joi, 5 decembrie 2019

Reforma pensiilor in Franta


Pensia Macron

Aflăm din mass media că sunt ample mișcări de protest în Franța contra unei preconizate noi legi a pensiilor.
Să vedem în ce ar consta ea?
Desigur, toate măsurile preconizate sunt disponibile pe internet (încă din vara anului 2019) și sunt în discuție cu partenerii sociali, pe platforme numerice sau în cadrul unor reuniuni cu aleșii locali, precum  și în cadrul asociațiilor.
Proiectul prevede uniformizarea regulilor de calcul pentru toate pensiile din Franța. (Înlocuind cele 42 de regimuri distincte cu reguli diferite în funcție de profesie și de statut)
Proiectul ar urma să fie prezentat după alegerile municipale din 2020 (martie) și ar urma să fie votat în vara anului viitor.
Noua lege ar urma să fie aplicată în mod treptat. Pentru cei care mai au mai puțin de 5 ani până la pensie, ar continua să se aplice legea din prezent. Pentru ceilalți, tranziția se va face treptat, până în anul 2025.

Vârsta de pensionare.

Cetățenii ar putea opta să iasă la pensie la 62 de ani, ca și până acum, dar ...nu cu pensia întreagă! eforma urmărește ca vârsta medie de pensionare să fie 63-64 de ani. Acest obiectiv ar fi atins printr-un sistem de punctaj care ar duce la mărirea pensiei odată cu mărirea vârstei de ieșire la pensie.
De asemenea, durata minimă de cotizare cerută ar duce la mărirea vârstei de pensionare.

Calculul

Pensia ar urma să fie calculată pe baza punctajului dobândit de fiecare salariat pe parcursul întregii cariere.
Acest punctaj ar depinde de veniturile încasate de asigurat, dar și de unele evenimente- cum ar fi nașterile.
După ce asiguratul ar împlini vârsta minimă de ieșire la pensie (62 de ani) el ar putea ieși la pensie oricând, când ar estima că a dobândit suficiente puncte pentru a avea o pensie satisfăcătoare.
Pensia ar fi calculată înmulțind numărul de puncte acumulate cu valoarea lichidării din ziua ieșirii la pensie. Asigurații vor putea să consulte în orice moment numărul de puncte acumulate prin contul unic accesibil pe internet (ce înlocuiește vechea „carte de muncă”.

Indicele de cotizare


Dacă în prezent toți francezii cotizează pentru pensii, dar nu cu aceleași procente, conform noii legi toți salariații și funcționarii, dar și lucrătorii independenți vor avea un regim de cotizare adaptat la situația lor. Încă se discută cu partenerii sociali asupra acestui aspect.

Regimuri speciale


În Franța există o serie de regimuri speciale aplicate pentru SNCF, RATP, EDF și altele. Asigurații din cadrul regimurilor speciale ar continua să beneficieze de avantaje, cu condiția să cotizeze mai mult. Cotizațiile suplimentare ar putea fi parțial finanțate de Stat sau de către întreprinderile publice la care lucrează  respectivii asigurați.
Repartizarea
Cotizațiile plătite în prezent vor continua să plătească pensiile actualilor pensionari. Cotizațiile pentru pensii nu vor fi suprimate, ci vor continua să fie preluate din salarii (în schimb nu se mai cotizează din 2018 pentru asigurări de boală sau pentru asigurare de șomaj)

Muncă grea

Nu toți salariații au aceeași speranță de viață. Cei ce prestează munci grele trăiesc în general mai puțin și se va ține cont de asta în noua lege. Muncitorii expuși la riscuri profesionale ar dobândi puncte de „muncă grea”, care să le permită să iasă mai devreme la pensie.
(și în prezent muncitorii francezi expuși la factori nocivi acumulează puncte ce le permit să iasă la pensie înainte de vârsta minimă de 62 de ani).

Handicap

Lucrătorii handicapați ar dobândi de asemenea puncte suplimentare , urmând să aibă pensia majorată în funcție de durata perioadei lucrate în situație de handicap.

Carieră lungă

Ca și în prezent, cei care încep să muncească de timpuriu vor putea ieși la pensie la 60 de ani.

Naștere și copii

Reforma va ține cont de nașterea de copii, care poate avea impact asupra carierei părinților. Fiecare naștere va aduce atribuire de puncte pentru pensie- condițiile exacte urmând a se defini.

Pensia de urmaș

Guvernul francez intenționează să modifice regimul acestor pensii, ținând cont în special de cei cu venituri mai reduse.
Pensia de urmaș reprezintă o parte din pensia unui asigurat decedat ce se acordă văduvei- sau văduvului. Persoanele ce trăiesc în concubinaj sau în „pact civil de solidaritate” - parteneriat civil - nu beneficiază de pensii de urmaș, chiar dacă au avut copii cu defunctul.

În cazul funcționarilor, aceștia pot beneficia de pensie de urmaș dacă au fost căsătoriți cu defunctul și dacă îndeplinesc una dintre următoarele condiții: 

  •  au avut cel puțin un copil din această căsătorie
  •  au fost căsătoriți cel puțin 4 ani cu defunctul
  •  defunctul avea o pensie de invaliditate și era deja căsătorit când a devenit invalid 
Pactul civil de solidaritate (Pacs) este un contract ce organizează viața a două persoane majore de sexe diferite sau de același sex ce trăiesc sub același acoperiș. Din punct de vedere fiscal, cele două persoane figurează pe aceeași declarație de impozit. În general cuplul este supus unui regim de separare a bunurilor, dar pot opta și pentru regimul de indiviziune, având dreptul la jumătate dintre bunurile obținute în timpul traiului în Pacs, dar nu și la cele dobândite înainte de încheierea actului sau moștenite. Fiecare dintre parteneri își păstrează numele de familie. Cuplul aflat în parteneriat nu are dreptul de a adopta copii.
Cei aflați în parteneriat civil sunt numiți concubini. Dacă vor ca partenerul să beneficieze de moștenire de pe urma lor, ei trebuie să facă testamente în favoarea celuilalt. Dar nu poate fi lăsat întreg avutul concubinului decât dacă există copii rezultați din uniune. 

Clauza bunicului

Unii membri ai majorității au avansat ideea aplicării unei „lauze a bunicului”, care ar prevedea că reforma nu s-ar aplica decât celor ce urmează să intre în piața muncii și nu celor care lucrează deja în anul modificării legii. E doar o propunere.

Minim contributiv

Și în prezent există în Franța o sumă minimă ce trebuie să fie alocată unui asigurat ce a cotizat durata legală și a atins vârsta minimă pentru pensia întreagă, dar a avut salarii mici.
Pragul prevăzut în noua lege ar fi de 85% din Smic net.(1204 € în ianuarie 2019- în medie) 
Reforma ar trebui să garanteze astfel o pensie minimă de 1000 de euro pe lună.

Bonus-Malus

În Franța e deja în vigoare o reformă ce privește pensii suplimentare .
Persoanele născute după 1 ianuarie 1957 și care intră la pensie după 1 ianuarie 2019 vor suferi o reducere cu 10% a pensiei suplimentare dacă nu își vor amâna pensionarea cu un an.
În noul sistem, pensia cuvenită ar fi majorată cu 10% pentru prelungirea activității cu 2 ani, cu 20% pentru prelungirea cu 3 ani și cu 30% pentru prelungirea cu 4 ani.

marți, 19 noiembrie 2019

Cum va fi iarna care vine

Ce cred meteorologii la ora actuală?
Care ar fi previziunile meteo pentru iarna 2019-2020

Primele tendințe
Cum am văzut la tv că s-ar putea să avem i iarnă foarte grea (după estimările meteorologilor noștri), am căutat pe net să văd ce preconizează meteorologii de prin alte părți pentru Europa.
Pe site- ul meteocontact se pomenește de un anumit număr de modele meteorologice care dau o primă indicație asupra anomaliilor vremii ce ar putea apărea în următoarele 4-6 luni.
Desigur nu e nimic precis și posibilitatea de eroare crește din lună în lună.
Dar, să vedem totuși cam se se crede că ar putea fi în acestă iarnă.

Primele semnale au fost date la sfârșitul verii de indiciile climatice date de En Nino, dar și de activitatea solară.

Marile modele meteorologice sunt oferite de:
CFS (Seasonal Climate Forecasts) - model dezvoltat de agenția meteorologică americană NOAA

CGCM (Coupled General Circulation Model) - model elaborat de agenția japoneză JMA
MFS (Monthly Forecast System)- modelul agenției europene ECMWF.

Primele estimări ar fi că în decembrie și în ianuarie ar fi în Europa temperaturi peste cele normale, iar precipitațiile ar fi apropiate de cele normale. Dar se prevăd și fluxuri zonale ce ar alterna faze anticiclonice uscate cu perioade depresionare, mai umede. Spre sfârșitul iernii, unele fluxuri din vest-sud vest ar influiența vremea din Europa.

Conform modelului sezonier american, ilustrat de harta de mai sus, pentru lunile decembrie-ianuarie februarie se crede că temperaturile vor fi peste cele apărute în statisticile din trecut. (cf. cpc.ncep.noaa.gov)
Putem vedea pe hartă și previziunile pentru țara noastră, unde ar urma să fie temperaturi mai mari decât cele obișnuite în special în Muntenia și în Moldova.
Influiența lui El Ninio nu ar urma să fie prea mare- dar nu se știe precis.

Activitatea solară 

În privința activității solare, se știe că aceasta se află la un nivel scăzut (minim)  și că această tendință va continua încă trei-patru ani.
Se pare că iernile prezintă anomalii negative sau nesemnificative în perioadele de minim solar. Acest lucru ar indica niște ierni mai reci , în contradicție cu tendințele de încălzire climatică globală.
Concluzia ar fi că iarna ce vine ar urma să fie totuși mai blândă decât normal, dar și cu foarte probabile perioade reci , mai ales în luna februarie -martie
 .
Ponderea perioadelor mai blânde se prevede a fi mai mare decât zilele în care se crede că vor fi anomalii negative ale temperaturilor.
Pe meteociel fr sunt publicate o serie de hărți cu estimările meteo pentru lunile care urmează , după modelul CFSv2 american, în care- ni se spune- se ține cont și de interacțiunea dintre ocean, atmosferă și pământ. 



În Decembrie ar urma ca în țara noastră să fie mai cald decât de obicei, mai ales în partea de sud-est a țării (sudul Moldovei, estul Munteniei și Dobrogea) 


În ianuarie ar urma ca în sudul țării să avem temperaturi normale pentru perioada respectivă, în timp ce în sud-vest și în partea nordică a țării temperaturile ar fi mai ridicate cu 1-2 grade față de cele obișnuite .


În Februarie ar urma ca timpul să fie mai cald decât de obicei: temperaturi mai mari cu 1-2 grade în sud-estul țării, dar chiar și cu 2-3 grade în zona centrală și în Moldova și cu 3-4 grade în zonele de vest și nord-vest ale țării 



În schimb, în luma Martie ar urma ca temperaturile să fie normale pentru perioada respectivă sau chiar mai scăzute cu 1-2 grade față de normal ( în părțile vestice și sudice ale țării) 


În luna Aprilie ar urma să avem din nou o vreme ceva mai caldă decât normal, dar nu cu mult- cu 1-2 grade. (Ceva mai cald în Dobrogea) 






 Desigur toate acestea sunt doar estimări , nu prognoze precise, care nu pot fi făcute pe termen foarte lung.
Dar după toate premizele se pare că nu vom avea o iarnă deosebit de aspră, așa cum ne sperie unii meteorologi de pe la noi. 

Pe termen mai scurt, de două luni (Decembrie 2019 și Ianuarie 2020) meteocontact preconizează următoarele: 


După un noiembrie ploios și destul de rece spre sfârșit, ar urma pentru noi (în Estul Europei) un Decembrie cu temperaturi apropiate de normalul perioadei  și cu deficit de precipitații destul de important, ceea ce nu ar fi de bun augur pentru aprovizionarea păturilor de ape freatice.
Tendința s-ar accentua în Ianuarie : în zona noastră ar urma să fie anomalii termice cu 2-3 grade peste mediile considerate normale pentru acest anotimp. Un vast sistem anticiclonic ar aduce temperaturi peste normal și secetă.



duminică, 27 octombrie 2019

Femeile samurai


Onna-bugeisha (女武芸者?)


Nu lipsesc poveștile despre legendarii războinici samurai japonezi din cultura pop modernă; dar majoritatea poveștilor le prezintă doar pe cele masculine.
Interesant de aflat că femeile au intrat de asemenea în legendă prin fapte de arme similare cu ale bărbaților.
În Japonia medievală, o Onna-Bugeisha (sau Onna-Buheisha) era o femeie luptătoare provenită din înalta societate, care se specializase în luptă defensivă (de apărare).
Existau și femei luptătoare ce se specializaseră în luptă ofensivă și care erau numite Onna-Musha.
Numeroase soții, fiice sau rebele găseau de datoria lor să se angajeze în lupte, alături de samurai. Ele erau membre ale clasei Bushi (o clasă nobilă de samurai feudali) și învățau artele  marțiale ca să-și apere familiile, casele și onoarea în timp de război. Termenul de femei-samurai nu e foarte exact. Ele erau persoane importante în societate.
Personaje intrate în legendă ca împărăteasa Jingū, Tomoe Gozen, Nakano Takeko sau Hōjō Masako au fost niște onna-bugeisha ce au avut un impact semnificativ în istoria japoneză.

Onna bugeisha Ishi-jo, soția lui Oboshi Yoshio, unul dintre „cei 47 de ronini fideli”
Stampă de Kuniyoshi, 1848


Numite onna bugeisha, aceste femei războinice erau antrenate în mod similar cu bărbații  în luptă, autoapărare și folosire iscusită a armamentului, potrivit Japan Times.

O armă populară preferată de onna bugeisha era halebarda japoneză ,  numită naginata. De asemenea, au fost instruite în arta de luptă cu cuțitul  tantōjutsu, folosind un pumnal cunoscut sub numele de kaiken.
Dacă erau în pericol de a fi capturate, aceste femei preferau să își ia viața.

Unele dintre aceste femei își protejau comunitatea în lipsa bărbaților, dar cea care avea să devină mai târziu împărăteasa Jingū (ce a trăit între anii 170-269 și a domnit 60 de ani) și-a folosit arta marțială pentru a provoca o schimbare economică și socială în societate, reușind să cucerească Coreea fără a vărsa sânge (conform legendei). 
Respectând aceleași reguli, atât ca războinici ca samurai, ca și de sex masculin, erau de așteptat să îndeplinească aceleași îndatoriri, așa că s-au luptat adesea  în perioadele din vechime precum Heian și Kamakura.

Printre puținii membri de sex feminin ai clasei de femei războinice care au dobândit celebritate  erau Tomoe Gozen și Hangaku Gozen.

Tomoe Gozen, cea mai cunoscută pentru loialitatea și curajul ei, a luptat vitejește în bătălia de la Awazu din 1184, alături de soțul ei, Minamoto no Yoshinaka, Lord Kiso -din clanul Minamoto.

Tomoe Gozen

«Tomoe era deosebit de frumoasă, cu pielea ei albă, părul ei lung și trăsăturile încântătoare. Ea era și o arcașă remarcabilă, iar în privința mânuirii sabiei era o luptătoare ce valora cât o mie de bărbați, gata să înfrunte un demon sau un zeu, călare sau pe jos. Ea călărea cai neîmblânziți cu o măiestrie superbă. Ea cobora nevătămată râpe  periculoase.  Înaintea unei bătălii,  Yoshinaka a numit-o prim căpitan, («ippo no taisho»), echipată cu o armură solidă , cu o spadă foarte mare și cu un arc puternic; și ea a dus la îndeplinire mai multe isprăvi vitejești decât oricare dintre ceilalți războinici. » scrie în Heike Monogatari -lucrare din secolul al XIV-lea ce descrie războiaiele duse în secolul al XII-lea între puternicele clanuri Minamoto și Taira. . 
Fiind investită cu titlul de șef militar, Tomoe Gozen a condus trupele soțului ei după moartea acestuia în luptă.
Dintre faptele de arme ale acestei femei războinice se povestesc victoriile avute în timpul bătăliei de la Yokotagawara, când a învins și a tăiat capetele a șapte războinici inamici (se obișnuia ca învingătorul să aducă acasă capetele adversarilor uciși, ca semn al victoriei și pentru dezonorarea adversarilor ce nu puteau fi îngropați în mod demn). Trei ani mai târziu, în bătălia de la Uchide no Ham, ea a luptat în fruntea a 300 de luptători împotriva a 6000 de inamici . S-a întors acasă fiind una dintre cei cinci luptători care supraviețuiseră .
Dar Tomoe e cunoscută mai ales pentru ultima bătălie relatată. În bătălia de la Awazu
, contra lui Minamoto Yoshimoto , soțul lui Tomoe a fost rănit de moarte.  El i-a spus soției lui să fugă.  Dar Tomoe nu numai că a refuzat  să plece de pe câmpul de luptă, ci l-a atacat pe adversarul cel mai puternic , spunând: „cel puțin, să am un adversar pe măsută. Mi-ar plăcea să vă arăt, domnule Kiso, ultima mea luptă în serviciul vostru” . Adversarul a fost Onda no Hachiro Morishige, celebru pentru forța lui, ce lupta înconjurat de treizeci de călăreți. Tomoe a intrat în mijlocul lor, mergând drept spre Onda no Hachiro, pe care l-a ucis, luând apoi ca trofeu capul acestuia și armura lui.
După această bătălie, nu se știe exact ce turnură a luat viața legendarei luptătoare. Există o versiune  că în cele din urmă Tomoe ar fi fost capturată de Wada Yoshimori, care ar fi obligat-o să îl ia de soț și ar fi avut copii cu el. Alte surse spun că Tomoe s-a călugărit și a murit la 91 de ani. După alte surse, Tomoe l-a răzbunat pe Yoshinaka reușind să-i recupereze capul (ce fusese luat de adversar) și apoi s-a înecat în mare. 


Soția vărului și adversarului lui 
 Minamoto no Yoshinaka, Minamoto no Yoritomo  a devenit la rândul ei o importantă onna-bugeisha Hōjō Masako s-a călugărit după moartea soțului ei, fiind supranumită „generalul în strai de călugăriță”. Acțiunile ei au avut efect și în plan politic, contribuind la acordarea de drepturi egale de moștenire pentru femei, ca și pentru bărbați. Femeile japoneze au putut să se ocupe de finanțe, să -și lase moștenire bunurile , să aibă servitori și să-și crească fiii și fiicele după regulile samurailor. 

Hangaku Gozen, a fost cunoscută de asemenea ca fiind o luptătoare temută. Ea  comandase odată  3 000 de luptători într-o luptă de apărare contra unei armate de  10 000 de soldați fideli clanului  Hōjō, a fost descrisă în literatura japoneză ca fiind  «neînfricată ca un bărbat și frumoasă ca o floare». Ea stăpânea la perfecție tainele luptei cu arcul sau cu naginata, dar folosea și armele de foc .  În timpul unei lupte contra clanului Minamoto ea a fost rănită cu o săgeată în șold și a fost capturată , apoi dusă în fața șogunului Minamoto no Yoriiye, care auzise de faima ei militară. Împiedicată să se sinucidă, ea a fost obligată să ia în căsătorie un vasal al șogunului, cu care ar fi avut un copil.

Alte războinice au primit sarcina de a-și proteja casele în loc să meargă pe câmpul de luptă. Au fost instruite să fie pricepute la mânuirea  armelor ce puteau fi folosite eficient împotriva invadatorilor călare.
Au fost documentate alte relatări despre onna bugeisha îmbrăcate în armuri ornamentate și cete mari de frunte de femei înarmate cu naginata,ce s-au regăsit până în perioada Sengoku (mijlocul secolului al XV-lea - începutul secolului al XVII-lea).

Istoricul Stephen Turnbull a scris în „Samurai Women 1184-1877” că, „dovezile arheologice,deși foarte puține, sugerează  o implicare mai largă a femeii în luptă decât reiese doar de relatările scrise.”

Cu toate acestea, o schimbare radicală a statutul femeilor în societatea japoneză avea să de producă abia  la începutul secolului al XVII-lea (perioada Edo).

Odată cu noua ordine de convenții sociale și apariția păcii, onna-bugeisha au fost nevoite să suporte o schimbare radicală, trecând  de la statutul lor de războinici redutabili la rolul de  soții și mame respectuoase.
Fiind silite să ducă o viață de ascultare pasivă, fiicele de nobili și de generali au avut interzicere de a lua parte la bătălii și chiar de a călători.
Fapt interesant, sub regimul autoritar al șogunatului la mijlocul secolului al XVII-lea, a crescut mumărul școlilor din  imperiu ce predau învățarea artei marțiale naginata de către femei  pentru autoapărare și în chip de metodă de formație morală.
Istoricul Ellis Amdur observa că dacă o femeie Bushi din acea vreme se căsătorea, era ceva obișnuit ca ea să-și aducă și naginata în casa soțului. Aceasta era considerată o „emblemă a rolului ei în societate” și un mijloc de a insufla „virtuțile ideale necesare unei soții de samurai”.

Deși scăzuse semnificativ necesitatea ca femeile să-și arate măiestria în luptă, era de așteptat totuși ca femeile să fie gata să-și apere gospodăria sau satul în cazul unor probleme apărute noaptea sau a unor persoane suspecte apărute prin preajmă.

La sfârșitul secolului al XIX-lea o altă legendară  onna bugeisha , Nakano Takeko.
S-a păstrat o fotografie a ei și se știe că era născută în aprilie 1847 și a murit pe 16 octombrie 1868.
Era fiica unui funcționar de pe domeniul Aizu și primise o educație aleasă. Excela în arta caligrafiei și în poezie, dar studiase și matematica  și  artele marțiale, devenind expertă în mânuirea faimoasei naginata. A fost adoptată de către maestrul său de arte mațiale Akaoka Daisuke și a devenit la rândul ei instructor de arte marțiale în pofida vârstei ei fragede.
Ea a devenit  celebră pentru rolul avut în bătălia de la Aizu. Când armata imperială Meiji se apropia de cei ce rămăseseră loiali clanului Tokugawa (chiar după moartea șogunului) , femeile din Aizu au discutat în timpul nopții ce să facă. Printre ele erau Kouko, mama lui Takeko și sora ei de 16 ani, Yuko. Ele au decis să lupte împreună până la moarte.
În zori, grupul de 30-40 de femei războinice au plecat să se alăture cetei de 3000 de samurai din Aizu, dar aceștia nu le-au primit. 
Takeko a intrat totuși în luptă și  împreună cu grupul de femei războinice cunoscute sub numele de  Jōshitai au  înfrunta primele armata imperială .
Cei loiali șogunatului Tokugawa luptau împotriva armatei imperiale dorind să apere societatea japoneză  tradițională împotriva influiențelor americane și europene considerate nefaste și barbare
Nakano, care mânuia   naginata, a luptat alături de   samurai în lupta împotriva a 20 000 de soldați din armata imperială  a domeniului Ōgaki. Martori oculari au relatat că Nakano  a ucis singură cinci sau șase adversari, apoi ea a fost rănită cu un glonț în piept. Cu ultima suflare, ea i-a cerut  surorii sale Yūko să-i taie capul și să-l ia ca să fie îngropat și nu luat ca trofeu de inamici.  Avea 21 de ani.
Luptele au mai continuat o săptămână, dar în cele din urmă cetatea Aizu a fost cucerită de armata imperială.
Era sfârșitul erei samurailor.

Yuko a supraviețuit și a îngropat capul surorii ei sub un pin din curtea  templului Hōkai, din apropiere, donând templului și naginata cu care luptase sora ei. Acolo au fost ulterior ridicate un sanctuar și o statuie în cinstea lui Nakano.
Acțiunile lui Nakano și ale trupei sale de luptătoare de la Joshigun sunt  pomenite și astăzi în cadrul Festivalului anual de toamnă din Aizu.
Pe mormântul ei se află un monument comemorativ.

În fiecare an, în septembrie, un grup de fete tinere purtând hakama (pantaloni largi) și bandouri albe shiro participă la procesiune în onoarea lor.

Acestea sunt doar câteva dintre numeroasele femei războinice cunoscute în tradiția japoneză, cum ar fi: Ii Naotare, Kaihime, Ikeda Sen, Tsuruhime, Tachibana Ginchiyo,  Myōrin, Maeda Matsu, Numata Jakō, Okaji no Kata.

Surse>
Utagawa Kunivoshi, Wikipedia, Japan Times , 9 oct. 2011,
Imagini de la  aikidoromanord.org

joi, 30 mai 2019

Diferența între cultul ortodox și cel catolic


Vizita Papei m-a făcut să mă întreb care sunt diferențele dintre credința noastră și cea de rit latin, a Papei. Și iată ce am găsit: 

Ortodocșii și catolicii sunt creștini, deci cred în același Dumnezeu și în Biblie.
Diferențele au început să apară după anul 1054 și s-au adâncit, în privința ritului, spiritualității, modului de trai și de comportament al credincioșilor.


Patriarhul Constantinopolelui Bartholomeu I și papa catolic Francisc
  1.   Diferențe asupra dogmei Sfintei TreimiPentru ortodocși Sfântul Duh purcede din Tatăl (Credo de la Niceea –Constantinopol) , în timp ce pentru catolici, Sfântul Spirit purcede din Tatăl și din Fiu, (modificare a Credo ului de la Niceea făcută în timpul lui Carol cel Mare -Charlemagne )
  2.      În dogma catolică se consideră că după moarte sufletele merg în Purgatoriu, această noțiune neexistând în cultul ortodox. De asemenea, ortodocșii nu au crezut niciodată că se poate cumpăra iertarea păcatelor cu bani, așa cum au promovat papii prin celebrele „indulgențe”. Catolicii consideră că există thesaurus meritorum (tezaurul de merite) ale sfinților - din a cărui supra-abundență, consideră Biserica Catolică, ar putea lua și restul credincioșilor, - precum și indulgențele (Biserica Ortodoxă consideră că virtuțile sunt personale și nu pot fi "împrumutate" sau "dăruite"; mântuirea este o conlucrare personală a unui om cu Dumnezeu);
  3.     Imaculata Concepțiune: conform dogmei catolice, Sfânta Fecioară a fost concepută la rândul său în mod imaculat, în timp ce în ortodoxie se consideră că Fecioara Maria a fost o ființă umană care prin nevinovăția ei desăvârșită și prin credința ei neabătută a constituit contraponderea neascultării de Dumnezeu de care a dat dovadă Eva, în Rai.
  4. Biserica Ortodoxă o numește pe Maica Domnului Preacurată sau Fără de prihană . Prea Curata nu a avut păcat, în afară de păcatul strămoșesc, de care a fost izbăvită prin zămislirea întru sine a Fiului lui Dumnezeu.Ortodocșii consideră doctrina catolică a zămislirii miraculoase a Maicii Domnului ca neavenită și chiar eretică , întrucât prin aceasta se încearcă să se scoată de sub influența păcatului originar pe Maica lui Dumnezeu, Care nu ar mai fi părtașă la mântuirea care vine prin Fiul.  
  5.     Ortodocșii trăiesc într-o Biserică organizată conform canoanelor fixate în primele timpuri ale creștinătății Biserica catolică seamănă mai degrabă cu o administrație, care e deseori reformată și care s-a schimbat mult în decursul timpului.
  6. Liturghia ortodoxă a rămas aproape neschimbată din primul mileniu, în timp ce mesa catolică s-a schimbat în timp (după Conciliul de la Trento, Vatican II etc) . Slujba ortodoxă se oficiază în limba poporului respectiv, în timp ce mesa catolică s-a oficiat multă vreme în limba latină.
  7. Împărtășania se face în ortodoxie cu corpul și sângele lui Iisus Christos, în timp ce în cazul catolicilor de multe ori împărtășania se face doar cu azima (alcătuită din pâine nedospită)- mai numită și Hostii.. 
  8.  Catolicii cred în harul sau grația creată (Biserica Ortodoxă consideră că harul sau energia dumnezeiască este necreată, ca mijloc prin care Dumnezeu se împărtășește pe sine oamenilor) 
  9.     În timpul liturghiei ortodoxe zilnice, credincioșii rămân în picioare sau așezați, dar nu îngenunchează. Liturghia e psalmodiată . 
  10.     Ortodocșii fac semnul crucii cu trei degete, de la dreapta la stânga. Și se închină când trec prin fața bisericilor. Catolicii fac cruce cu două degete, de la stânga la dreapta. 
  11.    În bisericile ortodoxe sunt icoane, în timp ce la catolici sunt mai degrabă tablouri și statui 
  12.    Conducătorul Bisericii catolice, Papa este în același timp și șef de stat (al statului Vatican). Organizația Bisericii catolice este piramidală, toată autoritatea fiind a Papei, episcopul Romei. Bisericile Ortodoxe sunt autocefale (fiecare are propriul său conducător religios), Patriarhul de la Constantinopol este „primum inter pares”, adică primul între egali. Adică el poate reprezenta ortodoxia în anume împrejurări, dar nu este superiorul patriarhilor din celelalte Biserici ortodoxe. Patriarhii ortodocși nu sunt și șefi de stat sau de guvern. Desigur, ortodocșii nu recunosc autoritatea Papei asupra Bisericii lor.  Catolicii îl consideră pe papă infailibil, adică se consideră că el nu poate greși niciodată. Ortodocșii consideră că nici o ființă umană nu e ferită de greșeli, doar Cuvântul lui Dumnezeu este fără greș.
  13.  Preoții ortodocși au dreptul de a se căsători, ba chiar au obligația ca înainte de a primi o parohie să își întemeieze o familie. Căsătoria preoților și a diaconilor se face înainte de hirotonia acestora. Se consideră că ei trebuie să fie un exemplu (inclusiv în privința familiei) pentru comunitatea respectivă și că, de asemenea, ei trebuie să cunoască nemijlocit problemele legate de familie și de copii, pentru a-i putea înțelege cât mai bine pe enoriași.Dacă e vorba despre călugări, desigur aceștia nu se pot căsători. Iar ierarhii ortodocși de rang înalt sunt aleși dintre călugări. Preoții catolici nu au voie să se căsătorească și fac un jurământ să rămână celibatari (și caști) toată viața. 
  14. În Biserica ortodoxă botezul se face prin scufundare de trei ori în apă, conform tradiției de la originile evanghelice,  (simbolizând îngroparea și învierea lui Hristos) în timp ce la catolici botezul se face cu stropire cu apă.

Bisericile ortodoxe sunt în general pline, în timp ce bisericile catolice sunt deseori goale.Unele dintre mărețele catedrale catolice sunt folosite ca săli de concerte .


Principalul este să credem în Dumnezeu, care ne îndeamnă să iubim.
Să facem bine, să dorim pace pe pământ.