vineri, 16 noiembrie 2018

Aurul de la Rovina si Colnic a fost dat indienilor

Am dat pe gratis aurul și cuprul de la Rovina, împreună cu 90 de kilometri pătrați de terenuri agricole, pășuni și păduri. 

Firma Euro Sun Mining, cu sediul în Canada a anunțat rezultate complete de testare metalurgică pentru Proiectul Rovina Valley din Romania:

  • 81.5% AUR ȘI 88.6% CUPRU LA MINA COLNIC 
  • 73.2% AUR ȘI  94.7% CUPRU LA MINA  ROVINA 


La Toronto, pe 19 septembrie 2018 firma Euro Sun Mining Inc.  anunțat rezultatele unui cuprinzător plan pilot de testare condus de către Eriez Manufacturing și de către facilitățile sale din Statele Unite.

Eșantioanele studiate constau din aproximativ 3.000 kg pe eșantion, reprezentând domeniile geografice principale din mina Colnic și mina Rovina selectate sub îndrumarea SRK Consulting. 

Eșantioanele au fost  sfărâmate, măcinate și supuse unei flotări de coloană. 

Măcinișul primar pentru mostrele   Met 42 și Met 44 (Colnic) a fost de 80% la peste 75 microni.
Măcinișul primar pentru mostra   Met 43  (Rovina) a fost de 80% la peste 53 microni.

Concentratul de măciniș mai grosier  a fost re-măcinat până la 80% trecând la 13,8 microni și spălat într-un circuit de spălare în coloană, pentru a produce concentratul final. 
Eșantioanele de concentrat de la  Met 42 și Met 44 au fost spălate folosind un aranjament cu coloană cu circuit închis în 3 etape. Concentratul din proba Met  43 a fost spălat folosind un dispozitiv deschis cu două etape. 

Rezultatele au arătat o recuperare medie a aurului la mina Colnic de 81,5%, iar recuperările de cupru au fost de 88,6%, în timp ce recuperarea medie a aurului din mina Rovina a fost de 73,2%, iar recuperările de cupru au fost în medie 94,7%, toate fără utilizarea cianurii oriunde în circuitul de flotare. 
(Asta nu garantează că nu se vor folosi și cianuri pentru stoarcerea întregii cantități de aur, în final-n.n.) 
Minele de cupru produc doua tipuri de minereu: minereu de cupru oxidic șiminereu de cupru sulfuric.Cupru produs din minereu de cupru oxidic este transformat în produsul finit la mina printr-un procescunoscut sub numele leșiere.Minereul de cupru sulfuric, pe de altă parte, este mai întâi transformat într-un produs intermediar cunoscut sub numele de concentrat de cupru , care este la rândul său, transformat în produsul finit printr-un proces de topire și un proces de rafinare. Operatorul de la o mina de cupru poate alege fie să efectuezeaceasta topire / rafinare aproape ,de obicei, la mina, (uz captiv)(the"custom market"), sau poate vinde concentrat de cupru unui smelter/refiner independent.
(conf. Metoologiei e stabilire a valorii reale a concentratului de cupru, întocmită de Vasile Leniuc)
Un concentrat de cupru (de obicei de provenienta din calcopirita : CuFeS2) are urmatoarea structurare  

 Altele includ si Au 2-40 g/DMT si Ag 30-200 g/DMT,de ex
Cei mai mulți  producători de cupru sunt producători "integrați ": concentrează și rafinează minereu de cupru sulfuric, iar apoi vând produsul finit sub forma de țeavă , sârmă sau alte aplicații.
(Nu mai e cazul României, care nu mai e în stare să facă așa ceva-n.n.)
O minoritate de  producători, cu toate acestea,vând concentratul de cupru la topitoriile/rafinăriile independente, care, la rândul lor revând produsul finit ("Piața personalizata")

. Unele dintre concentratele producătorilorintegrati sunt, de asemenea, vândute pe piata libera.
Scott Moore, CEO al Euro Sun, spune: "Suntem foarte bucurosi sa vedem rezultatele testelor efectuate de către Eriez. Procentele de recuperările de aur și de cupru, precum și concentrațiile  finale de cupru concentrat confirmă rezultatele excelente înregistrate în testele la scară mai mică desfășurate în aprilie 2017 și care acum au fost reproduse într-un program de tstudiu  de fezabilitate "

Euro Sun confirmă faptul că Ministerul Finanțelor (din România) a întocmit  Nota fundamentală privind ratificarea licenței miniere pentru Proiectul Văii Rovinei, lăsând Ministerul Justiției să completeze dosarul înainte de prezentarea în ședința de Guvern pentru semnarea de către Primul Ministru. Agenția Națională pentru Resurse Minerale continuă să asiste Ministerul Justiției în asigurarea exhaustivității dosarului și a adecvării la legislație pentru aprobarea finală.

Viorica Dăncilă a semnat ratificarea permisului de exploatare în ședința de guvern din 9 noiembrie 2018. Este pentru prima dată când statul român nu va mai deține nici un procent din  exploatare .
Indianul Stan Bharti a devenit în anul 2016 principalul investitor în firma Carpathian Gold, schimbând numele firmei în Euro Sun Mining. Licența acordată de statul român pentru Valea Rovinei este către SAMAX România srl (companie deținută 100% de Euro Sun Mining). 
Evaluarea economică preliminară (PEA) în 2010 a subliniat un proiect robust, cu o producție medie anuală de aur de 196.000 uncii pe parcursul a 19 ani, cu primii cinci ani de producție în medie de 238.000 uncii anual. În plus, PEA a indicat că proiectul Valea Rovinei ar produce 49,4 milioane de lire sterline pe an. Compania se bazează pe o rată de producție de aproximativ 45.000 de tone pe zi. Studiul de fezabilitate va evalua o abordare scalabilă, pe etape, care vizează zone mai mari din depozit.
 Etapele vor începe cu exploatarea depozitului Câlnic, cu o cantitate inițială de aproximativ 15.000 – 25.000 tone pe zi. Compania consideră că această abordare progresivă gestionează mai bine costurile de capital în avans și diminuează riscul proiectului și se anticipează că va furniza o economie îmbunătățită față de PEA din 2010. 
Perimetrul Rovina include trei zăcăminte de aur și cupru, amplasate în patrulaterul aurifer din Apuseni, la 50 de kilometri de Roșia Montană.

Rezultatele testelor:

La zăcământul Colnic

Met 42 Figura 1
Recuperarea cuprului din concentratul final: 82,8%
Recuperarea aurului din concentratul final: 77,6%
Gradul de concentrare: 22,17% Cupru și 109,2 g/t conținut de aur. 


Met 44: Figura 2
Recuperarea cuprului din concentratul final: 94,3%
Recuperarea aurului din concentratul final: 85,5%
Gradul de concentrare: 22,21% cupru și 83 g/t conținut de aur. 


La zăcământul Rovina

Met 43 Figura 3
Recuperarea cuprului din concentratul final: 94,7%
Recuperarea aurului din concentratul final: 73,2%
Gradul de concentrare: 20,88% Cupru și 11,8 g/t conținut de aur. 


Despre Euro Sun Mining Inc.

Euro Sun este o companie minieră listată la Bursa de Valori din Toronto, axată pe explorarea și dezvoltarea proiectului său de aur și cupru din Valea Rovinei, aflat la 100%, situat în vestul României, care găzduiește cea de-a doua cea mai mare depozitare de aur din Europa.
(datele de mai sus sunt preluate de pe site-ul eurosunminning).


De pe reuters.com /finance aflăm :

Euro Sun Mining Inc, fostă Carpathian Gold Inc, este o companie cu activitate în domeniul explorării și dezvoltării minerale din Canada.
Compania se concentrează pe explorarea aurului și a cuprului pe proprietatea sa din România. Compania, prin filialele sale, se concentrează pe explorarea și dezvoltarea pe Valea Rovinei, proiectul Au-Cu din România.

Proiectul companiei este situat la aproximativ 20 de kilometri de proiectul de aur Certej aparținând firmei Eldorado Gold. 
Proiectul Rovina Valley al Companiei constă în aproximativ trei sisteme de porfir de cupru și aur,  Rovina, Colnic și Cireșata

Zăcământul Colnic este situat la aproximativ 2,5 km  la sud de zăcământul Rovina, iar zăcământul Cireșata este la aproximativ patru kilometri sud de zăcământul  Colnic. 

Compania deține proiectul Valea Rovinei printr-o licență de explorare, care acoperă un total de aproximativ 90 de kilometri pătrați. 


 Cei de la miningwatch scriau în 2017 că viitoarea mină ar fi o replică a exploatării de la Roșia Poieni, faimoasă pentru imensul iaz de decantare care a înecat turnul bisericii în steril.


Proiectul de hotărâre de guvern a fost scris de ANRM, agenția guvernamentală care gestionează resursele minerale. Aceeași instituție a acordat în trecut și controversatele licențe pentru Roșia Montană sau Certej. Și atunci ca și acum, toate studiile care analizează oportunitatea și riscurile viitoarei mine sunt ținute sub cheie și poartă pecetea de “secret de serviciu”.
Canadienii de la Euro Sun Mining (foștii Carpathian Gold), cei care dețin proiectul minier Rovina printr-un lung șir de subsidiare, nu au publicat detalii despre viitoarea tehnologie de exploatare, despre riscurile prevăzute sau despre ce se va întâmpla cu mediul înconjurător acolo. 


Mina de la Rovina ar genera un adevărat dezastru ecologic în Munții Apuseni datorită amplorii sale. 
27.678 km² ar fi ocupați de cariere de suprafață și deșeuri miniere, lângă orașul Brad. Cu toate acestea, statul român ascunde informații detaliate privind proiectul minier chiar de cetățenii pe care ar trebui să îi reprezinte.

În schimb, derulează negocieri cu o companie obscură de minerit al cărui trecut vorbește de la sine. Activitatea minieră a Carpathian Gold a început în Brazilia, dar la scurt timp Agenția de Mediu locală le-a suspendat licența. Aflată la un un pas de faliment, compania a scăpat ca prin urechile acului datorită acordului de asociere cu statul român pentru mina Rovina. În iunie 2015, în decurs de două zile, acțiunile Carpathian Gold au crescut cu 200%.  

Pe 28 mai 2015 – Mining Watch România și Campania Salvați Roșia Montană condamnau Guvernul României pentru acordarea licenței de exploatare a cuprului și aurului pentru zăcământul Rovina. Strategia de transformare a Munților Apuseni într-o imensă carieră de suprafață avansează vertiginos prin licența primită de Carpathian Gold pentru acest perimetru. În acest fel, Guvernul Ponta (și guvernele ulterioare, culminând cu guvernul Dăncilă) au permis  demararea de noi proiecte devastatoare pentru mediu, ignorând zecile de mii de oameni care au ieșit în stradă împotriva mineritului cu cianuri la Roșia Montană, în toamna anului 2013. Potrivit fostului director al Institutului Geologic Român, Ștefan Marincea, dezvoltarea de proiecte miniere în zonă ar duce la “generarea a nu mai puțin de 2.900 de hectare de deșeuri”.

Prezentul proiect propune exploatarea în imense cariere de suprafață a 120 tone de aur și 100.000 de tone de cupru. Rovina ar putea deveni astfel cea mai mare exploatare din România, dimensiunea celor două cariere –  cu diametre de 500 și 600 de metri și adâncimi între 300 și 400 de metri, depășind chiar și proiectul Roșia Montană. 


În prezent întreaga zonă este acoperită de terenuri agricole, pășuni și pădure, toate obiectivele proiectului fiind situate pe zone nelocuite, dar în imediata vecinătate a satelor Rovina și Merișor ce aparțin comunelor Criscior și Bucureșci. În linie dreaptă, Rovina este situată la 20 de kilometri de Roșia Montană, la 17 km de concesiunea minieră Certej, dată firmei canadiene Eldorado Gold  și la doar 7 km de Brad, oraș ce numără 13.900 de locuitori.

Cât a pierdut statul român e data asta?

Circa 204 tone de aur și peste 635.000 tone de cupru de la Rovina
Rezerve estimate la 5 miliarde de dolari. (Din care ni s-ar da și nouă un „bacșiș”de circa 6% pentru aur și 5% pentru cupru, adică mai puțin decât se dă chelnerului la restaurant. Doar că la restaurant se plătește și consumația, nu numai bacșișul. Cele mai optimiste estimări apreciază că România ar primi circa 15 milioane de dolari pe an. Adică mult, mult mai puțin decât banii pe care ni i-ar da gratuit Uniunea Europeană, cu condiția să prezentăm niște proiecte cum trebuie și să le și executăm pe teren....)... Asta înseamnă că 94% din aurul și al copiilor noștri și 95% din cuprul României au fost date pe gratis unei firme obscure. 
Și se mai pierd 90 de kilometri pătrați de terenuri agricole, pășuni și păduri, în zonă protejată. 
Ce ne va rămâne nouă? Uriașa cantitate e deșeuri , care va compromite pentru totdeauna acea zonă. Și va constitui un enorm pericol pentru localitățile învecinate. 


luni, 5 noiembrie 2018

SCRAPIE

Boala oii nebune

Cum pe la noi văd că nu prea se scrie despre aceste boli care afectează animalele crescute pe la noi, am făcut o traducere a unor materiale din wi kipedia și din alte articole provenind din Franța sau Canada, considerând că ele ar putea fi de folos și pe la noi.

SCAPIA se mai numește și „tremurătura oii” (traducere din termenul francez „tremblante du mouton”).
Denumirea „scrapie” a derivat din verbul din limba engleză: to scrape, care înseamnă a se scărpina).
Este o boală a animalelor rumegătoare mici- oi, capre, dar care poate afecta și și cerbi, elani, ba chiar și bovine .
Boala este produsă de prioni și face parte dintre encefalopatiile spongioase transmisibile.
Boala este mortală , iar  simptomele indică atingerea sistemului nervos central . Prionii infecțioși fac parte dintre „agenții trnsmisibili neconvenționali” (ATNC), supranumiți „prioni patogeni”. Ei au fost depistați în creierul și în măduva animalelor bolnave.
Prionii patogeni sunt forme anormale ale unor proteine numite prioni , care se găsesc în mod obișnuit în orice mamifer sau pasăre. Dar când pătrune un prion anormal într-un animal sănătos, el modifică prionii existenți și îi transformă în prioni patogeni.

Boala a fost diagnosticată pentru prima dată în Marea Britanie, în 1732.
De atunci, boala a ajuns să fie regăsită pe mai toate continentele unde se găsesc rumegătoare și - se spune- ar putea atinge 30% din anumite turme din Marea Britanie.
Totuși se pare că Australia și Noua Zeelandă au știut să se pună la adăpost de contaminarea cu această boală - ați auzit probabil de măsurile severe preventive care se iau acolo la graniță, dar și de către agențiile care importă.

TRANSMITEREA BOLII

Până acum nu s-au semnalat cazuri de transmitere a bolii la om, dar acest lucru nu poate fi exclus cu certitudine.
Boala se transmite de la oaia sau capra gestantă la produsul de concepție prin placentă, dar se poate transmite și ulterior, prin lapte. Animalele sănătoase se pot molipsi și dacă mănâncă sau ling materii contaminate din locurile în care a fătat un animal infectat.
Prionii pot pătrunde și în organismul altor oi expuse la sângele și resturile placentare din spațiul de fătare, pe cale digestivă sau la nivelul leziunilor tegumentare.

Timpul e incubație (adică timpul în care agentul infecțios e prezent dar nu apar încă simptomele bolii) este de 1,5 ani (în medie), dar au fost și cazuri de apariție a simptomelor la miei de 7 luni.

SIMPTOMELE SCAPIEI

Boala are două tipuri de manifestări (în mod obișnuit): forma pruriginoasă (care provoacă mâncărimi) și forma paralitică.  E posibil ca la un animal să apară ambele feluri de simptome.
În forma pruriginoasă, boala începe prin mâncărimi pe spate și spre coada animalului, cu tendință de generalizare, animalul se scarpină puternic, ceea ce duce la smulgerea lânii și la apariția unor răni ce se infectează.
În forma paralitică, animalul începe prin a suferi de o paralizie a membrelor posterioare (mers împleticit, căderi, prierderi de coordonare a mișcărilor).
În ambele forme se observă în prima etapă tulburări de comportament (fugă, dezorientare, mers înapoi), apoi tremurături ale urechilor, capului , gâtului, membrelor.
Animalul moare într-un interval de 15 zile până la 6 luni (media fiind de două luni).
Se pare că în America de Nord se întâlnesc mai frecvent formele de paralizie, în timp ce în Europa sunt mai frecvente formele cu tendiță de scărpinare patologică.

 Certitudinea diagnosticului e dată după moartea animalului de examenul histopatologic al creierului său.

RISCURI EPIDEMIOLOGICE ȘI SANITARE

În februarie 2006, un laborator al Agenției franceze e securitate sanitară a alimentelor a depistat în creierii unor oi un tip de prion diferit față de cei găsiți cu alte ocazii, dar asemănător cu cel ce produce „boala vacii nebune”, un caz asemănător fiind depistat și în Cipru. Această descoperire trezește neliniști în privința posibilității de transmitere a bolii la om, dat fiind că nu există suficiente studii.
S-a constatat că anumite linii genetice de oi par a avea o rezistență naturală la această boală și există propunerea de a se selecta aceste animale pentru crescătorii. Acele animale rezistente se pot infecta, dar nu manifestă semnele clinice ale bolii.

Vânzarea de ovine sau de caprine atinse de scrapie este interzisă, dar e autorizată vânzarea laptelui (!?!).
Dar Autoritatea europeană de securitate a alimentelor (AESA) avertizează că prezența animalelor infectate într-o turmă reprezintă un risc pentru celelalte animale, dar și pentru om, prin intermediul laptelui infectat și asta înainte de apariția semnelor clinice (deci simptomelor) bolii la acele animale. 

În 2008 AESA a propus interzicerea vânzării de lapte de oaie și de capră de la animale infectate .

În Franța scapia e prezentă cam pe tot teritoriul, dar mai ales în sud, unde se află cele mai multe ferme de oi și de capre.

În 2006 în Franța se semnalaseră 249 de cazuri , printre cele 245 689 de oi și 108 126 de capre cărora li s-au făcut analize specifice în acel an.
 Se constată marea diferență față de ceea ce se întâmplă la noi.
În 2012, au fost testate după sacrificare 52911 ovine și 66 379 caprine, fiind găsite 2 cazuri de scapie „clasică” la oi și două la capre, dar și 22 de cazuri de scapie atipică la oi și 5 la capre. 

În Franța regulamentele prevăd ca laptele provenit de la turme suspecte să nu fie consumat, în 2008 fiind specificate cam 10 turme franceze din cele circa 10000 de trupe de ovine și de caprine pentru lapte.
În 2010, în Franța s-a luat hotărârea de a se exclude din șeptel animalele considerate a fi sensibile din punct de vedere genetic la această boală. O analiză a sângelui sau a țesuturilor unui animal poate arăta dacă animalul are rezistență la infecția cu scapie și e posibilă reproducerea selectivă pentru a se crește rezistența la această boală a animalelor din turme.
Crescătorii de animale pot izola turmele ce prezintă infecție, pot cumpăra animale doar de la turme ce au certificat că nu există scapie acolo și pot solicita analize în cazul animalelor moarte.
De asemenea, crescătorii ar trebui să pună în aplicare măsuri de bună gestiune cum ar fi:
-identificarea individuală a animalelor
-ținerea de registre completate la zi
-izolarea rapidă a animalelor bolnave
- separarea femelelor care fată
-îmbunătățirea curățeniei la locul fătărilor
-dezinfectarea echipamentelor folosite în caul fiecărui animal
-întrebuințarea de ace de unică folosință pentru injecții

În Canada (și în alte țări) scapia e o boală ce trebuie să fie declarată în mod obligatoriu de către producători și de către veterinari dacă apare bănuiala apariției ei.

În România, conform ordinului M.A.A.P. nr. 144/2002, scrapia este o boală cu declarare lunară obligatorie la Direcția de Sănătate a Animalelor din cadrul Agenției Naționale Sanitare Veterinare.

Autoritățile canadiene au un program național de  eradicare a scapiei pe teritoriul canadian.
Ele au întocmit un Program de certificare voluntară a turmelor față de scapie.
Importurile de animale sau de produse alimentare ce provin din țări în care este prezentă scapia sunt reglementate foarte riguros, prin intermediul inspecțiilor la graniță.

În cazul depistării unui focar de scapie, în Canada se iau următoarele măsuri:
-se impun măsuri stricte de carantină și de control al deplasărilor animalelor suspecte, pentru a se împiedica răspândirea bolii
-se eutanasiază toate animalele infectate sau cu risc de a fi infectate
-se face anchetă asupra animalelor potențial infectate sau cu risc ridicat, care ar putea propaga boala în locuri noi de creștere și se cercetează de unde ar putea proveni infecția
-se curăță și se dezinfectează locurile contaminate
-se urmăresc regulile de supraveghere în cazul cadavrelor de animale .




miercuri, 17 octombrie 2018

Ce ar trebui să facem la cutremur

Pregătirea pentru cutremur

Am citit și eu, ca și mulți alții, aceste sfaturi prețioase și încerc să-mi închipui cum ar trebui să le pun în practică :
(Ceea ce scrie cu negru sunt indicațiile de pe realitatea.net, probabil redactate de către specialiști. Ceea ce scrie cu roșu e ceea ce am înțeles eu din ele.)
„Nimeni nu poate prevedea sau preveni un cutremur. Când un cutremur are loc trebuie să fiţi pregătiţi să acţionaţi imediat.”- să vedem cum

„Pregătirea pentru un cutremur cere timp şi efort. Trebuie să va pregătiţi pentru ca dvs şi familia dvs să:

- evitaţi rănirile şi să-i ajutaţi pe ceilalţi 
- minimizaţi efectul cutremurului asupra casei dumneavoastră
- supravieţuiţi cel puţin 72 de ore după un cutremur în casă sau la locul de muncă fără ajutor din partea echipelor de urgenţă” - S-o luăm pe rând. Principlul pericol în caz de cutremur e prăbușirea locuinței. Cum putem minimiza asta? Veți spune: consolidând locuința. Plătind o expertiză tehnică, apoi un proiect de consolidare și apoi lucrările de consolidare , apoi lucrările de refacere a finisajelor , în acest timp mutându-ne în altă parte. Unde? Nu știm. Dar oricum nu se pune problema, pentru că nu avem banii necesari  pentru consolidare. Deci asta cade. Ce altceva am putea face? Să evităm rănirile. Păi dacă se prăbușește casa...cum să facem asta? Dar să spunem că am rămas în viață după cutremur. 
Cică să supraviețuim 72 de ore (adică 3 zile și 3 nopți) fără a fi ajutați de echipele de urgență.  Deci echipele de urgență sunt programate să apară după 3 zile. Să vedem deci, ce ar trebui să facem noi în aceste 3 zile. 

Ce este de făcut înainte de un cutremur:


- pregătiţi un plan de urgenţă pentru familia şi casa dumneavoastră . Cum adică? Să vedem , poate ni se explică.
- dacă locuiţi singur pregătiţi un plan de urgenţă pentru dumneavoastră care să aibă în vedere prietenii şi vecinii . Adică dacă suntem singuri să ne pregătim să-i ajutăm pe vecini și pe prieteni. Sau cum?
- învăţaţi metode de prim ajutor medical, inclusiv resuscitare cardio-pulmonară . Ehei, asta e ceva complicat. Pentru asta trebuie să avem cunoștințe medicale și să fim dotați cu medicamente de primă urgență, seringi, fașe, și probabil alte lucruri care nu îmi vin în minte, ca nespecialist. Cam greu......
- aflaţi care sunt locurile cele mai sigure în casa dvs în caz de cutremur şi exersaţi refugierea dvs în acele zone - Cum să aflu asta? Păi stai că ni se spune: 

Locuri sigure: sub mese sau birouri grele, pe holuri, în colţul camerelor, lângă stâlpii de rezistenţă. Din păcate eu nu am în casă mese grele și nici birouri grele, că la bloc nu ai unde să ții mobilier masiv. Mobilele pentru cei ce stau la bloc sunt fragile, nu ne pot proteja dacă se prăbușește planșeul Pe hol? De ce adică ar fi mai sigur pe hol decât în cameră? Pereții despărțitori ce dau spre hol, la bloc, sunt în general subțiri, nu sunt de rezistență. În „colțul camerelor”? Depinde care colț. Două dintre colțurile camerelor sunt lângă ferestre, iar mai jos se spune că acolo nu e bine. În colțurile celelalte sunt de obicei  uși, ori dulapuri. Ce facem? Reiese că nu avem nici un loc sigur.

Locuri periculoase: lângă ferestre sau oglinzi, lângă obiecte grele ce ar putea să cadă, bucătăria, uşile. Cum uși se află în fiecare cameră, iar în cealaltă parte sunt ferestre, deasupra sunt lustre, încă odată dedudem că nu avem locuri sigure în casă.

Şansele de supravieţuire sunt mai mari dacă va faceţi un plan împreună cu familia. Începeţi să discutaţi de ce s-ar putea întâmpla şi ce trebuie făcut acasă, la şcoală sau la locul de muncă în caz de cutremur, scrie cutremur.net. Dr de vreme ce nu avem locuri sigure în casă, ce să discutăm? Să sperăm că nu vom fi acasă. 

Pregătiţi-vă casa: mergeţi prin casă şi imaginaţi-vă ce ar putea să se întâmple în cazul unui cutremur violent. - Tocmai am făcut asta- nu a fost bine deloc.

- Învăţaţi membrii familiei cum să închidă conductele principale de apă şi cum să oprească electricitatea. -  Când ar trebui membrii familiei să oprească apa și electricitatea? Când s-a declanșat cutremurul? Nu, evident, că nu te poți ține pe picioare. După ce a încetat cutremurul, dacă nu a căzut casa. Cât timp ar trebui să fie închise apa și electricitatea? Nu ni se spune. Prin urmare, în caz că supraviețuim cutremurului, dar în casă avem avarii , oprim curentul electric și apa. Ca să nu aflăm veștile de la tv sau de la radio. Și să bâjbâim prin întuneric. Bine că nu trebuie să oprim și gazele. Putem să le aprindem, să se facă puțină lumină. 
- ancoraţi bine boilerele şi orice alte aparate care prin cădere sau mişcare ar putea rupe ţevi de gaz sau apă. Boilerele sunt fixate în perete. Ce să le mai facem? Dar din fericire la bloc nu prea sunt boilere. Dulapurile suspendate sunt deja fixate în perete. Nu putem ști dacă nu va cădea peretele, asta e. 
- ancoraţi bine piesele grele de mobilier . Da, am un dulap greu, dar nu prea știu cum aș putea să-l ancorez. Peretele de lângă el e subțire, despărțitor. 
- nu agăţaţi tablouri sau oglinzi grele deasupra paturilor. Păi oricum vom fugi pe coridor, așa că ce mai contează ce e deasupra patului?  

Pregătiţi-vă un kit de urgenţă

Împachetaţi proviziire de urgenţă afişate mai jos în pungi de platic sau cutii rezistente de plastic şi plasaţi-le în locuri sigure din casă: în debara, sub o scară. Trebuie să fie uşor de transportat, să puteţi să le luaţi cu dvs. Eu pot să car cam 5 kilograme. Dacă nu am avut de suferit la cutremur. Dar nu aș ști unde să pun cutiile acelea, de vreme ce nu e nici un loc sigur în casă. Și apoi, pe întuneric, ar fi greu de găsit. Dar să vedem ce anume ar trebui să fie în acel pachet. 

Pregătiţi un pachet de urgenţă în maşină în cazul în care va trebui să evacuaţi locuinţa şi nu vă veţi mai putea întoarce. A, prin urmare ar trebui să mai avem câte un pachet din acela și în mașină- cine are mașină. Dar ce facem dacă unii dintre membrii familiei sunt într-un capăt al orașului, la serviciu, alții în altă parte, la școală iar mașina este la unul dintre ei? Ce fac ceilalți? Ce fac cu toții dacă nu se pot întoarce în locuință? 

Aceste provizii trebuie să fie sufieciente pentru supravieţuirea dvs timp de 3 zile. Ce facem dacă unii suntem la serviciu, alții la școală și alții la cumpărături? Umblăm cu câte un rucsac de supraviețuire în spate? Dar copilul nu poate căra 5 kilograme! Cum va supraviețui ? 

Apa este esenţială. Stocaţi cel puţin 4 litri de apă / persoană / zi. Cea mai bună este apa plată îmbuteliată în sticle mici de plastic. Doamne! Cum să stochezi 12 litri de apă de persoană și mai ales cum să le cari cu tine??? Dacă e o familie compusă din tată, mamă, un copil și o bunică, de exemplu, e nevoie de 4 x 3 x 4= 48 de litri de apă. Unde ar trebui să fie păstrată această apă? În casă? În cămara de la bloc nu e atâta loc. În camera de zi. Nu pe rafturi, că pot cădea. În sticluțe puse pe jos. 96 de sticluțe de 500 ml cu apă plată. Dar tot atâta ar trebui să fie și în mașină, nu? Alte 96 de sticluțe și acolo. În portbagaj. Dar dacă nu avem mașină, ori mașina a fost luată de unul dintre membrii familiei  șa cumpărături sau la serviciu? Atunci ne pregătim să cărăm în spate rucsacuri cu apă plată. Copilul și bunica nu pot căra decât- să zicem- câte 3 litri . Părinții vor trebui să care restul  de 42 de litri, câte 21 de litri de persoană. Adică 21 de kilograme. Nu prea se poate. 

În cazul în care după cutremur veţi avea acces la apă din altă surse, fierbeţi apa timp de minimum 10 minute şi apoi după răcire puteţi să o consumaţi în siguranţă. Adică  vom fi în casă, dar apa din conducte va fi oprită , așa că  vom merge la fântânile din parcuri să luăm apă de acolo și să o fierbem. Încă odată se confirmă că gazele nu vor fi oprite. Sau vor fi? Atunci putem face focul cu crengi tăiate din copaci. Dar cu ce vom tăia crengile? 

Mâncarea

Alegeţi mâncare care nu trebuie păstrată în frigider, care nu trebuie gătită sau preparată, care este uşor de transportat:
- conserve de mâncare preparată: fasole fiartă, mazăre, peşte, carne, fructe, vegetale, cereale, bomboane. 
- lapte pasteurizat, sucuri, cafea, ceai (îmbuteliate) 
- zahăr, sare, piper, ness 
- nu uitaţi de furculiţe, cuţite, linguri 
- mâncare specială pentru copii, animale de companie sau pentru persoane care necesită un regim special (diabetici)

Păstraţi un deschizător de conserve exact în locul unde aţi depozitat conservele.
N-am înțeles. Adică pe lângă cele 21 de kilograme de apă va trebui să cărăm și conserve , și tacâmuri, și cafea (gata făcută? Adică pregătim zilnic niște cafea pe care nu o bem, ci o punem în sticle și apoi o aruncăm și facem alta? Și asta timp de ani de zile? Mai adăugăm și mâncarea pentru câini sau pisici....Cine o să care toate stea? La câte kilograme s-a ajuns? 

Kit-ul de prim ajutor
A, dar mai e ceva de cărat! 
- păstraţi câte un kit de prim-ajutor în casă şi în maşină. Medicamente , în cantitate dublă față de cea necesară (pentru cei care iau medicamente zilnic, așa cum e cazul bolnavilor cronici) . Dar cine ne dă cantitățile astea de medicamente? Ele se eliberează cu rețetă, nu putem avea cantități duble. 
- medicamente: analgezice, antiseptice Analgezicele nu se eliberează fără rețetă. Cum facem rost de ele? 
- notaţi pe o foaie de hârtie medicamentele necesare fiecărei persoane din familie şi pregătiţi provizii din aceste medicamente. Să zicem că se pot strânge acele cantități duble de medicamente(în casă și în mașină), dar ele expiră și trebuie înlocuite periodic. Prin urmare cheltuielile pentru medicamente vor deveni duble - că luăm cantități duble față de necesar, pe care le păstrăm în mașină până expiră. Dar bani pentru asta-- de unde?  

Alte provizii necesare:

- radio cu baterii AM/FM şi baterii de rezervă
- lumânări 
- lanterne şi baterii de rezervă 
- hârtie igienică, şerveţele umede, săpun lichid 
- saci de plastic
Să zicem că avem toate astea, dar nu le putem ține pe toate în mijlocul camerei de zi. Unele mai trebuie să stea și pe la locurile lor din baie ori din debara. Nici nu le vom putea căra cu noi, alături de cele 50 de kilograme de apă, alimente și medicamente câte ni se spune că ar trebui să cărăm.

Și vreți să vă spun ceva? Dacă ar fi o astfel de nenorocire și populația ar fi lipsită timp de trei zile de sprijinul autorităților, ar fi destui care să vă atace și să vă ia apa și alimentele , precum și celelalte lucruri pe care le-ați putea târî după dumneavoastră.

Ei, dar iată că ni se spune mai concret ce avem e făcut:  Cum să va protejaţi în timpul unui cutremur dacă va aflaţi...

Într-o clădire:

- Staţi pe loc. Nu fugiţi afară. 
- Intraţi sub o masă grea sau un birou sau orice alt obiect de mobilier de care vă puteţi ţine. Dacă sunteţi pe un hol ghemuiţi-va şi proptiţi-vă de un perete de interior. 
- Evitaţi uşile. Din cauza mişcărilor, uşile se pot trânti şi pot să va rănească 
- Protejaţi-va faţa şi capul 
- Plecaţi de lângă ferestre, uşi de sticlă, oglinzi, sobe, biblioteci, mobilier înalt (Dar în camerele mici de la bloc în fiecare cameră un perete are ferestre, altul are cel puțin o ușă și pe lângă ceilalți pereți sunt biblioteci, dulapuri - nu prea ai unde să te duci. Oricum mai înainte ni s-a spus să stăm pe loc...) 
- Nu folosiţi liftul. Dacă va aflaţi într-un lift în timp ce începe un cutremur apăsaţi butonul de oprire şi apoi butonul celui mai apropiat etaj. Ieşiţi din lift cât de repede puteţi.

Afară:

- staţi pe loc. Încercaţi să va duceţi spre o zona mai sigură departe de ferestre, clădiri, stâlpi de electricitate sau de telefon. Cum vine asta? Ori stăm pe loc, ori ne ducem undeva??? Și unde să ne ducem, dacă suntem într-un oraș? Departe de case, de stâlpi de orice fel- adică pe carosabil? Că parcuri nu prea sunt- iar cele care sunt sunt deprte, în general. Dar nu riscăm să fim călcați de mașini, mai ales că lumea ar fi în stare de șoc? Nu ar trebui să mergem la mașină- dacă avem- să ne apropiem de proviziile noastre păstrate acolo? Dar mașina e lângă casă, ce facem atunci?

Într-un vehicul:

- Încercaţi să trageţi pe dreapta într-un loc sigur. Nu blocaţi şoseaua. Feriţi-vă de poduri, tunele şi clădiri. Staţi în vehicul. Unde să tragi pe dreapta într-un oraș unde nu găsești un loc de parcare decât la un kilometru distanță ? Bun, nu mai ții cont de reguli și oprești mașina lângă cele care deja sunt parcate . Dar în acest mod simplu se blochează circulația. Asta e. Cei care au mașinile parcate nu vor putea ieși cu ele. Trei zile, toată lumea va sta în mașini, mâncând din ce are în portbagaj. Iar dacă n-are...va lua de la cei ce au? 

Într-un loc public aglomerat

- retrageţi-vă într-un loc unde să nu fie îmbulzeală. Dacă va aflaţi într-un mall, intraţi în cel mai apropiat magazin.
E bună asta. Dacă suntem într-un loc aglomerat, nu putem să ne retragem într-un loc fără îmbulzeală decât ieșind din locul aglomerat. Adică dacă suntem în casă să rămânem în casă, dar dacă suntem într-un loc aglomerat (care de obicei e tot într-o clădire) să ieșim afară. Panica e asigurată. Sau - să intrăm în cel mai apropiat magazin. Mergând împotriva fluxului de oameni panicați care vor să iasă. Și ce să facem în magazin, fără apă, mâncare, medicamente , lanternă și celelalte timp de trei zile? 

La şcoală:

- Intraţi sub bancă şi agăţaţi-vă de piciorul acesteia. Nu staţi cu faţa spre geam. Dar am văzut în materiale explicative că elevii trebuie să iasă încolonați și cu mâinile puse pe cap după cadrul didactic. Dar apa, conservele și toate celelalte unde vor fi? 

În autobuz:

- Staţi pe scaun până la oprirea acestuia. Și pe urmă? 

După cutremur:

- verificaţi dacă sunteţi rănit sau dacă sunt răniţi în zonă. Administraţi primul ajutor. Cu ce să administrăm primul ajutor? În rucsacul cu apă și conserve, pe care îl purtăm mereu cu noi, avem medicamentele cumpărate pe rețeta proprie. Analgezice nu avem, antibiotice nici atât, alte lucruri nu am putut căra. că eram împovărați cu apa plată.
- Nu folosiţi telefonul decât dacă vreţi să anunţaţi o urgenţă majoră. Dar cutremurul nu e o urgență majoră? Nu e cazul să aflăm ce fac ceilalți membri ai familiei?
- îmbrăcaţi-vă în haine rezistente care să va protejeze de moloz sau de geamuri sparte. Când asta? Când am ieșit din casă și nu mai putem intra? Sau când suntem în casă și nu putem ieși? Sau când suntem la serviciu ori la școală ori la cumpărături? Presupun că atunci hainele de prin magazine vor fi la dispoziția cetățenilor în mod gratuit- ori nu? 
- verificaţi casa pentru a vedea dacă are distrugeri. Dacă dvs consideraţi că locuinţa nu este sigură, ieşiţi şi nu mai intraţi înăuntru. Dar pe unde ieșim , că  scările și lifturile nu sunt sigure? Și cum să ieșim, lăsând acolo toate acele lucruri strânse cu grijă: kilogramele de apă, kilogramele de mâncare, medicamentele , radioul, bateriile, lanternele, mâncarea pentru animale etc? Că de cărat cu noi, e clar că nu le putem căra! 
- nu aprindeţi chibrituri, nu folosiţi întrerupătoare până când nu va asiguraţi că nu sunt scurgeri de gaze. Folosiţi lanterne şi nu închideţi robinetele principale de la ţevi decât dacă sunt avarii la acestea. Parcă se spunea mai sus că trebuie să întrerupem apa și energia electrică. Cum să facem asta fără a închide robinetele de la țevi? Cum ne asigurăm că nu sunt scurgeri de gaze? Da, în general există odorizantul etil mercaptan, dar dacă nu s-a pus? 
- dacă aveţi apă la robinet imediat după cutremur, umpleţi cu apă cada de baie şi orice alte recipiente. Parcă se spunea să închidem conductele principale de apă și electricitatea. Tot imediat după cutremur. 
- ascultaţi la radio anunţurile oficiale. 
- nu folosiţi vehiculul decât în caz de urgenţă majoră. Păstraţi drumurile libere pentru ambulanţe şi pompieri. Cum să nu folosim automobilul dacă trebuie să ne îndepărtăm de case și de stâlpi? Adică să ieșim din oraș? Și poate că e nevoie să îi căutăm și pe ceilalți membri ai familiei?  
- dacă sunteţi în maşină iar în jurul acesteia au căzut cabluri de electricitate de pe stâlpi, nu coborâti din maşină. Până când să nu coborâm din mașină? Dar cum luăm apa și mâncarea din portbagaj? 
- staţi la 10 m distanţă de cablurile căzute de pe stâlpi. Dar noi vedem cabluri ce atârnă pe jos și acum, în timp normal. Bine, probabil că nu au curent electric în ele. Dar de unde să știm după aspect? 
Cu alte cuvinte, aceste sfaturi prețioase sunt imposibil de aplicat în practică- după umila mea părere. 
Doamne ferește! 

joi, 30 august 2018

Molia miniera a tomatelor- TUTA ABSOLUTA

Insecta ce distruge plantațíile de roșii -

 TUTA ABSOLUTA


Este o insectă din ordinul lepidopterelor (adică e un fel de fluture)
Larva e mică (sub 8 mm lungime) și atacă în special frunzele și fructele tomatelor, dar și ale cartofilor și a altor solenacee, cum sunt vinetele, plantele de tutun , dar și buruieni din această familie. Insecta adultă, nocturnă,  are lungimea de cca 1 cm.
Pagubele produse de acest dăunător pot ajunge la 100%. Larvele rod galerii în interiorul frunzelor, al fructelor dar și al tuberculilor de cartof. Într-un an pot să se succeadă 8-10 generații de insecte! Temperaturile joase nu îi priesc.
Dăunătorul, originar din America de Sud, a apărut în 2006 Europa meridională, în Africa de Nord și în Orientul Mijlociu.
Capcană cu feromoni sintetici
Lupta împotriva acestui dăunător se folosesc feromoni , dar și paraziți care să atace ouăle și larvele insectei dăunătoare.

RĂSPÂNDIREA
Răspândirea la depărtare mare a dăunătorului se face în general prin importul de fructe contaminate cu larve. Larvele părăsesc fructul după ce acesta a fost recoltat și se metamorfozează în pupă, rămânând în ambalajele cu fructe, trecând apoi în stadiul de adult.
Când insectele infestează o cultură de tomate, ele se dezvoltă îndată ce temperatura  depășește 90C.

De obicei când se observă atacul pe plante, (în general pe vârfurile plantelor) , solul este deja infectat cu adulți, pupe și ouă, stadii în care insecta poate ierna fără probleme.
După pătrunderea în cultură, combaterea insectei se face foarte greu, pentru că ea se reproduce cu mare viteză, iar larvele se găsesc în interiorul plantelor. Insecta a re o rezistență destul de mare la pesticidele ce au fost eficiente la un moment dat.
CONTROLUL 
La fel ca și în cazul altor dăunători, prevenirea infestării culturii e de preferat, combaterea fiind dificilă. Se recomandă folosirea plaselor antiinsecte. dar și măsuri de igienă a culturii:
- strângerea și arderea tuturor resturilor de culturi infestate
- eliminarea și distrugerea imediată a plantelor dacă se observă un atac izolat
- eliminarea buruienilor care ar putea găzdui molia, atât din culturi, cât și din zonele apropiate
monitorizarea atentă a spațiilor de producere a răsadurilor, cu ajutorul capcanelor cu feromoni.
- utilizarea plaselor anti-insecte și folosirea ușilor duble la intrarea în spațiile protejate.
-respectarea asolamentului și evitarea monoculturii, precum și evitarea cultivării speciilor din aceeași familie mai mulți ani la rând.
- în culturile protejate, se efectuează dezinfecția solului și a structurii.

 Încă din faza de răsad se vor folosi capcane cu feromoni. La noi se găsesc capcanele Delta adezive în care se pun momeli cu feromoni. . Aceste capcane atrag masculii insectelor. Astfel poate fi semnalată din timp prezența dăunătorului și se poate estima numărul insectelor care au infestat cultura. Controlul capcanelor se face săptămânal iar după 4-6 săptămâni se schimbă atât placa adezivă cât și momeala. Capcanele se pun la înălțimeacorelată cu înălțimea plantelor. În spațiile protejate se pot utiliza capcane adezive de culoare neagră. Se utilizează preventiv 2-5 capcane/1000 m2 și 5-10 capcane/1000 mdacă s-a observat deja atacul la cultură. 
Dacă se folosesc mai multe capcane, capturarea unui mare număr de masculi e în măsură să reducă numărul de ouă viabile și deci de dăunători.
Există și varianta momelilor feromonale puse în capcane cu apă (tăvi cu apă și ulei, iar la 20-25 cm deasupra-momeala feromonală. Se pot folosi și capcane cu feromoni și lumină de o anumită frecvență, ce atrag atât masculii cât și femelele. Ele funcționeaă cu lumină solară și pot fi programate să funcționeze noaptea, când insectele sunt active.
Se mai folosesc benzi adezive pentru Tuta. Benzi adezive transparente dacă în spațiile respective se folosesc și insecte benefice, sau benzi adezive galbene- dacă nu se utilizează și insecte benefice.
Se pot folosi și benzi adezive negre pe părțile laterale ale solarului, când s-a observat prezența dăunătorului în împrejurimi.
CONTROLUL BIOLOGIC
Pentru combaterea biologică a moliei Tuta se pot folosi specii de insecte care se hrănesc cu ouăle și cu larvele acestei molii a tomatelor.
Se pot folosi prădătorii Macrolophus pygmaeus, Nesidiocoris tenuis și Nabis pseudoferus. 
Se folosesc și insecticide biologice pe bază de Bacillus thuringiensisvar. kurstaki pentru combaterea larvelor; în România a fost omologat produsul  Bactospeine DF.
Macrolophus pygmaeus
Este o insectă ce se hrănește cu larvele și cu oăle de Tuta, mai ales cu larvele mici, în primele două stadii de dezvoltare. De aceea e indicat să fie introdus cât mai curând posibil , pentru că trec cam 3 săptămâni până apar primele sale larve. E de preferat ca Macrolophus să fie introdus în pepinieră, unde poate să consume insectele dăunătoare  mai rapid decât în cultură. La început insectele Macrolophus sunt hrănite , mai ales dacă au pradă puțină . Hrănirea se face cu ouă de Ephestia Kuehniella (la străini se găsesc ouă congelate ).
Se pot folosi și alți prădători, ca Dicyphus sp. 
Schema de introducere a insectei Macrolophus (care combate de asemenea și aleurodele)


Frecvența de introducere 
 Exemple de doză totală
 Hrănire
 În pepinieră
 1 lansare
 2 indivizi/m2 de cultură
(0,5-1,5 indivizi/plantă)
Indispensabilă, căci nu e nici o pradă disponibilă pe plante 
 În cultură
 1-3 lansări
 2-4/m2 - de adaptat în funcție de risc
Indicată pentru o mai bună instalare și înmulțire
În condiții de seră, folosirea paraziților Trichogramma achaeae și Trichogramma pertiosum servește la atacarea ouălor paraziților.

CONTROLUL CHIMIC

Dat fiind că insecticidele au fost considerate ca soluția cea mai comodă, s-au folosit numeroase produse chimice, insecta dezvoltând rezistență la multe dintre acestea. Mărirea dozelor de chimicale nu e recomandată.
În cazul depistării atacului, se aplică tratamente la 3-4 zile, alternând produse cu acțiune sistemică, de contact și translaminara.
În România sunt omologate pentru combaterea moliei tomatelor:

Alverde (1 L/ha)Voliam Targo (0,8 L/ha), Affirm (1,5 kg/ha), Coragen (175 ml/ha) si Bactospeine DF (0,33-0,66 kg/ha) pentru combaterea biologica

Pesta micilor rumegatoare

După ce populația de porci domestici de la noi a fost aproape distrusă, suntem amenințați că ar urma „pesta micilor rumegătoare”. Ce mai e și asta?

Pesta micilor rumegătoare afectează în principal caprele și oile


E provocată de un virus și bântuie prin Africa de Vest (unde e numită „kata”), dar e prezentă și în toată Africa intertropicală, precum și în Orientul Mijlociu până în India, ajungând și în China.

Din păcate virusul pestei rumegătoarelor mici a fost semnalat din luna iunie și în Bugaria, deci în vecinătatea noastră! A fost prima dată când boala a apărut într-un stat din UE!

Autoritățile bulgare au întreprins măsuri de gestiune sanitară conform directivei 92/119/EEC; au fost sacrificate turmele infectate și preventiv toate rumegătoarele mici din satul unde s-a constatat infectarea, au  instituit zone de protecție și de suprveghere, au fost restrânse deplasările și s-a întărit supravegherea (cf. OIE 25/06/2018). Au fost distruse masiv șeptelurile din regiunile Burgas și Yambol din Bulgaria. Comisarul european al sănătății și securității alimentelor Vytenis Andriukaitis  a apreciat măsurile luate de bulgari și cooperarea lor cu autoritățile veterinare turce. El a desmințit zvonurile despre propagarea bolii de către bio-teroriști. S-a făcut o inspecție din partea UE în Bulgaria pentru a se stabili dacă s-au aplicat corect protocoalele sanitare, concluzia determinând dacă se vor aplica restricții economice acestei țări (atenție!). 

Virusul care provoacă boala e înrudit cu:
-virusul pestei bovine
- virusul rujeolei
- virusul bolii lui Carré,

astfel încât virusul pestei bovine induce imunitate încrucișată față de virusul pestei micilor rumegătoare.

Transmiterea virusului
Transmiterea virusului se face prin contact direct . Virusul e prezent în secrețiile conjunctivale (lacrimi, secreții nazale, expectorații )și materiile fecale ale animalelor bolnave, încă din prima zi în care acestea fac febră. Molipsirea se face în special prin inhalarea picăturilor fine eliberate în aer prin tusea și prin strănutul animalelor bolnave. Apa din care beau acestea devine de asemenea contaminată, la fel jgheaburile din care li se dă animalelor hrană.  Virusul nu supraviețuiește mult în exterior, dar poate fi propagat prin deplasarea turmelor de animale infectate.
Simptome

Ca și în cazul pestei bovine, după o perioadă de incubație de 3-6 zile apare febra, astenia severă, o secreție nazașă limpede și pierderea poftei de mâncare. Apoi scurgerea nazală devine purulentă , câteodată formează cruste ce obturează nasul animalului și îi îngreunează respirația. Se pot infecta și ochii animalului, se pot observa și inflamații ale gurii acestuia. La anumite animale se produce diaree , iar în fazele avansate- pneumonie. Cele mai multe animale infectate mor în 5-10 zile de la apariția febrei. Totuși unele animale pot avea imunitate- poate dobândită în zonele în care boala e frecventă.
Dat fiind că simptomele pot fi asemănătoare cu ale febrei aftoase, ale febrei catarale ce atinge oile sau ale pestei bobine, e important ca diagnosticul să fie confirmat prin analize de laborator.
Măsuri pentru prevenirea și controlarea bolii

Se va evita importarea de rumegătoare mici provenind din țările unde se găsește această boală și se va verifica dacă animalele importate nu prezintă simtomele descrise mai sus.
Când boala apare într-o zonă unde nu a mai fost, se iau măsuri clasice de control, adică: punere în carantină, controlul deplasărilor animalelor, sacrificarea sanitară, de asemenea: curățarea și dezinfectarea .
Virusul e sensibil la majoritatea substanțelor dezinfectante

Nu există un tratament care să vindece animalele infectate. Dar un tratament simptomatic poate reduce mortalitatea.
Când boala s-a stabilit într-un teritoriu, se poate folosi un vaccin.

Dat fiind că pesta micilor rumegătoare e strâns înrudită cu pesta bovină, vaccinul contra pestei bovine poate fi folosit și ca protecție împotriva pestei micilor rumegătoare.
Vorba e că pesta bovină a fost eradicată cam peste tot pe glob, așa că nici vaccinul nu prea mai e folosit.
Omul nu e atins de această boală.

Autoritățile din România ar trebui să ia din timp măsuri pentru a se evita contaminarea efectivelor de capre și de oi de la noi! (Adică nu cum n-au făcut nimic în cazul pestei porcine!)


vineri, 10 august 2018

Pesta Porcina Africana


Am tot văzut la tv ravagiile făcute de această boală la noi, mai ales prin măsurile de sacrificare preventivă a porcilor domestici, dar nu am văzut ca cineva să explice sistematic ce e cu această maladie, cum a ajuns ea pe la noi, cum se transmite și care sunt instrucțiunile pentru evitarea răspândirii ei. Așa că am citit și eu ce am găsit pe net (în alte limbi)  și scriu aici să vadă și alțiiaceste informații, în limba română.

Pesta porcină africană



Pesta porcină africană e o boală ce afectează porcii, dar și porcii mistreți și speciile înrudite cu aceștia ce trăiesc în Africa: facocerii și potamocerii, porci spinoși, furnicari, dar și- foarte important- CĂPUȘELE, care sunt foarte probabil vectorul ce transmite boala. 
Există chiar o subspecie de căpușe numite Ornithodoros porcinus porcinus, care parazitează atât porcii domestici cât și mistreții și care pot transmite această boală, care duce la moartea porcilor aproape sigur.

Pesta porcină africană e provocată de un virus de dimensiuni relativ mari (pentru un virus), care poate supraviețui în carnea unui animal bolnav ce a fost sacrificat și în acest fel se pare că boala cu origini africane a ajuns în Spania și apoi în restul Europei.
Virusul supraviețuiește și în mezelurile preparate din carne de porc contaminat , iar resturile acestor alimente abandonate în natură pot propaga boala.

În Spania, un alt tip de căpușă, Ornithodoros marocanus (erraticus) a devenit vector de transmitere a bolii, aceste căpușe parazitând și rozătoarele (șoareci, șobolani). Tot acest tip (subspecie) de căpușe poate transmite și alte boli grave, care pot afecta și omul.

Pesta porcină africană a fost introdusă de om (prin carnea infectată) și în alte țări și chiar alte continente, unde a fost transmisă mai departe de subspeciile locale de căpușe, care pot fi întâlnite în grajduri, peșteri (ce adăpostesc animale sălbatice) sau vizuine, ori parazitează oi sălbatice sau domestice, (câini, pisici etc) păsări, ba – incredibil- chiar și reptile!

Deși s-a spus că pesta porcină africană nu îmbolnăvește omul, se pare că acel virus poate da totuși omului reacții toxice sau alergice grave și favorizează alte infecții..

Pesta porcină africană este provocată de un Asfivirus care atacă anumite celule ale sistemului imunitar și declanșează hemoragii mortale la porcii domestici, care vor muri în cel mult o săptămână de la infectare.

RĂSPÂNDIREA BOLII ÎN EUROPA

Începând din anul 2000 s-a semnalat infectarea mistreților din Sardinia și apoi au fost infectați porci din Europa de Est (Polonia, Lituania, Letonia, Estonia, Republica Cehă, Rusia, Bielorusia, Ucraine, Moldova..).
Mai înainte, în anii 60 boala a fost semnalată în Portugalia , în Spania, dar și sporadic în Franța, Belgia și în alte țări din Europa de vest. Dar Spania și Pportugalia au reușit să eradicheze boala la mijlocul anilor 1990 folosind politica de sacrificare.
Am observat că în Spania se obișnuiește ca numeroși porci să fie crescuți în libertate, în păduri. (Mai ales că au păduri de stejari de plută, cu ghindele cărora se pot hrăni porcii) .Aceste animale au o carne mult mai gustoasă decât a celor crescute în modul tradițional în crescătorii. Dar acest tip de creștere de animale se face în chip organizat. Trunchiurile copacilor sunt protejate ca să nu fie roase de animale, iar suprafețele de pădure sunt delimitate și împrejmuite cu garduri din sârmă ghimpată, ceea ce împiedică circulația lor haotică . În cazul depistării unui focar de boală, pot fi sacrificate animalele din împrejmuirea respectivă. 
Pesta porcină a ajuns și peste oceanul Atlantic, fiind semnalate îmbolnăviri în insulele Caraibe și mai ales în Republica Dominicană.
În 1971, în Cuba au fost uciși 500 000 de porci pentru a se evita o epizootie la scară națională. Atunci au apărut și teorii ale complotului care sugerau că virusul ar fi fost introdus intenționat de către agenți străini- teoria nefiind dovedită.
În 2007 a fost o epizootie de pestă porcină africană în Georgia, apoi în Armenia, Azerbaidjan, Iran și Rusia.
Prima apariție a virusului în Uniunea Europeană a fost în Lituania, în 2014, acesta răspândindu-se apoi în statele baltice.
În vara anului 2017 în Republica Cehă , apoi în Polonia. Dar măsurile luate din timp au limitat răspândirea bolii.

AFSCA

AFSCA -Agenția federală (belgiană) pentru securitatea lanțului alimentar folosește cam 1300 de agenți, dintre care jumătate au activitate de teren, efectuând anual peste 120 000 de misiuni de control și de prelevare de probe din materiile prime sau produsele alimentare din Belgia.
AFSCA dispune de 5 laboratoare și colaborează cu 50 de alte laboratoare agreate pentru efectuarea de analize. Agenția eliberează și certificate de export, ia măsuri de prevenire și de gestionare a crizelor și ajută de asemenea terțe țări în materie de controale alimentare, dar și de comunicare cu consumatorii. Este și un serviciu public sub controlul Oficiului alimentar și veterinar al Comisiei europene.

Acum în UE e interzis să se importe carne de porc ori de mistreț ori produse din acestea dintr-o țară sau dintr-o zonă cu epidemie de pestă porcină africană
Sunt de asemenea interzise vizitele în crescătoriile de porci respective și orice contact cu porcii în intervalul de 72 de ore după întoarcerea dintr-o zonă cu risc.

AFSCA recomandă instituirea de zone de restricție , cu interdicția de deplasare a porcilor domestici și a produselor din carne de porc și aceste zone de restricție sunt regulat actualizate în funcție de situația epidemiologică. (Decizia 2014/709/EU).
Se iau și măsuri de curățire și de dezinfecție suplimentară a camioanelor folosite pentru transportul porcilor vii ce revin din țări cu epidemii de pestă porcină africană (până acum era vorba de Rusia, Bielorusia, Ucraina și Moldova), ca și pentru cele ce vin din zone de risc din UE.
Vânătoarea de mistreți nu e interzisă în zonele în care virusul este endemic, dar vânătorii nu trebuie să folosească acolo câini în timpul vânătorii și trebuie  să adopte obligatoriu măsuri de curățire și de dezinfecție după aceea.
Porcii pot fi purtători de virus fără a manifesta încă simptomele bolii, sau pot muri în câteva zeci de ore.
Dificultatea realizării unui vaccin e crescută și din pricina existenței a circa 22 de genotipuri ale virusului.
Semnele de îmbolnăvire sunt cam aceleași cu cele ale pestei porcine „clasice” și diferența se face în mod normal prin analize de laborator. 
Analizele se fac prin detectarea anticorpilor specifici în cadrul analizelor de tip ELISA sau prin izolarea virusului din sângele, ganglionii limfatici, splina sau serumul unui porc infectat.

La noi se pare că nu sunt laboratoare (sau nu sunt suficiente ) care să facă aceste analize.

Update 23.08.2018

Molima a cuprins 30 din cele 40 de județe de la noi. Cine e de vină?