Padurile Elvetiei

Ca orice țară civilizată, Elveția are mare grijă de pădurile ei.

Observăm că acolo se iau în considerare și chiar se evaluează în bani toate beneficiile oferite de păduri, nu doar veniturile obținute din valorificarea lemnului:

PĂDUREA ELVEȚIEI ÎN CIFRE

Există numeroase statistici, care arată cam așa:
Pădurile ocupă o treime din suprafața țării- înconjurată de cam 117 000 km de liziere.
Sunt 1,26 milioane de hectare de păduri, adică 1800 m2 pe locuitor.
Aria împădurită este în creștere cu cca 5400 hectare pe an.

ARBORI

Copiilor li se explică de ce sunt lăsate mormane de crengi căzute în păduri:
pentru că ele formează adăpost și  hrană pentru un mare număr de plante, animale și ciuperci. 

Pădurile elvețiene numără cam 535 de milioane de copaci (dintre care 495 milioane vii și 40 milioane morți) . Ați reținut deci că nici copacii uscați (morți) nu sunt scoși automat din păduri, ei având rolul lor în ecosistem.
În acele păduri sunt cam 130 de esențe diferite de arbori și de arbuști.
Revin cam 66 de copaci din pădure pe fiecare locuitor, esențele cele mai obișnuite fiind bradul (cel mai adesea bradul alb) și fagul. (În acest calcul nu intră copacii din parcuri)
Copacii din Elveția au în medie 100 de ani. (Ceea ce înseamnă că au fost ocrotiți timp de 100 de ani)
Un fag centenar are circa 500000 de frunze.
Vârsta celui mai bătrân arbore din Elveție e estimată la 1500 de ani.
Cel mai mare arbore din Elveția este un brad Douglas cu înălțimea de 61m.

LEMNUL

Volumul total de lemn din pădurile elvețiene este de circa 427 milioane de metri cubi (inclusiv lemnul mort).
Un hectar de pădure cuprinde aproape 370 m3 de lemn.
La fiecare 3 secunde, un metru cub de lemn crește în pădurile elvețiene.
Adică 10 milioane de metri cubi pe an.
Pădurea elvețiană fixează 2,2 milioane de tone de CO2, sub formă de carbon.
Asta corespunde cu certificate de emisie de CO2 cu valoarea de 24 milioane de franci pe an (un lucru la care nu se gândește nimeni la noi!)

PROPRIETARII DE PĂDURI

În Elveția sunt cam 250000 de proprietari de păduri (peste244000 proprietari particulari-care dețin 30% din suprafețele forestiere -și 3500 proprietari publici).
35% din suprafața de păduri aparține unor organizații de drept public, cum ar fi comunele orășenești sau corporațiile.
30% din suprafață aparține comunelor și 5% Confederației de cantoane.
Suprafața medie a pădurilor cu proprietari publici e de 300 hectare.
Suprafața medie a pădurilor deținute de câte un proprietar particular e de 1,3 ha (cam cât două terenuri de fotbal)

RECOLTAREA LEMNULUI

Consumul anual de lemn este în Elveția de 10,5 milioane de metri cubi, o parte fiind de import.
Se recoltează anual cam 5 milioane de metri cubi, ce valorează peste 400milioane de franci.
O jumătate din lemnul recoltat e vândut sub formă de bușteni și o treime ca lemn de foc.
Valoarea adăugată brută a economiei forestiere și a industriei lemnului este în Elveția de 4,5 miliarde franci pe an.
Cam 30500 km de drumuri forestiere permit asigurarea de îngrijiri silvicole, gestionarea pădurilor și recoltarea lemnului (de preferință a celui mort).

PĂDUREA ASIGURĂ LOCURI DE MUNCĂ

Pădurile elvețiene sunt exploatate de 1500 de întreprinderi forestiere, ajutate de 500 de antreprenori forestieri. Se adaugă mai multe mii de particulari (de pildă agricultori) care își exploatează și își îngrijesc singuri pădurea.
Economia forestieră are 6000 de angajați, iar sectorul de transformare (gatere etc)-circa 7000.
Munca în pădure e periculoasă, înregistrându-se în fiecare an cam 350 de accidente de muncă.

PRESTĂRILE PĂDURII ELVEȚIENE

Peste 45% din suprafețele de păduri (adică 6000 km 2) îndeplinesc rol de protecție împotriva căderii de pietre și a alunecărilor de teren.
Pădurile protejează cca 130000 de clădiri și mai multe mii de km de căi de comunicații.
Valoarea economică a funcției de protecție a pădurii a fost evaluată la 4 miliarde de franci pe an.
Circa 40% din apa potabilă provine în Elveția din păduri.
Filtrarea apei de către păduri permite economisirea a circa 80 de milioane de franci tratamente a apei.
Valoarea prestației recreative a pădurii e estimată între 2 și 4 miliarde de franci.
Cam 5% din suprafețele de păduri din Elveția constituie rezervații naturale.
Peste 25000 de specii depind de păduri, adică peste 40% din biodiversitate.
Populația de păsări din păduri a crescut în 1990 cu 20%. Ele limitează numărul gîndacilor de scoarță.
În această privință, stejarii sunt foarte prețioși, de ei depinzând peste 300 specii de insecte.
În Europa, peste 1000 de specii de coleoptere au fost găsite pe stejari.
Aproximativ 250 de tone de ciuperci cu valoare de cca 11,5 milioane de franci se culeg anual din păduri.
La acestea se adaugă 2000 de tone de miere (în valoare de 52 milioane de franci)  și 2000 t carne de vânat (în valoare de 20 milioane de franci).
Se mai adaugă brazii de Crăciun recoltați anual (150000 brăduți în valoare de 5 milioane de franci)
În pădurile elvețiene sunt stocate peste 150milioane de tone de carbon (≈ 550 milioane de tone de bioxid de carbon) .
Lemnul folosit drept combustibil în loc de motorină permite economisirea a peste 3 kg de CO2 pe litru de motorină înlocuit.

CONTRIBUȚII FEDERALE

În fiecare an Confederația dă cam 140 de milioane de franci subvenție economiei forestiere.
105 milioane sunt folosiți pentru lucrări de protecție  și de întreținere a pădurilor.
Circa 10 milioane de franci folosesc pentru promovarea biodiversității în păduri.
Îngrijirile pentru tinerele plantații sunt susținute cu 14 milioane de franci.
Cam 11 milioane de franci sunt destinați pentru domenii ca cercetarea, schimbările climatice etc.
Pentru comparație: agricultura din Elveția primește anual un ajutor federal de 3 miliarde de franci.

Explorati gradina Carpatilor

Suntem îndemnați să explorăm grădina Carpaților și în clipul publicitar ni se arată aceste imagini:

Ce vedem în aceste peisaje scăldate în frumoasa lumină a plaiului mioritic? O șosea ce datează din timpul regimului „de tristă amintire” și o zonă muntoasă pe care copacii au ajuns rarități.

Exploatațí grădina Carpațílor 

Probabil ar fi mai conform cu realitatea. Îndemnul - adresat, desigur, străinilor.
Deja nu mai avem grădina noastră
Și străinii remarcă fără îndoială acest lucru. Doar ei nu se iau după sloganuri publicitare, ci după informațiile concrete.
Iată cum văd cei de la „Pădurile Europei” situația din România:

Pădurile tăiate iau drumul Europei- în direcția nord-vest, pe locurile pustiite rămânând doar sloganuri bazate pe imagini anterioare dezastrului. (Sunt imagini dintr-un film Arte) .
E clar pentru toată lumea. Nimeni nu se îndoiește că România e pe cale să devină un deșert.
Că despăduririle vor continua până la ultimul arbore.
Bine că avem sloganuri, prin care sperăm să atragem turiști! Cam asta vor să spună imaginile de mai sus.

Petrol de sist

Petrolul de şist se extrage tot prin fracturare hidraulică

S-a vorbit mult despre gazele de şist , despre care găsiţi chiar aici multă documentaţie.
Nu s-a scris mai deloc despre petrolul de şist (în engleză shale oil), care se extrage tot prin metoda fracturării hidraulice.

conf. stop-petrole-de-schiste77/2011 . 
Între timp au apărut mai multe companii care exploatează hidrocarburile ce erau ale noastre: Chevron, Gazprom ş.s.m.d. În Franţa, în schimb, fracturarea hidraulică a fost interzisă!
În Germania, practic este tot interzisă.În Marea Britanie, prin interdicţiile puse, iarăşi nu se poate face. În Polonia sunt puse taxe mari, condiţii severe şi e concesionat doar 15% din teritoriu.
Doar la noi e concesionat 75% din teritoriu , inclusiv în zone cu activitate seismică intensă, ori în zone cu ape minerale, ori în rezervaţii naturale. 

Este vorba despre un petrol uşor conţinut în formaţiuni geologice poroase cu permeabilitate scăzută, cum ar fi şisturile sau gresia.
Este vorba despre un tip de petrol uşor de rezervoare etanşe (în engleză tight oil sau light zight oil, prescurtat LTO)
Producerea de petrol de şist recurge la aceleaşi procedee de extracţie (fracturarea hidraulică) şi foloseşte deseori foraje orizontale în continuarea celor verticale ca şi în cazul exploatărilor de gaze de şist.
Acest petrol este diferit de petrolul ieşit din şisturile bituminoase (care mai este numit şi ulei de şist).
Caracteristicile zăcămintelor
Formaţiunile de petrol de şist sunt heterogene şi variază foarte mult chiar pe distanţe mici, chiar pe parcursul aceluiaşi foraj orizontal sau de la o sondă la alta. Asta face ca estimările zăcământului să fie dificile.
Producerea de petrol de şist cere un aport de gaz natural.
Condiţii de exploatare
Se începe prin forarea unui puţ ce poate merge până la 3km adâncime, după care forajul se face orizontal pe lungimi de 2-3 km. Se pompează în aceste foraje un produs de fracturare hidraulică (apă, petrol, azot, dioxid de carbon sau propan lichefiat), la care se adaugă aditivi chimici pentru a se creşte presiunea în rocă până la fracturarea (zdrobirea) acesteia şi un agent de menţinere a golurilor din roca fracturată (nisip sau bile de ceramică).
Exploatarea petrolului de şist cere mult mai multe puţuri de foraj decât exploatarea petrolului convenţional.
Producţia de petrol de şist scade rapid
Ca şi în cazul gazelor de şist, producţia sondelor de petrol de şist scade foarte rapid.
Dacă un zăcământ convenţional poate produce timp de 25 de ani, un zăcământ de petrol de şist nu produce mai mult de 5 ani, cu o scădere a producţiei începând din al doilea an.
Pentru a se menţine producţia, trebuie să se foreze fără încetare, noi şi noi puţuri.
Unii specialişti consideră că acest lucru ar constitui o dificultate insurmontabilă în Europa.
Dar ce, România e în Europa?
Apa freatică.
Un raport făcut public în februarie 2014 a stabilit că cele 40 000 de puţuri forate în SUA, dintre care
jumătate în Texas, au consumat 370 000 000 m³ de apă. Trei sferturi dintre aceste puţuri se găsesc în regiuni semi-aride sau care suferă de secetă.  Ca urmare a exploatării hidrocarburilor în acest mod, în unele locuri apa freatică a coborât cu circa 100m în ultimii ani.
După un raport,

«boom-ul fracturării hidraulice a gazului şi petrolului de şist cere mai multă apă decât avem la dispoziţie ».

Poluare atmosferică
Locuitorii din zona puţurilor se plâng de dureri de cap, ameţeli şi sângerări nazale.
Mari concentraţii de sulfuri
La exploatarea petrolieră de la Bakken (de petrol de şist) s-a constatat o mare concentraţie de sulfură de hidrogen, ceea ce pune probleme de siguranţă pentru lucrătorii care trebuie să manipuleze produsul extras şi pune probleme de asemenea pentru canalizare.

La Colocviile pluridisciplinare legate de "Gaz şi Petrol de şist " în Franţa în 2011,2012, 2013, conferinţele au tratat:

• miza tehnologică asociată cu hidrocarburile neconvenţionale
• riscurile toxicologice asociate cu gazul şi cu petrolul de şist
• riscurile hidrologice
• riscurile geologice şi seismologice
• riscurile toxicologice şi sanitare

Probleme de transport
Exploatarea petrolului cere numeroase vagoane-cisternă, transportul pe cale ferată fiind mai economic decât construirea de oleoducte din pricina duratei mici de viaţă a acestor puţuri. (Deşi costul transportului pe cale ferată e de trei ori mai mare decât transportul prin conducte).
Asta predispune la accidente feroviare.
De asemenea, în caz de accident rezultă poluări majore ale mediului.
sursa principală: wikipedia

Costul de extracţie limitează preţul

Costul de extracţie al petrolului de şist este estimat la 75 $/baril. Dacă preţul petrolului pe piaţă scade sub acest barem, producerea de petrol de şist nu mai este rentabilă. 
Unii experţi consideră însă că în 5 ani preţul petrolului va ajunge la 150 $/baril, pe de o parte ca urmare a epuizării rezervelor de petrol de şist şi pe de altă parte ca urmare a scăderii investiţiilor de explorare din pricina preţului scăzut al petrolului. În această situaţie, firmele petroliere se îndreaptă spre exploatarea petrolului de şist din alte ţări. Dar cam toată lumea a aflat deja că producţia de petrol de şist este efemeră. 
Totuşi, petrolul de şist de la noi s-ar putea să revină mai ieftin companiilor străine, pentru că la noi redevenţa e practic neglijabilă ,concesiunile se obţin probabil foarte ieftin şi mâna de lucru autohtonă e foarte ieftină. De asemenea, nu există controale sau condiţii de mediu, nu se cere tratarea apei uzate, nimeni nu întreabă ce substanţe chimice se folosesc sau ce procedee tehnologice. 
Azi de pildă, costul barilului de petrol brut la bursă era 55,04 $.

Compania OMV Petrom anunță că a descoperit un nou zăcământ de petrol și gaze în județul Buzău. 
Posibila viitoare sondă este în perimetrul VIII Urziceni Est, la o adâncime de peste 2.500 de metri. 
(Cum adâncimea corespunde cu cea la care se exploatează hidrocarburi de şist- mai numite şi hidrocarburi din roca-mamă- iar amplasamentul se găseşte lângă o zonă din care zăcământul petrolier este aproape epuizat  - "matur" - deducem că este vorba despre petrol de şist, motiv pentru care a fost necesară asocierea cu Hunt Oil- una dintre societăţile care exploatează hidrocarburile de şist din zona Eagle Ford, dar şi din alte părţi ale lumii n.n.)

 Descoperirea a fost făcută în cadrul parteneriatului de explorare onshore încheiat în 2010 de OMV Petrom şi subsidiara grupului petrolier american Hunt Oil. Asocierea vizează explorarea blocurilor I Adjud şi VIII Urziceni Est, operatorul fiind Hunt Oil.

Vedeţi şi aici date despre sonda Burcioaia 700, de lângă Adjud 

http://nazone.ro/2013/11/noua-sonda-pentru-gaze-sau-petrol-de.html

Fracturarea hidraulică (fracking) este unul dintre principalele subiecte de discordie în întreaga lume,

«Această tehnică face obiectul controverselor, inducând un anumit număr de riscuri şi de daune. Slaba densitate a hidrocarburilor impune un număr mare de puţuri de foraj şi o durată mică de viaţă a fiecăruia dintre acestea. Se presupune un risc de poluare a subsolurilor, deci şi a apei freatice, şi tehnica de foraj profund pare actualmente a fi prost stăpânită în privinţa consecinţelor sale geologice »

după site-ul Futura Sciences.

Calitatea vieţii

PIB şi alţi indicatori

PIB
Produsul Intern Brut pe cap de locuitor este indicatorul cel mai frecvent folosit pentru a exprima nivelul de trai  al populaţiei unei ţări.
Strâns legată de PIB este puterea de cumpărare a veniturilor realizate din salarii.
Din păcate, orice comparaţie între puterea de cumpărare a veniturilor salariale din ţara noastră cu situaţia din alte ţări europene este descurajantă pentru noi .

 România şi Bulgaria se găsesc pe ultimele locuri din Uniunea Europeană, mult în urma celorlalte state, chiar dacă Uniunea Europeană în întregul ei a suferit efectele crizei economice.
Este de domeniul evidenţei faptul că  la noi  o mare parte a populaţiei este lipsită de condiţii care să-i permită un nivel minim de trai.

Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii de la noi a calculat cheltuielile minime pentru asigurarea triului zilnic  -în România:  asigurarea unui minim de calorii din alimente, fără nici o pretenţie de rafinament culinar, cheltuieli minime pentru îmbrăcăminte (care ar trebui să "ţină" 5 ani, desigur fără nici o pretenţie legată de modă), transport în comun pe o singură rută, spre serviciu, minime cheltuieli pentru igienă, medicamente şi legate de cultură şi minime cheltuieli pentru locuinţă. S-a prevăzut şi un minim de economisire de 10% din venituri.

S-a ajuns astfel la concluzia că la noi , "coşul zilnic" necesita în iulie 2010 cheltuirea a 1310 lei/persoană, adică 301 euro, iar în iulie 2013 a fost nevoie de 1409 lei, echivalând cu 316 euro (la cursul din perioada respectivă).

Aceste cheltuieli minime pentru  sunt numite a fi pentru"asigurarea unui trai decent", dar privind structura lor ne dăm seama că este vorba de fapt despre asigurarea unui nivel minim de supravieţuire.

Nu au fost luate în calcul aici cheltuieli pentru satisfacerea unor plăceri legitime legate de alimentaţie, sau pentru practicarea unui sport, pentru vacanţe, călătorii, mese ocazionale la restaurant, petreceri, spectacole, îmbrăcăminte la modă sau îngrijiri medicale la nivel corespunzător, nici transport cu un autoturis personal, sau măcar abonament pe mai multe linii de transport în comun. Nu s-au luat în calcul cheltuieli la dentist, beneficierea de servicii la coafor, frizer, cosmetică, sau cheltuieli pentru mobilarea locuinţei , pentru zugrăvirea ei sau pentru achiziţia unei locuinţe proprii. Nici cheltuieli legate de viaţa socială, cum ar fi cumpărarea unor cadouri pentru rude sau prieteni ori ajutarea unui semen în nevoie.  Nici cheltuieli pentru educaţie (meditaţii, taxe de studii, computer, documentaţii). 
Toate acestea ar face parte dintr-un trai decent. la nivel european.

Chiar şi în aceste condiţii, în care "coşul zilnic" cuprinde doar cheltuielile minime pentru supravieţuire la oraş, datele statistice arată că salariul minim din România anului 2013 (157,50 PCS-putere de cumpărare standard)  a asigurat doar jumătate din acest necesar! 
O situaţie asemănătoare se mai găseşte în UE doar în Bulgaria (bulgarii fiind totuşi cu puţin mai în faţa noastră). În celelalte ţări europene, salariul minim asigură cel puţin minimul de trai decent, în ţările cu nivel de trai mai ridicat salariul minim acoperind de peste 4 ori acest minim.
Şi mai mare este discrepanţa dacă se ia în calcul venitul mediu lunar din ţările europene. 
În România şi Bulgaria venitul mediu abia dacă acoperă , depăşind cu puţin acel minim luat în calcul, în timp ce în toate celelalte ţări europene salariul mediu depăşeşte de mai multe ori acest nivel minim, ajungând ca în ţările dezvoltate să fie de 8-14 ori mai mare decât acesta .

În România, cheltuielile pentru hrana zilnică reprezintă 40% din totalul cheltuielilor de consum (pentru că nu mai rămân bani şi pentru alte cheltuieli de acest gen).În alte ţări occidentale, pentru hrană se cheltuieşte abia 10-12% din fondurile alocate cheltuielilor de consum. Pentru că alimentele de bază costă cam tot atât, dar veniturile de acolo sunt mult mai mari, astfel încât mai rămân bani şi pentru alte cheltuieli.

Calitatea vieţii cuprinde însă şi alţi indicatori, în afară de PIB.
Conferinţe internaţionale discută despre factorii care trebuie să fie luaţi în calcul în aprecierea calităţii vieţii.
Pentru că un nivel înalt de producţie nu este un scop în sine, el trebuie să fie corelat cu ceilalţi factori din societate pentru a asigura sentimentul de bunăstare a oamenilor.
Mai mult, creşterea producţiei fără a se ţine seama de considerentele ecologice şi de dezvoltare durabilă devine chiar criminală, pe termen lung.
Creşterea economică bazată pe exploatarea rezervelor limitate duce la o alterare profundă şi ireversivilă a mediului.
În secolul XXI, specialiştii urmăresc şi alţi indicatori specifici ai dezvoltării societăţii, în afară de PIB.
În calculul PIB nu se ţine cont, de exemplu, de modul de repartizare a veniturilor, prin urmare de echitatea sau de inegalitatea socială existente în societate. 

Pentru aprecierea vieţii dintr-o ţară se iau în calcul şi indicele de folosire a forţei de muncă, precum şi condiţiile existente la locul de muncă.

Deosebit de importantă este calitatea realizată în  sectoarele educaţiei şi sănătăţii, nu doar cheltuielile ocazionate de aceste domenii.

Indicatori de satisfacere  a calităţii vieţii

Cercetările interdisciplinare întreprinse pe plan mondial au arătat că există un prag minim de confort al vieţii, mai jos de care lipsurile materiale fac ca oamenii să nu poată fi satisfăcuţi de condiţiile lor de trai.
Peste acest nivel (care a fost de mult atins în ţările europene, cu excepţia României şi a Bulgariei), indicele de satisfacţie de viaţă nu este direct proporţional cu PIB.

Conceptul de prosperitate

Conceptul de prosperitate se defineşte după un dublu registru: cel de a fi (starea de fericire, de mulţumire) şi cel de a avea (succes în afaceri, abundenţă, opulenţă). 
ONU, prin Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) au definit indicatorul de dezvoltare umană (IDH), care are trei componente: PIB, nivelul de educaţie şi speranţa de viaţă. 
Pe lângă ample anchete sociologice, prin care locuitorii au fost chestionaţi asupra valorilor pe care le consideră esenţiale pentru calitatea vieţii (educaţie, locuri de muncă, dreptate şi justiţie, mediu şi cadru de viaţă), au fost căutate exemple şi în alte culturi şi civilizaţii .

Exemplul statului Bhutan

În această ţară s-a dezvoltat conceptul de "fericire naţională brută", ca alternativă pentru PIB.
O ţară mică , având doar 750000 de locuitori a ales să aibă alţi indicatori de calitate a vieţii.
Cu toate că Bhutan are un PIB foarte scăzut (locul 106 din 180 de ţări), el se situează pe locul 8 în clasamentul termenilor de satisfacţie de viaţă.
PIB nu este corelat cu sentimentul de satisfacţie , iar codul legal din 1729 stipulează în această ţară că rolul guvernului este acela de a furniza populaţiei condiţii pentru fericire.
De câteva decenii, acest principiu s-a dezvoltat şi s-a precizat.

Indicele de fericire naţională

Acest indicator este considerat de bază în Bhutan, se calculează pe criterii obiective, începând din anul 2008.

El evaluează condiţiile sociale,mijloacele care ar reuni în cel mai înalt grad condiţiile pentru asigurarea fericirii populaţiei.

Acest indicator furnizează informaţii  pentru stabilirea politicilor economice şi sociale bazate pe noţiunea de fericire societală, construită în urma consultărilor cu populaţia.

Conceptul se bazează pe patru piloni: 

• conservarea mediului, 
• dezvoltarea socio-economică echitabilă şi sustenabilă, 
• păstrarea şi promovarea culturii şi 
• buna guvernare. 

Aceşti patru piloni sunt urmăriţi în nouă domenii: satisfacţia psihologică, sănătatea, folosirea timpului, educaţia, diversitatea şi elasticitatea culturală, buna guvernare , vitalitatea comunităţii, diversitatea şi adaptabilitatea ecologică şi standardul de viaţă.

Aceste domenii sunt divizate la rândul lor în 33 de sub indicatori. 

Ansamblul acestor domenii şi indicatori furnizează o evaluare multidimensională a dezvoltării unei ţări şi poate caracteriza diferite grupe de populaţie. (femeile, tinerii, locuitori din anumite zone).

Pentru fiecare indicator au fost stabilite praguri de suficienţă. Obiectivul politicilor publice este ca toată populaţia să poată atinge aceste praguri. 

Pentru a creşte valoarea indicatorului global, trebuie să crească condiţiile de fericire ale celor care nu au atins pragul de suficienţă şi asta în domeniile de insuficienţă.

Indicatorul permite astfel definirea cu precizie a politicilor economice şi sociale şi categoriilor de populaţie spre care ele trebuie să fie îndreptate cu precădere.. 

Bhutan a depus la Naţiunile Unite în decembrie 2013 un raport intitulat "Fericirea: spre o nouă paradigmă de dezvoltare". Acest raport se bazează pe studiile unui grup de 71 de experţi internaţionali.

Urmărirea fericirii tuturor, ca şi respectul pentru limitele de mediu şi pentru toate formele de viaţă constituie baza  şi paradigma dezvoltării.

Indicatorul fericirii naţionale brute nu este decât un exemplu, printre altele.

Numeroşi indicatorii pot să nuanţeze sau chiar să înlocuiască PIB. 

IDH, amprenta ecologică, indicatorul de sănătate socială, (care combină variabile cum ar fi numărul de sinucideri, de delicte, sărăcia, accesul la locuinţe şi altele) sau indicele GINI (care măsoară inegalităţile).

Întrebarea pe care şi-o pun guvernanţii din ţările dezvoltate este cum să asoieze aceşti indicatori , cum să-i pondereze şi mai ales până unde trebuie să se meargă cu ecartul faţă de PIB.

Se disting două concepţii diferite:

- Tendinţa de a traduce elementele sociale şi de mediu în termeni materiali, evaluând de pildă în bani distrugerile aduse mediului, sau luând în calcul şi activităţile domestice sau benevole în contabilitatea naţională. În cadrul acestui concept PIB rămâne ca etalon central, dar se acordă o atenţie suplimentară factorilor umani şi de mediu, în cadrul conceptului de "creştere verde", susţinută de progresl tehnologic. 

- Un curent diferit, care invită la căutarea unei alternative de dezvoltare în care economia este concepută ca un simplu serviciu cu finalitate socială, aceasta la rândul ei fiind limitată de constrângerile de mediu. 

Schimbarea indicatorilor poate duce la o schimbare socială

Dacă noiii indicatori ar fi supuşi unei dezbateri publice, cetăţeneşti, ei ar putea conduce spre o reflectare în profunzime asupra finalităţilor dezvoltării şi să ducă la schimbarea unei societăţi guvernată actualmente doar de ceea ce este cuantificabil şi rentabil.

Mai ales în condiţiile recesiunii economice, în care populaţia suferă de pe urma măsurilor de austeritate, iar creşterea PIB este penibilă, societatea ar trebui să depăşească obsesia pentru economia de piaţă îndreptându-se spre crearea fericirii şi mulţumirii în condiţiile respectului valorilor umane şi ale ecologiei.

Este ceea ce ne îndeamnă, de exemplu prinţul Charles, care consideră că trebuie să punem accent pe păstrarea mediului şi pe respectul valorilor civilizaţiei ancestrale.

Germenii acestor tendinţe ar putea fi găsiţi în iniţiative cetăţeneşti locale, care să menţină pe prim plan sobrietatea, solidaritatea, convivialitatea. 

În măsura în care acest mod de viaţă se va întări şi se va generaliza, s-ar putea ajunge la o schimbare sistemică. 

Un exemplu

Să ne amintim de felul în care s-au mobilizat moţii, din proprie iniţiativă, dezinteresat şi neprecupeţind nici un efort  pentru găsirea şi salvarea celor care căzuseră cu avionul în Apuseni. Sunt oameni care respectă mediul înconjurător,  comunităţi unite, care păstrează valorile din străbuni. Cum sprijină guvernanţii noştri aceste comunităţi? Dând mână liberă unor societăţi străine să le ia resursele şi să le distrugă mediul? 

Iar resursele şi mediul sunt ale noastre, ale tuturor şi sunt strict necesare urmaşilor noştri!

Este vorba despre viitorul înseşi civilizaţiei noastre, care pare să se îndrepte spre pieire şi necesită o reevaluare profundă pentru a supravieţui.

Uleiul de palmier- mâncare şi carburant

Uleiul de palmier 

Marea Britanie si gazele de sist

În Marea Britanie se protejează apa freatică

British Geological Survey (BGS) şi Agenţia britanică a mediului (EA) au publicat joi 3 iunie, primele studii care permit localizarea pe aceleaşi hărţi a principalelor acvifere şi a rezervelor de gaze de şist.  Acest studiu permite evidenţierea riscurilor de contaminare a straturilor acvifere prin activităţile de fracturare hidraulică. 

 BGS şi-a asumat o sarcină de mare amploare, care constă în analizarea complexului geologic din Marea Britanie. În Parteneriat cu EA, BGS a publicat o cartografie comparată a principalelor rezerve de gaz de şist şi a celor 11 acvifere ale ţării.

Prima constatare:   47%  din apa subterană se găseşte deasupra unor rezerve de gaz.

Aceste rezerve de apă se găsesc desigur la adâncime mult mai mică decât cea în care se află şisturile din care s-ar pune problema să se extragă gazul metan. 

O primă concluzie

«Exploatarea nu va fi permisă dacă gazul de şist este prea aproape de sursele de apă potabilă , iar Agenţia pentru mediu nu va permite utilizarea în fluidul de fracturare a aditivilor chimici care ar aduce riscuri pentru apa subterană», asigură BGS şi EA. 

(Este de menţionat aici că în Marea Britanie s-au studiat alte variante de fracturare a solului).

Rămâne de stabilit distanţa minimă de securitate…

Pe lângă întocmirea acestor hărţi,  BGS a analizat şi eventuala prezenţă a metanului în principalele acvifere britanice. Asta, pentru a se dispune de baze de date cu care să se poată compara eventuale schimbări imputabile exxploatării degaze de şist. Se caută să se evite  situaţia din Statele Unite, unde absenţa datelor iniţiale a zădărnicit activitatea de supraveghere.  

«În Statele Unite, în pânzele de apă freatică din unele zone în care se exploatează gaze de şist prezintă concentraţii foarte ridicate de metan. Dar există incertitudini privind sursa de metan şi cum a a juns acest gaz în apa freatică », explică  BGS. 

Cu circa 4.000 de eşantioane analizate până acum în marile acvifere, BGS a lansat o nouă campanie  de măsurători în nord-estul Angliei. 

Până în prezent, societatea britanică Cuadrilla este singura companie ce efectuează foraje de explorare în Marea Britanie, dar ar fi şi alte societăţi doritoare să facă acest lucru. (Deci gazele englezeşti sunt şi vor rămâne ale englezilor). 

Conform BGS, subsolul britanic ar conţine echivalentul a patru secole de consum în ritmul actual. 

Specialiştii apreciază că din aceste rezerve nu pot fi extrase decât circa 10%.

(Asta, spre ştiinţa şi celor de la noi, care se leagănă cu iluzia că avem resurse uriaşe de gaze de şist. De fapt, noi nu mai avem deloc resurse de gaze de şist, pentru că le-am dat deja unor companii gaziere străine. Dar aceste resurse nu pot fi extrase în întregime, ci în procent de circa 10%, cum spun experţii britanici).

 Vedem că în Marea Britanie, autorităţile nu se aruncă cu ochii închişi asupra resurselor, ci analizează serios mai întâi riscurile posibile , emiţând şi reglementări stricte.  

Şi asta, pentru a beneficia ei de resurse, nu pentru a le da altora!

(Conform Journal de l environnement)

Germania va autoriza gazele de sist?

Dar numai în zonele fără apă freatică potabilă

9.02.2014

Guvernul Angelei Merkel va prezenta un proiect de lege pentru autorizarea, cu restricţii, a producţiei de gaze de şist.

Ecologiştii se declară în continuare împotriva oricărei fracturări hidraulice din pricina riscurilor pentru mediu, considerând că exemplul Franţei, care a blocat atât exploatarea, cât şi explorarea in situ, este atitudinea corectă.
Opoziţia social-democrată cere un moratoriu în această privinţă, în aşteptarea dezvoltării altor tehnologii, mai puţin poluante.
Germania are însă nevoie de o sursă de energie pentru a-şi realiza obiectivul, anunţat după accidentul de la Fukushima, de a opri în totalitate centralele nucleare până în anul 2022. Centralele nucleare furnizează în prezent circa 25% din energia electrică a Germaniei.
Germania are nevoie de energie pentru a completa intermitenţa energiilor solare şi eoliene.
Jumătate din necesarul de gaze din Germania provine din Rusia.
Subsolul german ar conţine- după estimările aproximative ale departamentului american de energie- cam 230 de miliarde de metri cubi de gaz de şist, adică echivalentul consumului pe trei ani al Germaniei. Din această cantitate, doar o parte va putea fi extrasă, având în vedere restricţiile.
Iar estimările americane au fost infirmate, de pildă, în Polonia, unde specialiştii polonezi au anunţat că după cercetările lor rezervele de gaze de şist ale Poloniei ar fi doar o treime din cele estimate de americani. Estimările americane ar putea fi deci excesive şi în alte cazuri, poate din dorinţa de a se facilita accesul firmelor americane la extragerea gazelor din alte ţări. Sau, poate, efectiv din lipsa de date exacte.

Fracturarea hidraulică va fi interzisă în zonele în care există pânze freatice de apă potabilă.

Asta restrânge, desigur, considerabil, zonele în care s-ar putea fora după gaze de şist în Germania.
Altfel spus, prospectarea şi producţia de gaze de şist va fi autorizată doar în zonele în care pătura de apă subterană a fost deja poluată de alte activităţi industriale. Prin urmare se va permite extragerea de gaze de şist într-o zonă limitată şi implicit în cantitate mică, mai mult ca să fie un motiv pentru care nu promovează interzicerea fracturării hidraulice în UE.
Iar gazele de şist de pe teritoriul Germaniei vor aparţine în întregime Germaniei, asta e absolut sigur!

Dar la noi, cum este?

La noi nu există nici o restricţie. Se dau autorizaţii exact acolo unde sunt pături de apă freatică potabilă, ba chiar şi acolo unde sunt ape minerale ce se folosesc pentru tratarea a diferite boli!
Iar statul român a fost de acord să primească doar 3,5% din gazele extrase!

După cum am arătat în articolul "Independenţa energetică", în România consumul de gaze naturale a scăzut continuu după 1989, ca urmare a diminuării activităţilor de producţie.
Conform "Vocea Rusiei", nivelul importurilor în România de gaz rusesc era în 2013 de
2,6 miliarde m³/an.
Ca să avem această cantitate din gazele de şist extrase de companiile străine, acestea vor trebui să extragă în total 74,29 de miliarde de m³ gaze de şist/an, din care să ia 71,69 m³ /an. 
Adică aproape exact cât e necesarul Germaniei/an!
Foarte convenabil pentru Germania! Ar avea asigurat întregul consum de gaze fără să-şi polueze şi să-şi consume propriile rezerve de apă. 
(Pentru că, evident, companiile străine care vor extrage gazul nostru de şist, fie ele din   Kazahstan, din SUA , din Polonia, din Serbia sau din Ungaria îl vor vinde în UE, nu peste Ocean. Şi vor vinde gazul la preţ convenabil, dat fiind că nu plătesc aproape nimic României pentru el).
Faptul că, în schimb, se va polua şi se va epuiza rezerva noastră de apă, prea puţin contează. Şi că, de asemenea, peste câţiva ani, când se va termina gazul nostru "convenţional" s-ar putea să nu mai avem nici gaze de şist, iar nu contează pentru ei. 
Oricum, România e "destinată" depozitării deşeurilor din UE! 
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Update 27.08.2014
Aflăm de la AFP:

În urma opoziţiei puternice a opiniei publice faţă de metoda fracturării hidraulice, guvernul german proiectează să interzică exploatarea gazelor de şist cel puţin până în 2021.

Pentru guvernul german, protejarea sănătăţii şi a apei potabile sunt priorităţi absolute.
"Nu va exista în Germania fracturarea hidraulica a gazelor de sist, în scop comercial, in viitorul apropiat", a declarat  ministrul Mediului, Barbara Hendricks.

Doamna Hendricks, împreună cu ministrul Economiei şi Energiei, Sigmar Gabriel, ambii de orientare social-democrată, au definit principalele linii legislative legate de acest subiect spinos.

Cei doi miniştri "iau cât se poate de în serios îngrijorarea populaţiei", a spus BarbaraHendricks, adaugând că "protejarea sănătăţii şi a apei potabile reprezintă o prioritate absolută".

« Nu putem încă să măsurăm consecinţele exploatării gazelor de şist şi a petrolului (de şist) », au declarat cei doi miniştri.

Autorităţile germane vor  să oprească explorarea gazelor de şist, cum a facut şi Franţa.

In 2021 urmează să fie realizat un raport privind "stadiul cunoştinţelor şi tehnologiei" existente, iar Parlamentul va analiza din nou legea. Până atunci, testarea zacamintelor de şist va fi autorizată doar în anumite condiţii.
 Ecologiştii nu lasă însă "garda jos", deşi propunerea legislativă constituie un succes.

Propunerile legislative prezentate vineri au nevoie de acordul conservatorilor din coaliţia condusă de cancelarul Angela Merkel. Partidul conservator nu s-a pronunţat încă asupra proiectului. El ar urma să constituie un amendament la legea minelor şi la legea apelor.

Barbara Hendricks consideră că modificările pot fi adoptate înainte de sfârşitul acestui an.

Acest proiect legislativ urmează evaluării prezentate pe 30 iulie de către Maria Krautzberger, preşedinta Agenţiei federale a mediului  (UBA), asupra fracturării hidraulice.

Concluziile sale au fost fără echivoc:  « Atâta timp cât principalele riscuri legate de această tehnologie nu pot fi nici prezise nici controlate, fracturarea pentru extragerea din zăcăminte a gazelor de şist şi a petrolului ar trebui să fie interzisă în Germania ».

«Fracturarea este şi rămâne o tehnologie cu risc. Pentru acest motiv, sunt necesare măsuri stricte de protecţie a mediului şi a sănătăţii », a indicat Maria Krautzberger într-un comunicat.

Opoziţie anterioară la exploatarea gazelor de şist în Germania

Deja Budesrat (consiliul federal german) declarase că nu va aproba fracturarea hidraulică decât cu condiţia ca " o modificare durabilă a calităţii apei să poată fi exclusă în mod fără echivoc" .
Iar cum forul de protecţie a mediului a tras concluzia că acest lucru nu este posibil, e clar că nici Bundesrat nu va aproba fracturarea hidraulică. Asta, în pofida presiunilor pe care le fac societăţile gazere, între care societatea germană BASF , de a se permite această tehnologie, în Germania.
Landurile germane Renania de Nord -Westfalia şi Saxonia inferioară , unde se află bogate resurse de gaze de şist, nu au dat niciodată vreo autorizaţie vreunei societăţi gaziere, ascultând dorinţa populaţiei din landurile respective, care s-a dovedit ostilă acestui procedeu tehnologic. 
De asemenea federaţia "Brauer-Bund", care reueşte majoritatea producătorilor de bere din Germania a cerut interzicerea fracturării hidraulice pentru gaze şi petrol de şist, estimând că poluarea surselor de apă ar compromite această profitabilă industrie germană. Un studiu efectuat în iulie 2012 de către universitatea americană Duke a arătat că între rezervele subterane de apă şi cele de gaz de şist există trasee subterane de comunicare , astfel încât riscul de poluare nu poate fi îndepărtat.

Dezastru ecologic in Canada

Se întâmplă şi la canadieni

Luni s-a rupt un dig la un bazin de decantare a apelor uzate de la o mină de cupru şi de aur din provincia Columbia Britanică din Canada.

Avionul disparut arata cat de poluate sunt oceanele

Căutarea Boeingului arată deşeurile din oceane

Referendum pentru exploatarea petrolieră în Yasuni

Exploatarea petrolieră din Yasuni-Ecuador

Deseuri nucleare depozitate în puţurile de gaze de şist

Una dintre marile probleme pe care le pun centralele electrice nucleare este modul de depozitare a deşeurilor radioactive care rezultă din funcţionarea acestora.

Gazul de sist contaminează radioactiv

Lichidul de foraj aduce radioactivitatea la suprafaţă

Un raport oficial din 2013 al administraţiei americane precizează natura materiilor radioactive pe care lichidul de foraj folosit pentru extragerea gazelor de şist le aduce la suprafaţă, din adâncurile de pământului.
Raportul lui E. Ivan White, om de ştiinţă la Consiliul american pentru măsurarea şi pentru protecţia contra radiaţiilor (National Council on Radiation Protection & Measurements, NCRP) a fost făcut public de asociaţia newyorkeză Grassroots Environmental Education , care se ocupă de educarea publicului asupra sănătăţii şi mediului.
Conform raportului, fracturarea hidraulică provoacă aducerea la suprafaţă a importante cantităţi de elemente radioactive, odată cu lichidul de fracturare şi cu gazul extras.
Raportul indică de pildă că în exploatarea Marcellus din estul SUA, elementele radioactive ieşite odată cu gazele de şist fac parte dintre elementele radioactive cu viaţă lungă şi deci, în consecinţă, ele se pot acumula în lanţul alimentar şi pot atinge doze de radiaţii periculoase pentru milioane de persoane.
Raportul pune, prudent, lucrurile în perspectivă.
Un camion de deşeuri provenind dintr-un foraj nu ar fi o problemă mare pentru sănătatea publică, dar este cu totul altceva dacă e vorba despre câteva milioane de camioane, pe 40 de ani.
Ivan White citează în special radium-226 şi radium-228, care pot fi aduse la suprafaţă sub formă lichidă sau solidă, în timpul procesului de exploatare. Aceste radioelemente "rămân active şi potenţial mortale şi se pot regăsi mulţi ani mai târziu în locuri imprevizibile. Ele se acumulează în lanţul alimentar, până la om".
Radium -226 are o perioadă de înjumătăţire de 1600 de ani. Adică durează 1600 de ani pentru ca acest element să-şi reducă radioactivitatea la jumătate. Este o substanţă deosebit de periculoasă, care se asimilează în organism ca şi calciul şi se fixează în oase. De aceea, el este o potenţială sursă de cancer. 
Raportul arată, de asemenea, că dacă în industria nucleară "se urmăreşte cu precizie toată producţia de elemente radioactive până la destinaţia lor finală sigură", în schimb în cazul fracturării hidraulice reglementările sunt cu totul insuficiente. (La noi ele lipsesc cu desăvârşire!)
De fapt, echipamentele nucleare generează, în funcţionare normală, emisii radioactive gazoase, şi lichide în aer, râuri, oceane. Iar destinaţia finală sigură este mai mult decât controversată.
Problema ridicată de Consiliul american pentru măsurarea şi pentru protecţia contra radiaţiilor nu este nouă. Departamentul american pentru energie (DOE) şi General Electric au angajat, din 2011, două milioane de dolari pentru a izola materialele radioactive din nămolurile şi din lichidele de fracturare hidraulică. În Pennsylvania, unde se exploatează pe scară largă gazele de şist, (de ordinul a 100 000 de puţuri de foraj), deşeurile lichide au fost deversate în râuri care alimentau reţele de aducere a apei potabile, fără ca radioactivitatea să fie testată. Ziarul New York Times, care a publicat informaţia în februarie 2011 pe bază de documente oficiale ce nu au fost făcute publice niciodată, precizează că nivelul de radioactivitate al deşeurilor legate de fracturarea hidraulică este mult mai ridicat decât nivelul permis de reglementările în vigoare în SUA.
Pe lângă Radium 224/226/228, descendenţii lor Radon-220 şi 222 (Thoron) sunt încă şi mai periculoşi, căci sunt emiţători de radiaţii Alpha periculoase şi se propagă sub formă gazoasă. Ele rămân deci împrenă cu gazele de şist extrase (fiind imposibil de separat de acestea) şi ajung astfel la consumatori odată cu gazele de pe conducte. Dacă gazul metan este ars în arzătoare, elementele radioactive se degajă în spaţiul utilizatorului odată cu gazele rezultate din ardere. 
(după DD magazine, Yves Heuillard).

În Dakota de Nord se interzice reinjectarea în sol a deşeurilor radioactive

Autorităţile din Dakota de Nord, din SUA, au discutat problema sitului de reinjectare folosit de societăţile de extragere a gazului de şist pentru eliminarea lichidelor de fracturare şi a celorlalte deşeuri rezultate din fracturarea hidraulică.
Autorităţile interziseseră reinjectarea de materiale radioactive şi au făcut controale sistematice asupra camioanelor care aduceau deşeurile spre reinjectare în sol. S-au făcut teset pentru detectarea de radium -226, radium-228 şi plumb-210, care sunt materiale natural radioactive Din luna iunie 2011 până în ianuarie 2012, în urma controalelor a fost refuzată deversarea a 23 de camioane, care au fost depistate având conţinut radioactiv.
Se pune problema, însă, ce urmează să se facă în privinţa acestor deşeuri. Există un sit de depunere a elementelor radioactive în statul Colorado, dar nu se ştie ce soluţie se va adopta.

Tratarea deşeurilor nu e suficientă

Un studiu efectuat de Universitatea din Duke şi publicat în octombrie 2013 a examinat apa care ieşea din staţia "Josephine"de tratare a saramurii şi care se deversează apoi în Blacklick Creek, ce alimentează cu apă potabilă oraşele din vestul statului Pensyilvania.
Au fost prelevate mostre în amonte şi în aval de instalaţia de tratare, pe o perioadă de doi ani, până în iunie 2013.
Au fost găsite niveluri ridicate de cloruri, de bromuri în combinaţie cu compuşi izotopici ai oxigenului, hidrogen, stronţiu, şi radiu în apele ce revin la suprafaţă din puţurile de fracturare hidraulică din exploatarea GDS Marcellus.
Rocile în care se găseşte gazul de şist ("roca-mamă") sunt natural radioactive şi contaminează saramura folosită la fracturarea hidraulică.
Uneori fluidul de întoarcere este reinjectat în formaţiuni subterane profunde (aşa cum se face la noi), o practică ce poate provoca perturbaţii seismice. dar fluidele sunt uneori tratate pentru a fi apoi deversate în cursurile de apă.
Nivelul de radium din eşantioanele prelevate în sit au fost de 200 de ori mai ridicate decât eşantioanele prelevate în amontele râului.
Acest nivel înalt de radioactivitate este desigur peste nivelele reglementate şi ar trebui în mod normal să existe o tratare specifică agreată pentru deşeuri radioactive, conform cercetătorilor de la "Duke University's Nicholas school of the environment" din Carolina de Nord.
Sute de situri de eliminare a apelor uzate ar putea fi afectate în acelaşi mod, a declarat profesorul Avner Vengosh, unul dintre autorii studiului. "dacă oamenii nu trăiesc acolo, nu ar fi o ameninţare imediată a acestei radioactivităţi" a spus el. "Totuşi, există pericolul bioacumulării lente a radiumului ".
Studiul arată necesitatea existenţei unei prevederi specifice şi a unui mecanism independent de control.
În Marea Britanie, unde se pune problema exploatării gazelor de şist, se discută deja despre impunerea unei reglementări de mediu care să împiedice acest gen de acumulare de elemente radioactive (Voeu pieux, NDT).
Studiul a relevat de asemenea un nivel ridicat de salinitate a saramurii "şistoase", care este de 5-10 ori mai sărată decât apa mării, adică de 200 ori peste nivelul maxim permis de reglementări. Saramura este asociată cu niveluri ridicate de bromură de metil, care se transformă în timpul procesului de purificare în trihalometan, care este carcinogen (provoacator de cancer).
Trihalometanul este suspectat de a deteriora ficatul, rinichii şi sistemul nervos central.
Din ianuarie 2013, cele 4197 de puţuri de gaz neconvenţional din Pennsylvania au produs 0,55 milioane m³ de  deşeuri lichide şi 6,31 milioane  m³ de fluide de întoarcere. cea mai mare parte din deşeuri sunt eliminate în statul Pennsylvania, dar o parte sunt duse în alte state, ca Ohio sau New Zork, deşi acolo există moratorii contra gazelor de şist.
În iulie, o societate de tratare a apei din New York şi-a recunoscut vinovăţia de a fi falsificat peste 3000 de teste de apă.
În 24 iunie 2013, Vengosh a publicat un raport care arată înalte concentraţii de metan, etan şi propan găsite în eşantioane de apă potabilă prelevate la mai puţin de un kilometru de puţurile de gaz de şist, în 141 de situri diferite. 
(După The Guardian com: Dangerous levels of radioactivity found at fracking wste site in Pennsylvania).
În decembrie 2012, s-a găsit în Pirinei un depozit de materiale radioactive aflate sub cerul liber, provenind de la societatea de exploatare Total. Au fost găsite Uranium 238, Thorium 232 provenind din forajele de gaz. Asta, pentru că nimeni nu îi controlase până atunci.

La noi pericolul acumulării radioactive ar fi sporit de precedentul Cernobil

Dat fiind că radioactivitatea se acumulează în organisme, radiaţiile aduse de exploatarea gazelor de şist se vor adăuga la radiaţiile deja suferite în urma catastrofei de la Cernobil

Pamantul sacru

Discursul Şefului de trib indian Seattle în 1854

Mediul ne modelează genele

Ceea ce moştenim poate fi îmbunătăţit

Genele fiecărui individ se exprimă diferit în funcţie de condiţiile de mediu. În acest fel, fiecare ins îşi fasonează propriul genom.
Cercetătorul Gene Robinson de la universitatea din Illinois a făcut un experiment care arată în ce măsură mediul modelează răspunsul genetic al fiecărui indivin, nu numai uman, dar şi din lumea animală.

El a studiat comportamentul unor tinere albine din două subspecii diferite: albina europeană şi albina africană, ce au fost introduse în colectivităţi de albine din subspecia diferită de a lor.
Se ştie că cele două subspecii de albine au comportamente diferite, albina africană fiind mult mai agresivă decât cea europeană.
Cercetătorul a constatat cu surpriză că tinerele albine şi-au modificat comportamentul în funcţie de colectivitatea în care se găseau, deşi genele lor le-ar fi indicat altceva. În mediul albinelor africane agresive, albinele europene au devenit şi ele agresive, iar în mediul paşnic al albinelor europene, albinele africane au devenit la rândul lor mai puţin agresive.
Experimentul a demonstrat că modificările epigenetice, insuflate de mediul social, permit o plasticitate a genomului de origine, o schimbare de expresie a genelor şi deci a comportamentului.
Este vorba despre expresia genelor în ARN (molecula care transportă informaţi genetică, NDLR), apoi în proteine, care condiţioneză genotipul unui individ, deci comportamentul său într-un anumit mediu.

Cum ne putem fasona propriul genom

În ceea ce ne priveşte pe noi, omenii, studiul lui Gene Robinson arată că de  anturajul poate avea ca efect activarea sau reducerea la tăcere a anumitor gene, deci am avea puterea de a ne fasona propriul genom.
Astfel, mediul social, la fel ca  alimentaţia, activitatea sportivă, metabolică, hormonală etc pot să ne influienţeze epigenomul , adică modul de exprimare al genelor.
Copiii stimulaţi sunt mult mai inteligenţi decât alţii, pentru că mama, vorbindu-i copilului va face să funcţioneze un anumit număr de neuroni şi va stimula un anumit număr de gene care vor da multe proteine.

Legătura dintre mediu, gene şi boli

Geneticianul Steve Cole a studiat legătura dintre mediu, gene şi boli.
Izolarea socială, stresul şi sărăcia ar putea fi factori care să afecteze imunitatea unora dintre noi, atingând în primul rând genele.
Anumite gene regizează răspunsul nostru imunitar în funcţie de starea noastră psihică. Ele au fost numite " gene de răspuns la ostilitate". Ele sunt implicate mai ales în răspunsul inflamator şi antiviral. Se pare că sistemul nostru nervos central este capbil să transforme semnalele condiţiei noastre socaile în semnale hormonale şi în schimbări ale neurotransmiţătorilor (care sunt molecule de semnal produse de neuroni),  aceştia la rândul lor urmând să moduleze expresia anumitor gene ale imunităţii.

Dacă nişte şoricei sunt separaţi de mama lor după naştere câte o oră , la diferite intervale, se constată că stresul le afectează răspunsul imunitar şi vor creşte mai puţin decât cei care u trăit tot timpul alături de mama lor.

S-a observat în decursul timpului că percepţia pozitivă asupra propriei persoane este fundamentală pentru echilibrul nostru mental, psihic şi fizic.
Elementul nou constă în studiile ştiinţifice asupra felului în care starea de spirit influienţează asupra stării de sănătate.

Azbestul

Azbestul - Riscuri pentru sănătate

Azbestul prezintă riscuri pentru sănătate numai atunci când sunt prezente fibre  în aerul pe care îl respirăm . Nu există nici un risc semnificativ dacă fibrele sunt închise sau încapsulate într -un produs cu un înveliș exterior sau pardoseală .

Vor fi suspendate intrările in ţară ale gunoaielor

Ministrul Mediului a anunţat suspendarea aducerii de deşeuri în România

S-a constatat că firmele aveau mai multe deşeuri de fapt faţă de cantităţile înregistrate în documente.
Importurile de deşeuri vor fi suspendate pe timp de 6 (şase) luni (!).
Vor fi suspendate activităţile agenţilor economici care nu respectă legislaţia de mediu.
Asta înseamnă că după şase luni, aducera gunoaielor la noi va fi continuată?

Aguinda contra Chevron

Compania Chevron condamnată la despăgubiri uriaşe pentru poluarea mediului 

Apa de fracturare pentru gazele de şist

 
Tratarea deșeurilor provenite din exploatarea gazelor de şist (gaze exploatate prin fracturare hidraulică)

(Nota: "gazele de şist" sunt gaze naturale -gaz metan- care se găsesc în şisturi situate la mare adâncime. Prin urmare simpla afirmaţie că o companie exploatează gaze naturale nu ne dă informaţia dacă se foloseşte fracturarea hidraulică sau nu.)
Conform unui studiu efectuat de Ambasada Franţei în Statele Unite - Misiunea pentru Ştiinţă  şi Tehnologie, în 2011

Romania isi vinde padurile pe nimic

Cum se face că România nu va mai avea păduri?

Am citit pe "myeurop"un articol care m-a făcut să văd sub un unghi nou despădurirea criminală la care asistăm cu toţii.
Cum n-am văzut ecouri ale acestui articol la noi, l-am tradus pentru a-l face cunoscut şi concetăţenilor noştri care n-au apucat să-l vadă pe net.

Articolul a fost scris pe 11.01.2012 , de Benjamin Leclercq (Paris)

Restituiri de păduri şi urmările lor, în lipsa unei legislaţii adecvate

România restituie din anul 2005 pădurile confiscate sub regimul comunist. Mii de hectare sunt apoi revândute la mari companii străine. O privatizarea care nu aduce beneficii  țării.

Sfârşitul speciei umane în 100 de ani prezis de un om de ştiinţă

Sfârşitul lumii noastre în acest secol?

"Deja e prea târziu" : specia umană ar trebui să se stingă în acest secol

Şi dacă nu s-ar mai putea face nimic pentru a salva umanitatea? Dacă ar fi deja prea târziu? Cotidianul  The Australian a publicat un interviu foarte pesimist cu celebrul om de ştiinţă australian Frank Fenner. Din punctul lui de vedere, noi am pecetluit deja destinul Umanităţii : în mai puţin de 100 de ani, societăţile umane nu vor mai exista...

Într-un interviu acordat cotidianului naţional The Australian, publicat pe   16 iunie 2010, Frank Fenner, profesor emerit de microbiologie la Universitatea naţională australiană, prezice  dispariţia Umanităţii în următorii100 de ani.

Această prezicere pesimistă ar putea trezi surâsurile unora, dar omul de ştiinţă   de 95 ans are o carieră impresionantă: Membru al Academiei de ştiinţe australiene şi la al Royal Society, munca sa a fost recompensată cu numeroase premii şi este autorul a sute de lucrări ştiinţifice. El a fost implicat mai ales în dispariţia virusului responsabil de variolă şi în lupta contra suprapopulaţiei de iepuri din Australia prin introducerea voluntară a virusului  myxomatosei în anii 50.

Oficial  la pensie de zeci de ani, acest om de ştiinţă renumit îşi urmează în continuare lucrările de cercetare şi scrierile, deplasându-se zilnic la  Institutul de medicină John Curtin  al  Universităţii naţionale australiene, unde a fost director între  1967 şi 1973.

Înţelegerea sa profundă a evoluţiei speciilor s-a combinat cu fascinaţia pentru observaţiile pe teren. De la nivel molecular la planete,  Frank Fenner se interesează de toate ecosistemele. El a început să publice primele sale studii asupra mediului la începutul anilor 70  , când impactul societăţilor umane asupra planetei noastre devenea problematic.

Toate acestea inspiră încredere, sau cel puţin interes pentru declaraţiile sale. 
"Noi vom dispărea. Orice am face acum, e prea târziu"

Această afirmaţie a lui  Frank Fenner este în măsură să neliniştească, cu atât mai mult cu cât nu este vorba despre o viziune pe milioane de ani ci de o predicţie pentru  acest secol !

Pentru Frank Fenner şi pentru alţi oameni de ştiinţă recunoscuţi ca  Paul Crutzen, premiu Nobel pentru chimie, Terra a intrat într-o nouă epocă geologică,  Antropocen, din 1800 cu revoluţia industrială şi exploatarea masivă a combustibililor fosili. Această nouă epocă geologică ar urma  Holocen-ului, care a început acum zece mii de ani.
Deşi nu e oficială pe scara timpilor geologici, Antropocenul a fost admis în terminologia ştiinţifică şi corespunde cu momentul în care Oamenii au putut rivaliza cu forţele naturii în capacitatea de a modifica ecosistemul Terrei .

Într-adevăr, activităţile noastre  încălzesc climatul planetar cu o amploare tot atât de mare ca marile cicluri naturale şi noi am început a şasea extincţie masivă a  biodiversităţii, cu o viteză fără îndoială mai mare decât cea care a condus, acum 65 milioane de ani, la dispariţia  dinosaurilor după căderea unui asteroid, cum a subliniat  Eric Lambin, membru al Academiei de ştiinţe a Statelor Unite...

Explozia demografică pusă în cauză : "deja e prea multă lume"

La originea dezechilibrelor planetare care ameninţă însăşi supravieţuirea Umanităţii,  Frank Fenner incriminează explozia demografică şi "consumul neînfrânat".

Conform ONU, numărul de oameni a depăşit 7 miliarde în 2011. Dată fiind inerţia sicietăţilor noastre şi a decidenţilor noştri politici asupra urgenţei şi importanţei măsurilor ce trebuie luate pentru a se diminua emisiile de gaze cu efect de seră,  Fenner rămâne pesimist : "Vom suferi aceeaşi soartă cu persoanele din Insula Paştilor. Schimbările climatice sunt abia la început. Dar noi putem deja să vedem   scimbările remarcabile la  meteo."

"Aborigenii ne-au arătat că în absenţa ştiinţei şi a emisiilor de dioxid de carbon  responsabile de încălzirea  climei, ei puteau supravieţui  timp de  40 000 - 50 000 de ani. Dar lumea noastră nu poate asta. Specia umană a luat-o pe acelaşi drum ca speciile pe care le-am văzut dispărând ." declară el în interviu.

"Homo sapiens ar trebui să dispară, poate în 100 de ani", spune el. "De asemenea şi un mare număr de animale. Este o  situaţie ireversibilă. Cred că e prea târziu . Încerc să nu o spun prea des, căci sunt oameni care încearcă să facă să se schimbe aceste lucruri. Eforturile de reducere încetinesc puţin lucrurile, dar este deja prea multă lume [pe Terra]" adaugă el.

Explozia demografică şi corolarele ei : bulimia energetică, productivistă şi consumistă duc omenirea la pierzanie. Această constatare, tabu, este totuşi din ce în ce mai împărtăşită de către anumiţi oameni de ştiinţă şi este evocată tot mai des , dar este sufocată de către scepticii asupra schimbărilor climatice şi de o parte dintre  persoanele credincioase, pentru care reproducerea este o recomandare divină, subliniază  Frank Fenner.

Puţin optimism înainte  de naufragiul Umanităţii ?

Stephen Boyden, coleg şi prieten cu Fenner, crede că este un profund pesimism printre anumiţi ecologişti, dar că alţii sunt mai optimişti  : "Frank are poate dreptate, dar unii dintre noi mai nutrim încă speranţa că situaţia va conduce la  o conştientizare şi în consecinţă la schimbări revoluţionare necesare pentru a ajunge la durabilitae ecologică". Din nefericire, această conştientizare radicală, atât de mult aşteptată, nu se manifestă sau este de manieră marginală.

Stephen Boyden adaugă : "Aici Frank şi cu mine gândim diferit. Amândoi suntem conştienţi de gravitatea situaţiei, dar eu nu accept că ar fi neapărat prea târziu. Deşi nu există decât o lucire de speranţă, asta face să merite efortul de a rezolva problema. Noi avem cunoştinţele ştiinţifice ca să o facem, dar nu avem voinţa politică."

Cu acest titlu, Frank Fenner a deschis la 23 iunie 2010 simpozionul "Healthy Climate, Planet and People" la Academia australiană de ştiinţe. Această conferinţă  viza tocmai să umple prăpastia dintre ştiinţă şi politicile de mediu înconjurător.

În concluzia interviului său, Frank Fenner, care a avut totuşi onoarea de a anunţa  eradicarea mondială a variolei la ONU în 1980, contemplă cu regret specia umană pe marginea extincţiei în masă : "Nepoţii generaţiei actuale se vor confrunta cu o lume mult mai dificilă..."

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

 sursa: notre-planete.info/actualites/actu_2447_extinction_espece_humaine