Originea cuvântului ţigan
În 1068d.H, un călugăr armean a scris că în anul 1054 d.H. au sosit la Constantinopol, din Asia Mică, unii numiţi "athinganoi", grup ce se ocupa cu ghicit şi vrăjitorie.
Din acest cuvânt a derivat "atsiganos" (aţigani).
O altă menţiune în documente datează din secolul XII, când patriarhul Antiohiei Teodor Balsamo comentează interdicţia de a face descântece, ghicirea viitorului sau leacuri, menţionând printre cei care se ocupau cu asta şi pe athinganoi.
Istoricii şi ligviştii au remarcat asemănarea limbii ţigăneşti cu limbile actuale ale Indiei.
Mihail Kogălniceanu consideră că prima consemnare certă privind existenţa ţiganilor în Europa datează din anul 1260, când Ottocar II, regele Boemiei îi scria papei Alexandru IV, amintind printre altele şi că în armata lui Bela al IV-lea regele Ungariei existau şi cete dintr-o populaţie numită "Cingari" - denumire cu care sunt numiţi şi astăzi ţiganii în Ungaria. (se poate observa asemănarea între denumirile „cingari” și „zingari” , „zigeuner”și „țigani”). De menţionat că în franceză ţiganii mai sunt numiţi şi boemieni (bohémiens) , adică veniţi din Boemia. De acolo derivă şi termenul de "boem", adică nomad, om fără domiciliu stabil.
În august 1419, ţiganii au fost semnalaţi în Franţa, la Châtillon-sur-Chalaronne, în regiunea Bresse. În secolul al XIV-lea, ţiganii s-au răspândit în Europa centrală.
În limba greacă, atsiganos înseamnă " de neatins, intangibil, impur", provenind probabil din poziţia de paria pe care o aveau ţiganii în India (unde au şi acum acelaşi statut de castă).
Ulterior, s-a pierdut particula peiorativă "a", rămânând termenul de "tsiganos", care înseamnă tocmai "pur, de atins", prin urmare era un termen de laudă şi nicidecum peiorativ.
În limba ţigănească se foloseşte forma : o tsigano "ţiganul", cuvânt care a fost preluat în cam toate ţările europene sub formele: tsiganes, gitanes, gitanos, zingari, zigeuner.
În studiul academic făcut de Lucian Cherata se arată că în limba
ţigănească se foloseşte cuvântul ţigan sub forma o
tsigano “ţiganul”, după cum se vede, foarte asemănătoare cu echivalentul în alte
limbi şi poate, şi din acest motiv, s-a crezut că nu există acest cuvânt în limba
ţigănească.
Este adevărat şi faptul că, pentru identificare directă, este
preferat cuvântul o
rrom “ţiganul” prin intermediul expresiei san rrom ? “eşti ţigan ?”, dar este şi
situaţia în care, pentru sublinierea apartenenţei cuiva la etnie, se foloseşte expresia san
rrom tsiganiako ? “eşti ţigan de ţigănie ? (autentic! – n.n.))”. Faptul că nu se
foloseşte niciodată altă expresie arată că cei doi termeni au fost folosiţi în paralel în
limba ţigănească, dar cu semnificaţii precise: rrom pentru identificare în interiorul
comunităţii şi ţigan pentru sublinierea gradului maxim de autenticitate al individului care se
revendică a face parte din această etnie.
În limba greacă s-au păstrat până în zilele noaste atât forma atsiganos, cât şi tsiganos, cu acelaşi înţeles.
În 1348,
într-un document al ţarului Duşan al Serbiei, apar ca
echivalente două denumiri (ciganinū/aciganinū).
în
Dicţionarul etimologic al limbii române al
lui Alexandru Ciorănescu, termenul ţigan prezintă şi varianta aţigan,
provenit din grecescul (a)tsiganos, prin intermediul slavului (a)ciganinū. (După alţi cercetători, „ numirea de ţigan este o numire a lor proprie, pe care au
adus-o de unde au venit, şi derivă, după cum am spus mai sus, de la
cingari, numele unui popor care trăieşte şi astăzi în India.”
Într-o
posibilă etimologie sanskrită,
cingar, poate proveni de la ci-ga-ar, cigār, ci(n)gār unde ci-
înseamnă „a căuta, a cerceta” , –ga- „care
merge, care se mută”, iar ar(ur) este o terminaţie
specifică a cazului ablativ pentru substantive animate. Ar fi deci o referire la modul de trai nomad.
Este de
remarcat existenţa permanentă a celor doi termeni, cu echivalenţă semantică, atât în limba
greacă, în limbile slave cât şi în limba română. )
Rezultă că ambii termeni îşi pierduseră sensul peiorativ şi erau, pur şi simplu, denumirea etniei ţigăneşti, atât pentru cei dinafară, cât şi în interiorul etniei.
În acelaşi timp, termenul r(r)om,dom sau lom sunt variante cu aceeaşi semnificaţie, de "bărbat, stăpân al casei, dar şi bărbos, păros".
Este normal să se redea ţiganilor apelativul
lor istoric (ţigan) cu semnificaţia
lui corectă, care nu are nimic insultător, şi rămâne cu sensurile iniţiale cel
de-al doilea apelativ ( r(r)om ), în
înţeles mai restrâns, acela de identificare la nivel familial şi comunitar, în interiorul etniei.
Numele istoric de ţigani este deci foarte vechi şi răspândit în întreaga Europă, certificând faptul că această etnie locuieşte de foarte multă vreme în toate ţările din Europa şi are dreptul să locuiască acolo.
Termenul de rom (rrom) produce în schimb o discriminare, însemnând că etnia aceasta ar exista doar în estul Europei şi deci nu ar avea dreptul să locuiască în Vest, mai ales că România şi Bulgaria nu sunt primite cu drepturi depline în UE.
Ţiganii din ţările din vest refuză să fie numiţi "romi", pentru a nu fi confundaţi cu cei proveniţi din est.
Iar pe ţiganii de la noi, cineva i-a păcălit să ceară a fi numiţi "romi" tocmai pentru a li se refuza apoi dreptul de reşedinţă în Vest!
Situație extrem de convenabilă pentru țările din spațiul Schengen, pentru că dacă le-ar fi dat de acolo o altă denumire țiganilor din Est, asta ar fi fost discriminare, însă dacă ei înșiși cer în gura mare să li se dea o denumire distinctă, e „la fix”, nu?
Pe site-urile franţuzeşti, vedem că denumirea Tsiganes se referă la ţiganii din Franţa, care au creat Uniunea franceză a asociaţiilor tsigane, unde s-au grupat "oamenii voiajului" de acolo, dintre care unii francezi (francez înseamnă că are cetăţenia franceză, la ei nu sunt "minorităţi conlocuitoare") : manouches, bohémiens, romanichels sau gitans.
Termenul de Rom este rezervat nomazilor din Est, din România şi Bulgaria - deci cei expulzabili!
Originea indiană demonstrată de studii genetice
Studiile genetice efectuate asupra
ţiganilor din Balcani, arată că 50% din cromozomii mitocondriali Y şi din l'ADN -ul mitocondrial studiat aparţíne
haplagrupului masculin H şi la haplagrupului feminin M; amândouă sunt larg
răspândite în Asia de Sud şi Asia Centrală. ( Origins and Divergence of the
Roma (Gypsies), David Gresham, Bharti Morar, Peter A. Underhill, et al, Am J
Hum (2001) ; The Eurasian Heartland : A continental perspective on Y-chromosome
diversity, Wells et al. )
După cercetările genetice ale UWA, caracteristicile genetice
ale populaţiei ţigăneşti permit să se demonstreze originea lor indiană şi să
estimeze originile migraţiei lor la acum 32 - 40 generaţii.
(Laboratory of Molecular Genetics, Western Australian
Institute for Medical Research and UWA Centre for Medical Research (Université
d'Australie-Occidentale) )
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------
