualic .
Ar fi fost de maxim interes să știm exact cum erau dispuse aceste brățări- despre care se crede că erau folosite pentru a îmbunătăți starea fizică a luptătorilor daci.
Pe lângă brățări au fost găsite și numeroase alte obiecte prețioase, care au fost traficate în occident și peste ocean. Dintre ele au fost recuperate foarte puține.

În 1996 un localnic de la Luncani a anunțat autoritățile că  găsit un cazan cu monede de aur în grădina sa. Bătrânul a cerut contravaloarea lor în bani, dar autoritățile  nu aveau suma respectivă , așa că mai târziu un cetățean român a fost arestat în Ungaria încercând să vândă kosoni. A fost readus în țară de Interpol, monedele de asemenea.

Printre localnici s-a răspândit credința că aurul din comori e blestemat și aduce nenorociri.

TEZAURUL DE LA CĂPÂLNA


În 2015 au fost recuperate o parte dintre comorile dacice braconate de patru hunedoreni. Ei traficaseră trei tezaure de bijuterii și monede antice extrase ilegal din siturile cetăților dacice din Munții Orăștiei și Sebeșului. Statul român a putut recupera din comoara traficată de aceștia 28 de monede de aur emise de Lysimah, 35 de denari romani de argint, o tetradrahmă precum și un colier cu pandantive și doi cercei din aur. Dar acestea reprezintă doar o mică parte din cele 3600 de monede emise de Lysimah , Pharnakes și Asander, cu greutatea de 30 kg de aur care fuseseră furate din situl arheologic Sarmisegetusa Regia punctul Șesu Căprăreței.
De la cetatea dacică de a Căpâlna fuseseră furate în 2002-2003 un colier cu pandantive și doi cercei din aur ce au fost vândute în străinătate, dar recuperate de statul român.
Sunt depuse la colecțiile Muzeului Unirii din Alba Iulia, alături de celelalte artefacte recuperate de la
traficanți.
Traficanții au primit pedepse exemplare și au de plătit despăgubiri uriașe.

 Lysimah s-a aflat în conflict cu regele dac Dromichete, luptele fiind în mod repetat victorioase pentru daci. În jurul anului 300 î.Chr. , în urma unei lupte a căzut prizonier chiar tânărul Agatocles, fiul lui Lysimah, care a fost însă bine tratat și trimis înapoi tatălui său, cum relatează istoricul Diodor din Sicilia. Regele macedonean a revenit însă în anul 293 î.Chr. în fruntea unei armate uriașe (istoricul grec Polyainos spune că 100 000) împotriva lui Dromichete, care a aplicat tactica pământului pârjolit . Generalul dac Seleuthes se preface că trădează cauza alor săi și îi îndrumă pe macedoneni pe traseul pustiit de daci marea armată fiind înfometată și însetată.  În final daco-geții i-au luat prizonieri pe invadatori, dar iarăși s-au purtat bine cu ei , ba chiar i-au ospătat pe nobilii macedoneni din vase și potire din argint și aur, în timp ce tracii mîncau din vase de lemn sau din corn, pentru a-i arăta că nu are de ce să continue a încerca să-i ocupe.


Referitor la scrierea veche dacă, aceasta a servit ca model atât alfabetului gotic (runele) cât și alfabetului chirilic , întocmit în 862 de Chiril și Metodiu. Se consideră că adoptarea alfabetului chirilic de către români s-a făcut și datorită asemănării acestuia cu vechiul lor alfabet, dac.

În 1953 la Sâncrăieni jud. Harghita s-a descoperit un tezaur din argint compus din 18 piese ce cântăresc 3,5 kg: 13 cupe cu picior, bogat ornamentate, două vase tronconice, două brățări și o fibulă, apreiate ca datând din sec. I î.Chr.


Cercetătorul Horea Pop a găsit un tezaur chiar în timpul Congresului Internațional al Limesului, ținut la Zalău în 1997. 
În 2009,  a fost descoperit de către arheologul Horea Pop un tezaur ce constă în 20 de monede de argint. Pe lângă tezaurele cunoscute, sunt extrem de multe altele care au fost furate,  pentru că braconajul arheologic s-a desfășurat cam peste tot pe la noi. La cetatea dacică din Marca au fost găsite 70 de gropi lăsate de braconieri. Asta înseamnă că detectorul de metale le-a semnalat cel puțin 70 de piese , dar e foarte posibil să fi fost mai multe la un loc- așa cum a fost și înalte cazuri. Martorii vorbescde10-11 campanii de braconaj arheologic doar în această zonă și din această pricină situl e compromis, nu se mai pot face cercetări sistematice. Pentru că pentru datarea exactă a unor artefacte e importantă și poziția exactă în care au fost găsite, stratul de pământ în care erau, ce alte obiecte erau în jur- poate piese din ceramică sau alte detalii. 
Pe tot teritoriul Daciei au fost descoperite 230 de tezaure, dar majoritatea sunt prea puțin cunoscute. 
Chiar ieri, pe 20 august 2018 a fost descoperit pe marginea unui drum din Sălaj, „între dealuri”, în apropiere de localitatea Fetinda  un tezaut format din aproape 60 de monede din secolele XVII-XVIII, majoritatea din argint, unele fiind găurite pentru a fi fost prinse în salbe. 
Vor fi expuse la Muzeul din Zalău

GEPIZII

Am învățat destul de puțin la istorie despre gepizi, deși ei au jucat un rol important în istoria străromânilor.
Gepizii erau un popor  apropiați de goți și care se instalaseră în bazinul Carpaților în timpul Evului Mediu , în special între anii 269-670.
După istoricul Jordanes (istoric din secolul VI cu ascendență gepidă ce a scris Istoria Goților/Getica ce reia scrierile lui Cassiodor, ce a scris de asemenea despre goți) , gepizii își trag numele de la cuvântul gepanta, care însemna în limba gotică leneș, lasă-mă să te las, nume cu care se aleseseră după ce corabia lor rămăsese în urmă față de cele ale goților regelui Berig.

Interesant este că Jordanes pune semnul egalității între goți și geți (dacii fiind o ramură a geților).
Ar rezulta că gepizii formau o ramură a marelui neam al tracilor.
În anul 269 gepizii au amenințat Dacia romană , dar în secolul V au intrat în conflict cu hunii și alanii care năvăliseră la rândul lor. În prima etapă gepizii au acceptat dominația hunilor și au luptat sub conducerea șefului lor Ardaric) ca aliații acestora  alături de  Attila  și de sarmați în anul 451 în bătălia de pe câmpiile Catalaunice (În nordul Franței de astăzi) împotriva vechilor legiuni și cavaleriei Imperiului roman, coalizate cu forțele galo-romane și germanice, conduse de patricianul roman Aetius. Lupta s-a dus între zeci de mii de luptători aparținând numeroaselor popoare autohtone sau migratoare. Lupta a dus la înfrângerea coaliției conduse de Attila (care era deja în retragere după asediul nereușit de la Aurelianum)

În anul 453, după moartea lui Attila, gepizii  ce constituiau o „nenumărată” armată (după Jordanes) s-au răsculat împotriva dominației hunice și conduși de șeful lor Ardaric (care îi condusese și în lupta de pe câmpiile Catalaunice) s-au aliat cu ostrogoții și cu triburile locale învingându-i apoi pe huni în  anul 454, în bătălia de la Nedao (actualmente Nedava, afluent al râului Sava , în Panonia). Ardaric i-a învins și în anul următor pe huni, punând capăt imperiului acestora.  Gepizii au stăpânit apoi un întins teritoriu până la mijlocul secolului al VI-lea.
În anul 539 gepizii au ocupat Moesia (fosta provincie romană), preluând-o prin forță de la Imperiul bizantin. În 550, teritoriul gepizilor era cuprins între  actuala Dobrogea, zona Tisei de vest , includea Carpații de sud și orientali și întregul traseu al Dunării .
În 552 gepiii i-au înfruntat pe lombarzi (care erau aliați cu împăratul bizantin Iustinian) , dar apoi s-au aliat cu imperiul bizantin împotriva ostrogoților, care ocupaseră teritoriul actualei Italii.
După anul 565 însă gepizii au fost siliți de Imperiul bizantin aliat cu lombarzii să se retragă la nord de Dunăre, către Bavaria, apoi poporul migrator avar s-a aliat cu lombarzii și i-au înfrânt pe gepizi. Fiica ultimului rege al gepizilor a fost luată în căsătorie de regele lombarzilor, pecetluindu-se astfel supunerea dar și alianța gepizilor cu lombarzii  în Italia. Ei au continuat să trăiască în actualul teritoriu al Transilvaniei găsindu-se urme ale lor până pe la anul 670. Gepizii și-au păstrt identitatea în Italia sub stăpânirea regatului lombard , fiind atestate burguri locuite de gepizi în Italia la sfârșitul secolului al VIII-lea. Podoaba caracteristică neamului lor era catarama țn formă de cap de vultur.
Pe baza vestigiilor arheologice se consideră că în zona Apahida s-a aflat o curte regală gepidă.
 Așezările gepizilor în vestul Daciei au fost multiple și erau concentrate mai ales pe văile râurilor Criș, Mureș, Bega și Timiș, extinzându-se pe văile Someșului și Arieșului, în imediata apropiere a Clujului de azi.

La Apahida a fost descoperită necropola căpeteniei princiare gepide creștine Omaharus .(OMARIVΣAudomharjaz , latinizat Omaharius). Unii istorici au considerat că numele zonei Ardeal ar proveni de la numele regelui gepid Ardarich.

Am folosit informații din „Istorie furată”, din articolul scris de Marius Penescu în Formula As, din presa locală și de pe internet.


x