Petrol de sist

Petrolul de şist se extrage tot prin fracturare hidraulică

S-a vorbit mult despre gazele de şist , despre care găsiţi chiar aici multă documentaţie.
Nu s-a scris mai deloc despre petrolul de şist (în engleză shale oil), care se extrage tot prin metoda fracturării hidraulice.

conf. stop-petrole-de-schiste77/2011 . 
Între timp au apărut mai multe companii care exploatează hidrocarburile ce erau ale noastre: Chevron, Gazprom ş.s.m.d. În Franţa, în schimb, fracturarea hidraulică a fost interzisă!
În Germania, practic este tot interzisă.În Marea Britanie, prin interdicţiile puse, iarăşi nu se poate face. În Polonia sunt puse taxe mari, condiţii severe şi e concesionat doar 15% din teritoriu.
Doar la noi e concesionat 75% din teritoriu , inclusiv în zone cu activitate seismică intensă, ori în zone cu ape minerale, ori în rezervaţii naturale. 

Este vorba despre un petrol uşor conţinut în formaţiuni geologice poroase cu permeabilitate scăzută, cum ar fi şisturile sau gresia.
Este vorba despre un tip de petrol uşor de rezervoare etanşe (în engleză tight oil sau light zight oil, prescurtat LTO)
Producerea de petrol de şist recurge la aceleaşi procedee de extracţie (fracturarea hidraulică) şi foloseşte deseori foraje orizontale în continuarea celor verticale ca şi în cazul exploatărilor de gaze de şist.
Acest petrol este diferit de petrolul ieşit din şisturile bituminoase (care mai este numit şi ulei de şist).
Caracteristicile zăcămintelor
Formaţiunile de petrol de şist sunt heterogene şi variază foarte mult chiar pe distanţe mici, chiar pe parcursul aceluiaşi foraj orizontal sau de la o sondă la alta. Asta face ca estimările zăcământului să fie dificile.
Producerea de petrol de şist cere un aport de gaz natural.
Condiţii de exploatare
Se începe prin forarea unui puţ ce poate merge până la 3km adâncime, după care forajul se face orizontal pe lungimi de 2-3 km. Se pompează în aceste foraje un produs de fracturare hidraulică (apă, petrol, azot, dioxid de carbon sau propan lichefiat), la care se adaugă aditivi chimici pentru a se creşte presiunea în rocă până la fracturarea (zdrobirea) acesteia şi un agent de menţinere a golurilor din roca fracturată (nisip sau bile de ceramică).
Exploatarea petrolului de şist cere mult mai multe puţuri de foraj decât exploatarea petrolului convenţional.
Producţia de petrol de şist scade rapid
Ca şi în cazul gazelor de şist, producţia sondelor de petrol de şist scade foarte rapid.
Dacă un zăcământ convenţional poate produce timp de 25 de ani, un zăcământ de petrol de şist nu produce mai mult de 5 ani, cu o scădere a producţiei începând din al doilea an.
Pentru a se menţine producţia, trebuie să se foreze fără încetare, noi şi noi puţuri.
Unii specialişti consideră că acest lucru ar constitui o dificultate insurmontabilă în Europa.
Dar ce, România e în Europa?
Apa freatică.
Un raport făcut public în februarie 2014 a stabilit că cele 40 000 de puţuri forate în SUA, dintre care
jumătate în Texas, au consumat 370 000 000 m³ de apă. Trei sferturi dintre aceste puţuri se găsesc în regiuni semi-aride sau care suferă de secetă.  Ca urmare a exploatării hidrocarburilor în acest mod, în unele locuri apa freatică a coborât cu circa 100m în ultimii ani.
După un raport,

«boom-ul fracturării hidraulice a gazului şi petrolului de şist cere mai multă apă decât avem la dispoziţie ».

Poluare atmosferică
Locuitorii din zona puţurilor se plâng de dureri de cap, ameţeli şi sângerări nazale.
Mari concentraţii de sulfuri
La exploatarea petrolieră de la Bakken (de petrol de şist) s-a constatat o mare concentraţie de sulfură de hidrogen, ceea ce pune probleme de siguranţă pentru lucrătorii care trebuie să manipuleze produsul extras şi pune probleme de asemenea pentru canalizare.

La Colocviile pluridisciplinare legate de "Gaz şi Petrol de şist " în Franţa în 2011,2012, 2013, conferinţele au tratat:

• miza tehnologică asociată cu hidrocarburile neconvenţionale
• riscurile toxicologice asociate cu gazul şi cu petrolul de şist
• riscurile hidrologice
• riscurile geologice şi seismologice
• riscurile toxicologice şi sanitare

Probleme de transport
Exploatarea petrolului cere numeroase vagoane-cisternă, transportul pe cale ferată fiind mai economic decât construirea de oleoducte din pricina duratei mici de viaţă a acestor puţuri. (Deşi costul transportului pe cale ferată e de trei ori mai mare decât transportul prin conducte).
Asta predispune la accidente feroviare.
De asemenea, în caz de accident rezultă poluări majore ale mediului.
sursa principală: wikipedia

Costul de extracţie limitează preţul

Costul de extracţie al petrolului de şist este estimat la 75 $/baril. Dacă preţul petrolului pe piaţă scade sub acest barem, producerea de petrol de şist nu mai este rentabilă. 
Unii experţi consideră însă că în 5 ani preţul petrolului va ajunge la 150 $/baril, pe de o parte ca urmare a epuizării rezervelor de petrol de şist şi pe de altă parte ca urmare a scăderii investiţiilor de explorare din pricina preţului scăzut al petrolului. În această situaţie, firmele petroliere se îndreaptă spre exploatarea petrolului de şist din alte ţări. Dar cam toată lumea a aflat deja că producţia de petrol de şist este efemeră. 
Totuşi, petrolul de şist de la noi s-ar putea să revină mai ieftin companiilor străine, pentru că la noi redevenţa e practic neglijabilă ,concesiunile se obţin probabil foarte ieftin şi mâna de lucru autohtonă e foarte ieftină. De asemenea, nu există controale sau condiţii de mediu, nu se cere tratarea apei uzate, nimeni nu întreabă ce substanţe chimice se folosesc sau ce procedee tehnologice. 
Azi de pildă, costul barilului de petrol brut la bursă era 55,04 $.

Compania OMV Petrom anunță că a descoperit un nou zăcământ de petrol și gaze în județul Buzău. 
Posibila viitoare sondă este în perimetrul VIII Urziceni Est, la o adâncime de peste 2.500 de metri. 
(Cum adâncimea corespunde cu cea la care se exploatează hidrocarburi de şist- mai numite şi hidrocarburi din roca-mamă- iar amplasamentul se găseşte lângă o zonă din care zăcământul petrolier este aproape epuizat  - "matur" - deducem că este vorba despre petrol de şist, motiv pentru care a fost necesară asocierea cu Hunt Oil- una dintre societăţile care exploatează hidrocarburile de şist din zona Eagle Ford, dar şi din alte părţi ale lumii n.n.)

 Descoperirea a fost făcută în cadrul parteneriatului de explorare onshore încheiat în 2010 de OMV Petrom şi subsidiara grupului petrolier american Hunt Oil. Asocierea vizează explorarea blocurilor I Adjud şi VIII Urziceni Est, operatorul fiind Hunt Oil.

Vedeţi şi aici date despre sonda Burcioaia 700, de lângă Adjud 

http://nazone.ro/2013/11/noua-sonda-pentru-gaze-sau-petrol-de.html

Fracturarea hidraulică (fracking) este unul dintre principalele subiecte de discordie în întreaga lume,

«Această tehnică face obiectul controverselor, inducând un anumit număr de riscuri şi de daune. Slaba densitate a hidrocarburilor impune un număr mare de puţuri de foraj şi o durată mică de viaţă a fiecăruia dintre acestea. Se presupune un risc de poluare a subsolurilor, deci şi a apei freatice, şi tehnica de foraj profund pare actualmente a fi prost stăpânită în privinţa consecinţelor sale geologice »

după site-ul Futura Sciences.

Avionul disparut arata cat de poluate sunt oceanele

Căutarea Boeingului arată deşeurile din oceane

Batrani romani si batrani europeni

La ce vârstă sunt consideraţi bătrâni românii şi la ce vârstă sunt bătrâni europenii din vest

Un scriitor din Franţa se întreba într-un articol la ce vârstă se poate scrie în presă despre o persoană că este bătrână.
Unii francezi s-au arătat deranjaţi să vadă în presă referiri la persoane de peste 60 de ani ce erau categorisite ca vârstnice, întrebându-se cum trebuie să fie atunci considerate persoanele de peste 80 de ani.

Poluarea apei potabile la fracturarea hidraulica

O imagine face mai mult decât multe cuvinte

Este de remarcat că, în medie, pentru o fracturare hidraulică sunt necesari intre 15 000 si 20 000 m3 de apă. De aceea este obligatoriu să fie stabilite din timp sursele potențiale de apă pentru aceste fracturări. După operațiunea de fracturare hidraulică, apa folosită în proces, revine la suprafață o dată cu extracția gazelor și, de aceea, operatorii trebuie să posede resursele tehnice specifice pentru a gestiona aceste volume fară să producă poluarea surselor de apă existente.

Forajul acestor sonde se execută din paduri multi-sonde, din care se sapă pentru fiecare sondă o secvență de găuri / secțiuni sau faze de foraj, consolidându-se cu coloane metalice cimentate (după caz).

Deschiderea coloanei de producției către stratul productiv este asigurată fie prin perforare cu diferite sisteme și tehnologii de perforare, fie prin deschiderea hidraulică a unor fante de comunicare (porturi) cu care coloana de exploatare a fost prevăzuta inițial, dacă această coloană nu este cimentată. În continuare se pompează un amestec de apă, propant (nisip sau diferite substanțe ceramice granulare) și alte substanțe cum ar fi inhibitori de coroziune, reducători de frecare etc, creându-se astfel o rețea de fracturi în jurul coloanei de exploatare. Cum drenurile orizontale pot ajunge și la 2500-4500 m lungime, fracturarea se execută în trepte sau intervale de fracturare. Astăzi, în industrie s-a ajuns și pînă la 50 de astfel de trepte de fracturare. 

Riscuri generate de exploatarea hidrocarburilor de șist si/sau matrice densă

(conform https://www.upg-ploiesti.ro/sites/default/files/doctorat/RADACINA%20DAN%20Rezumat%20Teza.pdf)

Riscurile generate de exploatarea acestor hidrocarburi constituie un subiect actual și se pare că reprezintă un „document permanent” pe masa guvernelor, agențiilor de specialitate, grupurilor ecologice și, bineânteles, un subiect de gândire major pentru opinia publică. Practica a demonstrat că o sondă „clasică” neexecutată corect poate induce mai multe riscuri decat o sondă pentru exploatarea hidrocarburilor neconvenționale. Există cateva elemente definitorii în modul în care pot fi depistate riscurile, modul în care sunt contabilizate, raportate și reduse prin măsuri specifice. Din nefericire, operatorii petrolieri în marea lor majoritate și indiferent de zona geografică și legislația în care operează, nu au ținut cont de o serie de factori definitorii precum: • verificarea condițiilor pre-existente de suprafață și subterane pentru locațiile/ padurile de foraj și vecinătățile acestora; • monitorizarea permanentă a condițiilor pre-existente pe durata ciclului de viață a sondelor în discuție; • aplicarea legislațiilor în vigoare pe bază de date științifice și tehnice colectate prin monitorizare; • implicare și transparență în relațiile cu toate părțile interesate. În mod firesc, o analiză de risc pertinentă înseamnă identificarea riscurilor generate de ciclul de viață al sondei și de aplicarea unei matrice de risc pentru fiecare fază, cu precizarea clară a metodelor de reducere pentru acestea. De remarcat este faptul că majoritatea grupelor de riscuri de mai sus sunt comune pentru forajul și exploatarea hidrocarburilor convenționale, și nu sunt generate neapărat de fracturarea hidraulică.  Degajarea de emisii și noxe în aer. Este un risc comun activității umane legat atât de procesele industriale, cât și de funcționarea motoarelor termice de orice fel. În șantierele de petrol și gaze, aceste riscuri se diminuează prin poziționarea echipamentelor astfel încât gazele emanate să nu fie sub vântul predominant în direcția în care se află colectivitățile umane; se folosesc catalizatori în motoarele cu ardere internă, multe instalații de foraj diesel electrice au convertit generatoarele din acționare Diesel în acționare cu gaz metan. De asemennea, operatorii au pus în practică, pe scară largă, programe de CO2 sequestration (captare), fie prin captare directă și folosirea CO2 –ului în procese industriale, fie prin injecție tehnologică în startul productiv.  Trafic și căi de acces. Acolo unde există sau vor exista condiții de trafic greu, operatorii au pus în practică orare de trafic, îmbunătățirea si consolidarea căilor de acces sau construirea altora noi, udarea căilor de acces de așa manieră încât praful să fie cât mai redus. Această activitate se realizează de obicei cu implicarea și dialogul strâns cu comunitățile locale. Pe de altă parte, forajul de sonde multiple din același pad a redus considerabil impactul asupra mediului.  Fluidele de foraj – detritus 17 Forajul multi-sonde în pad, a favorizat recuperarea și reutilizarea fluidului de foraj, precum și separarea finală, reutilizarea apei de bază sau vinderea fazei țiței. Detritusul rezultat este fie injectat în sonde tehnologice săpate pentru acest scop, fie este tratat la parametrii aprobați, așa încât să poată fi măcinat și folosit în construcția de drumuri, fie este transportat și depozitat în facilitați speciale licențiate pentru acest scop.  Contaminarea pânzei de apă freatică și a apelor de suprafață în cursul operațiunilor. Acoperă mai multe aspecte, respectiv posibilitatea contaminării pînzei de apă freatică în timpul forajului, sau posibilitatea contaminării apelor de suprafață cu fluid de foraj, fluide tehnologice etc. Fapt este că apa freatică trebuie izolată prin coloana de suprafață cimentată în spate complet, și tubată la circa 25 de metri mai jos de pînza de apă freatică. Apoi construcția sondei mai prevede instalarea și cimentarea a una sau mai multe coloane de burlane .Forajul în pânza de apă freatică se realizează exclusiv cu fluide de foraj pe baza de apă. Ca și condiții pre-existente trebuie determinate: existența gazului biogenic care poate contamina natural apa freatică fara legatură cu operațiunile; analiza apei freatice; săparea de sonde piezometrice, determinarea nivelului piezometric și monitorizarea ulterioară a acestuia; existența gazului biogenic sau condiții de creare în ape de suprafață; fauna pre-existenta în apele de suprafață; analiza acestor ape; dinamica în timp etc.  Contaminarea pânzei de apă freatică și a apelor de suprafață în cursul fracturării hidraulice /producției presupune: - monitorizarea continuă a pânzei de apă freatică și a fântânilor existente prin analiză chimică, detectarea de hidrocarburi, apă sărata, produse chimice specifice fracturării; - monitorizarea microseismică a fracturilor în relație cu distanța pînă la pânza de apă freatică; - aceeași practică se recomandă și pentru apele de suprafață; - monitorizarea strictă trebuie aplicată și în timpul producției de hidrocarburi neconvenționale. Este demn de remarcat faptul că un studiu aplicat pe o durată de 16 ani in Texas, investigînd 16000 de sonde fracturate / refracturate nu au reliefat nicio contaminare a pânzei de apă freatică în niciun stadiu al ciclului de viață a sondei - respectiv foraj, fracturare hidraulică, producție [24]. Exxon realizează un studiu de suprafață referitor la acest subiect care acoperă 389000 sonde din Texas (1993-2008) si Ohio (1983-2007), documentînd următoarele: - 0 incidente cauzate / rezultate din fracturarea hidraulică și pregătirea/construcția locației de foraj; - < 0,06% incidente rezultate din manevrarea necorespunzătoare a fluidelor la suprafață; - < 0,05% incidente rezultate la sonde fără proprietar; - < 0,04% incidente rezultînd în timpul operațiunilor de foraj și completare [18]  Zgomot și impact vizual. Există și nu poate fi eliminat în totalitate, dar poate fi redus mult prin utilizarea de paravane fonoabsorbante de eficiență înaltă și prin lucrări de construcție specifice pe pad prin care să se reducă impactul vizual.  Seismicitate indusă. Este încă o problemă de actualitate. Se acuză faptul că fracturarea hidraulică induce / declanșează cutremure. Pe de altă parte, acest tip de seismicitate poate fi legat și de exploatarea zăcămintelor clasice prin injecție de apă. Fapt observat este că aceste seisme apar mai ales în zonele cu falii. Exista studii care pun in evidenta cîteva cazuri de seismicitate notabile: Un eveniment / cutremur atribuit fracturării hidraulice în sonde orizontale Blackpool UK in Aprilie 2011 cu magnitudinea 2,3. Presiunea s-a transmis de-a lungul planelor de stratificație intersectînd o falie instabilă care s-a reactivat prin creșterea presiunii fluidului de fracturare. Un eveniment / cutremur cu magnitudinea de 3,8 petrecut în British Columbia-Canada și care a fost simțit de echipa de fracturare. În perioada 2009-2010 în același areal geografic au avut loc 38 de cutremure cu magnitudini între 2,2 si 3,8.și care au fost generate la fracturări hidraulice la sonde în zone faliate. Cu toate acestea în British Columbia au avut loc 8000 de fracturări hidraulice fără ca seismicitatea să se facă simțită [24]. Seismicitatea poate fi generată sau indusă atunci când stresul sau presiunea din pori promovează alunecarea în lungul unei falii. Este bine să se evite pompările de fluide cu volume mari la mare presiune, direct în / sau aproape de falii active. Totodată, este bine ca operațiunile să se bazeze pe praguri de atenție: - suspendă operațiile dacă magnitudinea > = 4,0; - procedează cu atenție dacă magnitudinea este [2,0; 4,0]; - procedează conform planului dacă magnitudinea < = 2,0. Notă: M < = 2,5: nu sunt resimțite, dar pot fi înregistrate; M = [2,5 ; 4,3]: sunt resimțite și provoacă pagube minore sau 0; M > 4,3: sunt resimțite și pot provoca pagube [18] 18  Emisia de gaz metan Există patru surse majore de emisie CH4 în activitatea de explorare, producție si transport: • emisii fugitive apar prin scurgeri de gaz la ventile, fitinguri, manifolduri, valve datorită coroziunii, uzurii sau a distrugerilor mecanice; • purjări tehnologice în atmosferă în fazele de testare, curgere, completare a sondelor, sau la întreținerea unor echipamente; în mod normal aceste ventilări trebuie eliminate complet prin ardere controlata la faclă; • arderi incomplete la faclă datorita condițiilor meteo, calității gazelor etc.; • eliberări accidentale de gaze provenind din conducte, stații de compresoare, tancuri presurizate, sonde cu integritatea afectată Teoretic, toate aceste emisii de metan pot fi controlate și reduse prin implementarea tehnologiilor de captură CO2, prin aplicarea tehnologiilor „verzi” în completarea și fracturarea sondelor, prin aplicarea unor masuri specifice de QHSE, printr-o practica tehnologică de calitate și prin punerea în practică a unui sistem de legi și regulamente corespunzatoare. [25]  NORM - Materiale radioactive care apar natural - Naturally Occurring Radioactive Material [26] Radiația care provine din surse geologice aduse la suprafață, radiația care este emisă de Radon și care în SUA reprezintă 35% din sursele de radiație. În cursul procesului de foraj, NORM poate fi adus la suprafață în detritusul rezultat din procesul de foraj, respectiv mici cantități de Uraniu și Thoriu, de asemeni aceste elemente pot fi aduse la suprafață și prin apa de zăcămînt produsă o data cu țițeiul. Izotopul Radon 222 (produs gazos) care rezultă din înjumătățirea elementului Radium poate fi asociat cu producția gazelor de șist. Cînd NORM apare la suprafață, în detritus, în apă, sau precipitat în anumite condiții, radiația pe care o emite este slabă și nu poate penetra materiale dense cum ar fi oțelul folosit la conducte, tancuri de depozitare, manifolduri, robineți,etc. Problema o reprezintă acumularea în timp de exploatare îndelungat a NORM în tancuri, conducte etc. care la anumite intervale trebuie golite, curățate și inspectate. În orice caz, publicul larg nu are contact în nici un fel cu NORM provenit din industria petrolieră, ci doar personalul operator.  

Aguinda contra Chevron

Compania Chevron condamnată la despăgubiri uriaşe pentru poluarea mediului 

Riscurile gazelor de şist

Ce sunt gazele de şist

Diferitele tipuri de gaz

Gaze naturale convenționale:

Produse din surse "conveníonale" ca depozitele din gresie sau calcare. Se găsesc în "pungi" destul de localizate. Sunt exploatate prin foraj vertical similar petrolului (foraj  vertical puțin adânc);

Gaze neconvenționale:

Gazele de șist este dispersat într-o stâncă neporoasă - de obicei, de șisturi argiloase, de unde le vine  numele, gazele de rezervor compact sau tight gas sunt adunate în pungi aflate în stâncă, şi ea fără pori, compactă, unde presiunea este foarte mare. Mai puţin promitatoare până în prezent,  sunt gazul de huilă, prezent în zăcămintele de cărbuni,  şi  hidrații de metan , prezenţi în fundul oceanelor.

exploatarea gazelor de sist in UE

Gazul de şist : preşedintele Franţei interzice fracturarea hidraulică

Preşedintele Republicii Franceze a cerut, într-un discurs din septembrie 2012, ministrului ecologiei să "pronunţe de urgenţă respingerea celor şapte cereri de permis de exploatare (de gaze de şist) care au trezit îngrijorarea legitimă în mai multe regiuni din Franţa". Exploatarea gazelor de şist rămâne interzisă în Franţa.

"În stadiul actual al cunoştinţelor noastre, nimeni nu poate afirma că exploatarea gazului şi petrolului de şist prin fracturare hidraulică, singura tehnologie cunoscută astăzi, este lipsită de riscuri mari pentru sănătate şi pentru mediu", a declarat şeful statului francez.

În iunie 2011, în timpul guvernului condus de François Fillon, a fost votată o lege care interzice această tehnică de fracturare hidraulică.  

Această lege a fost criticată de deputaţii socialişti, care afirmă că: 

"Textul adoptat nu interzice şi explorarea şi exploatarea altor hidrocarburi neconvenţionale . El interzice numai fracturarea hidraulică, tehnica ce este utilizată în mod obişnuit pentru a recupera mai ales hidrocarburile şi gazele de şist.(..)

Or, există şi alte tehnici , tot atât de dăunătoare mediului ca şi tehnica interzisă de textu legii. Este vorba, de exemplu, despre"fracturarea pneumatică", ce constă în injectarea de aer comprimat (şi nu de apă) în roca mamă pentru a o dezintegra, sau utilizarea fracturării prin injectare de propan gelificat  (două tehnici ce se experimentează acum în Statele Unite)".

Eurodeputatul ecologist  José Bové, unul dintre principalii opozanţi ai gazului de şist, s-a bucurat că preşedintele a "închis uşa fără ambiguitate gazului de şist". "Asta termină o cacofonie ce a urmat declaraţiilor unor industriaşi , asta pune un punct final exploatărilor", a subliniat dl. Bové. 
Subiectul este închis în Franţa. Cel puţin, pentru moment.
Sofia a interzis, în ianuarie  2012 utilizarea fracturării hidraulice. După protestele populaţiei, şi Bucureştiul a impus un moratoriu în mai anul trecut, faţă de riscurile seismice deja foarte mari din România.

Ce sunt gazele de şist?

Le gaz de schistes est un gaz conţinut de rocile sedimentare argiloase foarte compacte şi impermeabile: şisturile. Aceste roci conţin cam 5-10% gaz. Acest gaz mai e numit şi gaz neconvenţional, căci nu poate fi extras prin tehnicile clasice. Din punct de vedere chimic, gazul convenţional şi cel neconvenţional sunt identice: gazul metan  (CH4).

Schemă ce arată tehnicile de extracţia a gazelor convenţionale şi neconvenţionale © Hélianthe

Extragerea gazului de şist se face printr-o tehnică specifică: fracturarea hidraulică orizontală. Ea constă în a provoca fisuri la până la 2000m adâncime, cu ajutorul unui lichid injectat la presiune foarte mare. Acest lichid e alcătuit dintr-o mare cantitate de apă, (până la  15 milloane de litri pentru un singur puţ). Vreo 40 de puţuri pot consuma tot atâta apă ca Parisul într-o singură zi. la care s-au adăugat circa 500 de produse chimice (biocide, diferiţi aditivi chimici  toxici, săruri corozive şi produse cancerigene, cum este benzenul)şi microbile. Presiunea apei generează nişte cutremure de mică intensitate la adâncimea de 2000 m, ceea ce provoacă fisurarea şi alunecarea straturilor de rocă, precum şi eliberarea bulelor de gaz, care este aspirat, odată cu o parte din lichidul de fracturare. 

Gazele de şist sunt răspândite pe suprafeţe mari. Trebuie deci  repetată operaţiunea de fracturare pe suprafeţele respective. Ele se fac uneori la distanţe de 200m şi nu sunt funcţionale decât pe termen scurt, adică două sau trei săptămâni. 

Una dintre probleme constă în faptul că apa recuperată din puţuri este radioactivă.(activitate alpha globală  peste 500 Bequerel /litru ,în timp ce valoarea admisibilă pentru apa potabilă este maxim 1  Bequerel /litru). Apa aceasta urmează a fi trecută prin staţii de filtrare, dar nu va fi decontaminată. Un studiu făcut în 1990 în Louisiana sub egida American Petroleum Institute a arătat că persoanele care mâncau peşte din râul în care se deversau apele rezultate după fracturare şi filtrare prezentau un risc ridicat de cancer. Apele evacuate din puţuri conţin radium, uraniu, benzen. 

De asemenea anumite ape freatice din Colorado, Ohio , Pensylvania, Texas şi Virginia occidentală sunt acum poluate cu deşeurile din extracţia de gaz neconvenţional. 

Dar asta nu e tot. În 2009, pentru prima dată în istoria sa, statul Wyoming n-a putut respecta normele federale de calitate a aerului , din pricina emisiilor de benzen şi de toluen de la cele 27000 de puţuri de gaz neconvenţional aflate în exploatare acolo.

http://terresacree.org/gaznaturel.htm

Poluarea aerului în aer liber și în interior

Situaţia României din punct de vedere al poluării aerului la exteriorul şi în interiorul locuinţelor. 

Am găsit două hărţi estimarea morţilor premature din cauza pouării, pe zone din întreaga lume.

Situaţia din 2002:

Situaţia României era foarte proastă, fiind întrecută la numărul de morţi premature doar de China şi de Asia de sud-est.

Dar să vedem care e situaţia în 2009:

Situaţia României s-a înrăutăţit dramatic, în numai 7 ani!

Suntem acum pe ultimul loc, alături de Iraq (în timpul războiului) de Ucraina, Bulgaria şi de Argentina.

În 2004,  poluarea aerului urban în aer liber a ucis un 1,2 milioane de oameni din intreaga lume. OMS estimează că 1 500 000 000 locuitori din mediul urban se confruntă cu niveluri de poluare a aerului exterior care sunt depăşesc limitele maxime admisibile.

Poluanții atmosferici din mediul urban, particulele  provenite în cea mai mare parte din combustibilul de ardere al vehiculelor și din surse industriale, au cel mai mare efect negativ asupra sănătății umane. În toată lumea, particulele aflate în suspensie în aer se estimează că ar  provoca aproximativ 8% din decesele de cancer pulmonar, 5% decese din boli cardiorespiratorii și aproximativ 3% din decese din infecții respiratorii

Aproximativ 25% din locuitorii orașelor din ţările  în curs de dezvoltare și 70% din orășenii din țările dezvoltate folosesc combustibili solizi pentru uz casnic, încălzire și gătit.

În 2004,  s-a că estimat că poluarea din interiorul locuinţelor provoacă aproximativ 2 milioane decese în toată lumea, cele mai multe din pneumonie, boli pulmonare cronice si cancer.

Gospodăriile sărace tind să fie mai dependente de combustibilul solid pentru încălzire și gătit, ele sunt astfel cele mai expuse la poluare interioară .O altă cauză importantă e constituită de industriile poluante, cum ar fi fabricile de ciment, exploatările miniere de suprafaţă şi altele asemenea. Defrişările intensive accentuează efectele poluării, pentru că nu mai există absorbţia elementelor poluante de către arbori. De asemenea eroziunea solului, fenomen ce urmează după defrişările masive, contribuie la mărirea cantităţilor de praf din atmosferă.