Pericol de mare catastrofă economică

Jacques Attali apreciază că va urma o criză economică mondială

Cine este Jacques Attali

Profesor, scriitor, consilier de Stat onorific, consilier special al Președintelui Franței din 1981 la 1991, fondator și prim președinte al Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare, Jacques Attali este acum președintele societății internaționale de consiliere în strategie A&A și președinte al PlaNet Finance.

Se apropie o mare catastrofă economică

Conform analizei reputatului specialist, fenomenele economice care se petrec în China pot antrena prin contagiune o depresiune planetară -dacă nu se iau măsuri preventive foarte repede.
Profesorul Attali spune că evoluția chineză era previzibilă, pentru că o creștere cu 10% pe an nu ar fi sustenabilă. În plus, China nu ar mai fi competitivă în comparație cu numeroase alte țări din Asia care se dezvoltă la rândul lor. În plus, catastrofa de la Tianjin paralizează un oraș cu 15 milioane de locuitori.
Recesiunea din China a dus la scăderea cu peste o treime a valorii Bursei, în care și-au investit economiile 200 de milioane de cetățeni din clasa mijlocie.
În plus, dacă economia continuă să se încetinească, exodul rural către orașe va înceta, iar piața imobiliară se va plrăbuși.
Manipularea cursului de schimb al monedei nu va putea opri această cădere, 

Dacă recesiunea chineză se confirmă - spune Attali - ea va antrena și recesiunea Braziliei, care o va provoca pe cea a Statelor Unite și apoi a Uniunii Europene.

Jacques Attali a recomandat ca cel mai târziu la reuniunea G7 de la Istanbul din septembrie conducătorii occidentali să dezbată un eventual plan de relansare.

Doar că, spune el, nu mai există ca în 2008 marjă de manevră bugetară iar băncile centrale nu mai au posibilitatea, ca în 2010, să reducă dobânzile.

Soluțíi posibile

Ce soluții vede Jacques Attali pentru relansarea creșterii?
Soluția cea mai simplă dar și cea mai nebunească ar fi imprimarea de noi cantități de bancnote, așa cum se face deja în SUA, în Japonia, în Marea Britanie și în zona euro. Asta ar ajunge să-i ruineze pe depunători, adică pe cetățenii în vârstă care își țin economiile în bănci, fără ca prin asta să se creeze locuri de muncă sau perspective de dezvoltare pentru cei mai tineri.

Jacques Attali spune că există totuși mijloace de a împiedica un asemenea scenariu și chiar de a împiedica stagnarea economică.
Economia mondială are posibilitățile unei puternice creșteri de un tip nou, cu condiția să se pună la punct mecanisme de coordonare, de reorientare și de supraveghere planetară.; de a gândi economia în funcție de interesul generațiilor următoare; de a lupta împotriva rentelor economice, financiare, sociale și politice; de a favoriza inovațiile de tot felul.

Asta presupune curaj, încredere, transparență. Adică lucrurile pe care politicienii le detestă cel mai mult.
Aș adăuga că se cere și competență

Poporul e de vina

2 iulie 2015

Pentru ce? Pentru orice s-ar întâmpla de rău!

Ce e de bine, e de la guvern. Ce e de rău- și nu știu cum se face că cele mai multe sunt de rău – sunt din vina poporului. Cum asta? Simplu: nu au votat cu cine trebuia!

Nu vă amintiți că așa ni s-a spus mereu în decursul anilor? Ce să vă facem, dacă i-ați ales pe ăștia! (Indiferent cine erau ei).

Până la urmă, după ce fuseseră epuizate toate variantele, unii dintre alegători au preferat să nu mai vină la vot, ca să nu mai fie vinovați că au ales prost.

Dar și aceștia au fost găsiți de vină. S-a spus la „tembelizor” că cei care nu au venit la vot nu mai pot fi nemulțumiți de ceva, odată ce nu au votat, fiindcă asta ar însemna că nu sunt interesați de cele ce se întâmplă cu țărișoara. Așa că, orice ar face, poporul tot e de vină.

Grexit? 

Un exemplu grăitor este acum în Grecia.

Guvernul grec actual a ajuns la putere după ce a promis poporului grec că va găsi soluții să rezolve problema datoriilor fără a adopta măsurile de austeritate cerute de către creditorii Greciei.

Uniunea Europeană a răscumpărat o mare parte din datoria Greciei, a mai acordat reduceri de datorie și amânări de plăți. Dar datoria Greciei e foarte mare, ba mai mult, datoria continuă să crească pentru că încasările la buget sunt mai mici decât cheltuielile. Și nici o altă mare putere nu s-a oferit să plătească datoriile Greciei fără să ceară nimic în schimb. S-a vorbit că unele țări ar fi fost dispuse să plătească pentru a cumpăra marile porturi ale Greciei. Poate și niște insule. Dar asta ar însemna, desigur, ca Grecia să aibă teritoriul național diminuat și să piardă veniturile substanțiale pe care i le aduc acum porturile. Deci să aibă o situație economică din ce în ce mai proastă.

După discuții infructuase, în decursul cărora a devenit evident că domnul Tsipras nu deține nici o soluție miraculoasă, Uniunea Europeană a declarat că nu mai poate face nimic pentru Grecia dacă nu se acceptă programul de austeritate, așa încât oricât de nedorită ar fi ieșirea Greciei din zona euro sau chiar din UE...asta e.

Grecia nu a mai primit o nouă tranșă de împrumut, din care să facă plățile curente.

Cetățenii și-au văzut veniturile din salarii și pensii blocate în bănci, având posibilitatea să retragă doar sume mici din acestea.

Primul ministru grec a cerut atunci un referendum, pentru ca poporul să decidă dacă să se accepte cerințele creditorilor.

Apoi a trimis o scrisoare creditorilor prin care spunea că acceptă condițiile acestora (mă rog, cu mici modificări). S-a crezut atunci că situația s-a rezolvat și că nu se va mai organiza referendumul, vor fi adoptate măsurile de austeritate iar Grecia va primi tranșa de împrumut strict necesară.

 Dar nu, tot primul ministru a anunțat că referendumul va fi organizat în continuare, iar el cheamă poporul să voteze „nu” la cerințele creditorilor. Fără să spună, însă, care ar fi urmările în acest caz.

Adică, oricare ar fi situația, doar poporul ar fi de vină.

Dacă rezultatul ar fi „da”, să se accepte măsurile de austeritate, iar Grecia să rămână în UE, poporul nu ar mai avea dreptul să se plângă: el a ales asta, deși premierul i-a sfătuit să voteze „nu”. Nimeni nu l-ar mai putea învinui pe Alexis Tsipras că nu și-a ținut promisiunile electorale, nu?

Dacă poporul va vota „nu”, iar Grecia va ieși din zona euro , poate și din UE (nu se știe), dacă va urma o inflație galopantă a monedei drahma, (sau oricum s-ar numi ea) , dacă țara va fi declarată în incapacitate de plată și se va institui o guvernanță care să ia hotărâri în locul guvernului, iarăși doar poporul ar fi de vină. Doar premierul a trimis o scrisoare de acceptare a condițiilor creditorilor, dar poporul a respins această soluție.

Până una-alta, creditorii au declarat că nu vor acorda Greciei încă o tranșă de împrumut înainte de aflarea rezultatului referendumului.

Important e însă că guvernul nu e de vină. Niciodată.

******************************************************************************************************************************

Interesant este că guvernele nu au cerut niciodată acordul poporului (prin referendum) atunci când au îndatorat țara, deși știau că nu vor putea plăti ratele decât cu alte împrumuturi sau vânzând patrimoniul țării. 

Vedeți aici care au fost primele măsuri luate de guvernul grec după alegeri și niște caricaturi care se dovedesc foarte „la obiect”
http://nazone.ro/2015/01/grecia-pune-europa-pe-ganduri.html

******************************************************************************************************************************

3.07.2015
Ce s-ar întâmpla dacă Grecia ar renunța la euro?
Nu trebuie să fii economist ca să ghicești.
Care e diferența între moneda euro și o altă monedă pe care ar adopta-o o țară din UE?
Moneda euro e susținută de către toate statele din zona euro și drept urmare este relativ stabilă.
Astfel, salariile și pensiile plătite în euro nu se devalorizează decât cu indicele de inflație de pe ansamblul UE.
De aceea, spre exemplu, statelor din UE care vor să adopte moneda euro li se cere ca mai întâi să aibă o inflație similară cu cea din zona euro.
Dacă în schimb țara are o monedă proprie, guvernul țării respective poate devaloriza moneda respectivă oricât de mult. Așa că, dacă guvernul nu va avea bani de pensii și de salarii pentru bugetari, va devaloriza moneda și astfel valoarea pensiilor și salariilor va scădea , chiar dacă sumele încasate vor fi aceleași. În felul acesta tot populația va avea de suferit, doar că procesul nu se știe când se va opri. Astfel puterea de cumpărare a monedei va scădea , fără ca guvernul să fie acuzat că „ a tăiat pensiile și salariile”. Românii au avut deja de a face cu inflația galopantă după 1989.
Cum e în Grecia și cum e în România
România a trecut și trece de asemenea prin greutățile împovărătoare ale plății unei datorii externe mari. Spre deosebire de greci, românii au acceptat fără crâcnire condițiile impuse de organismele financiare creditoare , care le-au indicat condiții mult mai dure decât cele pe care ar trebui să le aplice grecii. Sigur, datoria României nu este atât de mare ca a Greciei, dar România nu mai are atuurile economice din trecut. Ea nu mai are flotă comercială - în timp ce Grecia are cea mai mare flotă comercială din UE. Turismul din România este extrem de palid, în timp ce Grecia obține venituri substanțiale din turism. Cercetarea științifică din România aproape a dispărut, combinatele industriale au încăput pe alte mâini , rezervele de hidrocarburi sunt date spre exploatare unor firme străine , (și doar scăderea prețului petrolului ne-a salvat pentru moment de forarea unui mare număr de sonde pentru gaze de șist) , pădurile sunt pe cale de distrugere totală, terenurile agricole se erodează ca urmare a acestui fapt....Rezervele de aur au fost date unor firme străine care urmează să facă mări de cianuri și să ne dea...praful de pe tobă ....și am putea continua. Guvernul nostru îi roagă pe chinezi să preia centralele noastre nucleare , pe care noi nu le mai putem termina, se aude că se dorește vânzarea singurului mare aeroport -cel de la Otopeni, în condițiile în care Aeroportul Băneasa a fost scos din circuitul comercial, s-ar vinde și portul Constanța, pământurile agricole au fost vândute în mare parte,  sistemul medical e la pământ, veniturile cetățenilor sunt pe ultimul loc din Europa etc, etc. În acest cadru sumbru, PIB-ul nostru (Produsul Intern Brut) a crescut. Cum se explică? Firmele străine care au achiziționat ce a mai rămas din industria noastră, ori terenurile agricole , ori resursele naturale produc. Producția apare în statistici. Doar că profitul merge la proprietari, adică în alte țări. Iar nivelul de trai de la noi rămâne scăzut.

În același timp PIB-ul Greciei a scăzut cu 30% în ultimii ani. Totuși, nivelul de trai de acolo e mult mai ridicat decât la noi, deși este mai scăzut decât în alte țări din zona euro. (Măsurile de austeritate luate deja au înrăutățit situația economică). În Grecia, statisticile spun că din cei 4,5 milioane de persoane care lucrează, peste un milion nu beneficiază de nici un fel de securitate socială, pentru că lucrează „la negru”. Mai există și  sub forma de lucru ca„lucrători independenți”. Ei nu au venituri fixe, concedii și își plătesc singuri (ori nu) taxele și asigurările sociale. Sau afirmă că lucrează cu jumătate de normă, dar de fapt lucrează cu normă întreagă dar plătesc taxele ca pentru jumătate. (Aceștia ar fi vreo 200 000).
Salariul mediu brut din Grecia este 803 €, iar la noi este 538.83€ (din care salariul net 380.64€ ).

Unul dintre reperele importante este nivelul pensiilor.
În ianuarie 2015, „pensia principală medie” era 713€  în Grecia, la aceasta adăugându-se „pensia complementară” de 169 € . Să mai amintim că la noi pensia medie este de 176€ ? (fără pensie complementară, care mai are mult până să înceapă a fi plătită).
Pensiile din Grecia au fost deja reduse în cadrul  programului de austeritate (în anul 2013 pensia medie din Grecia era de 1675€ ). În condițiile în care șomajul din Grecia a atins cote alarmante, 26,6%), pensiile seniorilor  reprezintă plasa de siguranță a familiei. Grecia alocă 13% din PIB pentru susținerea sistemului de pensii . (Pensiile private au fost afectate de numeroase fraude -aviz celor care abia au început să cotizeze în acest sistem, așa cum facem noi acum).
La începutul anului 2015, unul din doi cetățeni care se pensionau în Grecia avea sub 61 de ani (cu pensionare anticipată sau pe caz de boală) . Guvernul lui Alexis Tsipras se opune suprimării primei de solidaritate care se acordă pensionarilor cu pensii mai mici de 700 €/lună și impozitării cu 5% a pensiilor complementare, măririi cu 1% din pensia de bază a cotizațiilor pentru sănătate . Alexis Tsipras a promis de asemenea restabilirea plății a celei de a 13-ea lună de pensie și creșterea pensiilor mici.  

******************************************************************************************************************************

12.07.2015
Pro sau contra „grexit”
După cum am putut vedea, țările europene au păreri diferite în privința situației Greciei.
Germania, Olanda, dar și țările Europei de est (Finlanda, Letonia, Estonia, Lituania, Slovacia) apără politica de austeritate și implicit ieșirea Greciei din zona euro. 
Germania a făcut publică propunerea ca grecia să iasă pentru 5 ani din zona euro.
În Finlanda, Parlamentul a somat guvernul din țara sa să negocieze ieșirea Greciei din zona euro- adică „grexit”. Țările din estul Europei declară că sunt prea sărace pentru a plăti erorile Greciei, pentru că la rândul lor au făcut sacrificii  de genul celor pe care Grecia refuză să le facă.

Pe de altă parte, există curentul „anti”, partidele populiste europene cum ar fi Podemos din Spania, Mișcarea 5 stele din Italia, Sinn Feinn din Irlanda care susțin partidul Syriza din Grecia.
Tocmai această susținere se pare însă că nu ajută la luarea unei decizii de iertarea datoriilor Greciei, pentru că aceasta ar contribui implicit la întărirea curentului antieuropean.

Țările din sudul Europei, Spania și Portugalia au rămas destul de neutre și deschise la ideia nui acord. Italia a arătat de asemenea că nu dorește ieșirea Greciei din zona euro.
Susținerea cea mai puternică vine din partea Franței, care a salutat propunerile făcute de Grecia (la redactarea cărora a și contribuit prin trimiteera unor economiști francezi la Bruxelles).

Unii experți de la Banca Central Europeană (BCE)) au analizat problema și au conchis că:
Grecia nu poate:

• Să fie expulzată din zona euro de către alte state din zona euro
• Să fie expulzată din zona euro de către instituții ca BCE sau Comisia Europei
• Să decidă să abandoneze euro dar să rămână în UE (de ce oare? -nn) 

Grecia poate:

• Să aleagă să părăsească UE și implicit să piardă și statutul de membră în zona euro
• Să iasă din UE și sin zona euro, dar să continue să folosească euro
• Să dea faliment, să rămână în UE și să păstreze moneda euro (ceea ce ar fi o ideie foarte proastă)

Unele state europene, cum ar fi Muntenegru și Kosovo nu fac parte din Uniunea Europeană, dar folosesc totuși moneda euro ca monedă.
De remarcat faptul că euro este ca o monedă străină pentru statele membre în UE, pentru că nici una nu are dreptul de a emite această monedă.
Doar BCE, independentă, decide pentru fiecare stat din UE de ce cantitate de euro poate dispune. 
Dacă BCE ar decide să nu mai elibereze euro Greciei, atunci Grecia ar fi silită să își imprime propria sa monedă paralelă, temporară sau definitivă. Iar asta pare să fi început deja. De la sfârșitul lunii iunie BCE nu mai oferă suficiente lichidități băncilor grecești pentru a compensa retragerile masive ale depunătorilor. De aceea băncile grecești au limitat particularilor sumele pe care le pot retrage (60 de euro/zi).

După acest week end de negocieri, luni 13 iulie vom afla fie că Grecia a semnat un acord cu creditorii săi și ca urmare BCE va da din nou fonduri băncilor grecești, fie că Grecia nu a încheiat acordul respectiv iar băncile grecești vor continua să rămână parțial închise .
În aceasta a doua variantă, guvernul grec ar putea să apeleze la o monedă electronică paralelă pentru plata salariilor , pensiilor și a facturilor. Adică, începutul Grexit.

******************************************************************************************************************************

13.07.2015
 #Greekment
Țările  din zona euro s-au pus de acord luni, după discuții extrem de îndelungate, să negocieze un al treilea plan de ajutorare a Greciei, cu o sumă cuprinsă între 82 și 86 miliarde de euro, în schimbul unor grele sacrificii printre care se amintesc creșterea TVA la 23% (tot e mai puțin decât la noi), privatizări (asta s-a făcut la noi demult) și constituirea unui fond care să supervizeze privatizările (ei bine asta nu s-a făcut la noi, că dacă se făcea, poate că ne alegeam totuși cu ceva de pe urma privatizărilor), precum și o reformă a pensiilor (care au devenit celebre pentru sumele substanțiale încasate de pensionari cu durate destul de scurte de activitate la activ).
În Grecia, banii rezultați din privatizări vor forma un fond de garantare a respectării obligațiilor asumate. O parte din ei vor fi folosiți pentru investiții care să ajute la dezvoltarea economică a Greciei, iar altă parte va refinanța băncile grecești. Fondul va fi gestionat din Grecia).

La noi cam tot ce aveam a fost privatizat, chiar și resursele naturale,  iar cu banii nu se știe ce s-a făcut, că autostrăzi nu avem, industrie nu mai avem, agricultură intensivă nu mai avem, flotă comercială nu mai avem, cercetare nu mai avem, sistemul sanitar duce lipsă de medici, de asistente medicale, de aparatură și de sedii fără infecții intraspitalicești cu germeni multirezistenți, iar învățământul lasă mult de dorit. În schimb, avem datorii mai mari ca niciodată în istoria noastră.
PIB-ul nostru e la coada Europei, iar nivelul nostru de trai de asemenea. Iar prin deficitul anual, datoriile românești cresc vertiginos!

Partidele antiliberale din Eurova dezavuează acordul și îi îndeamnă pe greci să-l respingă.
Eurodeputatul spaniol Pablo Echenique, ales regional din partea partidului antiliberal Podemos consideră însă că acordul la care s-a ajuns în privința Greciei va duce la transformarea acestei țări în protectorat. Hashtag-ul la modă este acum #ThisIsACoup (asta e o lovitură de stat) .
Atât partidul eurofob britanic Ukip cât și partidul francez de extremă dreaptă Frontul național consideră că suveranitatea națională a Greciei a fost călcată în picioare. 
Florian Philippot, vivepreședintele Frontului național consideră că „s-a adus în sclavie un popor întreg” pentru „a se salva euro cu orice preț”.
Ce cuprinde acordul

• Un ajutor financiar de 86 de miliarde de euro din partea Mecanismului european de stabilitate, iar cu începere din 2016 și de la FMI.
• Constituirea unui fond privat care să gestioneze banii ce vor proveni din privatizările bunurilor Greciei . Fondurile vor fi în Grecia și vor fi gestionate de către autoritățile grecești, sub supervizarea instituțiilor europene.                                                                                                   (Asta ar trebui să împiedice furturile, dar ar garanta și faptul că ratele datoriilor se vor plăti). Acest fond, ce va aduna circa 50 de miliarde de euro va fi folosit pentru recapitalizarea băncilor grecești (25 de miliarde), pentru plata datoriilor (12,5 miliarde) și pentru dezvoltarea economiei Greciei (12,5 miliarde). Banii vor proveni din privatizarea de aeroporturi, porturi, companii petroliere, poate chiar insule.
• Comisia Europeană va lucra împreună cu guvernul grec pentru a relansa economia, a crea locuri de muncă: 35 de miliarde de euro provenind din fonduri europene vor fi investite în Grecia.
• Aceste măsuri ar trebui să fie aprobate de parlamentul grec. Patru dintre prevederile planului de măsuri ar trebui să fie aprobate până miercuri : reducerea automată a cheltuielilor în cazul nerespectării deficitului maxim aprobat, simplificarea tranșelor de TVA și lărgirea bazei de impozitare, precum și măsuri de reformare a sistemului de pensii. 
• Se cer de asemenea Greciei un calendar de liberalizare a economiei, mai multă flexibilitate pe piața muncii și privatizarea rețelei de electricitate. 

******************************************************************************************************************************

Victor #Monta 

România s-a aflat și ea în atenția agențiilor de presă, în urma publicării știrii că premierul ei, Victor #Monta apare în calitate de învinuit într-o afacere penală de fals și spălare de bani.
Euronews a corectat ulterior numele premierului român- asta e, situația.

"Romanian prosecutor say name PM Victor #Monta as defendant in forgery and money laundering criminal probe (Reuters)".

După câteva minute, Euronews a rectificat știrea, (cu scuzele de rigoare), făcând cunoscut faptul că numele premierului român este de fapt Victor Ponta.

Romanii din Italia

Cum sunt văzuți românii în Italia

Am găsit acum un articol apărut pe 11/07/2013 în publicația Il Giornale, scris de Fausto Biloslavo Giuseppe Marino .

Am găsit util să îl reproduc aici, ca să vedem cum văd italienii relațiile cu noi. Comentariile mele sunt scrise cu maron.

Schimb nebunesc Italia-România . La noi  criminalii, la ei afacerile .

  

De la sfârșitul comunismului un român din opt a emigrat. La noi este comunitatea care comite cele mai multe infracțiuni. Și în București 35.000 de firme italiene formând 10% din PIB

De la căderea comunismului în Europa de Est trei milioane de români și-au părăsit țara, ca și cum de la noi s-ar fi golit Sicilia și Campania. O treime din această maree umană trăiește acum în Italia.

 

Fotografia ce ilusrtează articolul pe care îl reproduc aici în traducere.
Nu a fost pusă, din păcate, nici o fotografie cu medicii români care muncesc în Italia.

Marea majoritate este cu siguranță oameni cinstiți, dar cu București în Europa din 2007, Italia este mai mult un paradis pentru infractorii din București. Conform rapoartelor poliției statului, în 2008  au fost  42177 de români incriminați sau arestați, iar în anul următor - 43228.

În aceiași ani, din Italia a inceput un alt exod, în direcția opusă. "Schimbul" nu fusese convenit: noi le-am implantat lor 35000 companii care se bucură de privilegiile pieței unice, dar nu și de inconvenientele monedei euro, ce nu a fost adoptată încă în România. Deci, ei au pierdut 13% din populație, dar au câștigat 10% din bogăție: la atât se ridică ponderea din PIB a zestrei aduse  de "Made in Italy" externalizate în România.

(Deosebirea este însă că profitul acestor întreprinderi se repatriază în țara de origine, în cazul acesta în Italia, ceea ce autorul articolului pare să uite - nn)

Un schimb nebunesc, care are ca urmare faptul că  românii din închisorile italiene sunt a doua populație din închisoari, între străini, cu 3661 de deținuți , numărul lor fiind în  creștere constantă. Mai rău, dacă te uiți la "cealaltă jumătate a criminalității": un deținut străin din patru este român, un record, legat de asemenea, de faptul că delincvența importată din București este specializată în exploatarea prostituției și în imigrația clandestină din țările de Est.

Italienii s-au îngrozit de mafioții români

Îngrijorător este faptul că românii se organizează în veritabile mafii proprii care le fac să pălească pe cele locale. Pe  20 iunie au fost emise 17 mandate de arestare ale procuraturii din Torino îndreptate împotriva tot atâtor  români  acuzați de delicte de tip mafiot, trafic de droguri și alte infracțiuni.

"Este prima dată în istoria noastră ca urmărirea penală să fie îndreptată spre o structură mafiotă compusă din străini ce operează pe teritoriul italian", a subliniat Gian Carlo Caselli, procurorul-șef din Torino. 

Iar în 2009, ministrul Justiției român, Cătălin Predoiu, a spus ceva alarmant: 40% dintre cei căutați cu mandate de  căutare internațională emise de București erau în Italia.

În același an, potrivit datelor de la Ministerul de Interne, românii s-au distins prin  107 tentative de omor, 2211 vătămărt corporale, 21 de abuzuri sexuale asupra minorilor, 12572 furturi, în creștere față de cele  12371 din anul precedent, 1302 jafuri, 1135 fraude legate de calculator. Pentru droguri au fost de 470 plângeri sau arestări iar 602 pentru exploatarea prostituției.

Începând cu anul 2004 românii au fost pe primul loc în rândul străinilor pentru crime, furturi și infracțiunea de viol.Fenomenul nu a fost stăpânit până în 2006, când forțele de poliție din cele două țări au inițiat schimburi de agenți operativi, șase super-polițiști români, care îi urmaresc pe conaționalii lor. Unul dintre aceștia, George, care a capturat zeci de fugari, este la sediul poliției din Nuoro. "La noi lucrurile sunt mai simple - a spus el răspicat - care greșește merge direct la închisoare, și iese. Infractorii noștri știu acest lucru. Și încearcă să vină să facă pagube în alte țări, mai avansate, mai democratice, dar, de asemenea "mai comode", pentru ei. "

Conform celor mai recente cifre oficiale românii din Italia sunt 968 576, prima populație străină. În realitate, numărul adevărat  ar fi în jur de un milioan și 300 de mii.  

Există, desigur, de asemenea, și o mulțime de oameni care lucrează. În calitate de  contribuabilii din țara noastră, sunt primii dintre străini, datorită numărului, reprezentând 18,1%, deși se declară salarii de numai 9100 de euro în medie. (Probabil pe an n.n.) Dar, de asemenea, munca cinstită a contribuit, conform datelelor Fundației Leone Moressa, la dezvoltarea România. Români, după chinezi, trimit acasă cele mai mari sume de bani, cu un total de 894 milioane de euro.

(Nu se spune însă cât reprezintă în bani contribuțiile reprezentate de taxe și impozite plătite de către români, dar și cât de mare e importanța muncii prestate de către acești români pentru economia Italiei.  Pentru că acești 1,4 de milioane de români -mai puțin numărul amintit de infractori  -  -muncesc cinstit , pentru salarii în general mai mici decât ale italienilor, de multe ori „la negru”, adică fără a beneficia de asigurări sociale  și contribuie la dezvoltarea economică a Italiei. )

"Schimbul" marchează un buget mult pe roșu pentru noi. România a fost "invadată" de companii italiene. Țara noastră este al doilea cel mai mare partener comercial după Germania.

Hemoragia  s-a terminat, dar ne-a costat scump. "Relocarea din anii nouăzeci e o fază  terminată. 

(Deci italienii și-au retras investițiile , să înțelegem -n.n.) Acum investițiile italiene se dezvoltă în agricultură și în energia regenerabilă de la  fotovoltaice la hidroelectrică ", spune avocatul din Timișoara Andrea de Polo, aflat de 13 ani în România. 

Dintre cele 35 de mii de companii o bună parte este inactivă, dar celelalte de schimb au atins în ultimii ani  vârfuri  de 12 miliarde (de euro, bineînțeles). 

De altfel România, făcând parte din Uniunea Europenă, dar evitând problemele monedei euro cunoaște  cu o creștere economică strălucită. 

(Păcat că această creștere economică nu se vede și în nivelul de trai al românilor, pentru că miliardele produse de companiile străine merg în țările patronilor acestora -n.n.). 

"Costul forței de muncă este în creștere nominală - subliniază De Polo în Il Giornale - Dar  investiția în euro compensează creșterile datorită  deprecierii leului, moneda locală." 

(Da, creșterile de salarii sau de pensii mai mici decâ inflația reprezintă de fapt scăderi de salarii. Iar creșterea egală cu inflația nu este decât o actualizare, nu o creștere. Iar dacă actualizarea se face târziu față de perioada de devalorizare a leului pe care ar trebui să o compenseze,diferența crează de asemenea o pierdere în puterea de cumpărare a salariaților și pensionarilor respectivi - n.n.) 

Am angajat 800 de mii de oameni, în timp ce la noi este o explozie a șomajului. Păcat pentru noi: schimbul nebunesc e făcut  acum, și Italia nu a fost capabilă să-l gestioneze.

Taxa pe necinste

Guvernul vrea să pună taxe pe activitățíle ilegale

Remarcând probabil că activitățile economice legale desfășurate în România nu aduc suficiente venituri statului (dat fiind că nu mai avem combinate, industrie proprie, flotă , agricultură intensivă, industrie ușoară, turism de succes, activitate științifică ș.a.m.d.), guvernul se orientează spre impozitarea necinstei (din care avem chiar prea multă, după cum observăm ).

• O primă încercare a fost aceea de a legaliza și impozita prostituția.

S-a spus că dacă această activitate există oricum, hai să o impozităm.
Prostituția este desigur o activitate care transformă persoanele ce livrează servicii sexuale contra cost (indiferent de sexul lor) în obiecte sexuale. O activitate ce coboară persoanele respective la  nivelul de sclavie, ele nu mai sunt stăpâne pe propriul lor corp ci își pun corpul la dispoziția plătitorului, indiferent cine ar fi el.  O activitate care de cele mai multe ori le este impusă pe diferite căi.
De aceea activitatea de proxenetism este pedepsită de lege .
Dar unii parlamentari propun ca statul să acceadă  la poziția de proxenet-șef, visând să încaseze bani din patronarea acestei activități dezgustătoare , trecând-o în rândul activităților legale.
Faptul că în țări ca Germania , la mulți ani după legalizarea prostituției doar 5 persoane au declarat la Asigurările sociale că prestează servicii sexuale în mod profesionist, precum și creșterea riscurilor legate de această activitate fac autoritățile germane să plănuiască schimbarea legislației prea permisive în acest domeniu. Dacă încă nu au făcut-o , asta este probabil pentru că persoanele ce se prostituează provin în marea lor majoritate din țările sărace (în primul rând din România) și nu din Germania...

Guvernul se orientează- vedem - spre legalizarea altor activități ilicite, care există oricum, intenționând prin urmare să devină complice la aceste activități ilegale.

• De exemplu, cazul plăților ilegale oferite medicilor de către pacienții terorizați de  slaba calitate a sistemului medical românesc.

Cetățenii plătesc toată viața pentru a fi asigurați medical și ar avea dreptul să fie tratați fără a mai plăti ceva medicilor. Cum însă sistemul medical românesc are la activ numeroase victime, pacienții se grăbesc să-i „cointereseze” pe medici cu plicuri în care au pus „atenții” la nivelul pe care l-au aflat de la ceilalți pacienți și după puterile financiare ale fiecăruia, în speranța că medicul respectiv își va da silința mai mult în cazul său și se vor putea astfel reduce riscurile letale ale unei operații- de pildă. Asta, pentru că medicii nu au salarii corespunzătoare. (Bine, nici ceilalți salariați cu studii superioare de la noi nu au salarii corespunzătoare - dacă excludem categoria directorilor care își fixează singuri salariile, nici pensionarii nu au pensii corespunzătoare, dar câtă vreme viețile altora nu sunt în mâinile lor, pare să fie ok).
Primirea de plicuri cu bani pe furiș pentru îndeplinirea activităților profesionale se cheamă mită și este pedepsită de Codul Penal.  Chiar și darea de mită se pedepsește. Chiar și tentativa se pedepsește - vedeți cazul celebru al lui Gigi Becali, care a fost cât pe ce să dea niște bani unor fotbaliști ca să joace fotbal la capacitatea lor maximă.  Chiar și în cazul medicilor, au fost mai multe cazuri în care, dacă medicul condiționase actul medical de primirea unor sume de bani ce depășeau posibiitățile pacientului, acesta a reclamat faptul și infracțiunea dovedită în flagrant delict a fost pedepsită de lege.
Cei mai mulți medici, însă, nu cer sume de bani, ba chiar se lasă rugați să șe primească, astfel încât pacientul nu poate să pretindă că a fost silit să plătească. Ba chiar, unii care sunt prea săraci chiar nu plătesc șpaga, sau plătesc o sumă modică. Ori aduc și ei o găină „bio”, crescută în gospodăria proprie. Îmi aduc aminte de cazul unui medic ce n-a vrut să primească bani pentru operație de la o bătrână, dar cum aceasta insista să-i „fie recunoscătoare” în vreun fel, i-a spus că ar aprecia o oală cu sarmale, dat fiind că soția lui nu avea timp să gătească. Am văzut și cazul unei doctorițe care, primind un buchet impunător de flori de la un pacient, l-a zvârlit cu dispreț  femeii de serviciu cu vorbele: „ia-l și vezi poate faci ceva cu el” (pacientul fiind de față).
Există și medici care chiar nu vor să primescă șpagă. Uite așa, nu vor. și de obicei toată lumea știe acest lucru despre ei.
Bun, și ce vrea să facă guvernul nostru? Vrea să legalizeze mita, introducând-o în plățile oficiale către unitatea sanitară respectivă, urmând să ia cotă-parte din ea prin taxele aferente. Adică să intre în complicitate la mituire. Și să legalizeze totodată mituirea.  După principiul: dacă fenomenul tot există, hai să-l legalizăm și să-l impozităm.

În privința medicilor se mai încearcă și alte inovații . Medicii care și așa sunt suprasolicitați în spitale vor avea voie să ofere servicii medicale private în cadrul spitalului, „după ce și-au terminat activitatea curentă și gărzile din spital”. Firește, alt prilej de câștig de pe urma impozitării acestei activități.
Nimeni nu își închipuie desigur că medicii ar fi niște roboți care nu au nevoie de somn și care pot să „presteze” zi și noapte , ca să reușeasă să -și facă și norma la spital,  gărzile, să mai aibă și activitățile universitare obișnuite și să mai lucreze încă o normă după toate astea, ca să mai ia niște bani , pe care să-i împartă cu spitalul. Evident că activitățile respective se vor comasa și medicul va încasa tariful „privat” în cadrul activității sale obișnuite din spital.
Diferența ar fi că omul necăjit nu va mai putea să „se revanșeze” cu o găină sau cu un alt produs din bătătură, ci va fi nevoit să plătească șpaga cash și cu tva. Asta, ca să ia și statul partea sa de șpagă., pentru activitatea deja plătită prin taxele de asigurări sociale.

Desigur, în acest caz acțiunea ar urma să fie extinsă și la celelalte categorii socio-profesionale.
De ce să mai fie anchetați de DNA cei care luau 10%- 20% din banii de investiții ca să atribuie o lucrare unei anumite firme? Cota-parte ar putea fi inclusă în devizul general și impozitată de stat! Desigur, activitatea ar deveni astfel legală.  Vorba ceea, dacă fenomenul tot există, hai să-l legalizăm!

Șpăgi pentru obținerea de posturi „grase”? Am văzut la tv că se dau sume serioase de bani pentru obținerea unor posturi de pe urma cărora ar urma să rezulte câștiguri (până acum ilegale) substanțiale. Stimabilul Mădălin Voicu s-a indignat auzind de așa ceva: „știam  de așa ceva pentru posturile de parlamentari, mai ales acum cu votul uninominal, dar pentru posturi??” (citat din memorie).
Iată încă o sursă potențială de venituri pentru guvern. S-ar putea pune taxe oficiale pentru locurile eligibile de parlamentari sau pentru diferite posturi bine remunerate la stat, șpaga astfel oficializată urmând a fi impozitată . Desigur, cei care plătesc pentru aceste funcții trebuie să-și recupereze cheltuielile și să „iasă” în profit, deci se vor legaliza și activitățile ilicite aducătoare de venituri , cum ar fi „umflarea” devizelor la lucrările de construcții (vedeți costurile ieșite din comun ale oricăror lucrări de construcții, la noi- ieșind în evidență autostrăzile) , traficarea restituirilor de orice fel, evaluările neconforme etc.

Evaziunea fiscală este de asemenea un fenomen care există. O legalizăm și pe ea? Nu de alta, dar dacă s-ar lua impozit pe evaziune, veniturile la buget ar crește, nu? Sau nu?

Furtul in grup

„Vedem și dvs, și eu, noi și noi politicieni acuzați de fel de fel de lucruri. Ne duce cu gândul la o întrebare: Cum de au stat în spațiul public atâta timp?”

 Klaus Iohannis

Într-un vechi film spaniol există o scenă între un copil vagabond și un bătrân cerșetor orb, pe care acesta îl servește. Bătrânul a primit un ciorchine de strugure și spune că vrea să-l împartă egal cu copilul - pe care de obicei îl oropsea.
Atunci ei făgăduiesc să ia pe rând fiecare câte o boabă de strugure și așa vor împărți strugurele în mod egal. Orbul începe însă să rupă câte două boabe odată, crezând că și copilul face la fel. Copilul observă și începe să ia câte trei boabe odată sau chiar mai multe, dacă putea.
Când s-a terminat strugurele, orbul a spus: «M-ai înșelat! Jur că ai mâncat câte trei boabe odată!»
«Nu, nici vorbă, de ce mă bănuiești?» protestează copilul,  la care orbul spune:  
«După asta știu că ai mâncat câte trei boabe odată, că eu mâncam câte două și tu nu spuneai nimic!»

Scena e o parabolă ce datează din 1554, fiind descrisă în „Viața lui Lazarillo de Tormes” , operă picarescă atribuită lui Diego Hurtado de Mendoza y Pachecol , erudit ambasador al lui Carol Quintul și a fost ecranizată  de César Fernández Ardavín în filmul El lazarillo de Tormes (1959), care a primit Ursul de aur la Berlinala din1960.
Lucrarea medievală a fost analizată și de Alexandru Ciorănescu, în Le masque et le visage : du baroque espagnol au classicisme français

Întâmplarea din film e o parabolă. Cam așa se întâmplă și în „spațiul public” de la noi, în general. Și un astfel de comportament explică multe dintre cele ce ies acum la iveală cu prilejul diferitelor anchete.

cum plătim mai putin la intretinere

Sfaturi practice pentru economia de energie acasă

Vedem aici ponderea diferitelor consumuri în consumul total de energie al casei.

La încălzire

Majoritatea cheltuielilor o reprezintă încălzirea pe timpul iernii.

Ce putem face pentru a micşora consumul

• ·         Închidem draperiile, perdelele şi (dacă avem) jaluzelele pe timpul nopţii şi le deschidem pe timpul zilei (ca să intre razele de soare)
• ·         Curăţim filtrele instalaţiei de aer condiţionat şi orificiile prin care circulă aerul. Scoatem praful din interiorul aparatului de aer condiţionat cu aspiratorul . După câţiva ani de funcţionare, ştergem ventilatorul .
• ·         Scoatem aerul din radiatoare la începutul fiecărui sezon de încălzire.
• ·         Verificăm din timp în timp flacăra arzătorului de la centrala termică proprie.
• ·         După terminarea sezonului de încălzire, curăţăm centrala termică proprie înlăturând depunerile acumulate şi chemăm un specialist pentru reglarea arzătoarelor.
• ·         Dacă e cazul să schimbaţi centrala proprie de încălzire, interesaţi-vă de performanţele noilor tipuri de aparate şi decideţi în funcţie de nevoile de încălzire.

Termostate

·         Dacă aveţi posibilitatea de a alege, alegeţi termostate electronice performante, care vă asigură temperatura dorită în fiecare încăpere şi fac posibile economii.

·         Fixaţi temperatura pe timpul nopţii cu 3 ⁰C mai scăzută (nu scădeţi mai mult) decât cea de peste zi = economie de până la 6% la încălzire.

·         Există şi termostate programabile, dar sunt evident mai scumpe.

Încălzire modernizată

·         Dacă aveţi şemineu sau sobă, ele pot fi amenajate ca să economisească energie.

Folosiţi panouri solare pentru a avea apă caldă

Îmbunătăţiţi termoizolarea casei

·         În cazul unei case „pe pământ”, 32% din pierderile de căldură sunt prin uşi şi ferestre, 25% prin coşuri de fum şi scăpări de aer, 17% prin pereţi , 15% prin pereţii de la subsol , pardoseli şi fundaţii şi 11% prin acoperiş.

Ce putem face?

·         Să izolăm casa din pivniţă până în pod, ca să nu mai avem planşee reci, care favorizează condensul şi mucegaiul.

·         Să examinăm şarpanta ca să ne asigurăm că e termoizolată peste tot

·         Să izolăm toate punctele de trecere dintre izolările anvelopei (între pereţi şi planşee sau cele ce dau spre spaţii neîncălzite)

Termoizolarea subsolului :

Dacă vrem să termoizolăm subsolul, e clar că termoizolarea pusă la exterior e de preferat, dar în cazul caselor deja construite e foarte greu de realizat, aşa că ne vom mulţumi să îl termoizolăm prin interior. Fundaţiile trebuie să fie însă etanşe şi bine drenate, deci să verificăm că nu există fisuri prin care să se infiltreze apă din exterior, ca să nu avem condens. Depunerile negricioase la baza zidului pe timpul verii arată producerea de condens, în timp ce dârele albicioase arată infiltraţii de apă )cu săruri minerale). Dacă avem astfel de situaţii e cazul să hidroizolăm subsolul prin exterior (şi cu această ocazie să aplicăm stratul de termoizolaţie tot la exterior). Fundaţiile din piatră sau din blocuri de beton trebuie să fie termoizolate pe la exterior.

Dacă termoizolăm subsolul prin interior, vom folosi un material termoizolant rezistent la umiditate (de pildă polistiren de tip 3 sau 4 – dar protejat contra focului, sau vată minerală ori vată de sticlă, protejate împotriva umezelii printr-o membrană hidrofugă)).

De unde vine umiditatea din subsol

·

         Vara,  se poate produce condensarea aerului cald şi umed pe pereţii mai reci ai subsolului. Şi conductele de apă rece pot provoca condensarea vaporilor. O barieră de vapori de proastă calitate sau prost aplicată poate permite vaporilor de apă din aer să traverseze zidurile chiar şi pe la tocurile ferestrelor sau pe la prize.

·         Umiditatea poate proveni şi din exterior: trotuarele casei pot să nu aibă panta spre exterior, ci să conducă apa spre pereţii casei; burlanele defecte pot lăsa apa să şiroiască pe pereţi, cauzând igrasie cu timpul (am văzut asta şi la Mogoşoaia- monument de arhitectură!); drenajul defectuos al solului poate păstra umiditatea în sol.
În imaginea alăturată vedeţi efectele devastatoare produse asupra unei clădiri neîngrijite de un simplu burlan rupt. Apa care a şiroit pe perete din burlanul rupt a distrus tencuiala şi a produs igrasie , ba chiar s-au produs fisuri în soclul casei. 

·         Până când găsim cauza exactă a umidităţii, vom combate mucegaiul cu produse specifice (spoirea cu var e eficientă şi ea, dar să fie var, nu vopsea lavabilă). Vara vom aerisi bine spaţiile, chiar şi iarna vom deschide ferestrele 2-3 minute , din timp în timp.

Izolarea acoperişului

·         Verificăm mai întâi starea învelitorii şi a elementelor structurale ale şarpantei şi efectuăm reparaţiile necesare. Verificăm să nu fie infiltraţii pe la elementele ce traversează acoperişul (coşuri, ţevi). Ne asigurăm că bariera de vapori e continuă.

·         Verificăm starea termoizolaţiei existente şi o suplimentăm cu încă un strat dacă e cazul.

·         Depistaţi locurile pe unde se infiltrează aer plimbând încet o lumânare aprinsă sau o fâşie de foiţă de-a lungul îmbinărilor (trape, tocuri de uşi sau ferestre, goluri pentru hote sau ventilatoare, goluri în jurul conductelor etc).

·         Etanşaţi de sus în jos- începănd cu părţile superioare ale încăperilor, fiindcă pe acolo iese mai mult aer cald.

·         Curăţaţi bine fisura înainte de a aplica un chit de etanşare.

Uşile şi ferestrele

·         Rostul dintre tocurile tâmplăriei şi ziduri  trebuie să fie etanşat cu vată de sticlă necompactată între două cordoane de spumă de polietilenă uşor comprimată. Sau cu spumă de poliuretan.

·         Dacă tocurile ferestrelor sunt prea stricate, montaţi alte ferestre, duble, , cu geam termoizolant.  Dacă geamul termoizolant şi-a pierdut etanşeitatea şi se văd urme de umiditate la interiorul lor, puteţi înlocui doar geamurile respective, nu toată fereastra.

·         Aplicaţi pelicule transparente pe ferestrele pe care nu le deschideţi iarna, ca să le măriţi etanşeitatea.

·         Etanşaţi uşile şi ferestrele folosind profile speciale de etanşare.

Apa caldă

·         Alegeţi robinete cu debit redus (există şi aeratoare de robinete, care amestecă apa cu aer).

·         Reparaţi sau înlocuiţi robinetele care pică apă

·         Preferaţi să faceţi duş în loc să faceţi baie în cadă

·         Când spălaţi vesela nu lăsaţi să curgă apa continuu ci umpleţi mai degrabă chiuveta cu apă cu detergent , spălaţi vasele şi clătiţi la urmă cu apă aproape rece.

·         Dacă vreţi maşină de spălaţi vase, alegeţi un model cu ăncărcare frontală, care consumă mai puţină apă.

Aparate menajere

·         Dintre aparatele electrocasnice, frigiderul consumă cel mai mult, urmat de congelator, maşina de spălat rufe, maşina de spălat vase şi maşina de gătit (dacă e electrică). Se ştie deja că e bine să folosim aparatele cu consum redus de energie (clasă A). De asemenea, să nu ne alegem modelele cele mai mari dacă nu ne sunt necesare.

·         Contează şi locul în care puneţi aparatele. Dacă frigiderul stă lângă maşina de gătit sau lângă fereastra însorită, desigur va consuma mai mult. Serpentina frigiderului ar trebui să fie curăţată periodic pentru ca aparatul să-şi păstreze randamentul.

·         Vă puteţi gândi de asemenea dacă aveţi într-adevăr nevoie de congelator...

·         Unii „extremişti” recomandă preferarea cuptorului cu microunde în locul cuptorului clasic (cu convecţie). Eu una nu sunt de acord cu asta, dat fiind că e deja constatat faptul că prepaparea la microunde nu e prielnică sănătăţii.

·         Maşinile de spălat rufe cu încărcare frontală consumă mai puţină apă decât cele cu încărcare pe sus. Dacă spălaţi rufele la temperatură mai scăzută (noii detergenţi o permir) sau chiar rece, se economiseşte energie.

Aparatele electronice

·         Scoateţi din priză încărcătoarele de telefon mobil şi adaptorul de alimentare externă pentru calculatorul portabil dacă nu e nevoie să încărcaţi bateriile respective. Altfel, aceste încărcătoare consumă energie electrică degeaba.

·         Numeroase aparate electronice continuă să consume curent electric în modul de „veghe”. O priză multiplă cu întrerupător vă permite să opriţi alimentarea televizorului sau calculatorului când nu le folosiţi, protejându-le astfel şi de suprasarcini sau supratensiuni accidentale.

Iluminatul

Se ştie deja că lămpile cu halogeni consumă mai puţin. Dar trebuie să fie luate măsuri de siguranţă în cazul utilizării lor. Tuburile fluorescente conţin mercur, o substanţă foarte toxică. De aceea lămpile fluorescente nu se aruncă la gunoi, ci se duc la locuri de recuperare specializate. Există şi măsuri de protecţie a ochilor.

Ventilaţia mecanică

Se recomandă ca locuinţele să aibă un sistem de ventilaţie mecanică, ce poate fi reglat pentru a asigura aerarea optimă, evacuând umiditatea excesivă din băi sau bucătării şi aerul viciat din încăperi. Pentru economia de energie, sistemul ar trebui să aibă un recuperator de căldură, care să folosească acea căldură din aerul evacuat din interior pentru a încălzi aerul introdus de afară. În cazul apartamentelor de bloc, hotele din bucătării vor evacua fumul şi vaporii de ce rezultă de la gătit. Dar trebuie să fie menţinute în stare bună de funcţionare şi hotele de ventilaţie prevăzute de proiectanţi la bucătării, băi , cămări sau debarale.

Mult succes!

Dolarul se va devaloriza cu 33%

Rezerva Federală a anunţat în 2012 devalorizarea progresivă a dolarului cu 33%

Rezerve Federal Open Market Committee (FOMC) a anunţat în decembrie 2012 că a stabilit obiectivul de a devaloriza dolarul cu 33% pe parcursul următorilor 20 de ani.
Devalorizarea va fi încă şi mai mare dacă Fed îşi va depăşi obiectivul de creştere cu 2%/an a preţurilor.

(Creştere preţuri=inflaţie=scădere a puterii de cumpărare a monedei=devalorizare).

Se consideră că o creştere a preţurilor cu 2% pe parcursul unui an este abia perceptibilă.
Dar efectul se cumulează an după an.
O creştere de 2% a preţurilor pe o perioadă de 20 de ani se traduce printr-o creştere a preţurilor cu aproape 50%. În 2032 , cu 100 $ se va mai putea cumpăra doar ce se cumpăra în 2012 cu 66,7 $ , iar pentru a cumpăra aceeaşi cantitate de bunuri ca în 2012 se vor cheltui 149,9, rotund 150$.
Aceasta este politica monetară stabilită în SUA pe termen mediu.
Se consideră că manipularea dobânzilor şi a valorii dolarului poate reduce indicele de şomaj
Dar rezultatele pe cei 40 de ani anteriori nu arată asta.
Unii analişti consideră că şi criza financiară din 2008 a fost cauzată în mare parte de eforturile Fed de a stimula economia americană prin menţinerea dobânzilor la un nivel foarte scăzut pe un inteerval de timp prea lung.
În cei doi ani care au trecut de la acest anunţ, dolarul s-a depreciat cu 3,57%.
Dacă se menţine acest ritm, în 16 ani dolarul va ajunge la 74% din valoarea actuală.
Putem vedea în graficul de mai jos evoluţia din trecut a inflaţiei- şi deci a puterii de cumpărare a dolarului -pe termen lung, în Statele Unite.

conform france-inflation

Fondul european pentru investitii strategice

UE crează un fond pentru relansarea economică a statelor membre

«Creem un nou Fond european pentru investiţii strategice», (EFSI) care va permite «mobilizarea a 315 miliarde de euro pe parcursul următorilor trei ani» a declarat Jean-Claude Junker, preşedintele Comisiei europene , la Parlamentul european.
«A venit timpul să lansăm lucrări şi să repunem Europa la lucru. Nu avem nevoie de alţi bani, dar avem nevoie de un nou început şi de multe investiţii» a subliniat el. 
Preşedintele Comisiei europene a evocat posibile proiecte de investiţii: 
«Văd copii dintr-o şcoală din Tesalonic lucrând pe calculatoare foarte noi, văd un francez încărcându-şi maşina electrică pe autostradă», 

Dar guvernul României s-o fi gândit la nişte proiecte strategice, pentru dezvoltarea României? Adică proiecte de dezvoltare durabilă, care să aducă beneficii României pe termen lung ? 

Planul, anunţat în Noiembrie,  se va sprijini pe o parte din bugetul european şi pe BEI, Banca Europeană de Investiţii, dar nu se va alimenta din contribuţiile directe ale statelor membre, chiar dacă uşa e deschisă pentru fiecare dintre statele participante.

"Statele membre ar trebui să participe la acest fond pentru a-i creşte eficacitatea" a spus domnul Junker în limba germană, cu adresă directă spre Berlin. "Trebuie să fim conştienţi că avem o comunitate de destin, asta implică solidaritatea cu toată lumea" a argumentat el, subliniind că sumele din contribuţiile statelor membre nu ar urma să fie contabilizate în deficitul lor şi nici în datoria lor. 
Răspunzând criticilor că acest plan ar fi lipsit de ambiţie, el a afirmat că banii mobilizaţi "sunt mai importanţi decât ceea ce pot face singure statele membre".
El nu a exclus ca fondul să depăşească 315 miliarde de euro. "Avem nevoie de un mecanism supplu, simplu de utilizat, care să poată să se dezvolte cu timpul. El va putea să fie reînoit în 2018, 2019, 2020" a mai adăugat el. (conform Agenţiei AFP)

Luxemburg nu pierde timpul 

Guvernul din Luxemburg acţionează rapid, prezentând deja Comisiei europene 35 de proiecte, care să fie parţial finanţate prin programul de investiţii european.
Cele mai multe dintre  proiectele prezentate Comisiei sunt cunoscute şi dezbătute de mult timp. Mai ales şantierul viitorului tramvai din oraşul Luxemburg , ce ar costa cam 500 de milioane de euro.
Marele Ducat a propus de asemenea Comisiei  dublarea căii ferate dintre Bettemburg şi capitală, precum şi reconversia situlurilor industriale de la Dudelange şi de la Wilz, precum şi îmbunătăţirea eficacităţii energetice. (conform lessentiel lu ).

De unde vor veni banii

Planul de investiţii dispune de trei axe:
1. Mobilizarea resurselor financiare de investiţii fără mărirea datoriei publice
3. Susţinerea proiectelor şi investiţiilor în domenii cheie cum ar fi infrastructurile, educaţia, cercetarea şi inovarea
3. Eliminarea barierelor sectoriale şi a altor obstacole financiare şi nofinanciare pentru realizarea investiţiilor.
Ameliorarea mediului de investiţii

În cadrul bugetului UE va fi creată o garanție în valoare de 16 miliarde EUR, care va fi alocată fondului . BEI va angaja 5 miliarde EUR. 

CUM VA FUNCȚIONA FONDUL ÎN PRACTICĂ?

Rolul Fondului este de a mobiliza fonduri private suplimentare în sectoare și domenii

specifice . Se estimează că efectul multiplicator al fondului va atinge 1:15 prin investiții în

economia reală. Acesta este rezultatul capacității inițiale de asumare de riscuri a fondului și

reprezintă o medie estimată, calculată după cum urmează: Pentru fiecare euro inițial pentru

care fondul asigură protecție, BEI ar putea pune la dispoziție 3 EUR unui anumit proiect sub

formă de creanțe subordonate. 

Se poate preconiza că investitorii privați vor fi dispuși să investească în

tranșele de rang superior ale aceluiași proiect. Experiența BEI și a Comisiei Europene arată că

1 EUR sub formă de creanțe subordonate catalizează investiții totale de 5 EUR: 1 EUR sub

formă de creanțe subordonate și în plus 4 EUR sub formă de creanțe cu rang prioritar.

Aceasta înseamnă că 1 EUR de protecție asigurată de fond generează investiții private în

economia reală de 15 EUR, care altfel nu s-ar fi realizat. Acest efect multiplicator de 1:15

reprezintă o medie prudentă, bazată pe experiența din trecut în materie de programe ale UE şi BEI.

Exploatarea pe deplin a fondurilor structurale și de investiții europene:

1. O utilizare dublă, la nivel global, a instrumentelor financiare inovatoare pentru

perioada 2014-2020. Utilizarea în mai mare măsură a instrumentelor financiare

inovatoare în detrimentul granturilor ar trebui să creeze un efect de pârghie

suplimentar pentru fiecare euro mobilizat. Prin dublarea volumului instrumentelor

inovatoare și prin utilizarea efectului de pârghie astfel creat, între 2015 și 2017 ar

putea fi mobilizate investiții suplimentare în economia reală de cel puțin 20 de

miliarde EUR.

2. Statele membre și regiunile pot să mărească, la rândul lor, efectul multiplicator al

fondurilor UE prin creșterea cuantumului cofinanțării naționale dincolo de cerințele

legale minime.

3. În fine, statele membre sunt invitate să utilizeze în mod optim fondurile UE care încă

mai sunt disponibile din perioada de programare 2007-2013 și să se asigure că

acestea sunt utilizate pe deplin în sprijinul acestui Plan de investiți
Proiectele trimise de toate statele din UE totalizează circa 500 miliarde de euro!

România a trimis la Comisia Europeană o listă cu peste 200 de proiecte, în valoare de peste 62,5 milioane de euro

Cele mai mari sume ar fi pentru  autostrăzi , reabilitări de căi ferate şi pentru linia de metrou Voluntari-Bragadiru, precum şi lungirea liniei de metrou Pipera cu încă două staţii şi finalizarea liniei de metrou Drumul Taberei.
Clujul a cerut bani pentru universităţi, Spitalul Regional de Urgenţă şi pentru Institurul Oncologic