Se afișează postările cu eticheta fracturare hidraulica. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta fracturare hidraulica. Afișați toate postările

sâmbătă, 14 martie 2015

Cutremurele si extragerea de petrol si gaze

Cutremure provocate de injectare de apa in sol

Un articol publicat în iulie 2014 de Le Figaro la rubrica știință & mediu spune că o mai bună cunoa;tere a geologiei ar putea duce la scăderea numărului de cutremure legate în special de exploatările de gaze de șist.

O creștere semnificativă a numărului de cutremure a fost înregistrată anul trecut în Oklahoma-SUA. Această frecvență fără precedent a mișcărilor seismice a fost legată de stocarea subterană a apelor uzate. În acest stat din centru Statelor Unite , apa  fusese folosită pentru fracturarea hidraulică a rocilor pentru extragerea gazelor de șist . Această problemă a cutremurelor provocate de activitatea umană a fost întâlnită și ca efect al altor industrii, cum ar fi geotermia, care de asemenea injectează și stochează apă în rezervoare subterane.

Numărul de cutremure din statul Oklahoma a fost de 40 de ori mai mare în perioada 2008-2013 decât cel înregistrat între 1975 și 2007, spune Katie Keranen, principalul autor al articolului publicat pe această temă în revista Science pe 3 iulie 2014. Katie Keranen este profesor de geofizică la universitatea Cornell din New York.

În Oklahoma, volumele de apă uzată stocate în subsol (prin intermediul puțurilor de injecție) s-a dublat între 2004 și 2008, din pricina dezvoltării exploatărilor de gaze de șist. Creșterea numărului de cutremure ar fi legată în special de patru dintre cele 9000 de puțuri de injecție a apelor uzate din zonă și care se întind pe 2000 km2. Aceste 4 puțuri principale ar fi contribuit la apariția a 20% dintre cutremurele din centrul Statelor Unite din ultimii ani - estimează autorii în revista Science.

Pentru a putea incrimina în mod aproape sigur volumele de apă uzată injectate în adâncime, cercetătorii au folosit modele matematice asupra migrației fluidelor. După François Cornet, cercetător la Școala și observatorul științelor pământului la universitatea din Strasbourg, «acest mecanism este bine descris încă de la începutul anilor 1960. 
Apa injectată în subsol poate modifica echilibrul forțelor care se aplică asupra rocilor și poate permite eliberarea de "stres de forfecare" prin alunecarea straturilor de teren, care, dacă se petrec rapid, dau naștere la mici mișcări seismice».

Apa face să se zguduie orașul Basel din Elveția

Injectarea de apă , care mai e folosită și pentru geotermie, pentru a se menține presiunea în rezervorul cu apă caldă a făcut astfel să se zguduie și orașul Basel din Elveția la începutul anilor 2000. Locuitorii au fost surprinși de cutremure cu magnitudini 3,4. Expertul adaugă: «nefiind obișnuii cu astfel de mișcări seismice, populația locală a reacționat negativ. În schimb, populația care trăiește în preajma sitului geotermic al Geyserilor din California , unde exploatarea generează mai multe seisme cu magnitudinea 4 pe an nu a avut reacții ». (Este o regiune cu activitate seismică recunoscută și cutremurele au fost puse pe seama faimoasei falii din California. Clădirile sunt astfel configurate pentru a rezista la cutremure).
O dificultate a cutremurelor provocate de activitățile umane provine din faptul că „anumiți industriași au o abordare mai degrabă experimentală decât științifică” apreciază cercetătorul francez. Adică, ei nu ar fi evaluat suficient permeabilitatea straturilor , numărul și  amplasamentul  de puțuri și nici volumul maxim de apă ce poate fi injectată , ori debitul admisibil pe fiecare puț.

Aceste îmbunătățiri ar fi necesare . Căci în Oklahoma cutremurele induse de activitățile umane au fost resimțite la peste 30 de kilometri distanță de punctul de plecare. 
Cercetătorii preconizează o ameliorare a practicilor industriașilor, o întărire a reglementărilor o supraveghere a presiunii pe suprafață , o rețea de captatori seismici în zona de stocare a apelor uzate și în fine accesul public la aceste măsurători.

Oamenii de știință federali ai USGS au arătat clar  legătura dintre industria petroliferă și cutremure.
USGS = United States Geological Survey (organismul de Geologie american)
Încă din  anul 2012, oficialii U.S. Geological Survey au spus că una dinte etapele procesului de fracturare hidraulică, eliminarea unor volume mari de apă sărată și cu conținut de chimicale prin injectare în pământ la mare adâncime a fost legată de creșterea masivă a activității seismice din Oklahoma. 
Între timp, oamenii de știință federali ai USGS au arătat clar evaluarea lor asupra legăturii dintre industria petroliferă și cutremure. „Această creștere a activității seismice , în special în centrul Statelor Unite nu este rezultatul unor procese naturale” se putea citi într-o declarație a USGlicată în ultima lună. „Injectarea în profunzime a apelor uzate este principala cauză a creșterii spectaculoase a seismelor detectate și a creșterii corespunzătoare a riscului seismic în centrul Statelor Unite.”

Indicele recentelor cutremure din Oklahoma este o netă abatere de la normă. Această situație a cunoscut un vârf de cutremure în 2014 care a situat statul pe primul loc în privința activității seismice, depășind California, care este o zonă situată pe o cunoscută falie generatoare de cutremure.

Societățile de asigurări se adaptează la cutremurele produse de fracturarea hidraulică

Circa 15 la sută dintre cei din Oklahoma au acum asigurare contra cutremurelor a spus Comisarul de asigurări din Oklahoma John Doak. 
Numărul asigurărilor a crescut cu aproximativ 2% în 2011 și depășește California, unde doar 10% dintre locuitori au o asigurare la cutremur.

Conform ziarului „Dallas Morning News” companiile de asigurări și-au mărit tarifele pe anul viitor , așteptând raportul USGS , în care se vor evidenția pe hartă zonele din vecinătatea puțurilor de foraj în care se prevede că se vor induce  cutremure . Primele de asigurare vor fi mai mari în numeroasele zone în care se exploatează gaze și petrol de șist.
În anul trecut, USGS a legat direct un cutremur cu magnitudinea 5,7 din Oklahoma de industria de fracturare intensivă din acest stat. 
 În Oklahoma au ajuns să fie semnalate și 11 cutremure pe zi
„Observația că un cutremur indus de om poate declanșa o cascadă de cutremure, inclusiv implicații importante legate de injectarea de ape uzate”  a explicat seismologul Elisabeth Cochran, de la USGS.
Numeroase  cutremure au lovit zona Dallas în ultimii 6 ani iar oamenii de știință au demonstrat că operațiunile de fracturare hidraulică de pe terenuri învecinate erau cauza acestora.

Frecvența și intensitatea activității seismice au crescut în toată regiunea centrală a Statelor Unite , în statele Arkansas și Coorado. Ohio și Texas și se consideră că fenomenul a fost cauzat de fracturarea hidraulică. US Geological Survey consideră că sunt necesare mai multe studii în acest sens și că micile cutremure nu ar fi provocate de fracturarea hidraulică, dar că această tehnologie este vinovată pentru amploarea celor mai mari cutremure.
 În Oklahoma cele mai mari cutremure de pământ s-au produs în vecinătatea puțurilor de injecție. (Business Week - planetpost)

vineri, 19 decembrie 2014

Petrol de sist

Petrolul de şist se extrage tot prin fracturare hidraulică

S-a vorbit mult despre gazele de şist , despre care găsiţi chiar aici multă documentaţie.
Nu s-a scris mai deloc despre petrolul de şist (în engleză shale oil), care se extrage tot prin metoda fracturării hidraulice.
conf. stop-petrole-de-schiste77/2011 . 
Între timp au apărut mai multe companii care exploatează hidrocarburile ce erau ale noastre: Chevron, Gazprom ş.s.m.d. În Franţa, în schimb, fracturarea hidraulică a fost interzisă!
În Germania, practic este tot interzisă.În Marea Britanie, prin interdicţiile puse, iarăşi nu se poate face. În Polonia sunt puse taxe mari, condiţii severe şi e concesionat doar 15% din teritoriu.
Doar la noi e concesionat 75% din teritoriu , inclusiv în zone cu activitate seismică intensă, ori în zone cu ape minerale, ori în rezervaţii naturale. 

Este vorba despre un petrol uşor conţinut în formaţiuni geologice poroase cu permeabilitate scăzută, cum ar fi şisturile sau gresia.
Este vorba despre un tip de petrol uşor de rezervoare etanşe (în engleză tight oil sau light zight oil, prescurtat LTO)
Producerea de petrol de şist recurge la aceleaşi procedee de extracţie (fracturarea hidraulică) şi foloseşte deseori foraje orizontale în continuarea celor verticale ca şi în cazul exploatărilor de gaze de şist.
Acest petrol este diferit de petrolul ieşit din şisturile bituminoase (care mai este numit şi ulei de şist).
Caracteristicile zăcămintelor
Formaţiunile de petrol de şist sunt heterogene şi variază foarte mult chiar pe distanţe mici, chiar pe parcursul aceluiaşi foraj orizontal sau de la o sondă la alta. Asta face ca estimările zăcământului să fie dificile.
Producerea de petrol de şist cere un aport de gaz natural.
Condiţii de exploatare
Se începe prin forarea unui puţ ce poate merge până la 3km adâncime, după care forajul se face orizontal pe lungimi de 2-3 km. Se pompează în aceste foraje un produs de fracturare hidraulică (apă, petrol, azot, dioxid de carbon sau propan lichefiat), la care se adaugă aditivi chimici pentru a se creşte presiunea în rocă până la fracturarea (zdrobirea) acesteia şi un agent de menţinere a golurilor din roca fracturată (nisip sau bile de ceramică).
Exploatarea petrolului de şist cere mult mai multe puţuri de foraj decât exploatarea petrolului convenţional.
Producţia de petrol de şist scade rapid
Ca şi în cazul gazelor de şist, producţia sondelor de petrol de şist scade foarte rapid.
Dacă un zăcământ convenţional poate produce timp de 25 de ani, un zăcământ de petrol de şist nu produce mai mult de 5 ani, cu o scădere a producţiei începând din al doilea an.
Pentru a se menţine producţia, trebuie să se foreze fără încetare, noi şi noi puţuri.
Unii specialişti consideră că acest lucru ar constitui o dificultate insurmontabilă în Europa.
Dar ce, România e în Europa?
Apa freatică.
Un raport făcut public în februarie 2014 a stabilit că cele 40 000 de puţuri forate în SUA, dintre care
jumătate în Texas, au consumat 370 000 000 m3 de apă. Trei sferturi dintre aceste puţuri se găsesc în regiuni semi-aride sau care suferă de secetă.  Ca urmare a exploatării hidrocarburilor în acest mod, în unele locuri apa freatică a coborât cu circa 100m în ultimii ani.
După un raport,
«boom-ul fracturării hidraulice a gazului şi petrolului de şist cere mai multă apă decât avem la dispoziţie ».
Poluare atmosferică
Locuitorii din zona puţurilor se plâng de dureri de cap, ameţeli şi sângerări nazale.
Mari concentraţii de sulfuri
La exploatarea petrolieră de la Bakken (de petrol de şist) s-a constatat o mare concentraţie de sulfură de hidrogen, ceea ce pune probleme de siguranţă pentru lucrătorii care trebuie să manipuleze produsul extras şi pune probleme de asemenea pentru canalizare.

La Colocviile pluridisciplinare legate de "Gaz şi Petrol de şist " în Franţa în 2011,2012, 2013, conferinţele au tratat:
  • miza tehnologică asociată cu hidrocarburile neconvenţionale
  • riscurile toxicologice asociate cu gazul şi cu petrolul de şist
  • riscurile hidrologice
  • riscurile geologice şi seismologice
  • riscurile toxicologice şi sanitare
Probleme de transport
Exploatarea petrolului cere numeroase vagoane-cisternă, transportul pe cale ferată fiind mai economic decât construirea de oleoducte din pricina duratei mici de viaţă a acestor puţuri. (Deşi costul transportului pe cale ferată e de trei ori mai mare decât transportul prin conducte).
Asta predispune la accidente feroviare.
De asemenea, în caz de accident rezultă poluări majore ale mediului.
sursa principală: wikipedia

Costul de extracţie limitează preţul

Costul de extracţie al petrolului de şist este estimat la 75 $/baril. Dacă preţul petrolului pe piaţă scade sub acest barem, producerea de petrol de şist nu mai este rentabilă. 
Unii experţi consideră însă că în 5 ani preţul petrolului va ajunge la 150 $/baril, pe de o parte ca urmare a epuizării rezervelor de petrol de şist şi pe de altă parte ca urmare a scăderii investiţiilor de explorare din pricina preţului scăzut al petrolului. În această situaţie, firmele petroliere se îndreaptă spre exploatarea petrolului de şist din alte ţări. Dar cam toată lumea a aflat deja că producţia de petrol de şist este efemeră. 
Totuşi, petrolul de şist de la noi s-ar putea să revină mai ieftin companiilor străine, pentru că la noi redevenţa e practic neglijabilă ,concesiunile se obţin probabil foarte ieftin şi mâna de lucru autohtonă e foarte ieftină. De asemenea, nu există controale sau condiţii de mediu, nu se cere tratarea apei uzate, nimeni nu întreabă ce substanţe chimice se folosesc sau ce procedee tehnologice. 
Azi de pildă, costul barilului de petrol brut la bursă era 55,04 $.




Compania OMV Petrom anunță că a descoperit un nou zăcământ de petrol și gaze în județul Buzău. 
Posibila viitoare sondă este în perimetrul VIII Urziceni Est, la o adâncime de peste 2.500 de metri
(Cum adâncimea corespunde cu cea la care se exploatează hidrocarburi de şist- mai numite şi hidrocarburi din roca-mamă- iar amplasamentul se găseşte lângă o zonă din care zăcământul petrolier este aproape epuizat  - "matur" - deducem că este vorba despre petrol de şist, motiv pentru care a fost necesară asocierea cu Hunt Oil- una dintre societăţile care exploatează hidrocarburile de şist din zona Eagle Ford, dar şi din alte părţi ale lumii n.n.)

 Descoperirea a fost făcută în cadrul parteneriatului de explorare onshore încheiat în 2010 de OMV Petrom şi subsidiara grupului petrolier american Hunt Oil. Asocierea vizează explorarea blocurilor I Adjud şi VIII Urziceni Est, operatorul fiind Hunt Oil.


Vedeţi şi aici date despre sonda Burcioaia 700, de lângă Adjud 

http://nazone.ro/2013/11/noua-sonda-pentru-gaze-sau-petrol-de.html


Fracturarea hidraulică (fracking) este unul dintre principalele subiecte de discordie în întreaga lume,
«Această tehnică face obiectul controverselor, inducând un anumit număr de riscuri şi de daune. Slaba densitate a hidrocarburilor impune un număr mare de puţuri de foraj şi o durată mică de viaţă a fiecăruia dintre acestea. Se presupune un risc de poluare a subsolurilor, deci şi a apei freatice, şi tehnica de foraj profund pare actualmente a fi prost stăpânită în privinţa consecinţelor sale geologice »

după site-ul Futura Sciences.

miercuri, 27 august 2014

Germania va autoriza gazele de sist?

Dar numai în zonele fără apă freatică potabilă

9.02.2014

Guvernul Angelei Merkel va prezenta un proiect de lege pentru autorizarea, cu restricţii, a producţiei de gaze de şist.

Ecologiştii se declară în continuare împotriva oricărei fracturări hidraulice din pricina riscurilor pentru mediu, considerând că exemplul Franţei, care a blocat atât exploatarea, cât şi explorarea in situ, este atitudinea corectă.
Opoziţia social-democrată cere un moratoriu în această privinţă, în aşteptarea dezvoltării altor tehnologii, mai puţin poluante.
Germania are însă nevoie de o sursă de energie pentru a-şi realiza obiectivul, anunţat după accidentul de la Fukushima, de a opri în totalitate centralele nucleare până în anul 2022. Centralele nucleare furnizează în prezent circa 25% din energia electrică a Germaniei.
Germania are nevoie de energie pentru a completa intermitenţa energiilor solare şi eoliene.
Jumătate din necesarul de gaze din Germania provine din Rusia.
Subsolul german ar conţine- după estimările aproximative ale departamentului american de energie- cam 230 de miliarde de metri cubi de gaz de şist, adică echivalentul consumului pe trei ani al Germaniei. Din această cantitate, doar o parte va putea fi extrasă, având în vedere restricţiile.
Iar estimările americane au fost infirmate, de pildă, în Polonia, unde specialiştii polonezi au anunţat că după cercetările lor rezervele de gaze de şist ale Poloniei ar fi doar o treime din cele estimate de americani. Estimările americane ar putea fi deci excesive şi în alte cazuri, poate din dorinţa de a se facilita accesul firmelor americane la extragerea gazelor din alte ţări. Sau, poate, efectiv din lipsa de date exacte.

Fracturarea hidraulică va fi interzisă în zonele în care există pânze freatice de apă potabilă.

Asta restrânge, desigur, considerabil, zonele în care s-ar putea fora după gaze de şist în Germania.
Altfel spus, prospectarea şi producţia de gaze de şist va fi autorizată doar în zonele în care pătura de apă subterană a fost deja poluată de alte activităţi industriale. Prin urmare se va permite extragerea de gaze de şist într-o zonă limitată şi implicit în cantitate mică, mai mult ca să fie un motiv pentru care nu promovează interzicerea fracturării hidraulice în UE.
Iar gazele de şist de pe teritoriul Germaniei vor aparţine în întregime Germaniei, asta e absolut sigur!


Dar la noi, cum este?

La noi nu există nici o restricţie. Se dau autorizaţii exact acolo unde sunt pături de apă freatică potabilă, ba chiar şi acolo unde sunt ape minerale ce se folosesc pentru tratarea a diferite boli!
Iar statul român a fost de acord să primească doar 3,5% din gazele extrase!

După cum am arătat în articolul "Independenţa energetică", în România consumul de gaze naturale a scăzut continuu după 1989, ca urmare a diminuării activităţilor de producţie.
Conform "Vocea Rusiei", nivelul importurilor în România de gaz rusesc era în 2013 de
2,6 miliarde m3/an.
Ca să avem această cantitate din gazele de şist extrase de companiile străine, acestea vor trebui să extragă în total 74,29 de miliarde de m3 gaze de şist/an, din care să ia 71,69 m3 /an. 
Adică aproape exact cât e necesarul Germaniei/an!
Foarte convenabil pentru Germania! Ar avea asigurat întregul consum de gaze fără să-şi polueze şi să-şi consume propriile rezerve de apă. 
(Pentru că, evident, companiile străine care vor extrage gazul nostru de şist, fie ele din   Kazahstan, din SUA , din Polonia, din Serbia sau din Ungaria îl vor vinde în UE, nu peste Ocean. Şi vor vinde gazul la preţ convenabil, dat fiind că nu plătesc aproape nimic României pentru el).
Faptul că, în schimb, se va polua şi se va epuiza rezerva noastră de apă, prea puţin contează. Şi că, de asemenea, peste câţiva ani, când se va termina gazul nostru "convenţional" s-ar putea să nu mai avem nici gaze de şist, iar nu contează pentru ei. 
Oricum, România e "destinată" depozitării deşeurilor din UE! 
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Update 27.08.2014
Aflăm de la AFP:

În urma opoziţiei puternice a opiniei publice faţă de metoda fracturării hidraulice, guvernul german proiectează să interzică exploatarea gazelor de şist cel puţin până în 2021.

Pentru guvernul german, protejarea sănătăţii şi a apei potabile sunt priorităţi absolute.
"Nu va exista în Germania fracturarea hidraulica a gazelor de sist, în scop comercial, in viitorul apropiat", a declarat  ministrul Mediului, Barbara Hendricks.
Doamna Hendricks, împreună cu ministrul Economiei şi Energiei, Sigmar Gabriel, ambii de orientare social-democrată, au definit principalele linii legislative legate de acest subiect spinos.
Cei doi miniştri "iau cât se poate de în serios îngrijorarea populaţiei", a spus BarbaraHendricks, adaugând că "protejarea sănătăţii şi a apei potabile reprezintă o prioritate absolută".

« Nu putem încă să măsurăm consecinţele exploatării gazelor de şist şi a petrolului (de şist) », au declarat cei doi miniştri.
Autorităţile germane vor  să oprească explorarea gazelor de şist, cum a facut şi Franţa.

In 2021 urmează să fie realizat un raport privind "stadiul cunoştinţelor şi tehnologiei" existente, iar Parlamentul va analiza din nou legea. Până atunci, testarea zacamintelor de şist va fi autorizată doar în anumite condiţii.

 Ecologiştii nu lasă însă "garda jos", deşi propunerea legislativă constituie un succes.
Propunerile legislative prezentate vineri au nevoie de acordul conservatorilor din coaliţia condusă de cancelarul Angela Merkel. Partidul conservator nu s-a pronunţat încă asupra proiectului. El ar urma să constituie un amendament la legea minelor şi la legea apelor.

Barbara Hendricks consideră că modificările pot fi adoptate înainte de sfârşitul acestui an.


Acest proiect legislativ urmează evaluării prezentate pe 30 iulie de către Maria Krautzberger, preşedinta Agenţiei federale a mediului  (UBA), asupra fracturării hidraulice.
Concluziile sale au fost fără echivoc:  « Atâta timp cât principalele riscuri legate de această tehnologie nu pot fi nici prezise nici controlate, fracturarea pentru extragerea din zăcăminte a gazelor de şist şi a petrolului ar trebui să fie interzisă în Germania ».

«Fracturarea este şi rămâne o tehnologie cu risc. Pentru acest motiv, sunt necesare măsuri stricte de protecţie a mediului şi a sănătăţii », a indicat Maria Krautzberger într-un comunicat.

Opoziţie anterioară la exploatarea gazelor de şist în Germania

Deja Budesrat (consiliul federal german) declarase că nu va aproba fracturarea hidraulică decât cu condiţia ca " o modificare durabilă a calităţii apei să poată fi exclusă în mod fără echivoc" .
Iar cum forul de protecţie a mediului a tras concluzia că acest lucru nu este posibil, e clar că nici Bundesrat nu va aproba fracturarea hidraulică. Asta, în pofida presiunilor pe care le fac societăţile gazere, între care societatea germană BASF , de a se permite această tehnologie, în Germania.
Landurile germane Renania de Nord -Westfalia şi Saxonia inferioară , unde se află bogate resurse de gaze de şist, nu au dat niciodată vreo autorizaţie vreunei societăţi gaziere, ascultând dorinţa populaţiei din landurile respective, care s-a dovedit ostilă acestui procedeu tehnologic. 
De asemenea federaţia "Brauer-Bund", care reueşte majoritatea producătorilor de bere din Germania a cerut interzicerea fracturării hidraulice pentru gaze şi petrol de şist, estimând că poluarea surselor de apă ar compromite această profitabilă industrie germană. Un studiu efectuat în iulie 2012 de către universitatea americană Duke a arătat că între rezervele subterane de apă şi cele de gaz de şist există trasee subterane de comunicare , astfel încât riscul de poluare nu poate fi îndepărtat.


duminică, 9 februarie 2014

Gazul de sist contaminează radioactiv

Lichidul de foraj aduce radioactivitatea la suprafaţă

Un raport oficial din 2013 al administraţiei americane precizează natura materiilor radioactive pe care lichidul de foraj folosit pentru extragerea gazelor de şist le aduce la suprafaţă, din adâncurile de pământului.
Raportul lui E. Ivan White, om de ştiinţă la Consiliul american pentru măsurarea şi pentru protecţia contra radiaţiilor (National Council on Radiation Protection & Measurements, NCRP) a fost făcut public de asociaţia newyorkeză Grassroots Environmental Education , care se ocupă de educarea publicului asupra sănătăţii şi mediului.
Conform raportului, fracturarea hidraulică provoacă aducerea la suprafaţă a importante cantităţi de elemente radioactive, odată cu lichidul de fracturare şi cu gazul extras.
Raportul indică de pildă că în exploatarea Marcellus din estul SUA, elementele radioactive ieşite odată cu gazele de şist fac parte dintre elementele radioactive cu viaţă lungă şi deci, în consecinţă, ele se pot acumula în lanţul alimentar şi pot atinge doze de radiaţii periculoase pentru milioane de persoane.
Raportul pune, prudent, lucrurile în perspectivă.
Un camion de deşeuri provenind dintr-un foraj nu ar fi o problemă mare pentru sănătatea publică, dar este cu totul altceva dacă e vorba despre câteva milioane de camioane, pe 40 de ani.
Ivan White citează în special radium-226 şi radium-228, care pot fi aduse la suprafaţă sub formă lichidă sau solidă, în timpul procesului de exploatare. Aceste radioelemente "rămân active şi potenţial mortale şi se pot regăsi mulţi ani mai târziu în locuri imprevizibile. Ele se acumulează în lanţul alimentar, până la om".
Radium -226 are o perioadă de înjumătăţire de 1600 de ani. Adică durează 1600 de ani pentru ca acest element să-şi reducă radioactivitatea la jumătate. Este o substanţă deosebit de periculoasă, care se asimilează în organism ca şi calciul şi se fixează în oase. De aceea, el este o potenţială sursă de cancer
Raportul arată, de asemenea, că dacă în industria nucleară "se urmăreşte cu precizie toată producţia de elemente radioactive până la destinaţia lor finală sigură", în schimb în cazul fracturării hidraulice reglementările sunt cu totul insuficiente. (La noi ele lipsesc cu desăvârşire!)
De fapt, echipamentele nucleare generează, în funcţionare normală, emisii radioactive gazoase, şi lichide în aer, râuri, oceane. Iar destinaţia finală sigură este mai mult decât controversată.
Problema ridicată de Consiliul american pentru măsurarea şi pentru protecţia contra radiaţiilor nu este nouă. Departamentul american pentru energie (DOE) şi General Electric au angajat, din 2011, două milioane de dolari pentru a izola materialele radioactive din nămolurile şi din lichidele de fracturare hidraulică. În Pennsylvania, unde se exploatează pe scară largă gazele de şist, (de ordinul a 100 000 de puţuri de foraj), deşeurile lichide au fost deversate în râuri care alimentau reţele de aducere a apei potabile, fără ca radioactivitatea să fie testată. Ziarul New York Times, care a publicat informaţia în februarie 2011 pe bază de documente oficiale ce nu au fost făcute publice niciodată, precizează că nivelul de radioactivitate al deşeurilor legate de fracturarea hidraulică este mult mai ridicat decât nivelul permis de reglementările în vigoare în SUA.
Pe lângă Radium 224/226/228, descendenţii lor Radon-220 şi 222 (Thoron) sunt încă şi mai periculoşi, căci sunt emiţători de radiaţii Alpha periculoase şi se propagă sub formă gazoasă. Ele rămân deci împrenă cu gazele de şist extrase (fiind imposibil de separat de acestea) şi ajung astfel la consumatori odată cu gazele de pe conducte. Dacă gazul metan este ars în arzătoare, elementele radioactive se degajă în spaţiul utilizatorului odată cu gazele rezultate din ardere. 
(după DD magazine, Yves Heuillard).


În Dakota de Nord se interzice reinjectarea în sol a deşeurilor radioactive

Autorităţile din Dakota de Nord, din SUA, au discutat problema sitului de reinjectare folosit de societăţile de extragere a gazului de şist pentru eliminarea lichidelor de fracturare şi a celorlalte deşeuri rezultate din fracturarea hidraulică.
Autorităţile interziseseră reinjectarea de materiale radioactive şi au făcut controale sistematice asupra camioanelor care aduceau deşeurile spre reinjectare în sol. S-au făcut teset pentru detectarea de radium -226, radium-228 şi plumb-210, care sunt materiale natural radioactive Din luna iunie 2011 până în ianuarie 2012, în urma controalelor a fost refuzată deversarea a 23 de camioane, care au fost depistate având conţinut radioactiv.
Se pune problema, însă, ce urmează să se facă în privinţa acestor deşeuri. Există un sit de depunere a elementelor radioactive în statul Colorado, dar nu se ştie ce soluţie se va adopta.

Tratarea deşeurilor nu e suficientă

Un studiu efectuat de Universitatea din Duke şi publicat în octombrie 2013 a examinat apa care ieşea din staţia "Josephine"de tratare a saramurii şi care se deversează apoi în Blacklick Creek, ce alimentează cu apă potabilă oraşele din vestul statului Pensyilvania.
Au fost prelevate mostre în amonte şi în aval de instalaţia de tratare, pe o perioadă de doi ani, până în iunie 2013.
Au fost găsite niveluri ridicate de cloruri, de bromuri în combinaţie cu compuşi izotopici ai oxigenului, hidrogen, stronţiu, şi radiu în apele ce revin la suprafaţă din puţurile de fracturare hidraulică din exploatarea GDS Marcellus.
Rocile în care se găseşte gazul de şist ("roca-mamă") sunt natural radioactive şi contaminează saramura folosită la fracturarea hidraulică.
Uneori fluidul de întoarcere este reinjectat în formaţiuni subterane profunde (aşa cum se face la noi), o practică ce poate provoca perturbaţii seismice. dar fluidele sunt uneori tratate pentru a fi apoi deversate în cursurile de apă.
Nivelul de radium din eşantioanele prelevate în sit au fost de 200 de ori mai ridicate decât eşantioanele prelevate în amontele râului.
Acest nivel înalt de radioactivitate este desigur peste nivelele reglementate şi ar trebui în mod normal să existe o tratare specifică agreată pentru deşeuri radioactive, conform cercetătorilor de la "Duke University's Nicholas school of the environment" din Carolina de Nord.
Sute de situri de eliminare a apelor uzate ar putea fi afectate în acelaşi mod, a declarat profesorul Avner Vengosh, unul dintre autorii studiului. "dacă oamenii nu trăiesc acolo, nu ar fi o ameninţare imediată a acestei radioactivităţi" a spus el. "Totuşi, există pericolul bioacumulării lente a radiumului ".
Studiul arată necesitatea existenţei unei prevederi specifice şi a unui mecanism independent de control.
În Marea Britanie, unde se pune problema exploatării gazelor de şist, se discută deja despre impunerea unei reglementări de mediu care să împiedice acest gen de acumulare de elemente radioactive (Voeu pieux, NDT).
Studiul a relevat de asemenea un nivel ridicat de salinitate a saramurii "şistoase", care este de 5-10 ori mai sărată decât apa mării, adică de 200 ori peste nivelul maxim permis de reglementări. Saramura este asociată cu niveluri ridicate de bromură de metil, care se transformă în timpul procesului de purificare în trihalometan, care este carcinogen (provoacator de cancer).
Trihalometanul este suspectat de a deteriora ficatul, rinichii şi sistemul nervos central.
Din ianuarie 2013, cele 4197 de puţuri de gaz neconvenţional din Pennsylvania au produs 0,55 milioane mde  deşeuri lichide şi 6,31 milioane  mde fluide de întoarcere. cea mai mare parte din deşeuri sunt eliminate în statul Pennsylvania, dar o parte sunt duse în alte state, ca Ohio sau New Zork, deşi acolo există moratorii contra gazelor de şist.
În iulie, o societate de tratare a apei din New York şi-a recunoscut vinovăţia de a fi falsificat peste 3000 de teste de apă.
În 24 iunie 2013, Vengosh a publicat un raport care arată înalte concentraţii de metan, etan şi propan găsite în eşantioane de apă potabilă prelevate la mai puţin de un kilometru de puţurile de gaz de şist, în 141 de situri diferite. 
(După The Guardian com: Dangerous levels of radioactivity found at fracking wste site in Pennsylvania).
În decembrie 2012, s-a găsit în Pirinei un depozit de materiale radioactive aflate sub cerul liber, provenind de la societatea de exploatare Total. Au fost găsite Uranium 238, Thorium 232 provenind din forajele de gaz. Asta, pentru că nimeni nu îi controlase până atunci.

La noi pericolul acumulării radioactive ar fi sporit de precedentul Cernobil

Dat fiind că radioactivitatea se acumulează în organisme, radiaţiile aduse de exploatarea gazelor de şist se vor adăuga la radiaţiile deja suferite în urma catastrofei de la Cernobil

duminică, 19 ianuarie 2014

UE evită reglementarea gazelor de şist


Uniunea Europeană nu doreşte o reglementare unitară asupra fracturării hidraulice

Recomandarea UE pentru petrol şi gaz de şist


marți, 22 octombrie 2013

Metoda alternativă de exploatare a gazelor de şist

Tehnici alternative la fracturarea hidraulică pentru explorarea şi exploatarea gazelor de şist

Biroul parlamentar de evaluare a opţiunilor ştiinţifice şi tehnologice al Senatului Franţei a dat publicităţii în noiembrie 2012 un Studiu de Fezabilitate pentru un raport privind "Tehnici alternative la fracturarea hidraulică pentru explorarea şi exploatarea gazelor de şist"

joi, 10 octombrie 2013

Exploatarea gazelor de şist produce cutremure

Practici de exploatare prin fracturare hidraulică elaborate de ACPP pentru activitatea seismică indusă (anormală)

ACPP este Asociaţia Canadiană a Producătorilor Petrolieri. 
Asociaţia a întocmit un cod de practici de urmat de către producătorii petrolieri membri ai ACPP în legătură cu seismicitatea provocată de extragerea gazelor de şist.

marți, 13 august 2013

Poluarea apei potabile la fracturarea hidraulica


O imagine face mai mult decât multe cuvinte

Este de remarcat că, în medie, pentru o fracturare hidraulică sunt necesari intre 15 000 si 20 000 m3 de apă. De aceea este obligatoriu să fie stabilite din timp sursele potențiale de apă pentru aceste fracturări. După operațiunea de fracturare hidraulică, apa folosită în proces, revine la suprafață o dată cu extracția gazelor și, de aceea, operatorii trebuie să posede resursele tehnice specifice pentru a gestiona aceste volume fară să producă poluarea surselor de apă existente.

Forajul acestor sonde se execută din paduri multi-sonde, din care se sapă pentru fiecare sondă o secvență de găuri / secțiuni sau faze de foraj, consolidându-se cu coloane metalice cimentate (după caz).

Deschiderea coloanei de producției către stratul productiv este asigurată fie prin perforare cu diferite sisteme și tehnologii de perforare, fie prin deschiderea hidraulică a unor fante de comunicare (porturi) cu care coloana de exploatare a fost prevăzuta inițial, dacă această coloană nu este cimentată. În continuare se pompează un amestec de apă, propant (nisip sau diferite substanțe ceramice granulare) și alte substanțe cum ar fi inhibitori de coroziune, reducători de frecare etc, creându-se astfel o rețea de fracturi în jurul coloanei de exploatare. Cum drenurile orizontale pot ajunge și la 2500-4500 m lungime, fracturarea se execută în trepte sau intervale de fracturare. Astăzi, în industrie s-a ajuns și pînă la 50 de astfel de trepte de fracturare. 

Riscuri generate de exploatarea hidrocarburilor de șist si/sau matrice densă

(conform https://www.upg-ploiesti.ro/sites/default/files/doctorat/RADACINA%20DAN%20Rezumat%20Teza.pdf)

Riscurile generate de exploatarea acestor hidrocarburi constituie un subiect actual și se pare că reprezintă un „document permanent” pe masa guvernelor, agențiilor de specialitate, grupurilor ecologice și, bineânteles, un subiect de gândire major pentru opinia publică. Practica a demonstrat că o sondă „clasică” neexecutată corect poate induce mai multe riscuri decat o sondă pentru exploatarea hidrocarburilor neconvenționale. Există cateva elemente definitorii în modul în care pot fi depistate riscurile, modul în care sunt contabilizate, raportate și reduse prin măsuri specifice. Din nefericire, operatorii petrolieri în marea lor majoritate și indiferent de zona geografică și legislația în care operează, nu au ținut cont de o serie de factori definitorii precum: • verificarea condițiilor pre-existente de suprafață și subterane pentru locațiile/ padurile de foraj și vecinătățile acestora; • monitorizarea permanentă a condițiilor pre-existente pe durata ciclului de viață a sondelor în discuție; • aplicarea legislațiilor în vigoare pe bază de date științifice și tehnice colectate prin monitorizare; • implicare și transparență în relațiile cu toate părțile interesate. În mod firesc, o analiză de risc pertinentă înseamnă identificarea riscurilor generate de ciclul de viață al sondei și de aplicarea unei matrice de risc pentru fiecare fază, cu precizarea clară a metodelor de reducere pentru acestea. De remarcat este faptul că majoritatea grupelor de riscuri de mai sus sunt comune pentru forajul și exploatarea hidrocarburilor convenționale, și nu sunt generate neapărat de fracturarea hidraulică.  Degajarea de emisii și noxe în aer. Este un risc comun activității umane legat atât de procesele industriale, cât și de funcționarea motoarelor termice de orice fel. În șantierele de petrol și gaze, aceste riscuri se diminuează prin poziționarea echipamentelor astfel încât gazele emanate să nu fie sub vântul predominant în direcția în care se află colectivitățile umane; se folosesc catalizatori în motoarele cu ardere internă, multe instalații de foraj diesel electrice au convertit generatoarele din acționare Diesel în acționare cu gaz metan. De asemennea, operatorii au pus în practică, pe scară largă, programe de CO2 sequestration (captare), fie prin captare directă și folosirea CO2 –ului în procese industriale, fie prin injecție tehnologică în startul productiv.  Trafic și căi de acces. Acolo unde există sau vor exista condiții de trafic greu, operatorii au pus în practică orare de trafic, îmbunătățirea si consolidarea căilor de acces sau construirea altora noi, udarea căilor de acces de așa manieră încât praful să fie cât mai redus. Această activitate se realizează de obicei cu implicarea și dialogul strâns cu comunitățile locale. Pe de altă parte, forajul de sonde multiple din același pad a redus considerabil impactul asupra mediului.  Fluidele de foraj – detritus 17 Forajul multi-sonde în pad, a favorizat recuperarea și reutilizarea fluidului de foraj, precum și separarea finală, reutilizarea apei de bază sau vinderea fazei țiței. Detritusul rezultat este fie injectat în sonde tehnologice săpate pentru acest scop, fie este tratat la parametrii aprobați, așa încât să poată fi măcinat și folosit în construcția de drumuri, fie este transportat și depozitat în facilitați speciale licențiate pentru acest scop.  Contaminarea pânzei de apă freatică și a apelor de suprafață în cursul operațiunilor. Acoperă mai multe aspecte, respectiv posibilitatea contaminării pînzei de apă freatică în timpul forajului, sau posibilitatea contaminării apelor de suprafață cu fluid de foraj, fluide tehnologice etc. Fapt este că apa freatică trebuie izolată prin coloana de suprafață cimentată în spate complet, și tubată la circa 25 de metri mai jos de pînza de apă freatică. Apoi construcția sondei mai prevede instalarea și cimentarea a una sau mai multe coloane de burlane .Forajul în pânza de apă freatică se realizează exclusiv cu fluide de foraj pe baza de apă. Ca și condiții pre-existente trebuie determinate: existența gazului biogenic care poate contamina natural apa freatică fara legatură cu operațiunile; analiza apei freatice; săparea de sonde piezometrice, determinarea nivelului piezometric și monitorizarea ulterioară a acestuia; existența gazului biogenic sau condiții de creare în ape de suprafață; fauna pre-existenta în apele de suprafață; analiza acestor ape; dinamica în timp etc.  Contaminarea pânzei de apă freatică și a apelor de suprafață în cursul fracturării hidraulice /producției presupune: - monitorizarea continuă a pânzei de apă freatică și a fântânilor existente prin analiză chimică, detectarea de hidrocarburi, apă sărata, produse chimice specifice fracturării; - monitorizarea microseismică a fracturilor în relație cu distanța pînă la pânza de apă freatică; - aceeași practică se recomandă și pentru apele de suprafață; - monitorizarea strictă trebuie aplicată și în timpul producției de hidrocarburi neconvenționale. Este demn de remarcat faptul că un studiu aplicat pe o durată de 16 ani in Texas, investigînd 16000 de sonde fracturate / refracturate nu au reliefat nicio contaminare a pânzei de apă freatică în niciun stadiu al ciclului de viață a sondei - respectiv foraj, fracturare hidraulică, producție [24]. Exxon realizează un studiu de suprafață referitor la acest subiect care acoperă 389000 sonde din Texas (1993-2008) si Ohio (1983-2007), documentînd următoarele: - 0 incidente cauzate / rezultate din fracturarea hidraulică și pregătirea/construcția locației de foraj; - < 0,06% incidente rezultate din manevrarea necorespunzătoare a fluidelor la suprafață; - < 0,05% incidente rezultate la sonde fără proprietar; - < 0,04% incidente rezultînd în timpul operațiunilor de foraj și completare [18]  Zgomot și impact vizual. Există și nu poate fi eliminat în totalitate, dar poate fi redus mult prin utilizarea de paravane fonoabsorbante de eficiență înaltă și prin lucrări de construcție specifice pe pad prin care să se reducă impactul vizual.  Seismicitate indusă. Este încă o problemă de actualitate. Se acuză faptul că fracturarea hidraulică induce / declanșează cutremure. Pe de altă parte, acest tip de seismicitate poate fi legat și de exploatarea zăcămintelor clasice prin injecție de apă. Fapt observat este că aceste seisme apar mai ales în zonele cu falii. Exista studii care pun in evidenta cîteva cazuri de seismicitate notabile: Un eveniment / cutremur atribuit fracturării hidraulice în sonde orizontale Blackpool UK in Aprilie 2011 cu magnitudinea 2,3. Presiunea s-a transmis de-a lungul planelor de stratificație intersectînd o falie instabilă care s-a reactivat prin creșterea presiunii fluidului de fracturare. Un eveniment / cutremur cu magnitudinea de 3,8 petrecut în British Columbia-Canada și care a fost simțit de echipa de fracturare. În perioada 2009-2010 în același areal geografic au avut loc 38 de cutremure cu magnitudini între 2,2 si 3,8.și care au fost generate la fracturări hidraulice la sonde în zone faliate. Cu toate acestea în British Columbia au avut loc 8000 de fracturări hidraulice fără ca seismicitatea să se facă simțită [24]. Seismicitatea poate fi generată sau indusă atunci când stresul sau presiunea din pori promovează alunecarea în lungul unei falii. Este bine să se evite pompările de fluide cu volume mari la mare presiune, direct în / sau aproape de falii active. Totodată, este bine ca operațiunile să se bazeze pe praguri de atenție: - suspendă operațiile dacă magnitudinea > = 4,0; - procedează cu atenție dacă magnitudinea este [2,0; 4,0]; - procedează conform planului dacă magnitudinea < = 2,0. Notă: M < = 2,5: nu sunt resimțite, dar pot fi înregistrate; M = [2,5 ; 4,3]: sunt resimțite și provoacă pagube minore sau 0; M > 4,3: sunt resimțite și pot provoca pagube [18] 18  Emisia de gaz metan Există patru surse majore de emisie CH4 în activitatea de explorare, producție si transport: • emisii fugitive apar prin scurgeri de gaz la ventile, fitinguri, manifolduri, valve datorită coroziunii, uzurii sau a distrugerilor mecanice; • purjări tehnologice în atmosferă în fazele de testare, curgere, completare a sondelor, sau la întreținerea unor echipamente; în mod normal aceste ventilări trebuie eliminate complet prin ardere controlata la faclă; • arderi incomplete la faclă datorita condițiilor meteo, calității gazelor etc.; • eliberări accidentale de gaze provenind din conducte, stații de compresoare, tancuri presurizate, sonde cu integritatea afectată Teoretic, toate aceste emisii de metan pot fi controlate și reduse prin implementarea tehnologiilor de captură CO2, prin aplicarea tehnologiilor „verzi” în completarea și fracturarea sondelor, prin aplicarea unor masuri specifice de QHSE, printr-o practica tehnologică de calitate și prin punerea în practică a unui sistem de legi și regulamente corespunzatoare. [25]  NORM - Materiale radioactive care apar natural - Naturally Occurring Radioactive Material [26] Radiația care provine din surse geologice aduse la suprafață, radiația care este emisă de Radon și care în SUA reprezintă 35% din sursele de radiație. În cursul procesului de foraj, NORM poate fi adus la suprafață în detritusul rezultat din procesul de foraj, respectiv mici cantități de Uraniu și Thoriu, de asemeni aceste elemente pot fi aduse la suprafață și prin apa de zăcămînt produsă o data cu țițeiul. Izotopul Radon 222 (produs gazos) care rezultă din înjumătățirea elementului Radium poate fi asociat cu producția gazelor de șist. Cînd NORM apare la suprafață, în detritus, în apă, sau precipitat în anumite condiții, radiația pe care o emite este slabă și nu poate penetra materiale dense cum ar fi oțelul folosit la conducte, tancuri de depozitare, manifolduri, robineți,etc. Problema o reprezintă acumularea în timp de exploatare îndelungat a NORM în tancuri, conducte etc. care la anumite intervale trebuie golite, curățate și inspectate. În orice caz, publicul larg nu are contact în nici un fel cu NORM provenit din industria petrolieră, ci doar personalul operator.  

marți, 18 iunie 2013

Riscurile gazelor de şist

Ce sunt gazele de şist

Diferitele tipuri de gaz


Gaze naturale convenționale:


Produse din surse "conveníonale" ca depozitele din gresie sau calcare. Se găsesc în "pungi" destul de localizate. Sunt exploatate prin foraj vertical similar petrolului (foraj  vertical puțin adânc);

Gaze neconvenționale:


Gazele de șist este dispersat într-o stâncă neporoasă - de obicei, de șisturi argiloase, de unde le vine  numele, gazele de rezervor compact sau tight gas sunt adunate în pungi aflate în stâncă, şi ea fără pori, compactă, unde presiunea este foarte mare. Mai puţin promitatoare până în prezent,  sunt gazul de huilă, prezent în zăcămintele de cărbuni,  şi  hidrații de metan , prezenţi în fundul oceanelor.


duminică, 7 aprilie 2013

Tehnologia gazelor de sist

Firmele specializate explică tehnologia extragerii gazelor de şist.

Din mai multe astfel de pagini web, putem desprinde tehnologia prin care se scot gazele care se găsesc incluse (sub formă de bule mici de gaz) în rocile aflate la 2 - 3000 - 4000m adâncime.

Principiul exploatării gazelor (sau petrolului) din şisturi

1. Se forează vertical până la adâncimea de 2000m, la 3000m sau mai mult.
Sonda poate continua apoi să sape pe orizontală, până la distanţe de până la 2 km! Sonda cu foraj vertical costă cam 300000-1 milion , în funcţie de adâncime, iar una ce forează şi orizontal costă între 4 şi 8 milioane €, dar oferă posibilitatea de a fractura rocile aflate până le 2 km de puţ. Terenul avut la dispoziţie se împarte în careuri cu latura de o milă (1,6 km), rezultând pătrate de câte 25,6 ha. Pe fiecare astfel de careu, în SUA se fac între 4 şi 8 puţuri de forare.
2. Pe zona orizontală a sondei se introduc tuburi cu găuri, prin care se introduce o mare cantitate de apă dulce sub presiune,(între 4000 şi 15000m3   apă, la presiunea de 1000 atmosfere) la care au fost adăugate cica 500 substanţe chimice diferite, dintre care unele au fost menţionate de firme, altele sunt secrete. Se introduc şi biluţe -gen nisip.

Cantitatea de substanţe chimice este cam 2% din cantitatea de apă, deci circa 80-300 m3 pentru fiecare puţ.
3. Fluidul injectat sub presiune zdrobeşte (fracturează) rocile întâlnite,provocând mai multe cutremure de mică intensitate pe toată lungimea porţiunii orizontale a forajului; bulele mici de gaz ies în lichid şi sunt trase - împreună cu circa 80% din lichidul injectat - la suprafaţă, prin sondă.
4. Apa poluată cu substanţe chimice aduce cu ea din adâncuri şi alte substanţe aflate acolo, dintre care unele radioactive (în funcţie de compoziţia solului).
Ea nu poate fi refolosită pentru altă fracturare şi nici pentru orice altceva! Rezultă cam 3200-12000 m3 apă poluată la fiecare puţ. 
5. Decontaminarea şi epurarea apei contaminate ar costa mult, deci firmele preferă să o îngroape iar în sol, prin intermediul unor "foraje de injecţie". Ne putem gândi că acestea sunt mai puţin adânci decât cele de extragere a gazului, pentru că sunt cu atât mai ieftine cu cât sunt mai scurte şi e greu de controlat care a fost adâncimea lor.
Substanţele cancerigene, biocide, radioactive, acizii şi antigelurile pot ajunge în apa freatică şi de aici în apa potabilă sau în apa din râuri, fluvii, mare. Apa de irigaţii luată din râuri ar duce substanţele la suprafaţa ogoarelor, apoi în plante şi animale. 
6. Cercetările din SUA au stabilit că apa reinjectată în sol poate produce alunecarea rocilor una faţă de alta (conţinând substanţe ce împiedică frecarea şi alţi aditivi) şi ca urmare apar seisme în zone une mai înainte nu erau. Nu se ştie ce se întâmplă în zonele care au deja o seismicitate ridicată!

7.Cantitatea de gaz extrasă după fracturare este mare la început, dar scade destul de repede (cam în doi ani) şi e necesară o nouă fracturare, apoi forarea unui nou puţ.

8. De la un singur puţ vertical se poate fora pe orizontală la diferite adâncimi şi la diferite distanţe între canalele orizontale, rezultând mult mai multe fracturări pentru un singur puţ de forare. Cantitatea de apă necesară şi cantitatea de substanţe chimice creşte proporţional. 


Despre ce cantităţi ar fi vorba?

La un număr de 4-8 puţuri /25,6ha, pentru suprafaţa concesionată- de pildă- firmei Chevron, de 2700 km pătraţi ar însemna între  4154 şi 8308 puţuri, pentru care ar fi necesari 16 616 000 – 124 620 000 m3 apă dulce şi vor rezulta 13 292 800 – 99 696 000 m3 apă poluată pentru câte o singură fracturare/puţ.
Pentru cele 4154-8308 puţuri se vor folosi 332320- 2 492 400 m3 substanţe chimice nediluate.
Cantităţile de precipitaţii înregistrate statistic în zona Buzău variază între 25,5 şi 79,5 l/m2/lună. = 255000 – 795000l/ha/lună = 255-795 m3/ha/lună.
Se observă că apa provenită din precipitaţii nu e suficientă pentru a acoperi necesarul de apă pentru fracturarea hidraulică, iar cantitatea de apă poluată rezultată dintr-o singură fracturare pe fiecare puţ ar fi mai mare decât totalul precipitaţiilor lunare. 
Dar apa e necesară nu numai pentru fracturare hidraulică, ci şi pentru băut, pentru culturile agricole , pentru industrie etc. 
Cantitatea enormă de apă poluată nu ar putea fi decontaminată şi tratată corespunzător şi va fi reintrodusă în sol, sau va fi decantată superficial şi deversată în râuri, ajungând apoi pe ogoarele irigate. 
De exemplu în Canada nu se practică această tehnologie, considerându-se că nu există suficiente surse de apă!
Chiar dacă nu se ajunge la numărul maxim de puţuri folosit uzual în SUA, cantităţile rămân uriaşe şi imposibil de decontaminat.

În alte ţări cum ar fi Franţa sau Bulgaria, tehnologia a fost interzisă.

În Marea Britanie şi în Germania s-a interzis folosirea procedeului în zone în care există apă freatică ce nu a fost deja poluată de alte procese tehnologice.  Deci, aproape peste tot. 

Dar la noi? Se pare că mulţi dintre politicienii importanţi, factori de decizie,  nici nu ştiu despre ce este vorba.  Unul dintre cei mai importanţi vorbea la televizor despre faptul că firmele au primit autorizare pentru a prospecta existenţa "pungilor de gaz"....
Ori, după cum vedem, nu e cazul unor pungi de gaz.....
De asemenea, ni se promite că prin exploatarea gazelor de şist nu vom mai avea nevoie de "gazul rusesc". Adică, vom cumpăra gazele de la firma Chevron. Dar nu numai de la firma Chevron, pentru că au primit autorizaţie de prospectare (şi apoi de exploatare) şi...firme ruseşti. Adică, tot de la ruşi vom cumpăra şi tot la preţul făcut de ei. 

Cât gaz ar primi România?

Potrivit specialiştilor, exploatarea acestor gaze ar putea reduce cu 10% importurile din Rusia
Înseamnă că România ar urma să primească foarte puţin din gazele extrase de marile companii străine! 
Dacă noi importăm cam 3,12 miliarde mde gaz metan, iar gazele de şist ne-ar scuti doar de 10% din această cantitate, înseamnă că România ar primi doar 3 milioane m3 de gaz metan, în schimbul poluării permanente a unor suprafeţe enorme de teren şi a unor efecte necontrolabile asupra vieţii oamenilor şi animalelor. Această cantitate relativ mică de gaz metan nu are cum să producă un reviriment economic la noi. Dacă în alte ţări se observă scăderea considerabilă a preţului gazelor, asta este pentru că cei care le exploatează sunt cetăţeni ai ţărilor respective şi deci beneficiile nu merg peste graniţe.
O altă consecinţă nefastă a exploatării gazelor de şist este deteriorarea şoselelor ca urmare a traficului greu intens legat de tehnologia de fracturare hidraulică, ce presupune, după cum am văzut, deplasarea unor cantităţi uriaşe de apă. Iar deteriorarea infrastructurii rutiere va împiedica activitatea altor investitori, deci va duce la sărăcirea populaţiei. 
Scumpirea apei de 20 de ori s-a constatat deja în Statele Unite, ca urmare a consumului intensiv şi a deteriorării ireversibile a resurselor de apă existente. 
S-a constatat, de asemenea, apariţia malformaţiilor congenitale  la copii în preajma puţurilor . 

Listă orientativă a substanţelor folosite:



Metanol (alcool metilic)                  – toxic-letal
Etilenglicol (1, 2 – etandiol)           – malformant, induce cașexie
BTEX (emulsie din benzen, toluen, etilbenzen și xilen) – cancerigen, toxic-letal
Naftalina                                          – cancerigen, volatil
Xilen (dimetilbenzen)                      – presupus cancerigen, mutagen
Acid clorhidric                                – biocid, puternic reactiv
Toluen (Toluol sau Metilbenzen)    – puternic cancerigen, afectează sistemul nervos central (SNC)
Etilbenzen (feniletan)                      – presupus cancerigen
Dietanolamina (2, 2 – iminodietanol)
Formaldehida (Aldehida formică)   – cancerigen, afectează sistemul nervos central (SNC)
Acid sulfuric                                     – cancerigen, biogen, puternic reactiv
Tiouree                                             – cancerigen, volatil
Clorură de benzil                              – cancerigen
Cumen (Izopropilbenzen)                – toxic-letal
Acid nitrilotriacetic                          – cancerigen, toxic-letal
Dimetil-formaldehidă                       – presupus cancerigen, toxic-letal, biocid, volatil
Fenol                                                 – toxic-letal, biocid
Benzen                                             – cancerigen (cancer de piele, cancer ganglionar)
Di-2-etilfenilftalat                            – cancerigen, mutagen, biocid, folosit la detergenții industriali
Acril-amida                                      – cancerigen, mutagen, folosit la detergenții industriali
Acid fluorhidric                                – biocid, toxic-letal
Anhidridă ftalică                              – induce cașexie
Acetaldehidă                                    – cancerigen, asociat canceului hepatic și celui pancreatic
Acetofenonă                                     – afecțiuni oftalmologice
Săruri de cupru                                 – toxic-letale
Oxietilena                                          – puternic cancerigen
Plumb                                                – cancerigen
Oxipropilena                                     – puternic cancerigen
Para-xilen                                         – mutagen, presupus cancerigen

sâmbătă, 19 ianuarie 2013

exploatarea gazelor de sist in UE


Gazul de şist : preşedintele Franţei interzice fracturarea hidraulică

Preşedintele Republicii Franceze a cerut, într-un discurs din septembrie 2012, ministrului ecologiei să "pronunţe de urgenţă respingerea celor şapte cereri de permis de exploatare (de gaze de şist) care au trezit îngrijorarea legitimă în mai multe regiuni din Franţa". Exploatarea gazelor de şist rămâne interzisă în Franţa.
"În stadiul actual al cunoştinţelor noastre, nimeni nu poate afirma că exploatarea gazului şi petrolului de şist prin fracturare hidraulică, singura tehnologie cunoscută astăzi, este lipsită de riscuri mari pentru sănătate şi pentru mediu", a declarat şeful statului francez.

În iunie 2011, în timpul guvernului condus de François Fillon, a fost votată o lege care interzice această tehnică de fracturare hidraulică.  

Această lege a fost criticată de deputaţii socialişti, care afirmă că: 
"Textul adoptat nu interzice şi explorarea şi exploatarea altor hidrocarburi neconvenţionale . El interzice numai fracturarea hidraulică, tehnica ce este utilizată în mod obişnuit pentru a recupera mai ales hidrocarburile şi gazele de şist.(..)
Or, există şi alte tehnici , tot atât de dăunătoare mediului ca şi tehnica interzisă de textu legii. Este vorba, de exemplu, despre"fracturarea pneumatică", ce constă în injectarea de aer comprimat (şi nu de apă) în roca mamă pentru a o dezintegra, sau utilizarea fracturării prin injectare de propan gelificat  (două tehnici ce se experimentează acum în Statele Unite)".
Eurodeputatul ecologist  José Bové, unul dintre principalii opozanţi ai gazului de şist, s-a bucurat că preşedintele a "închis uşa fără ambiguitate gazului de şist". "Asta termină o cacofonie ce a urmat declaraţiilor unor industriaşi , asta pune un punct final exploatărilor", a subliniat dl. Bové. 
Subiectul este închis în Franţa. Cel puţin, pentru moment.Gaz de schiste - Extraction
Sofia a interzis, în ianuarie  2012 utilizarea fracturării hidraulice. După protestele populaţiei, şi Bucureştiul a impus un moratoriu în mai anul trecut, faţă de riscurile seismice deja foarte mari din România.

Ce sunt gazele de şist?

Le gaz de schistes est un gaz conţinut de rocile sedimentare argiloase foarte compacte şi impermeabile: şisturile. Aceste roci conţin cam 5-10% gaz. Acest gaz mai e numit şi gaz neconvenţional, căci nu poate fi extras prin tehnicile clasice. Din punct de vedere chimic, gazul convenţional şi cel neconvenţional sunt identice: gazul metan  (CH4).
gaz_de_schiste.jpg
Schemă ce arată tehnicile de extracţia a gazelor convenţionale şi neconvenţionale © Hélianthe
Extragerea gazului de şist se face printr-o tehnică specifică: fracturarea hidraulică orizontală. Ea constă în a provoca fisuri la până la 2000m adâncime, cu ajutorul unui lichid injectat la presiune foarte mare. Acest lichid e alcătuit dintr-o mare cantitate de apă, (până la  15 milloane de litri pentru un singur puţ). Vreo 40 de puţuri pot consuma tot atâta apă ca Parisul într-o singură zi. la care s-au adăugat circa 500 de produse chimice (biocide, diferiţi aditivi chimici  toxici, săruri corozive şi produse cancerigene, cum este benzenul)şi microbile. Presiunea apei generează nişte cutremure de mică intensitate la adâncimea de 2000 m, ceea ce provoacă fisurarea şi alunecarea straturilor de rocă, precum şi eliberarea bulelor de gaz, care este aspirat, odată cu o parte din lichidul de fracturare. 
Gazele de şist sunt răspândite pe suprafeţe mari. Trebuie deci  repetată operaţiunea de fracturare pe suprafeţele respective. Ele se fac uneori la distanţe de 200m şi nu sunt funcţionale decât pe termen scurt, adică două sau trei săptămâni. 

Una dintre probleme constă în faptul că apa recuperată din puţuri este radioactivă.(activitate alpha globală  peste 500 Bequerel /litru ,în timp ce valoarea admisibilă pentru apa potabilă este maxim 1  Bequerel /litru). Apa aceasta urmează a fi trecută prin staţii de filtrare, dar nu va fi decontaminată. Un studiu făcut în 1990 în Louisiana sub egida American Petroleum Institute a arătat că persoanele care mâncau peşte din râul în care se deversau apele rezultate după fracturare şi filtrare prezentau un risc ridicat de cancer. Apele evacuate din puţuri conţin radium, uraniu, benzen



De asemenea anumite ape freatice din Colorado, Ohio , Pensylvania, Texas şi Virginia occidentală sunt acum poluate cu deşeurile din extracţia de gaz neconvenţional. 
Dar asta nu e tot. În 2009, pentru prima dată în istoria sa, statul Wyoming n-a putut respecta normele federale de calitate a aerului , din pricina emisiilor de benzen şi de toluen de la cele 27000 de puţuri de gaz neconvenţional aflate în exploatare acolo.


http://terresacree.org/gaznaturel.htm