Grecia pune Europa pe ganduri

Grecii nu ascultă de politica europeană

Au apărut şi primele caricaturi 

Aşa cum am aflat din mass media, grecii au decis în mod democratic să nu mai asculte de politica europeană.
Ei au ales în număr mare partidul Syriza, de extremă stângă, deşi au fost avertizaţi să nu o facă.
Socialiştii din Europa exultă. Comentatorii (La Tribune) consideră că aceasta înseamnă:

• Un eşec al partidelor pro-europene . Partidele agreate de UE, care aveau în 2009 77% din voturi şi în 2012 42% din sufragii nu au mai obţinut acum decât o treime din voturi.
• Eşec al strategiei de presiune din partea UE
• Alegerea democraţiei cu orice preţ. Chiar cu riscul excluderii din zona euro.
• O ţară umilită şi răscolită. Politica de austeritate a accelerat sărăcirea şi a dus la mărirea datoriei. În anii 2010-2012, ziarele din UE descriau pe greci ca fiind o populaţie leneşă, indolentă şi coruptă (deşi statisticile nu arătau asta). 
• Refuzul excluderii şi al xenofobiei. Partidul neo-nazist zorile Aurii nu a făcut progrese . Partidul lui Alexis Tsipras poate avea teorii fanteziste, dar nu a încercat să dea vina pe imigranţi pentru dificultăţile economicce ale ţării, aşa cum se întâmplă în alte ţări din UE.
• Alegerea unei alte căi economice. Grecii nu mai vor să facă datorii ca să ramburseze datorii , să-şi scadă nivelul de trai ca să mărească competitivitatea, în condiţiile în care nu au producţie proprie pentru export. Grecii doresc un plan de luptă împotriva sărăciei , doborârea oligarhiei , investiţii europene şi restructurarea datoriei. 
• Asumarea de schimbări. Grecii cer ca Europa să aibă o politică economică mai suplă.
• Europa nu ar trebui să fie surdă la mesajul grec. Euroscepticii ar putea avea câştig de cauză.

Alexis Tsipras este ateu declarat

Va fi primul şef de guvern grec ce nu e căsătorit.
Liderul partidului Syriza s-a declarat categoric ateu. El trăieşte în concubinaj şi este tatăl a doi copii care nu sunt botezaţi.
Dar, într-o ţară în care 90% din populaţie este de confesiune ortodoxă (cam ca la noi), Alexis Tsipras face de un an încoace gesturi de apropiere de clerul ortodox: o vizită la muntele Athos,...
(Unde am mai văzut noi lideri socialişti care s-au declarat atei, dar apoi sunt văzuţi -şi mai ales filmaţi - pe la biserică?  nn)
Înmormântarea tatălui său în rit ortodox - la care a fost prezent  chiar  arhiepiscopul Ieronymos, şeful Bisericii Ortodoxe din Grecia, declaraţii prudente legate de căsătoria între homosexuali şi adoptarea de copii de către aceştia ("un subiect dificil, îl vom studia...").
El a declarat că "Syriza , ajuns la putere, nu va îndrăzni să facă separarea Bisericii de Stat. Societatea greacă este încă reglată de ortodoxie şi nu este pregătită pentru o astfel de schimbare".

Prin urmare, aceste subiecte vor fi abordate mai târziu, oricum nu în campania electorală....

Alexis Tsipras trebuie să ţină cont de asemenea de rolul social important avut de cler în cei patru ani de austeritate din Grecia: supe populare, furnizare de medicamente. ..
El s-a ferit de asemenea să declare că va cere impozitarea veniturilor Bisericii.

În câteva ore, Alexis Tsipras a încheiat un acord de guvernare. Cu cine? Cu Partidul Grecilor Independenţi (ANEL), un partid ultraconservator provenit din sciziunea Euroscepticilor de la Noua Democraţie. . Un partid foarte naţionalist, care are uneori scăpări homofobe şi antisemite.
Nu degeaba se spune că extremele se atrag.
Vorba este că şi ANEL respinge politica de austeritate, troica financiară creditoare a Greciei şi memorandumul.
Prin această alianţă, se preconizează politica noului guvern grec, în dezacord cu politica europeană.
Programul partidului Syriza, care oscilează între pragmatism şi luptă de clasă, îi nelinişteşte pe europeni.  Când era în vizită la Berlin, în 2012, Alexis Tsipras afirmase că duce o luptă "şi pentru muncitorii germani".

Proletari din toate ţările, uniţi-vă !

- vă pare cunoscut?
El a a nunţat (cu ani în urmă deja) că intenţionează să oprească plăţile în contul datoriei externe, să declare nelegitime măsurile de austeritate şi că va naţionaliza băncile.
Să vedem ce va face acum, după ce a ajuns  Prim ministru al Greciei.
Primul lucru: a refuzat să jure pe Biblie la investire, ci a preferat să jure pe Constituţie.

*****************************************************************************************************************

Update 29.01.2015
Europenii privesc cu îngrijorare la politica Greciei, pentru că ei sunt principalii săi creditori
Datoria Greciei, ce depăşeşte 320 de miliarde de euro, adică 175% din produsul intern brut (PIB) , este deţinută în cea mai mare parte de către celelalte state din zona euro şi de către Banca centrală europeană (BCE), după restructurarea datoriilor din 2012.
Alexis Tsipras a afirmat miercuri că doreşte să negocieze o "uşurare a datoriei" Atenei, revenind totodată asupra măsurilor de austeritate impuse după 2010 populaţiei, în schimbul ajutorului internaţional.
Ministrul de Finanţe al Franţei a declarat că ar fi de acord cu măsuri de uşurare a datoriei, dar nu şi cu anularea unei părţi din aceasta, pentru că asta ar însemna transferarea datoriei de la contribuabilii greci asupra contribuabililor din Franţa - ceea ce şi ministrul de Finanţe grec a spus că nu ar dori.

*****************************************************************************************************************

Update 30.01.2015
Grecia are probleme
Conform ziariştilor occidentali, sistemul ei de sănătate este mai mult sau mai puţin distrus, sărăcia a lovit aproape jumătate dintre locuitori, un sfert din populaţie este în şomaj.  Tutela exercitată de "troica" formată din Comisia europeană, BCE şi FMI nu a redresat economia Greciei, a cărei situaţie s-a agravat. Datoria publică a crescut.
Europenii spun acum că a fost o greşeală să fie acceptată Grecia în zona euro şi că "serviciile europene competente" ar fi trebuit să ştie că bugetele Greciei fuseseră cosmetizate, că economia ei era fragilă şi că impozitele nu se încasau, unele categorii  fiind exceptate iar alţii eludând sistemul fiscal.
Alexis Tsipras a declarat că nu doreşte să scoată ţara din zona euro, ci vrea să negocieze cu troica , direct cu instanţele europene.
Se speră că Alexis Tsipras va găsi mijloacele de a-i constrânge pe cei mai bogaţi să plătească impozitele datorate şi pe cei mai puţin bogaţi că nu ar trebui să fie plătiţi la negru.
El a declarat că după părerea lui statul grec este "ostatecul oligarhiei financiare" care nu plăteşte impozite, că Grecia a ajuns pe primul loc din Europa în privinţa corupţiei şi că intenţionează să propună în Grecia o "clauză de dezvoltare" pentru ca rambursarea datoriei să nu omoare în germene redresarea economică.
Toţi speră că va reuşi să redreseze economia Greciei, spre binele tuturor.

caricatură de Hachfeld din Courrier international

Doar că Alexis Tsipras pare să fie aliat cu Putin.
Miercuri 28 Ianuarie Atena s-a pronunţat împotriva sancţiunilor impuse Rusiei, ca urmare a crizei ucrainiene, ceea ce a dus la intervenţia d-lui Martin Schuly, preşedintele Parlamentului european, care l-a rugat pe A. Tsipras să nu facă notă discordantă faţă de poziţia Europei.

*****************************************************************************************************************

Update 01.02.2015
Primele măsuri ale noului guvern din Grecia

• Scăderea impozitelor şi mărirea pensiilor
• Mărirea salariului minim la aproape 200€/lună (comentatorii ricanează: Va plăti Europa?)
• Oprirea privatizării porturilor Salonic şi Pireu (care erau vizate de chinezi)
• Redeschiderea televiziunii poblice,  sub numele ERT.

soft power

Puterea blândă, prin convingere.

Într-o emisiune televizată cu unul dintre candidaţii la preşedinţie (Elena Udrea) a fost amintit termenul soft power.
Cum nu prea a reieşit din emisiune despre ce ar fi vorba, poate că e util să scriem aici.

Soft power este un concept folosit în relaţiile internaţionale .

Folosit de către profesorul american Joseph Nye (în 1990), apoi de către Colin Powell, conceptul descrie capacitatea unui actor politicc (stat, firmă multinaţională , ONG, instituţie internaţională sau mişcare cetăţenească) de a influienţa indirect comportamentul altui actor , de exemplu folosind interesele proprii  ale celui pe care doreşte să-l influienţeze, fără a se folosi metode coercitive.

Noţiunea îşi are rădăcinile în cultura britanică a secolului al XIX-lea, putând fi asemănată cu noţiunea de fair-play  în sport.
Joseph Nye spunea că Statele Unite dispun în prezent de un ascendent care le permite să seducă şi să convingă un alt stat fără a fi nevoie să folosească forţa sau ameninţarea, aceasta reprezentând o nouă formă de putere în viaţa politică internaţională.
Conform lui Joseph Nye, puterea de convingere provine din imaginea şi reputaţia pozitive ale unui stat, prestigiul său (inclusiv ca performanţă economică şi militară) , capacităţile lui de comunicare, gradul de deschidere a societăţii, atractivitatea culturii sale şi a ideilor , prestigiul său ştiinţific şi tehnologic, locul sau în instituţiile internaţionale.

Soft power, care ar dobândi un rol din ce în ce mai mare, completează puterea tradiţională de constrângere - denumită hard power.

Tipurile de resurse 

• resurse e militare  (unde SUA deţin supremaţia de la distanţă)
• resursele economice (deţiute de către marile ţări industrializate, în rândul cărora Chia a făcut mari progrese)
• resursele intangibile (deţinute de guverne, ONG, firme şamd - dispersate şi foarte diferite)

În analiza sa, Joseph Nye a tras concluzia că Statele Unite profită de mondializare, dar că nu o controlează, , din pricina ascensiunii puterii actorilor privaţi.
Pe termen scurt, Nye consideră că SUA ar trebui să se sprijine pe instituţiile internaţionale pentru a-şi apăra valorile şi a-şi întreţine puterea de atracţie pentru a-şi face acceptată politica.
Pe termen lung, răspândirea noilor tehologii ar diminua resursele intangibile ale SUA, făcând ca lumea să evolueze către o repartiţie mai echilibrată a puterii.

Joseph Nye declară că « America trebuie să îmbine puterea dură cu puterea blândă, într-o putere inteligentă (smart power), cam cum o făcea pe timpul războiului rece».

În dezbaterile geopolitice şi diplomatice din afara Statelor Unite, expresia "soft power" este definită deseori ca sinonim al politicii de influienţă (economică, culturală, ideologică)iniţiată de un stat şi care desemnează multiple forme  supanumite comunicare publică.

Legătura dintre cultură şi soft power

Mijloacele filmului sunt deseori folosite pentru crearea unei anumite imagini . Chiar şi momentul lansării unui film poate avea legătură cu o campanie politică, de pildă.
Resursele puterii blânde se bazează şi pe puterea de atracţie a unui model cultural sau a unei ideologii sau a instituţiilor internaţionale care fac ca celelalte state să se înscrie în cadrul determiat de către cel care deţine aceste resurse.
Industria serviciilor audiovizuale reprezintă o sursă de influienţă şi ca urmare, de legitimitate.
"Atractivitatea puterii" trebuie să ţină cont de evoluţia acestor mijloace de comunicare într-o lume globalizată şi de capacitatea lor de influienţare până la nivelul fiecărui cetăţean.
In acest proces,  o mare importanţă o are gradul de deschidere a resurselor culturale, pentru ca - de pildă- o creaţie cinematografică să nu aibă o alură de propagandă şi de control al ideilor, pentru a nu trezi rezistenţa privitorului.
Influieţarea se produce şi prin itermediul celorlalte forme ale culturii, cum ar fi literatura .

Aş da un exemplu:
Ce impresie aveţi acum despre Coreea, după ce aţi văzut serialele în care se prezintă societatea coreeană ca fiind extrem de dezvoltată încă din timpuri extrem de îndepărtate, chiar legendare?
Cine se mai gândeşte dacă în acele timpuri străvechi toată lumea era îmbrăcată şi coafată impecabil şi se exprima doar folosind forme de politeţe strictă? Ceea ce contează este imaginea cu care rămâne privitorul, după ce a uitat detaliile nesemnificative ale scenariului....

Un model mondial
Cultura şi modul de viaţă american, « American way of life », difuzate pe scară largă de filmele de la Hollywood şi de serialele televizate au devenit o referinţă  pentru cea mai mare parte a cetăţenilor, pe plan mondial. Pe cele mai multe pieţe din lume, cinematografia ameicană ocupă între 50% şi 80% din filmele şi serialele tv difuzate.
Fenomenul merge mână în mână cu folosirea limbii engleze ca principală limbă internaţională.
Modelul american este larg difuzat în lume şi valorile americane: libertatea de gândire sau de expresie, proprietatea privată, libera întreprindere, căutarea fericirii după model american, au  fost preluate de mare parte a cetăţenilor.

O atracţie planetară
Statele Unite formează primul pol de imigraţie din lume, cu peste un milion de intrări anuale. Ţara atrage migraţi şi studenţi din lumea întreagă, ce vin să caute de lucru , condiţii mai bune de viaţă şi de studiu. 22% dintre migranţii internaţionali se duc în SUA. 
Universităţile americane ocupă l 1 7 dintre primele 20 din lume (conform unui clasament al universităţii Jiao Tong din Shanghai). 
Brain drain (drenarea creierelor) asigură un flux constant de creiere tinere sau în formare în ţara ăn care "economia cunoaşterii" capătă toate sensurile.

Contra-modele pentru soft power

Pe plan mondial, unele centre , nu toate universale, pun în chestiune hegemonia americană.
Cool Japan, excepţia culturală franceză sau - pe plan mai apropiat de politică - islamismul sau "socialismul de piaţă" chinez oferă alternative. 

China dezvoltă centre care să-i promoveze cultura în străinătate

De zece ani, China a început să deschidă în străinătate centre care să-i promoveze cultura. Institutele Confucius ar trebui să întărească soft power -ul Chinei. La sfârşitul anului 2013, China susţinea 440 de institute şi 646 de săli de clase pentru 850 000 de studenţi din peste 100 de ţări (40 % dintre acestea fiind în America).
Până la sfârşitul anului 2015 sunt planificate încă 60 de institute Confucius , cu încă 350 de clase.

Soft power în stil franţuzesc

Franţa urmăreşte de asemenea să-şi sporească în mod sistematic influienţa în lume.
De la sfârşitul secolului al XIX-lea, Franţa a folosit arma soft power  cultural, pentru a compensa lacunele politico-militare. Mesaje. transmise prin intermediul scriitorilor şi artiştilor din diferite domenii şi prin constituirea unei reţele vaste de institute şi de licee franceze în exteriorul Franţei.
În anul 2013 erau 445 Alianţe franceze în lume , 96 de institute franceze şi prin reţeaua herziană de mass media (RF, France 3, France 24) constituie tot atâţia factori de răspândire a culturii franceze în lume.
Constituirea unei reţele numerice naţionale care ambiţionează să rivalizeze în viitor cu Google şi Facebook - o altă direcţie de acţiune.
Francofonia
Promovarea francofoniei pe toate continentele (220 de milioane de francofoni în lume) susţine faptul că limba franceză rămâne ua dintre cele două limbi de lucru de la Naţiunile Unite.  şi una dintre cele două limbi oficiale de la Curtea iternaţională de justiţie de la Haga.
Organizaţia internaţională a Francofoniei (OIF) este un dispozitiv instituţional ce organizează relaţii politice şi de cooperare între 77 de state şi guverne . La subiectele din domeniul culturii şi educaţiei, s-au adăugat subiecte politice (pace, democraţie, drepturile omului), dezvoltarea durabilă, economia şi tehnologiile numerice.

Cool Japan
Conceptul inventat în 2002 exprimă statutul Japoniei ca superputere ce promovează preponderent domeniile culturii şi creativităţíi. Conceptul a fost descris ca o formă de soft power- capacitatea de a influienţa idirect comportamentul sau interesele prin mijloace culturale sau ideologice.
În ciuda problemelor economice şi politice, Japonia susţine domenii culturale ca J-pop, manga, moda, ciematografia, elecanime, industria electronică pentru marele public, arhitectura şi bucătăria japoneză, Numeroase iniţiative academice au sprijinit proiectul. 
Guvernul japonez a identificat industria culturii drept unul dintre cele cinci domenii potenţiale de creştere. În iunie 2010, Ministerul Economiei, Comerţului şi Industriei a stabilit un nou Birou de promovare a industriilor , industriile culturale şi creative fiind considerate ca sector strategic pe termen lung. În acest domeniu, sectorul de stat va colabora cu sectorul privat, cu misiunea de a promova produsele japoneze de marcă ce exprimă caracterul unic al culturii japoneze. Bugetul din 2011 al proiectului a fost de 19 000 000 000 ¥ .

----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
S-a spus că "soft power" acţionează dacă în spate stau nişte portavioane. Adică dacă prestigiul ţării este susţinut (şi) de o mare putere militară, pe care ţara respectivă nu e obligată să o şi folosească, fiind suficient să se ştie că o are. Aşa cum e suficient ca ursul să se ridice în două picioare, ca să arate că e mai mare ca adversarii săi. Aşa cum carivorele îşi rânjesc dinţii, ca adversarul să ştie cu cine au de-a face . Şi poate nu va mai fi evoie să şi muşte. 
Da, puterea militară impune, desigur. Dar nu doar puterea militară!
Altminteri nu s-ar mai "bate" Japonia (ţară neutră) pentru dobândirea /sporirea propriului soft power.
O ţară poate câştiga prestigiu şi respect nu doar pe calea armelor, ci mai ales prin civilizaţie şi prin cultură. Aceasta este soft power.
Germania, de pildă, a avut (şi are) interdicţie de a se înarma, după război. Oare asta ştirbeşte din prestigiul actual al Germaniei? Nicidecum. Ceea ce contează este performanţa economică, cultura şi tehnologia foarte dezvoltate, dar şi bunul renume de corectitudine de care se bucură nemţii.
Credeţi că prestigiul unor ţări ca Elveţia sau  Luxemburg  se bazează pe puternicele lor armate? Desigur că nu. Tradiţia de seriozitate şi de corectitudine au avut mai mare importanţă.
Iar o puternică tradiţie culturală poate ajuta o ţară chiar şi peste milenii. Aşa este cazul Greciei, pe care Uniunea Europeană o sprijină în ciuda rezultatelor ei economice dezastruase. Pentru că ţara care a pus bazele civilizaţiei europene nu poate fi lăsată pradă distrugerii.
Dar şi prostul renume joacă un rol important, dar nefast, de această dată.

Credeţi că marele număr de cerşetori plecaţi din România nu a avut şi nu are nici un rol în faptul că România nu este primită în spaţiul Schengen? 
Sau, credeţi că răspândirea şi proporţiile corupţiei de la noi sunt de natură să atragă investitori în România?
Credeţi că dacă un primar din Italia a simţit evoia să facă autobuze special pentru zingari, interzicându-le acestora accesul în autobuzele pentru lumea civilizată, acest lucru e în măsură să contribuie la bunul renume al acestei etnii, dar şi al ţărilor de ude provin aceştia?
Sau- credeţi că faptul că majoritatea persoanelor (de ambe sexe) care se prostituează în Europa provin din România contribuie la bunul renume al românilor? Desigur că nu!
Avem desigur şi lucruri cu care să ne mândrim.

La noi a fost poate cea mai veche civilizaţie a lumii, aşa cum arată tăbliţele cu cea mai veche scriere din lume, găsite la noi. Din păcate însă, relicvele arheologice sunt îngropate parcă anume cu trasee de autostrăzi. Sau sunt lăsate pradă distrugerilor. Vă amintiţi de zidul de la Sarmisegetuza dărâmat cu buldozerul casă se facă o parcare? Sau de împroprietăririle cu teren agricol pe locul sanctuarelor dacice? 

Avem oameni dârzi, păstrători ai tradiţiilor strămoşeşti de ciste şi solidaritate, continuatori ai vechii civilizaţii dacice. Din păcate, ei au fost discriminaţi sistematic în decursul istoriei, iar acum urmează să li se arunce munţii în aer, iar ei să  fie distruşi definitiv nu doar prin traiul de mizerie, dar şi prin otrăvire cu cianuri, arsenic şi substanţe cancerigene.

Avem savanţi care au făcut descoperiri importante în domeniul geneticii. Din păcate, descoperirile lor aparţin acum Chinei, care le va continua în profitul său.
Avem cântăreţi şi interpreţi şi dirijori de muzică clasică şi balerini de renume mondial. Din păcate, Opera Română organizează doar sporadic spectacole şi nu avem un auditorium modern şi performant.
Avem bogăţii în subsolul ţării. Din păcate, ALŢII profită de ele.
Avem o natură minunată. Din păcate nu avem grijă de ea şi permitem despăduriri, poluare, afectarea mediului cu deşeuri industriale.
Avem femei frumoase. Din păcate, ele sunt considerate curve de mulţi dintre străini.
Aveam un fotbalist valoros: Mutu. Din păcate, el a fost prins că se droghează.
Am avut (şi încă mai avem, deşi în mai mică măsură) gimnaste extrem de valoroase, care au făcut drapelul ţării noastre să urce pe cel mai înalt catarg. Din păcate, unele dintre ele au făcut grava greşeală de a se lăsa fotografiate în posturi idecente, mai fiind şi înfăşurate în steagul naţional, fapt pentru care japonia, de pildă a cerut excluderea gimnastelor din România din competiţiile internaţionale, ele fiind o ruşie. Din fericire gimnastele cu pricina nu mai erau în activitate şi oficialităţile oastre au bâiguit nişte scuze. Oprobiul moral însă, rămâne.
De aceea e cu atât mai important când cea mai celebră gimnastă din România, Nadia Comăneci, se implică în activităţi umanitare şi de bun renume. 
De aceea, a fost un motiv de mândrie pentru noi că o altă mare sportivă din România, Simona Halep, nu s-a pretat la calcule incorecte care ar fi dus la eliminarea din competiţie a celei mai redutabile adversare, ci şi-a apărat şansele corect, punând corectitudinea mai presus de un eventual interes de moment, de a-şi maximiza şansele de câştigare a competiţiei. Da, ea a dorit să câştige competiţia, dar nu cu orice preţ! Adică doar cu preţul efortului şi dăruirii sportive, nu cu preţul unui compromis ruşinos. Fiţi siguri că nu doar noi am observat asta!
Avem un popor inventiv şi care deprinde uşor lucruri noi. Din păcate, mulţi dintre compatrioţii noştri s-au "afirmat"  în străinătate prin inventivitatea şi curajul cu care jefuiesc . 

Desigur, nu toţi românii sunt corupţi, hoţi, nu toţi se prostituează . Majoritatea muncesc cinstit, din greu, îşi educă frumos copiii , iubesc arta , sunt demni , altruişti şi patrioţi.
Din păcate, ei au de suferit din pricina prostului renume  creat de "oile negre". Chiar nu e nimic de făcut?

SOTIA LUI CEZAR ,BEREGOVOY ŞI POLITICA

Ce legătură este între Julius Caesar şi Pierre Bérégovoy, fost ministru de finanţe în Franţa?

Expresie
« Soţia lui Cezar nu trebuie să fie nici măcar bănuită  »

Semnificatie
Personalităţile oficiale, instituţiile trebuie să fie în afară de orice bănuială.

Această semnificaţie poate fi greşit interpretată : nu trebuie să înţelegem că personalităţile  şi instituţiile trebuie să fie de neatins chiar dacă sunt acuzate de ceva (deci să aibă imunitate), ci că ele trebuie să fie atât de ireproşabile, încât nici o bănuială să nu le poată umbri reputaţia.
În caz contrar, ele ar trebui să fie îndepărtate sau destituite înainte chiar de a afla dacă bănuielile erau justificate sau nu.

Origine

După Plutarh, este vorba despre răspunsul pe care l-a dat Julius Cezar când a fost întrebat de ce a repudiat-o fără nici o dovadă pe soţia lui Pompeia, bănuită de a fi avut relaţii vinovate cu Clodius. (Caesar îi intentase un proces lui Clodius și în cursul procesului se dovedise că soția lui fusese nevinovată)
Pentru că soţia lui, în mod obligatoriu apropiată de putere, a fost suspectată, el a considerat că trebuie să o îndepărteze, fie că ar fi fost într-adevăr vinovată, fie că nu.
Pompeia Sulla  a doua soție a lui Iulius Cezar,  era fiica lui Quintus Pompeius Rufus, fost consul, și a Corneliei Sulla, fiica dictatorului roman Lucius Cornelius Sulla (Sylla). A fost o femeie frumoasă și fermecătoare, dar poate nu dintre cele mai inteligente.

Faptele istorice

În 63 î.Hr., Cezar (IMP•C•IVLIVS•CAESAR•DIVVS) a fost ales pontifex maximus, adică mare preot al religiei romane, ceea ce i-a dat dreptul de a locui în Regia, reședința oficială de pe Via Sacra.  

În această casă, Pompeia a găzduit festivalul Bona Dea ("zeiţa bună"), la care nici un bărbat nu avea dreptul să participe. Cu toate acestea, un tânăr patrician, Clodius Pulcher, a reușit să intre deghizat drept cântăreaţă din liră, aparent în scopul de a o seduce pe Pompeia. El a fost demascat si judecat pentru sacrilegiu. 

Cezar nu a putut furniza dovezi împotriva Clodius la procesul său, și galantul a fost achitat. 

Asta nu l-a oprit pe Cezar să divorțeze de Pompeia, spunând: "Soția mea nu are nici măcar dreptul de a fi suspectată" . Acest citat din Cezar a rămas celebru sub forma următoare: "Soția lui Cezar trebuie să fie deasupra oricărei suspiciuni."

Cezar a fost un mare om politic. El şi-a dat seama că bănuielile, chiar nefondate, vor umbri reputaţia soţiei sale şi implicit a sa. El a vrut ca toţi concetăţenii săi  să nu se îndoiască de moralitatea lui şi a familiei lui, iar faptul că scandalul devenise public l-a obligat să se distanţeze de el cu orice preţ. 

Pierre Bérégovoy

Fost prim ministru în Franţa, în 1992-1993. (Între 1987 şi 1981 fusese ministru al Economiei, al Finanţelor şi al Industriei).

Ca prim ministru, se declară adversar hotărât al corupţiei, spunând că guvernul său va fi fără milă în orice caz de finanţare ilegală sau orice altă situaţie ilicită.

Dar publicaţia  Le Canard enchaîné arată în  februarie 1993 mai multe fapte de corupţie legate de Pierre Beregovoy:

•  un împrumut de un milion de franci, fără dobândă,  primit în 1986 de la  Roger-Patrice Pelat prieten de-al lui Mitterrand, ca să achiziționeze un apartament în arondismentul 16, Paris. Acest prieten era implicat în  alt caz de corupție .
• În plus, acest împrumut legalizat juridic, al lui Pierre Beregovoy ar fi fost doar parțial rambursat inclusiv  "sub formă de obiecte de artă și mobilier a căror valoare nu se cunoaşte cu precizie"
•  multe daruri pentru familia Beregovoy:  vacanțe pentru cuplul Beregovoy între 1982 și 1989, plăți efectuate pentru  fiica sa pe când era  prim-ministru, (bilete de avion plătite de Pelat etc)
• cadouri pentru Gilberte soția sa, precum și un ajutor ad hoc acordat lui Pierre Beregovoy între 1986 și 1988

Nicio acțiune juridică nu a fost  luată împotriva sa și s-a declarat că nu au existat probe materiale de corupţie.
Totuşi, la o lună după ce părăsise postul de prim ministru, Pierre Beregovoy s-a sinucis, trăgându-şi un glonte în cap. Cariera sa politică era oricum compromisă de acele acuzaţii de corupţie, chiar dacă justiţia nu îl putuse condamna din lipsă de probe. 

Prin urmare, şi acum 2000 de ani şi în societatea europeană modernă, se cere ca reputaţia politicienilor să fie fără pată, simplul fapt că justiţia nu i-a condamnat nefiind suficient.
--------------------------------------------------------------------------

Alta informatie utila:

Cum vorbesti cu un operator la *222 la Vodafone

Incercaţi combinaţia următoare:
1330

Primul '1' este 'factură şi servicii', iar ultimul '3' este pentru servicii active pe cont. Dacă intercalează tot felul de reclame în meniu, trebuie să le ascultaţi şi să apăsaţi tasta corespunzătoare pentru a sări peste ele. 

Coabitare (politica)

        Coabitarea politică 

în Franța

Cum pe la noi se pare că multă lume nu știe ce e aceea coabitare politică, chiar unii cunoscuți comentatori afirmând că acest cuvânt nu înseamnă nimic, să încercăm să explicăm ce înseamnă coabitarea politică în Franța (de exemplu).

Coabitarea  desemnează coexistența instituțională între un șef de stat și un șef de guvern (ieșit din majoritatea parlamentară) ce sunt antagoniști din punct de vedere politic.

Decembrie 2008 - alegerile

Acum, cand balciul cu alegerile si cu negocierile post-alegeri e pe sfarsite, am luat o pauza sa incerc sa vad imaginea de ansamblu. Si, dupa cum ma asteptam, n-a iesit deloc pozitiv. Adica:
- 'alesii neamului' sunt de fapt alesii a o treime din neamul cu drept de vot. Jenant, nu? Si ce e mai trist e ca ii doare fix in fund cati i-au votat, atata timp cand au ajuns unde isi doreau.
- prezenta la vot e in scadere continua, mai ales in mediul urban, unde lumea mai are tangenta cu stirile. In Bucuresti, care ar trebui sa fie orasul cu cea mai mare densitate de informatie si probabil cu o medie ridicata a nivelului de cultura, doar 30% din oameni au fost la urne. Ceilalti si-au dat seama ca au si altceva mai bun de facut.
- noul sistem de vot pseudo-uninominal a fost un esec total. Nu l-a inteles nimeni (nici chiar politicienii care l-au adoptat), cazurile in care cineva a luat peste 50% din voturi - si ca atare investitie directa - au fost foarte putine si in cele din urma am ajuns de unde am plecat
- negocierile care au urmat si bataia de joc care a culminat cu retragerea a doua (nene, take a hint!) a lui Stolojan au fost atat de tragice incat ma buseste rasul si acum, cand imi aduc aminte. E drept, nu prea e rasul meu...
- a fost si un lucru bun, ca santajul UDMR n-a mai mers de data asta, si ma bucura ca s-a intamplat in sfarsit, dupa multi ani, si chestia asta. Macar cineva a stiut sa-si indrepte coloana peste nivelul ciolanului.

As mai putea continua cu parerea mea sincera despre ce se intampla pe frontul asta. Dar din pacate am ajuns la trista concluzie ca pentru mine nu e nicio diferenta cine e in guvern, ce orientare are si ce mafiot unde e ministru. Totul e, ca in vremurile de ciuma, sa nu te atingi de ei - de clasa politica, de politie, de salile de judecata, de fisc, de garda financiara, de..., de...