Se afișează postările cu eticheta insolit. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta insolit. Afișați toate postările

marți, 26 august 2014

Boala limbii albastre

Febra catarală a rumegătoarelor -bluetongue

Auzim zilele acestea despre alerta declanşată de această boală depistată la unele vite din România, dar explicaţiile relative la subiect, pentru publicul larg,  sunt prea puţine, aşa că sunt utile câteva detalii.

Este vorba despre o boală virală (produsă de un virus) care nu se ia la om şi care este transmisă frecvent de nişte specii de muşte care sug sânge numite Culicoide.

Ceratopogonidele (Ceratopogonidae) .
Aceste insecte cu două aripi, (numite midge în engleză)sunt  asemănătoare cu ţânţarii,   dar au doar 1-3 mm lungime. Ele înţeapă mamiferele, dar şi păsările şi batracienii şi sug sânge. Ele sunt de multe feluri (mai mult de 1300 de specii) . Unele dintre ele pot transporta virusul febrei catarale (boala limbii albastre), sau agentul patogen al ciumei cailor sau al encefalitei cailor. Ele transmit de asemenea paraziţi ai păsărilor, maimuţelor , cailor şi bovinelor.


Culicoides occidentalis  ar fi principalul vector al virusului ce provoacă boala "limbii albastre", despre care se ştia că afectează de obicei vitele din Columbia Britanică. În Scoţia, aceste insecte sunt foarte răspândite. Înţepăturile lor pot provoca şi alergii prin proteinele aflate în saliva lor.

Virusul a fost detectat la sfârşitul anilor 1950 în sudul Spaniei şi Portugaliei, apoi în Corsica  şi în sudul Franţei, unde au fost iniţiate campanii de vaccinare.
După 2006 o altă variantă a virusului s-a multiplicat în Europa de Nord- în Belgia, Germania şi Olanda, apoi şi în Franţa.
În total ar fi cam 25 de serotipuri (proprietate antigenică ce permite identificarea virusului prin ser), astfel că vaccinarea contra unui serotip nu protejează neapărat contra celorlalte serotipuri.

Din pricina pagubelor economice aduse de această boală, ea figurează pe lista A a Oficiului Internaţional al Epizootiilor (OIE).


Boala transmisă de căpuşe


Transmiterea bolii se face doar prin intermediul sângelui infectat transmis prin intermediul insectelor care sug sânge (cum sunt şi căpuşele) sau chiar a acelor de seringă folosite la mai multe animale, sau prin intermediul fluidelor ce nu au stat în aer.

S-a demonstrat că mai multe specii de căpuşe pot transmite acest virus , explicându-se astfel supravieţuirea virusului pe timpul iernii. 

Se credea în trecut că boala nu atacă decât ovinele, dar faptele dovedesc că nu este aşa. 
Serotipul 8, care a fost semnalat în Olanda, Germania , Belgia şi Franţa produce îmbolnăvirea bovinelor şi deseori creşterea mortalităţii viţeilor.

Simptomele vitelor bolnave:

Febra, salivare excesivă, edeme (umflături) la bot,  inflamarea mucoaselor din zona botului, limba umflată şi colorată în albastru şi înroşirea ugerelor, uneori şchiopătare.
Unele animale pot să fie infectate, dar să nu prezinte simptome şi pot fi exportate -de pildă.
(*Asta, dacă cei care importă nu pun clauze asigurătoare în contract !)
Acest lucru poate explica extinderea bolii în zone în care nu se pomenise mai înainte. 

Consecinţele bolii:

Probleme respiratorii, pierdere în greutate (pentru că animalul nu mănâncă), uneori moartea animalului în 8-10 zile, sau - în cazul supravieţuirii - întârziere în creştere şi dificultatea reproducerii , risc de avort la animalele gestante , scăderea numărului de fătări .
Pentru crescătorii de animale există consecinţe economice .

Tratamentul animalelor bolnave

Fiind o boală provocată de un virus, nu există un medicament specific .
Dar îngrijirea acordată aimalului îi poate mări şansele de supravieţuire.
Animalul bolnav nu trebuie să fie ţinut în soare, (pentru că ele devin sensibile la soare şi pot căpăta răni grave.) , ci adus în grajd.  Va fi ferit de noi înţepături ale insectelor care sug sânge. 
(Se vor aplica produse insecticide recomandate de veterinar pe corpul animalului , mai ales pe bot, picioare şi burtă, unde este înţepat de insecte) 
Animalul vor primi furaje mai moi, pentru că are gura inflamată şi nu poate mînca o hrană tare sau ţepoasă.  Se vor spăla ugerele , se vor aplica pomezi cicatrizante - cum ar fi o cremă cu gălbenele, de pildă - şi se vor folosi produse dezinfectante. 
Ca tratament medical, medicul veterinar poate prescrie antiinflamatoare pentru a limita febra , durerea şi celelalte simptome.  În caz de plăgi extinse sau de suprainfectarea plămânilor,  sunt indicate antibioticele. 

Măsurile ce au fost luate în Vest

În ţările occidentale, după mai mulţi ani de luptă contra bolii prin vaccinări sistematice (contra serotipurilor 1 şi 8) şi măsurile de carantină şi de luptă contra insectelor care transmit virusul, boala a devenit rară.

Dezinsecţia trebuie făcută atât la nivelul animalelor (bovine sau ovine) cât şi la nivelul clădirilor şi vehiculelor. Construcţiile şi vehiculele trebuie să fie dezinsectizate înainte de a primi alte animale. 
Dacă animalele ies la păşune, evident că mai întâi trebuie stârpite căpuşele din zonă, folosindu-se produse aprobate de organele sanitare.


duminică, 27 aprilie 2014

joi, 2 ianuarie 2014

vineri, 8 noiembrie 2013

miercuri, 20 martie 2013

Cand copiii au presimţiri


Kayleigh Lawrie


O fetiţă de 14 ani, Kayleigh Lawrie, şi-a dat seama că este în pericol atunci când tatăl său a urcat-o într-o maşină condusă de prietenul tatălui, cu care acesta băuse o cantitate apreciabilă de alcool. Ea a vrut să coboare din maşină, dar tatăl nu i-a permis. Ea rămas pe bancheta din spate, alături de fiul de 13 ani al şoferului.
De pe telefonul mobil, a trimis un mesaj pe Facebook: ”Cred că o să mor, vă iubesc pe toţi”.
Câteva minute mai târziu, şoferul beat a pierdut controlul volanului iar fetiţa şi-a pierdut viaţa. Băiatul de 13 ani a suferit fracturi la faţă. Cei doi beţivi nu au fost răniţi.(Maşina avea air-bag uri în faţă). 
S-a întâmplat pe 5 august 2012, în Lincolnshire. Şoferul a fost condamnat la 6 ani de închisoare şi alţi doi ani interzicere de a mai conduce autoturisme.  

joi, 14 februarie 2013

Trasnet papal

Excomunicare cerească



Bulele (decretele) papale de excomunicare sunt date când e vorba despre o interzicere, sau despre sfârşitul serviciilor şi auspiciilor religioase.
Excomunicarea este aplicată mai ales în caz de erezie sau de moravuri contrare directivelor Bisericii.
În anumite cazuri s-a recurs la bula de aur.  Bula de aur este un document emanând de la papă  care subliniază importanţa deosebită a decretului sau a condamnării şi care este sigilată cu un sigiliu de aur.

Vocabularul utilizat de papi în diferitele tipuri de decrete este distinct. 
Se menţionează că, în cazul unei excomunicări simple, papa fulminează (din latinul fulminare, a lansa trăsnetul), adică el o formulează cu impetuozitate, cu mânie. 

Interesantă coincidenţă, pe 12 ianuarie, în ziua în care papa Benedict al XVI-lea şi-a anunţat retragerea, un trăsnet (fulmine) a lovit cupola Vaticanului.

Cine a fulminat, în acest caz?














Desigur, în epoca montajelor artistice de fotografii, au fost întrebări asupra autenticităţii fotografiilor.  Pentru că au fost mai multe. Întâi a publicat fotograful Alessandro Di Meo de la agenţia de presă Ansa. Apoi, a fost AFP, cu fotografie din alt unghi, dar cu acelaşi fulger. Iar în final, un film de la BBC. Fotograful Alessandro Di Meo povesteşte că în timp ce pregătea aparatul un alt fulger a lovit cupola.......
Se poate vedea filmul de la BBC aici:
http://www.huffingtonpost.it/2013/02/12/fulmine-sul-vaticano-e-caduto-il-giorno-delle-dimissioni-del-papa-e-vero_n_2668006.html
Între timp, pe net au apărut mai multe montaje cu acelaşi fulger deasupra a diferite catedrale,  dar nu există şi proba filmată, prin urmare cea de la Vatican e originală iar restul-imitaţii 
Comentarii mult mai numeroase au fost însă asupra motivelor gestului papei.

Cotidianul DIE WELT a scris că " încă de cînd fostul Cardinal Ratzinger a devenit Papa Benedict al XVI-lea: el nu a rîvnit la această funcţie care l-a smuls din lumea cărţilor, catapultîndu-l în vîrful ierarhiei ecleziastice şi în miezul dilemei în care se află la ora actuală biserica: „dacă rămîne anacronică, rezistînd spiritului vremii, îşi pierde enoriaşii, dacă se adaptează acestuia, are aceeaşi soartă.” Or, cărturarul Ratzinger, care s-a autodefinit ca un „slujbaş al adevărului”, este încredinţat că bisericii îi va merge bine doar dacă nu va accepta nici un rabat la tăria credinţei, menţionează cotidianul citat. 
Dar, cel mai bine putem vedea din însuşi textul hotărârii:




Oricum, termenul de demisie nu mi se pare potrivit pentru un suveran. Termenul ar fi ABDICARE

miercuri, 16 ianuarie 2013

Cu GPS -ul prin Europa


zagreb

Încrederea excesivă în tehnologie dăunează 

O belgiancă de 67 de ani a devenit celebră după ce şi-a ratat ţinta de destinaţie cu circa  1300 km, urmând neabătut indicaţiile GPS-ului ei.
Intenţionând să meargă la gara din Bruxelles, aflată la 73,5  de km de casa ei din Solre-sur-Sambre,  doamna s-a orientat după dispozitivul său de ghidaj, străbătând cu neştirbită încredere aproape toată Europa, în căutarea gării cu pricina.
A fost nevoită ca, pe parcursul celor două zile în care a şofat, să facă de două ori plinul de benzină şi să se oprească pentru a dormi puţin. Nu a dat atenţie panourilor indicatoare, având informaţii suficiente din partea dispozitivului mult mai modern.
Traversarea Germaniei şi a Austriei nu i-au oferit prilejuri de îndoieli asupra corectitudinii traseului.
Slovenia i s-a părut de asemenea foarte asemănătoare cu ceea ce ştia de acasă. Când a ajuns, însă, în Croaţia, ceva a făcut-o să-şi dea seama că nu se mai afla în Belgia......S-a oprit la Zagreb.
Cum fiul ei îi declarase, între timp, dispariţia la poliţie, autorităţile au ajutat-o să revină acasă.

Ştirea din presa franceză e completată de informaţia că fiabilitatea şi precizia sistemului GPS nu sunt identice în fiecare punct al globului......e un fapt recunoscut.

Interesant este faptul că nu este primul caz de acest fel.  
Duminică, cinci turiste asiatice care voiau să ajungă la Lourdes- cunoscut punct de pelerinaj din Hautes-Pyrénées, Franţa, s-au trezit la 800 km de destinaţia dorită, fiind ghidate de GPS-ul lor spre un sat din Finisterre, unde se află o capelă cu nume asemănător. (Povesteşte ziarul regional Ouest-France). Cele cinci tinere femei veniseră cu avionul de la Los Angeles până la Roissy, lângă Paris, rezervaseră prin internet  camere la un hotel din Lourdes, dar s-au trezit într-un sat aflat la 800 km de ţinta lor. Proprietara unui bar le-a oferit o hartă tipărită şi le-a indicat traseul către Pirinei, unde se află locul de pelerinaj Lourdes.