Se afișează postările cu eticheta rom. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta rom. Afișați toate postările

sâmbătă, 29 iunie 2013

Tigan sau rrom

Falsă problemă

De mai multă vreme spiritele se inflamează în jurul disputei: denumirea de ţigan este corectă, sau- dimpotrivă - ar trebui interzisă (!), ori cea de rrom ar trebui interzisă (!)
Lucrurile, de fapt, sunt foarte simple:

"ţigan" este denumirea în limba română, iar "rrom" este denumirea în limba proprie a etniei.

vineri, 22 martie 2013

Cine vrea sa-i lipseasca pe tigani de numele lor stramosesc?

Originea cuvântului ţigan

În 1068d.H, un călugăr armean a scris că în anul 1054 d.H. au sosit la Constantinopol, din Asia Mică, unii numiţi "athinganoi", grup ce se ocupa cu ghicit şi vrăjitorie.
Din acest cuvânt a derivat "atsiganos" (aţigani).
O altă menţiune în documente datează din secolul XII, când patriarhul Antiohiei Teodor Balsamo comentează interdicţia de a face descântece, ghicirea viitorului sau leacuri, menţionând printre cei care se ocupau cu asta şi pe athinganoi.
Istoricii şi ligviştii au remarcat asemănarea limbii ţigăneşti cu limbile actuale ale Indiei.
Mihail Kogălniceanu consideră că prima consemnare certă privind existenţa ţiganilor în Europa datează din anul 1260, când Ottocar II, regele Boemiei îi scria papei Alexandru IV, amintind printre altele şi că în armata lui Bela al IV-lea regele Ungariei existau şi cete dintr-o populaţie numită "Cingari" - denumire cu care sunt numiţi şi astăzi ţiganii în Ungaria. (se poate observa asemănarea între denumirile  „cingari” și „zingari” , „zigeuner”și  „țigani”).    De menţionat că în franceză ţiganii mai sunt numiţi şi boemieni (bohémiens) , adică veniţi din Boemia. De acolo derivă şi termenul de "boem", adică nomad, om fără domiciliu stabil.
În august 1419, ţiganii au fost semnalaţi în Franţa, la Châtillon-sur-Chalaronne, în regiunea Bresse. În secolul al XIV-lea, ţiganii s-au răspândit în  Europa centrală. 

În limba greacă, atsiganos înseamnă " de neatins, intangibil, impur", provenind probabil din poziţia de paria pe care o aveau ţiganii în India (unde au şi acum acelaşi statut de castă).
Ulterior, s-a pierdut particula peiorativă "a", rămânând termenul de "tsiganos", care înseamnă tocmai "pur, de atins", prin urmare era un termen de laudă şi nicidecum peiorativ.
În limba ţigănească se foloseşte forma : o tsigano "ţiganul", cuvânt care a fost preluat în cam toate ţările europene sub formele: tsiganes, gitanes, gitanos, zingari, zigeuner.
În studiul academic făcut de Lucian Cherata se arată că în limba ţigănească se foloseşte cuvântul ţigan sub forma o tsiganoţiganul, după cum se vede, foarte asemănătoare cu echivalentul în alte limbi şi poate, şi din acest motiv, s-a crezut că nu există acest cuvânt în limba ţigănească. 
Este adevărat şi faptul că, pentru identificare directă, este preferat cuvântul o rrom “ţiganul” prin intermediul expresiei san rrom ? “eşti ţigan ?”, dar este şi situaţia în care, pentru sublinierea apartenenţei cuiva la etnie, se foloseşte expresia san rrom tsiganiako ? “eşti ţigan de ţigănie ? (autentic! – n.n.))”. Faptul că nu se foloseşte niciodată altă expresie arată că cei doi termeni au fost folosiţi în paralel în limba ţigănească, dar cu semnificaţii precise: rrom pentru identificare în interiorul comunităţii şi ţigan pentru sublinierea gradului maxim de autenticitate al individului care se revendică a face parte din această etnie.
În limba greacă s-au păstrat până în zilele noaste atât forma atsiganos, cât şi tsiganos, cu acelaşi înţeles.
În 1348, într-un document al ţarului Duşan al Serbiei, apar ca echivalente două denumiri (ciganinū/aciganinū).
în Dicţionarul etimologic al limbii române al lui Alexandru Ciorănescu,  termenul ţigan prezintă şi varianta aţigan, provenit din grecescul (a)tsiganos, prin intermediul slavului (a)ciganinū. (După alţi cercetători,  „ numirea de ţigan este o numire a lor proprie, pe care au adus-o de unde au venit, şi derivă, după cum am spus mai sus, de la
cingari, numele unui popor care trăieşte şi astăzi în India.”  
Într-o posibilă etimologie sanskrită, cingar,  poate proveni de la ci-ga-ar, cigār, ci(n)gār unde ci- înseamnă „a căuta, a cerceta” , –ga- „care merge, care se mută”, iar ar(ur) este o terminaţie specifică a cazului ablativ pentru substantive animate. Ar fi deci o referire la modul de trai nomad. 
Este de remarcat existenţa permanentă a celor doi termeni, cu echivalenţă semantică, atât în limba greacă, în limbile slave cât şi în limba română. )

Rezultă că ambii termeni îşi pierduseră sensul peiorativ şi erau, pur şi simplu, denumirea etniei ţigăneşti, atât pentru cei dinafară, cât şi în interiorul etniei.  
În acelaşi timp, termenul r(r)om,dom sau lom sunt variante cu aceeaşi semnificaţie, de "bărbat, stăpân al casei, dar şi bărbos, păros".
Este normal să se redea  ţiganilor apelativul lor istoric (ţigan) cu semnificaţia lui corectă, care nu are nimic insultător,  şi rămâne cu sensurile iniţiale cel de-al doilea apelativ ( r(r)om ), în înţeles mai restrâns, acela de identificare la nivel familial şi comunitar, în interiorul etniei.

Numele istoric de ţigani este deci foarte vechi şi răspândit în întreaga Europă, certificând faptul că această etnie locuieşte de foarte multă vreme în toate ţările din Europa şi are dreptul să locuiască acolo.  

Termenul de rom (rrom) produce în schimb o discriminare, însemnând că etnia aceasta ar exista doar în estul Europei şi deci nu ar avea dreptul să locuiască în Vest, mai ales că România şi Bulgaria nu sunt primite cu drepturi depline în UE. 

Ţiganii din ţările din vest refuză să fie numiţi "romi", pentru a nu fi confundaţi cu cei proveniţi din est. 

Iar pe ţiganii de la noi, cineva i-a păcălit să ceară a fi numiţi "romi" tocmai pentru a li se refuza apoi dreptul de reşedinţă în Vest!

Situație extrem de convenabilă pentru țările din spațiul Schengen, pentru că dacă le-ar fi dat de acolo o altă denumire țiganilor din Est, asta ar fi fost discriminare, însă dacă ei înșiși cer în gura mare să li se dea o denumire distinctă, e „la fix”, nu?


Pe site-urile franţuzeşti, vedem că denumirea  Tsiganes se referă la ţiganii din Franţa, care au creat  Uniunea franceză a asociaţiilor tsigane, unde s-au grupat "oamenii voiajului" de acolo, dintre care unii francezi (francez înseamnă că are cetăţenia franceză, la ei nu sunt "minorităţi conlocuitoare")  : manouches, bohémiens, romanichels sau gitans. 
Termenul de Rom este rezervat nomazilor din Est, din România şi Bulgaria - deci cei expulzabili!

Originea indiană demonstrată de studii genetice

Studiile genetice efectuate asupra ţiganilor din Balcani, arată că 50% din cromozomii mitocondriali Y şi din  l'ADN -ul mitocondrial studiat aparţíne haplagrupului masculin H şi la haplagrupului feminin M; amândouă sunt larg răspândite în Asia de Sud şi Asia Centrală. ( Origins and Divergence of the Roma (Gypsies), David Gresham, Bharti Morar, Peter A. Underhill, et al, Am J Hum (2001) ; The Eurasian Heartland : A continental perspective on Y-chromosome diversity, Wells et al. )

După cercetările genetice ale UWA, caracteristicile genetice ale populaţiei ţigăneşti permit să se demonstreze originea lor indiană şi să estimeze originile migraţiei lor la acum 32 - 40 generaţii.
(Laboratory of Molecular Genetics, Western Australian Institute for Medical Research and UWA Centre for Medical Research (Université d'Australie-Occidentale) )

----------------------------------------------------------------------------------------------------------------