luni, 30 noiembrie 2015

Concert caritabil Angela Gheorghiu

Pentru victimele de la Colectiv

Așa cum a arătat în atâtea rânduri, marea noastră soprană Angela  Gheorghiu nu a încetat nici o clipă să simtă românește.
Ea a susținut la Ateneu un concert în memoria victimelor tragicului incendiu, dar și pentru ajutorarea celor afectați de această tragedie.
Corul și Orchestra Simfonică a Filarmonicii , sub conducerea dirijorului Tiberiu Soare, au participat de asemenea „pro bono” (adică fără a primi plată) la acest emoționant concert.
Sumele provenite din biletele cumpărate, dar și cele virate în conturile afișate pe postul tv care a transmis concertul vor fi destinate celor care încă suferă după incendiul din „clubul groazei”..
Frumoasă cum o știm, elegantă și înainte de toate într-o formă vocală perfectă, Angela Gheorghiu ne-a oferit interpretări de un mare rafinament și încărcate de emoție pieselor muzicale din concert, majoritatea fiind lucrări religioase renumite. Nu puteau lipsi nici ariile de operă, publicul ascultând cu entuziasm două dintre ariile celebre de Giacomo Puccini.
La concert au venit și nemângâiații părinți ai unei fete pe care Angela Gheorghiu încercase să o salveze ajutând la tratamentul costisitor, dar care din păcate părăsise această lume.
Și am văzut-o pe marea soprană arătându-și cu sinceritate emoția , cu simplitate dar și cu noblețe, fără a încerca „poze de divă” , ci transmițindu-și sentimentele prin arta sa.
Și înainte de Ziua Națională, ne-a oferit și o interpretare entuziastă și entuziasmantă a Imnului nostru.

Un concert minunat.
Și pentru că unele dintre piesele muzicale au fost mai puțin (unele chiar deloc) cântate la noi, mă gândesc că ar fi folositor să încerc a spune câte ceva despre ele.
1. 

Panis Angelicusn
de sfântul Tomas d’Áquino,
 aranjament muzical César Franck
Panis angelicus
fit panis hominum;
Dat panis coelicus
figuris terminum:
O res mirabilis!
manducat Dominum
Pauper, servus, et humilis.
Te trina Deitas
unaque poscimus:
Sic nos tu visita,
sicut te colimus;
Per tuas semitas
duc nos quo tendimus,
Ad lucem quam inhabitas.
Amen.

Pâinea îngerilor
Devine pâinea oamenilor.
Pâinea cerurilor
Sfârșește proorocirile.
Ô minune!
Mănâncă pe Domnul
Sărmanul, servul și umilul
Pe Tine, Întreite Dumnezeu.
Într-Unul Te rugăm
Vino la noi,
Așa cum te slăvim
Pe căile Tale condu-ne
Unde ne dorim,
La lumina în care Te afli.
Amin.

 2. Ave Maria.  de Franz Schubeert
3. 
Ombra di nube

muzica de  Licinio Refice
Era il ciel un arco azzurro di fulgor; 
Chiara luce si versava sul mio cuor. 
Ombra di nube, non mi offuscare; 
Della vita non velarmi la beltà. 
Vola, o nube, vola via da me lontan; 
Sia disperso questo mio tormento arcan. 
Ancora luce, ancora azzurro! 
Il sereno io vegga per l'eternità!
Era pe cer un arc albastru de fulger
Lumină lină îmi curgea pe suflet
Umbră de nor, nu mă mâhni;
Splendoarea vieții nu-mi ascunde,
Zboară, norule, departe de mine;
Să se risipească frământarea-mi,
Încă lumină, mai mult albastru!
Senin să fiu pentru vecie!
4.

Ave  Verum Corpus
muzica de  Mozart
AVE VERUM CORPUS NATUM DE MARIA VIRGINE
V
E RE PASSUM IMMOLATUM IN CRUCE PRO HOMINE
CU
I USLATUS PERFORATUM FLUXIT AQUA ET SANGUINE
EST O
  NOBIS PRAEGUSTATUM MORTIS IN EXAMINE
O IES
U DULCIS O IESU PIE O IESU FILI MARIAE

Ave, corp adevărat născut de Fecioara Maria,
Ce cu adevărat Ai suferit și  Ai fost jertfit pe cruce pentru om
Din a cărui  coasta străpunsă a curs apă și sânge
Ai gustat moartea pentru noi  
O dulce Isus, bunule Isus, Isus fiul Mariei



Cântat de cor

5.
Privegheați și vă rugați  - Gh. P. Brănești
6.
Iubi-te-voi, Doamne  - Evghenie Humulescu
Iubi-te-voi Doamne, de voia mea
Domnul este întărirea mea
Și scăparea mea și izbăvitorul meu
Domnul este întărirea mea și scăparea mea și izbăvitorul meu
De Tine simt  nevoia al inimii Stăpân
Cand valuri m-amenință cum singur să rămân?
Cum voi putea eu oare la țărmuri ca s-ajung
De nu-mi vei fi Tu sprijin pe drumul greu și lung?
În marea-mi slăbiciune Tu ești puterea mea,
Din Tine am viața și în Tine o voi avea
De Tine simt nevoie al vieții mele Domn,
De Tine soare dulce și scut mântuitor
Rămâi pe totdeauna, rămâi în viața mea
De Tine simt nevoie, deplin a Te vedea!.
7.
Tatăl Nostru -     muzică de Anton Pann
8.
Va Pensiero (corul robilor) din opera Nabucco de Giuseppe Verdi

9.
Vissi d'arte -arie din Tosca de Puccini

10.
O mio babbino caro -arie din Gianni Schicchi de Puccini
11.
Deșteaptă-te, române! 

Un conccert care ne-a mers la inimă tuturor
PS
Contul pentru donații în lei:

RON RO25BRDE445SV33742074450

sâmbătă, 28 noiembrie 2015

Muzeu cu obiecte furate

Doar că acele obiecte nu au fost furate!

Ce se intampla cu muzeul Kalinderu

Un alt muzeu care a dispărut 

Ioan Kalinderu, fost perședinte al Academiei Române și mebru al Curții de Casație de la Haga  și-a lăsat prin testament uriașa sa avere (primită la rândul său prin testament de la familia Otteteleșanu) Academiei Române.
El a înființat de asemenea , în 1906, muzeul de artă „Kalinderu”, într-o clădire construită special în acest scop lângă locuința sa și care a fost de la început „destinat țărei”.
Muzeul
După moartea sa, în 1914, cum nu s-a găsit o prevedere în testament referitoare la muzeu, acesta „a făcut obiectul unei tranzacții între stat și moștenitori”(cum scria colecționarul Zambaccian).
Astfel că a luat ființă muzeul de stat „Ioan și dr. N. Kalinderu”, în care au fost expuse trei colecții de artă: cea a lui Ioan Kalinderu, cea a fratelui său, doctorul Nicolae Kalinderu și donația testamentară a lui Mihail Eustatiades.
Era cea mai bogată colecție de tablouri de Grigorescu (preferatul lui N. Kalinderu), dar erau de asemenea multe alte picturi, sculpturi și piese de valoare de artă populară, alături de unele copii reușite ale unor lucrări de artă celebre aflate în mari muzee ale lumii.Se găseau acolo și lucrări de artă medievală, artă tradițională românească lucrări de artă franceză, italiană, flamandă și germană.
Clădirea muzeului
Inițial clădirea făcea parte dintr-un ansamblu de patru imibile. Celelalte trei corpuri de clădire au fost afectate de bombardamentul din 1944 sau au fost demolate ulterior, rămânând în picioare doar construcția Muzeului. Clădirea era „plină vârf de artă-picturi , sculpturi” - după cum scria Alexandru Lepădatu.
Chiar fațada clădirii avea o serie de nișe în care se găseau sculpturi, era decorată cu  cornișe ,medalioane, console, denticuli și alte elemente arhitecturale decorative precum și cu elemente decorative din fier forjat. Finisajele erau prețioase (marmură, tencuială cu praf de piatră).
În interior era o impresionantă scară monumentală din marmură, ce pornea din holul de intrare bogat ornamentat cu coloane cu baze de alamă, și stucaturi, dar era și o scară secundară (de serviciu) ce dădea spre curte.. Plafoane aurite, grilaje din bronz  sculptat, candelabre, fresce , șeminee realizate artistic cu marmură , vitralii,  toate contribuiau la impresia de interioare luxoase demne de un muzeu
prestigios. Pe pereți puteau fi văzute picturi de mari dimensiuni, erau expuse statui și teracote.
Peste 30 de spații (luxoase) de expunere erau o valoare prin ele însele.

După război, clădirea a fost dată Institutului de Arte Plastice N Grigorescu. Clădirea alăturată servea ca ateliere pentru studenți, care intrau cu sfiiciune pe scara secundară păzită de o reproducere a unei statui celebre de Bernini (Apollo și Daphne). În casa scării, la etajul I erau înconjurați de „Cei 4 apostoli”, pictați în mărime naturală,
Șemineul monumental ornat cu o reproducere după sculpturi de Michelangelo era ceva ce contrasta puternic cu interioarele modeste  cu care erau obișnuiți cei mai mulți dintre studenți sau elevi.
Holul principal era folosit ca spațiu expozițional pentru lucrările studenților, care erau și oferite spre vânzare, la prețuri modice.
S-au făcut lucrări de consolidare a clădirii în 1986.

Dar iată că au venit „evenimentele din 1989”, iar muzeul Kalinderu intră în grija noilor diriguitori.
Muzeul trece din 2002 în administrația Muzeului Național de Artă Contemporană (instituție-fantomă după umila mea părere, pentru că nu am văzut în Capitală un muzeu de artă contemporană demn de acest nume). S-au făcut n 1990 noi proiecte de consolidare realizate de institutul Carpați  și proiect de reparație capitală întocmit de arhitecții Mircea Mihai și Corina Țuțuianu- în anul 2000.
În 2005, muzeul Kalinderu trece în subordinea Muzeului Național de Artă al României, urmând a se trece la consolidarea clădirii, pentru care se alocaseră 1 140 000 de euroîmprumutați de la Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei.În 2007 se mai dau încă 4 114 800 de lei , dar lucrările de consolidare au început (cică) abia în anul 2010.
Și acum?
Am dat ocol clădirii, dar nu am găsit nici o intrare utilizabilă (peste tot era închis cu uși fără clanță sau cu gard legat cu lacăte).
Clădirea pare părăsită, acoperită cu diferite graffiti-uri, despuiată de toate sculpturile și elementele decorative de altădată.




Ce se întâmplă în interior și unde sunt faimoasele colecții de artă?
Nimeni nu mai suflă nici o vorbă despre ele!






luni, 23 noiembrie 2015

Dieta lui Djokovic

Regim fără gluten, dar cu multe legume

S-a vorbit mult despre faptul că Novak Djokovic (recentul câștigător al Turneului campionilor , jucătorul de tenis nr.1 mondial) are o intoleranță la gluten și de aceea a renunțat la vechile sale obiceiuri alimentare preferând o dietă fără gluten, fapt ce l-a ajutat la eliminarea problemelor respiratorii și abdominale pe care le avusese mai înainte.
Dar eliminarea glutenului nu e singurul lucru la care e atent Djokovic.
Așa cum a scris și în cartea lui „Serviciul câștigător”, el și-a schimbat în întregime stilul de viață
Sub îndrumarea doctorului Igor Cetojevic, el a eliminat din alimentație și  produsele lactate, dulciurile și cafeaua . În timpul competițiilor nu pune alcool în gură și a adoptat o nouă igienă de viață , ce include suficient somn, dar și meditație (rugăciune). 
El a încetat să vorbească doar de cariera lui de jucător de tenis, preocupându-se și de alte lucruri, cum ar fi ajutorarea semenilor sau donații pentru biserica sârbă.
În același timp, a încercat difeite alimente pentru a constata dacă îi convin , pentru a le include în meniu.
În urma asocierii succesului său sportiv cu alimentația fără gluten, Novak a devenit ambasadorul firmei franceze de alimente fără gluten Gerblé, sumele prevăzute în contract fiind confidențiale.
E bine de știut însă că pâinea fără gluten se prepară cu ajutorul unor aditivi alimentari (gumă de guar și altele ) care să confere aluatului din făină de orez elasticitatea celui din grâu.
Dornici să obțină la rândul lor rezultate-minune pe terenul de tenis, Andy Murray și Jo-Wilfried Tsonga s-au convertit și ei la o dietă fără gluten. Nu se știe însă dacă ei au adoptat întregul stil de viață al lui Novak Djokovic. 
Iată un exemplu de dietă zilnică a campionului:
O zi la masă cu Novak Djokovic:
Mic dejun
  • Se bea apă
  • Două linguri cu miere
  • Un bol cu musli (müesli ) energetic cu lapte de migdale sau de orez neîndulcit
  • Fruct
Eventual, în timpul dimineții (facultativ)
  • Pâine fără gluten sau biscuiți cu avocado și cu ton.  
Dejun
  • Salată de mesclun -amestec variabil de frunze de lăptucă, un soi de caprifoi, rucola, cicoare, andivă, radicchio, frunze de stejar, la care se poate adăuga păpădie, frunzulițe de spanac, iarbă grasă (folosită de daci sub numele de lax),plante aromatice, cu puțin ulei de măsline și usturoi.  
  • Paste primavera fără gluten
Eventual –în timpul dupăamiezii
  • Un măr cu unt de caju
  • Pepene galben, pepene roșu.
Dîneu
  • Salată César cu varză creață cu quinoa
  • Supă minestrone
  • Somon cu ierburi
E o dietă cu care se poate pierde din greutate
Iată și o rețetă de supă minestrone:
Minestrone
Ingrediente
Nr. persoane : 8 
·         4 lingurite ulei de măsline
·         2 cepe mijlocii tocate
·         4 căței de usturoi tocați
·         2 morcovi  tăiați în două pe lungime, apoi tăiați în feliuțe transversale
·         1 cartof curățat de coajă și tăiat în cubulețe
·         1 dovlecel tăiat cubulețe
·         4 liguri de busuioc proaspăt , tocat, sau o linguriță de busuioc uscat
·         1 linguriță de oregano uscat
·         2 foi de dafin
·         700 g de roșii coapte, cojite, fără sâmburi și strivite
·         1 l de supă de pasăre făcută în casă
·         100 g de fasole verde tăiată în bucăți
·         120 g de paste scurte (scoiculițe sau altfel)
·         400 g de fasole boabe roșie sau albă, fiartă
·         40 g de parmezan proaspăt ras
·         3 lingură de pătrunjel tocat
·         Sare


Preparare
Metoda de preparare
Yimp de preparare : 20minute  ›  Fierbere : 50minute  ›  Va fi gata în :1oră10minute 
  1. Într-o cratiță mare se încălzește uleiul un minut, se adaugă ceapa, isturoiul și le călim la foc mic 5 minute.
  2. Se adaugă morcovii, cartoful, dovlecelul, busuiocul, oregano și foile de dafin și se călesc încă 5 minute, amestecând din timp în timp
  3. Se încorporează roșiile , supa de pasăre, se dă în clocot și se lasă să fiarbă la foc mic, fără capac,  20 de minute.
  4. Se adaugă fasolea verde , se pune capacul și se continuă fierberea circa 10 minute. Fasolea verde trebuie să nu se înmoaie prea tare. Se scot foile de dafin.
  5. În timp ce fierbe supa, se fierb pastele «al dente», în apă clocotită ușor sărată; se scurg pastele și se adaugă în supă împreună cu fasolea boabe.
  6. Se încălzește totul din nou, se sărează moderat dacă e nevoie și se servește presărând parmezan ras și pătrunjel în farfurii. 
Ce este intoleranța la gluten
Glutenul este un ansamblu de proteine ce se găsește în anumite cereale cum sunt grâul, dar și secara, orzul și chiar în porumb, orez și mei (în fiecare dintre acestea găsindu-se alte tipuri specifice de proteine). Dar cei cu intoleranță la gluten pot în general să mănânce porumb, orez , mei, hrișcă, quinoa. 
Glutenul dă elasticitate aluatului. Cei care au trăit în „vechiul regim” își amintesc de faptul că uneori se găsea în comerț o făină din care nu se putea prepara un aluat bun, ci rezulta doar o pastă lipicioasă și lipsită de elasticitate și care nu creștea cum trebuie cu drojdie. Explicația era că la export nu erau primite loturile de cereale (sau de făină ) cu conținut scăzut de gluten , dar se cultiva și grâu cu conținut scăzut de gluten pentru că dădea recolte foarte mari. Așa că acest tip de făină se comercializa în țară...doar că nu era agreat de gospodine.
Cercetătorii din agricultură au creat prin urmare soiuri de grâu cu un conținut  crescut de gluten, care dau o făină folosită pentru produse de panificație superioare (pufoase,crescute). S-a ajuns astfel la răspândirea soiurilor de grâu cu mare cantitate de gluten.
Unii oameni se nasc cu o intoleranță la gluten, numită boala celiacă. Aceste persoane nu pot digera glutenul, care le provoacă grave probleme de sănătate , ce se pot manifesta sub formă de oboseală cronică, tulburări gastro-intestinale, probleme articulare, neurologice sau dermatologice, stomatologice,   astfel încât sunt siliți să renunțe pentru totdeauna la acele alimente care conțin gluten, rezultând un regim hipocaloric  ce trebuie să fie supravegheat de medic pentru a nu se ajunge la grave carente de nutriție.
Sensibilitatea la gluten
Există și o sensibilitate la gluten,  diferită de boala celiacă și care ar afecta cam 6% din populația americană. Ea a fost pusă parțial pe seama unui efect nocebo (teama că un anume lucru le-ar putea dăuna, ceea ce are un efect psihologic ce se traduce în final și în plan fizic). Altă explicație ar fi prezența glucidelor care fermentează și care generează disconfort intestinal.

Ovăzul nu conține toate proteinele ce se găsesc în grâu, dar conține o proteină diferită, numită avenină. Avenina poate la rândul ei să fie toxică pentru mucoasa intestinală a persoanelor sensibile , dar unele varietăți de ovăz sunt inofensive și bune pentru o alimentație fără gluten, dar din pricină că făina de secară e procesată împreună cu făina de grâu ovăzul a fost clasificat de FAO ca având conținut de gluten.  În Scoția și în Irlanda însă , unde se cultivă mai puțin grâu, ovăzul este recomandată pentru alimentația fără gluten.

duminică, 22 noiembrie 2015

Luarea de ostatici din Mali

La o săptămână după atentatele de la Paris și paralel cu amenințările cu alte atentate în Europa, atentatul sângeros din Mali pare să fi reținut mai puțin atenția.
Totuși, cum să nu fii șocat aflând o veste ca aceasta:
Conform datelor difuzate de mass media, câțiva teroriști (între doi și cinci- nu se știe exact) au luat 170 de ostatici la hotelul Radisson Blu din Bamako.
Desfășurarea atacului
Vineri 20 noiembrie (observăm că ziua de vineri pare să fie  preferată de islamiști) , pe fondul războiului ce se desfășoară în Mali, niște jihadiști (doi după unele relatări) au intrat la ora 7 dimineața, la bordul unei mașini cu însemne diplomatice în curtea hotelului de lux , ce era în paza unei societăți private angajate în acest scop.
Agenții de pază nu au oprit mașina, din care au coborât cei doi atacatori înarmați cu puști AK-47, cu care au deschis imediat focul.
Conform unor date publicate mult mai târziu, cele trei persoane care asigurau paza hotelului: un jandarm și doi paznici s-au numărat printre victimele atacului. 
Au fost uciși și trei dintre membrii personalului hotelului. 
Atacatorii au intrat în holul hotelului, trăgând la întâmplare asupra celor prezenți acolo, apoi au urcat la etaje, ucigînd clienții aflați pe coridoare sau în camere.
După o jumătate de oră are loc un asalt al forțelor de ordine locale, ce se soldează cu...moartea a cel puțin trei dintre ostatici.
Puțin timp după asta au fost evacuați trei salariați ai ONU, apoi o serie de ostatici care dovedeau că sunt musulmani recitând versete din Coran. (În total au fost eliberați până la ora prânzului circa 80 de ostatici).
foto AFP

Au fost trimiși  circa 40 de combatanți din forțele de comando franceze Barkhane, care s-au adăugat militarilor malieni, forțelor speciale ale jandarmeriei din Mali și membrilor Minusma. Forțele speciale franceze au venit de la Ouagadougou, din Burkina Faso.
Pe la ora 13 „au putut scăpa circa 30 de ostatici” –conform relatării ministrului malian al Securității interne, Salif Traoré. În următoarea oră au fost eliberați ceilalți ostatici rămași în viață, iar teroriștii au fost încolțiți între forțele speciale franceze și forțele speciale maliene ajutate de MINUSMA și de forțe speciale americane. Asaltul a luat sfârșit la ora 16:35, după uciderea a doi jihadiști și eliberarea tuturor ostaticilor ce mai erau în viață.
Iată o imagine de pe pagina de internet a Minusma , care ne ajută să ne facem o ideie despre cam cum stau lucrurile pe acolo.
14 123 de patrule militare
efectuate pentru securizarea aglomerațiilor și axelor rutiere
în ultimii doi ani (peste 19 patrule /zi!)

Bilanțul atentatului
La o conferință de presă , pe 21 noiembrie, oficialitățile din Mali au declarat că în hotel se găseau 128 de clienți.
Autoritățile maliene au declarat că au fost uciși 18 clienți și civili, doi teroriști și un jandarm malian. Au fost și 10 răniți, dintre care 7 civili și 3 polițiști din forțele speciale maliene.
Dar grupul hotelier  Rezidor, ce manageriază hotelul Radisson Blu, vorbise de 140 clienți și 30 de salariați ce ar fi fost prezenți în momentul atentatului.  Unde ar fi ceilalți ?  Se vorbește dei cel puțin 22 de victime. 
MINUSMA (Misiunea Multidimensională a Națiunilor Unite pentru Stabilizare în Mali) vorbește de 27 de persoane ucise.. 
Un jurnalist de la AFP a văzut în fața hotelului cum agenți de la protecția civilă teșeau cu cadavre în saci mortuari portocalii puși pe brancarde.
Ciudat că nu se știe, acum, după terminarea atentatului, câte persoane au fost acolo.
Cine au fost victimele
Se știe acum că au fost uciși 6 ruși, 3 chinezi, 2 belgieni, (între care un înalt oficial), o americancă, un cetățean israelian și un senegalez . precum și șase malieni (trei din personalul hotelului, doi paznici și un jandarm. Și-au pierdut viața și cei doi teroriști

Cine au fost teroriștii
Grupul islamist Al-Mourabitoune, condus de Mokhtar Belmokhtar (care l-a răpit și pe românul Iulian Gherguț în Burkina Faso, pe 4 aprilie 2015- despre care acum nu mai vorbește nimeni) a revendicat atentatul, spunând că a colaborat și cu gruparea Aqmi (Al-Qaïda au Maghreb islamique).
Măcar aici să mai scriu despre românul nostru ce a fost răpit pe acele meleaguri.
(vedeți aici relatarea faptelor http://nazone.ro/2015/04/roman-rapit-in-burkina-faso.html).
Grupul lui Mokhtar Belmokhtar a amenințat că își va continua atacurile « până la oprirea agresiunilor contra Mali-ului de Nord și eliberarea jihadiștilor deținuți în sudul și în centrul Mali-ului ».  
Autoritățile maliene au dezmințit ipoteza ca ar mai fi fost trei teroriști, care ar fi reușit să fugă.
Martorii spun însă că ar fi văzut cel puțin patru teroriști, dintre care unii foloseau expresii în limba engleză (“Go, go, go” ,“you understand ?” “OK”.). Terry Kemp,, unul dintre ostatici, american, a declarat pentru NBC că a auzit aproape de el vorbind cu voce scăzută doi bărbați și o femeie în momentul atacului. 
Guvernul din Mali a decretat 10 zile de stare de urgență .și trei zile de doliu.
*****************************************************************************************************************************
26.11.2015
Agențiile de presă relatează și despre pierderile de vieți omenești din rândul misiunii de menținere a păcii a ONU (Minesma), desfășurată în Mali de aproximativ doi ani.
Chiar în ziua atentatului de la hotel, unul dintre salariații civili ai Minesma a fost ucis de detonarea unui dispozitiv exploziv la trecerea unui convoi prin nord-vestul țării.
Autoritățile studiază acum cele două arme Kalașnikov găsite lângă teroriștii morți: numerele ștanțate pe arme și informațiile despre fabricanții armelor ar putea oferi indicii asupra traseului pe care au venit armele . 

vineri, 20 noiembrie 2015

Politia a ajuns in comunism

“De la fiecare, după posibilităţi, fiecăruia, după nevoi” (Karl Marx)


Marx a teoretizat cum ar fi cele doua faze ale comunismului: 
Prima era  faza socialistă şi in cele din urma faza comunistă .
Ele se caracterizau prin modul in care urma sa se faca repartitia bunurilor:
In prima fază principiul repartiţiei era: „De la fiecare după capacităţi, fiecăruia după muncă“
(In faza asta cica ajunsese Romania pe timpul lui Ceausescu si de aceea se adoptase ca denumire a tarii : " Republica Socialista Romania" - prin urmare e gresit sa spunem ca era "comuniusm" pe vremea aceea)
În a doua fază, a comunismului, cînd munca "nu va mai fi un mijloc de întreţinere", in societate se va adopta principiul: „De la fiecare după capacităţi, fiecăruia după nevoi“.

Pe timpul acela nu se ajunsese, nici macar in teorie, la acest stadiu. Dar in zilele noastre, iata ca , cel putin Politia din Teleorman pare sa fi ajuns in aceasta visata etapa, considerata de unii utopica. 

Dupa cum citim in presa si vedem pe toate posturile de televiziune, seful Politiei rutiere din Teleorman dadea fiecaruia dupa nevoi (renuntarea la sanctiuni, carnete de conducere) si primea de la fiecare dupa posibilitati (pui, pastrama, mamaliga, tuica, mancare pentru caini, dar si bani- care, cum avea).

Nu pare sa fie leit ca in comunism? Doar ca numai unii au ajuns acolo....sau cel putin asa au crezut...
Trebuie sa fie o neintelegere ideologica....