Grecia pune Europa pe ganduri

Grecii nu ascultă de politica europeană

Au apărut şi primele caricaturi 

Aşa cum am aflat din mass media, grecii au decis în mod democratic să nu mai asculte de politica europeană.
Ei au ales în număr mare partidul Syriza, de extremă stângă, deşi au fost avertizaţi să nu o facă.
Socialiştii din Europa exultă. Comentatorii (La Tribune) consideră că aceasta înseamnă:

• Un eşec al partidelor pro-europene . Partidele agreate de UE, care aveau în 2009 77% din voturi şi în 2012 42% din sufragii nu au mai obţinut acum decât o treime din voturi.
• Eşec al strategiei de presiune din partea UE
• Alegerea democraţiei cu orice preţ. Chiar cu riscul excluderii din zona euro.
• O ţară umilită şi răscolită. Politica de austeritate a accelerat sărăcirea şi a dus la mărirea datoriei. În anii 2010-2012, ziarele din UE descriau pe greci ca fiind o populaţie leneşă, indolentă şi coruptă (deşi statisticile nu arătau asta). 
• Refuzul excluderii şi al xenofobiei. Partidul neo-nazist zorile Aurii nu a făcut progrese . Partidul lui Alexis Tsipras poate avea teorii fanteziste, dar nu a încercat să dea vina pe imigranţi pentru dificultăţile economicce ale ţării, aşa cum se întâmplă în alte ţări din UE.
• Alegerea unei alte căi economice. Grecii nu mai vor să facă datorii ca să ramburseze datorii , să-şi scadă nivelul de trai ca să mărească competitivitatea, în condiţiile în care nu au producţie proprie pentru export. Grecii doresc un plan de luptă împotriva sărăciei , doborârea oligarhiei , investiţii europene şi restructurarea datoriei. 
• Asumarea de schimbări. Grecii cer ca Europa să aibă o politică economică mai suplă.
• Europa nu ar trebui să fie surdă la mesajul grec. Euroscepticii ar putea avea câştig de cauză.

Alexis Tsipras este ateu declarat

Va fi primul şef de guvern grec ce nu e căsătorit.
Liderul partidului Syriza s-a declarat categoric ateu. El trăieşte în concubinaj şi este tatăl a doi copii care nu sunt botezaţi.
Dar, într-o ţară în care 90% din populaţie este de confesiune ortodoxă (cam ca la noi), Alexis Tsipras face de un an încoace gesturi de apropiere de clerul ortodox: o vizită la muntele Athos,...
(Unde am mai văzut noi lideri socialişti care s-au declarat atei, dar apoi sunt văzuţi -şi mai ales filmaţi - pe la biserică?  nn)
Înmormântarea tatălui său în rit ortodox - la care a fost prezent  chiar  arhiepiscopul Ieronymos, şeful Bisericii Ortodoxe din Grecia, declaraţii prudente legate de căsătoria între homosexuali şi adoptarea de copii de către aceştia ("un subiect dificil, îl vom studia...").
El a declarat că "Syriza , ajuns la putere, nu va îndrăzni să facă separarea Bisericii de Stat. Societatea greacă este încă reglată de ortodoxie şi nu este pregătită pentru o astfel de schimbare".

Prin urmare, aceste subiecte vor fi abordate mai târziu, oricum nu în campania electorală....

Alexis Tsipras trebuie să ţină cont de asemenea de rolul social important avut de cler în cei patru ani de austeritate din Grecia: supe populare, furnizare de medicamente. ..
El s-a ferit de asemenea să declare că va cere impozitarea veniturilor Bisericii.

În câteva ore, Alexis Tsipras a încheiat un acord de guvernare. Cu cine? Cu Partidul Grecilor Independenţi (ANEL), un partid ultraconservator provenit din sciziunea Euroscepticilor de la Noua Democraţie. . Un partid foarte naţionalist, care are uneori scăpări homofobe şi antisemite.
Nu degeaba se spune că extremele se atrag.
Vorba este că şi ANEL respinge politica de austeritate, troica financiară creditoare a Greciei şi memorandumul.
Prin această alianţă, se preconizează politica noului guvern grec, în dezacord cu politica europeană.
Programul partidului Syriza, care oscilează între pragmatism şi luptă de clasă, îi nelinişteşte pe europeni.  Când era în vizită la Berlin, în 2012, Alexis Tsipras afirmase că duce o luptă "şi pentru muncitorii germani".

Proletari din toate ţările, uniţi-vă !

- vă pare cunoscut?
El a a nunţat (cu ani în urmă deja) că intenţionează să oprească plăţile în contul datoriei externe, să declare nelegitime măsurile de austeritate şi că va naţionaliza băncile.
Să vedem ce va face acum, după ce a ajuns  Prim ministru al Greciei.
Primul lucru: a refuzat să jure pe Biblie la investire, ci a preferat să jure pe Constituţie.

*****************************************************************************************************************

Update 29.01.2015
Europenii privesc cu îngrijorare la politica Greciei, pentru că ei sunt principalii săi creditori
Datoria Greciei, ce depăşeşte 320 de miliarde de euro, adică 175% din produsul intern brut (PIB) , este deţinută în cea mai mare parte de către celelalte state din zona euro şi de către Banca centrală europeană (BCE), după restructurarea datoriilor din 2012.
Alexis Tsipras a afirmat miercuri că doreşte să negocieze o "uşurare a datoriei" Atenei, revenind totodată asupra măsurilor de austeritate impuse după 2010 populaţiei, în schimbul ajutorului internaţional.
Ministrul de Finanţe al Franţei a declarat că ar fi de acord cu măsuri de uşurare a datoriei, dar nu şi cu anularea unei părţi din aceasta, pentru că asta ar însemna transferarea datoriei de la contribuabilii greci asupra contribuabililor din Franţa - ceea ce şi ministrul de Finanţe grec a spus că nu ar dori.

*****************************************************************************************************************

Update 30.01.2015
Grecia are probleme
Conform ziariştilor occidentali, sistemul ei de sănătate este mai mult sau mai puţin distrus, sărăcia a lovit aproape jumătate dintre locuitori, un sfert din populaţie este în şomaj.  Tutela exercitată de "troica" formată din Comisia europeană, BCE şi FMI nu a redresat economia Greciei, a cărei situaţie s-a agravat. Datoria publică a crescut.
Europenii spun acum că a fost o greşeală să fie acceptată Grecia în zona euro şi că "serviciile europene competente" ar fi trebuit să ştie că bugetele Greciei fuseseră cosmetizate, că economia ei era fragilă şi că impozitele nu se încasau, unele categorii  fiind exceptate iar alţii eludând sistemul fiscal.
Alexis Tsipras a declarat că nu doreşte să scoată ţara din zona euro, ci vrea să negocieze cu troica , direct cu instanţele europene.
Se speră că Alexis Tsipras va găsi mijloacele de a-i constrânge pe cei mai bogaţi să plătească impozitele datorate şi pe cei mai puţin bogaţi că nu ar trebui să fie plătiţi la negru.
El a declarat că după părerea lui statul grec este "ostatecul oligarhiei financiare" care nu plăteşte impozite, că Grecia a ajuns pe primul loc din Europa în privinţa corupţiei şi că intenţionează să propună în Grecia o "clauză de dezvoltare" pentru ca rambursarea datoriei să nu omoare în germene redresarea economică.
Toţi speră că va reuşi să redreseze economia Greciei, spre binele tuturor.

caricatură de Hachfeld din Courrier international

Doar că Alexis Tsipras pare să fie aliat cu Putin.
Miercuri 28 Ianuarie Atena s-a pronunţat împotriva sancţiunilor impuse Rusiei, ca urmare a crizei ucrainiene, ceea ce a dus la intervenţia d-lui Martin Schuly, preşedintele Parlamentului european, care l-a rugat pe A. Tsipras să nu facă notă discordantă faţă de poziţia Europei.

*****************************************************************************************************************

Update 01.02.2015
Primele măsuri ale noului guvern din Grecia

• Scăderea impozitelor şi mărirea pensiilor
• Mărirea salariului minim la aproape 200€/lună (comentatorii ricanează: Va plăti Europa?)
• Oprirea privatizării porturilor Salonic şi Pireu (care erau vizate de chinezi)
• Redeschiderea televiziunii poblice,  sub numele ERT.

dor tu dor

Auzim la tv cum un politician de vază ce organizează campania electorală pentru candidatul din partea celui mai mare partid politic din România vorbeşte despre campania "dor tu dor", (aşa cel puţin s-a auzit), care să fie făcută în toate localităţile din ţară.

Ce e aceea "dor tu dor"? -întreabă un domn mai în vârstă. 

Nu e un domn care să nu  fi fost pe la şcoală, chiar are pregătire superioară, dar ...pe timpul acela la noi se studia cu precădere limba rusă, iar ca a doua limbă nu neapărat engleza.

Aşa că găsesc util să scriu aici, ca să priceapă toţi românii:
"Dor tu dor" (aşa cum am auzit că spunea domnul vicepreşedinte de partid, vorbind  româneşte ) se referea probabil la traducerea în limba engleză a expresiei româneşti "din uşă în uşă" - adică 
door to door .
De ce nu spunea poiticianul respectiv pur şi simplu: "din uşă în uşă"?
...............................................................................................................................................................
Am auzit altădată pe o doamnă în vârstă întrebându-l pe fiul ei de ce se folosesc în reclamele televizate cuvinte şi expresii în limba engleză, atâta vreme cât se ştie că la noi o mare parte a populaţiei a învăţat la şcoală limba rusă.
Am auzit şi răspunsul tânărului:
"Nu tu eşti target-ul lor!"

soft power

Puterea blândă, prin convingere.

Într-o emisiune televizată cu unul dintre candidaţii la preşedinţie (Elena Udrea) a fost amintit termenul soft power.
Cum nu prea a reieşit din emisiune despre ce ar fi vorba, poate că e util să scriem aici.

Soft power este un concept folosit în relaţiile internaţionale .

Folosit de către profesorul american Joseph Nye (în 1990), apoi de către Colin Powell, conceptul descrie capacitatea unui actor politicc (stat, firmă multinaţională , ONG, instituţie internaţională sau mişcare cetăţenească) de a influienţa indirect comportamentul altui actor , de exemplu folosind interesele proprii  ale celui pe care doreşte să-l influienţeze, fără a se folosi metode coercitive.

Noţiunea îşi are rădăcinile în cultura britanică a secolului al XIX-lea, putând fi asemănată cu noţiunea de fair-play  în sport.
Joseph Nye spunea că Statele Unite dispun în prezent de un ascendent care le permite să seducă şi să convingă un alt stat fără a fi nevoie să folosească forţa sau ameninţarea, aceasta reprezentând o nouă formă de putere în viaţa politică internaţională.
Conform lui Joseph Nye, puterea de convingere provine din imaginea şi reputaţia pozitive ale unui stat, prestigiul său (inclusiv ca performanţă economică şi militară) , capacităţile lui de comunicare, gradul de deschidere a societăţii, atractivitatea culturii sale şi a ideilor , prestigiul său ştiinţific şi tehnologic, locul sau în instituţiile internaţionale.

Soft power, care ar dobândi un rol din ce în ce mai mare, completează puterea tradiţională de constrângere - denumită hard power.

Tipurile de resurse 

• resurse e militare  (unde SUA deţin supremaţia de la distanţă)
• resursele economice (deţiute de către marile ţări industrializate, în rândul cărora Chia a făcut mari progrese)
• resursele intangibile (deţinute de guverne, ONG, firme şamd - dispersate şi foarte diferite)

În analiza sa, Joseph Nye a tras concluzia că Statele Unite profită de mondializare, dar că nu o controlează, , din pricina ascensiunii puterii actorilor privaţi.
Pe termen scurt, Nye consideră că SUA ar trebui să se sprijine pe instituţiile internaţionale pentru a-şi apăra valorile şi a-şi întreţine puterea de atracţie pentru a-şi face acceptată politica.
Pe termen lung, răspândirea noilor tehologii ar diminua resursele intangibile ale SUA, făcând ca lumea să evolueze către o repartiţie mai echilibrată a puterii.

Joseph Nye declară că « America trebuie să îmbine puterea dură cu puterea blândă, într-o putere inteligentă (smart power), cam cum o făcea pe timpul războiului rece».

În dezbaterile geopolitice şi diplomatice din afara Statelor Unite, expresia "soft power" este definită deseori ca sinonim al politicii de influienţă (economică, culturală, ideologică)iniţiată de un stat şi care desemnează multiple forme  supanumite comunicare publică.

Legătura dintre cultură şi soft power

Mijloacele filmului sunt deseori folosite pentru crearea unei anumite imagini . Chiar şi momentul lansării unui film poate avea legătură cu o campanie politică, de pildă.
Resursele puterii blânde se bazează şi pe puterea de atracţie a unui model cultural sau a unei ideologii sau a instituţiilor internaţionale care fac ca celelalte state să se înscrie în cadrul determiat de către cel care deţine aceste resurse.
Industria serviciilor audiovizuale reprezintă o sursă de influienţă şi ca urmare, de legitimitate.
"Atractivitatea puterii" trebuie să ţină cont de evoluţia acestor mijloace de comunicare într-o lume globalizată şi de capacitatea lor de influienţare până la nivelul fiecărui cetăţean.
In acest proces,  o mare importanţă o are gradul de deschidere a resurselor culturale, pentru ca - de pildă- o creaţie cinematografică să nu aibă o alură de propagandă şi de control al ideilor, pentru a nu trezi rezistenţa privitorului.
Influieţarea se produce şi prin itermediul celorlalte forme ale culturii, cum ar fi literatura .

Aş da un exemplu:
Ce impresie aveţi acum despre Coreea, după ce aţi văzut serialele în care se prezintă societatea coreeană ca fiind extrem de dezvoltată încă din timpuri extrem de îndepărtate, chiar legendare?
Cine se mai gândeşte dacă în acele timpuri străvechi toată lumea era îmbrăcată şi coafată impecabil şi se exprima doar folosind forme de politeţe strictă? Ceea ce contează este imaginea cu care rămâne privitorul, după ce a uitat detaliile nesemnificative ale scenariului....

Un model mondial
Cultura şi modul de viaţă american, « American way of life », difuzate pe scară largă de filmele de la Hollywood şi de serialele televizate au devenit o referinţă  pentru cea mai mare parte a cetăţenilor, pe plan mondial. Pe cele mai multe pieţe din lume, cinematografia ameicană ocupă între 50% şi 80% din filmele şi serialele tv difuzate.
Fenomenul merge mână în mână cu folosirea limbii engleze ca principală limbă internaţională.
Modelul american este larg difuzat în lume şi valorile americane: libertatea de gândire sau de expresie, proprietatea privată, libera întreprindere, căutarea fericirii după model american, au  fost preluate de mare parte a cetăţenilor.

O atracţie planetară
Statele Unite formează primul pol de imigraţie din lume, cu peste un milion de intrări anuale. Ţara atrage migraţi şi studenţi din lumea întreagă, ce vin să caute de lucru , condiţii mai bune de viaţă şi de studiu. 22% dintre migranţii internaţionali se duc în SUA. 
Universităţile americane ocupă l 1 7 dintre primele 20 din lume (conform unui clasament al universităţii Jiao Tong din Shanghai). 
Brain drain (drenarea creierelor) asigură un flux constant de creiere tinere sau în formare în ţara ăn care "economia cunoaşterii" capătă toate sensurile.

Contra-modele pentru soft power

Pe plan mondial, unele centre , nu toate universale, pun în chestiune hegemonia americană.
Cool Japan, excepţia culturală franceză sau - pe plan mai apropiat de politică - islamismul sau "socialismul de piaţă" chinez oferă alternative. 

China dezvoltă centre care să-i promoveze cultura în străinătate

De zece ani, China a început să deschidă în străinătate centre care să-i promoveze cultura. Institutele Confucius ar trebui să întărească soft power -ul Chinei. La sfârşitul anului 2013, China susţinea 440 de institute şi 646 de săli de clase pentru 850 000 de studenţi din peste 100 de ţări (40 % dintre acestea fiind în America).
Până la sfârşitul anului 2015 sunt planificate încă 60 de institute Confucius , cu încă 350 de clase.

Soft power în stil franţuzesc

Franţa urmăreşte de asemenea să-şi sporească în mod sistematic influienţa în lume.
De la sfârşitul secolului al XIX-lea, Franţa a folosit arma soft power  cultural, pentru a compensa lacunele politico-militare. Mesaje. transmise prin intermediul scriitorilor şi artiştilor din diferite domenii şi prin constituirea unei reţele vaste de institute şi de licee franceze în exteriorul Franţei.
În anul 2013 erau 445 Alianţe franceze în lume , 96 de institute franceze şi prin reţeaua herziană de mass media (RF, France 3, France 24) constituie tot atâţia factori de răspândire a culturii franceze în lume.
Constituirea unei reţele numerice naţionale care ambiţionează să rivalizeze în viitor cu Google şi Facebook - o altă direcţie de acţiune.
Francofonia
Promovarea francofoniei pe toate continentele (220 de milioane de francofoni în lume) susţine faptul că limba franceză rămâne ua dintre cele două limbi de lucru de la Naţiunile Unite.  şi una dintre cele două limbi oficiale de la Curtea iternaţională de justiţie de la Haga.
Organizaţia internaţională a Francofoniei (OIF) este un dispozitiv instituţional ce organizează relaţii politice şi de cooperare între 77 de state şi guverne . La subiectele din domeniul culturii şi educaţiei, s-au adăugat subiecte politice (pace, democraţie, drepturile omului), dezvoltarea durabilă, economia şi tehnologiile numerice.

Cool Japan
Conceptul inventat în 2002 exprimă statutul Japoniei ca superputere ce promovează preponderent domeniile culturii şi creativităţíi. Conceptul a fost descris ca o formă de soft power- capacitatea de a influienţa idirect comportamentul sau interesele prin mijloace culturale sau ideologice.
În ciuda problemelor economice şi politice, Japonia susţine domenii culturale ca J-pop, manga, moda, ciematografia, elecanime, industria electronică pentru marele public, arhitectura şi bucătăria japoneză, Numeroase iniţiative academice au sprijinit proiectul. 
Guvernul japonez a identificat industria culturii drept unul dintre cele cinci domenii potenţiale de creştere. În iunie 2010, Ministerul Economiei, Comerţului şi Industriei a stabilit un nou Birou de promovare a industriilor , industriile culturale şi creative fiind considerate ca sector strategic pe termen lung. În acest domeniu, sectorul de stat va colabora cu sectorul privat, cu misiunea de a promova produsele japoneze de marcă ce exprimă caracterul unic al culturii japoneze. Bugetul din 2011 al proiectului a fost de 19 000 000 000 ¥ .

----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
S-a spus că "soft power" acţionează dacă în spate stau nişte portavioane. Adică dacă prestigiul ţării este susţinut (şi) de o mare putere militară, pe care ţara respectivă nu e obligată să o şi folosească, fiind suficient să se ştie că o are. Aşa cum e suficient ca ursul să se ridice în două picioare, ca să arate că e mai mare ca adversarii săi. Aşa cum carivorele îşi rânjesc dinţii, ca adversarul să ştie cu cine au de-a face . Şi poate nu va mai fi evoie să şi muşte. 
Da, puterea militară impune, desigur. Dar nu doar puterea militară!
Altminteri nu s-ar mai "bate" Japonia (ţară neutră) pentru dobândirea /sporirea propriului soft power.
O ţară poate câştiga prestigiu şi respect nu doar pe calea armelor, ci mai ales prin civilizaţie şi prin cultură. Aceasta este soft power.
Germania, de pildă, a avut (şi are) interdicţie de a se înarma, după război. Oare asta ştirbeşte din prestigiul actual al Germaniei? Nicidecum. Ceea ce contează este performanţa economică, cultura şi tehnologia foarte dezvoltate, dar şi bunul renume de corectitudine de care se bucură nemţii.
Credeţi că prestigiul unor ţări ca Elveţia sau  Luxemburg  se bazează pe puternicele lor armate? Desigur că nu. Tradiţia de seriozitate şi de corectitudine au avut mai mare importanţă.
Iar o puternică tradiţie culturală poate ajuta o ţară chiar şi peste milenii. Aşa este cazul Greciei, pe care Uniunea Europeană o sprijină în ciuda rezultatelor ei economice dezastruase. Pentru că ţara care a pus bazele civilizaţiei europene nu poate fi lăsată pradă distrugerii.
Dar şi prostul renume joacă un rol important, dar nefast, de această dată.

Credeţi că marele număr de cerşetori plecaţi din România nu a avut şi nu are nici un rol în faptul că România nu este primită în spaţiul Schengen? 
Sau, credeţi că răspândirea şi proporţiile corupţiei de la noi sunt de natură să atragă investitori în România?
Credeţi că dacă un primar din Italia a simţit evoia să facă autobuze special pentru zingari, interzicându-le acestora accesul în autobuzele pentru lumea civilizată, acest lucru e în măsură să contribuie la bunul renume al acestei etnii, dar şi al ţărilor de ude provin aceştia?
Sau- credeţi că faptul că majoritatea persoanelor (de ambe sexe) care se prostituează în Europa provin din România contribuie la bunul renume al românilor? Desigur că nu!
Avem desigur şi lucruri cu care să ne mândrim.

La noi a fost poate cea mai veche civilizaţie a lumii, aşa cum arată tăbliţele cu cea mai veche scriere din lume, găsite la noi. Din păcate însă, relicvele arheologice sunt îngropate parcă anume cu trasee de autostrăzi. Sau sunt lăsate pradă distrugerilor. Vă amintiţi de zidul de la Sarmisegetuza dărâmat cu buldozerul casă se facă o parcare? Sau de împroprietăririle cu teren agricol pe locul sanctuarelor dacice? 

Avem oameni dârzi, păstrători ai tradiţiilor strămoşeşti de ciste şi solidaritate, continuatori ai vechii civilizaţii dacice. Din păcate, ei au fost discriminaţi sistematic în decursul istoriei, iar acum urmează să li se arunce munţii în aer, iar ei să  fie distruşi definitiv nu doar prin traiul de mizerie, dar şi prin otrăvire cu cianuri, arsenic şi substanţe cancerigene.

Avem savanţi care au făcut descoperiri importante în domeniul geneticii. Din păcate, descoperirile lor aparţin acum Chinei, care le va continua în profitul său.
Avem cântăreţi şi interpreţi şi dirijori de muzică clasică şi balerini de renume mondial. Din păcate, Opera Română organizează doar sporadic spectacole şi nu avem un auditorium modern şi performant.
Avem bogăţii în subsolul ţării. Din păcate, ALŢII profită de ele.
Avem o natură minunată. Din păcate nu avem grijă de ea şi permitem despăduriri, poluare, afectarea mediului cu deşeuri industriale.
Avem femei frumoase. Din păcate, ele sunt considerate curve de mulţi dintre străini.
Aveam un fotbalist valoros: Mutu. Din păcate, el a fost prins că se droghează.
Am avut (şi încă mai avem, deşi în mai mică măsură) gimnaste extrem de valoroase, care au făcut drapelul ţării noastre să urce pe cel mai înalt catarg. Din păcate, unele dintre ele au făcut grava greşeală de a se lăsa fotografiate în posturi idecente, mai fiind şi înfăşurate în steagul naţional, fapt pentru care japonia, de pildă a cerut excluderea gimnastelor din România din competiţiile internaţionale, ele fiind o ruşie. Din fericire gimnastele cu pricina nu mai erau în activitate şi oficialităţile oastre au bâiguit nişte scuze. Oprobiul moral însă, rămâne.
De aceea e cu atât mai important când cea mai celebră gimnastă din România, Nadia Comăneci, se implică în activităţi umanitare şi de bun renume. 
De aceea, a fost un motiv de mândrie pentru noi că o altă mare sportivă din România, Simona Halep, nu s-a pretat la calcule incorecte care ar fi dus la eliminarea din competiţie a celei mai redutabile adversare, ci şi-a apărat şansele corect, punând corectitudinea mai presus de un eventual interes de moment, de a-şi maximiza şansele de câştigare a competiţiei. Da, ea a dorit să câştige competiţia, dar nu cu orice preţ! Adică doar cu preţul efortului şi dăruirii sportive, nu cu preţul unui compromis ruşinos. Fiţi siguri că nu doar noi am observat asta!
Avem un popor inventiv şi care deprinde uşor lucruri noi. Din păcate, mulţi dintre compatrioţii noştri s-au "afirmat"  în străinătate prin inventivitatea şi curajul cu care jefuiesc . 

Desigur, nu toţi românii sunt corupţi, hoţi, nu toţi se prostituează . Majoritatea muncesc cinstit, din greu, îşi educă frumos copiii , iubesc arta , sunt demni , altruişti şi patrioţi.
Din păcate, ei au de suferit din pricina prostului renume  creat de "oile negre". Chiar nu e nimic de făcut?

dr Nestor Oprean

Locuitorii din Sănicolau Mare au manifestat şi împotriva gazelor de şist

Candidaţii la Presedintie despre gazele de sist si Rosia Montana

Candidaţii la funcţia de preşedinte despre gazele de şist şi aurul cu cianuri

În Germania , guvernul a făcut un proiect de lege cotra fracturării hidraulice - metoda folosită petru gaze şi petrol de şist.
La noi, care este oare poziţia candidaţilor la funcţia de preşedinte faţă de problemele care îi înspăimântă pe români: extragerea gazelor de şist prin fracturare hidraulică (singura tehnologie folosită la ora actuală) şi extrageera aurului cu cianuri?
(În privinţa extragerii aurului se vorbeşte în primul rând de Roşia Montană, dar de fapt există şi alte concesiuni în care se preconizează extragerea aurului tot cu cianuri şi despre care nu se vorbeşte! Politicienii se referă doar la Roşia Montană, evitând cu grijă să amintească de celelalte exploatări aurifere de la noi).

Să vedem ce au declarat principalii candidaţi despre aceste subiecte:

	gaze de şist	Roşia Montană
Victor Ponta Victor Viorel Ponta	Eu sunt pentru exploatare, cu respectarea celor mai înalte standarde de mediu.  România trebuie să aibă, în patru-cinci ani, resurse de gaze nu doar pentru ea, ci şi pentru Republica Moldova“	în primă instanţă a declarat că, în calitatea de deputat, este împotriva proiectului Roşia Montană, dar ca premier îl susţine, invocând crearea de locuri de muncă.0  „Ce mă deranjează cel mai tare sunt cei care îşi schimbă opiniile: ba sunt pentru Roşia Montană, ba sunt împotrivă!“(sic!).
Klaus Iohannis Klaus Werner Johannis	„Explorarea e bine să fie făcută, pentru că e vorba de resursele ţării şi trebuie să ştim ce avem. Pe de altă parte, exploatarea trebuie să mai aştepte“. “Cu exploatarea trebuie să o luăm un pic mai încet, pentru că vorbim de o tehnologie care nu este nouă. Exploatarea putem să o abordăm atunci când avem o tehnologie care să garanteze siguranța cetățenilor și a mediului” (august 2014)	„Este o privatizare ratată.  Nu poţi să-ţi baţi joc de o resursă a ţării şi să vii cu un mecanism care aduce mari probleme de mediu“, „Trebuie să căutăm tehnologii  care sunt nepoluante, care nu pun în pericol regiuni întregi. Dacă nu există aceste tehnologii, trebuie să avem curajul să spunem că aşteptăm. Cum am stat atâţia ani, mai putem sta“
Monica Macovei	„Tehnic, încă nu am înţeles pericolul atunci când faci fractura hidraulică, ce alte substanţe mai intră în sol, dar mă documentez. Mai am nevoie de expertiză. Mă gândesc de mulţi ani la o soluţie. Oamenii din acea ţară, plus proprietarul, trebuie să beneficieze din acest profit.  Dar mă refer strict la exploatarea care este în siguranţă pentru oameni. Nu vreau să le spun oamenilor să-şi dea viaţa pe bani“	„S-au făcut multe ilegalităţi.  N-am o problemă cu exploatarea resurselor de subsol în sine. Singur, ştim că aurul nu se duce la BNR. Problema este să-l exploatezi fără să pui viaţa oamenilor în pericol. Nimic nu e mai presus decât viaţa“.
Cristian Diaconescu (Între timp s-a retras)		Nu sunt împotriva acestor proiecte, dar este clar că aceste proiecte trebuie explicate.
Elena Udrea	Ştiu că aici, în Bihor, chiar la Băile Felix, există o problemă legată de exploatarea gazelor de şist, care ar putea compromite izvoarele de apă termală. Sunt categoric împotrivă. Dacă lucrul acesta este real, sunt împotriva acestor exploatări’, a declarat, într-o conferinţă de presă, Elena Udrea. Orice folosire a resurselor naturale care poate da României un avantaj, în acest moment dificil, din punct de vedere economic, este binevenită, însă nu cu preţul afectării mediului.	Nu ştiu să se fi pronunţat

Campania pentru alegeri prezidenţiale este abia la început, aşa că avem timp să mai auzim opinii ale candidaţilor pe aceste subiecte (şi pe alte subiecte de maxim interes).
Ca un detaliu, ar fi bine să ştim cum se scrie exact numele candidatului de la Sibiu: Johannis sau Iohannis? 

Până atunci, să vedem ce se întâmplă în ţară.

Guvernul României a aprobat firmei East West Petroleum asociată cu Gazprom extragerea de gaze de şist de pe 1 000 000 de hectare din vestul ţării.

De exemplu, în noiembrie 2013 Guvernul Ponta a aprobat exploatarea gazelor de şist în perimetrul Băile Felix, Biled şi Periam. 

Concesiunie East-West Petroleum în România
conform prezentării oficiale a firmei

Executivul a aprobat acordul petrolier de concesiune pentru explorare-dezvoltare-exploatare în perimetrul 3 Băile Felix , dar şi la Tria, în judeţul Bihor. 

Concesiunea a fost dată companiei  East West Petroleum Corporation, o companie canadiană . 

East West Petroleum Company (înfiinţată în 2010) a achiziţionat tehnologie şi a primit patru blocuri de exploatare acoperind 1 000 000  de hectare  (un milion de hectare) în bazinul de vest al României. 

Aceste mari blocuri se găsesc într-o regiune cu resurse de petrol şi gaz dovedite şi au un potenţial convenţional şi neconvenţional semnificativ- după cum se spune în documentele oficiale ale companiei.

În România, societatea e asociată cu Naftna Industrija Srbije ("NIS"), controlată de Gazprom şi care deţine 85% din afacere. Putem spue deci că beneficiarul concesiunii este Gazprom, în asociere cu această companie recent înfiinţată: East West Petroleum .

Activitatea de prospectare seismică a fost desfăşurată pentru început în perimetrele Băile Felix, Periam şi Biled ( EX – 8 Biled și EX – 7 Periam), EX-2 Tria şi continuă cu 12 sonde de foraj aflate în curs de începere a activităţii. 

Alte 12 sonde vor urma în curând, pentru că extragerea gazelor de şist este o idustrie extensivă. Producţia fiecărei sonde scade rapid şi sunt necesare mereu alte sonde prin care să se fractureze rocile, pentru a se scoate alte cantităţi de gaz.

EX-11 Buziaş, EX-6 Curtici, EX-4 Tulca şi EX-9 Păuliş sunt şi ele pe lista aprobată pentru explorarea zăcămintelor la mari adâncimi (deci neconvenţionale, mai numite şi gaze de şist) şi exploatarea până la epuizarea resurselor.

Desigur, asta nu înseamnă nici un fel de independenţă energetică pentru România, ci înseamnă doar că România nu mai posedă acele resurse, pe care le-a cedat firmelor canadiene, americane, ruseşti sau de aiurea , pentru ca acestea să facă ce vor vrea cu ele. 

În privinţa rezervelor (foste româneşti) de petrol, Gazprom a anunţat deja care este planul: va construi o conductă  de la Craiova până la rafinăria lor din Serbia, unde va rafina petrolul, apoi îl va trimite spre vânzare la benzinăriile de la noi (intenţionând să achiziţioneze încă un mare număr de benzinării- se pare că vor cumpăra 100 de benzinării de la Petrom). 

În privinţa gazelor de şist, tot cam aşa: South Stream va trece prin Bulgaria, Serbia (care nu este în UE - dar ce dacă?) şi prin Ungaria, apoi în Austria.  Dacă se vor exploata gaze de şist la noi, vor putea ajunge uşor la gazoductul care ocoleşte frontiera României spre   a ajunge la ţările care au ales să-şi protejeze mediul şi cetăţenii , dar care vor beneficia de gazele de la noi, extrase, desigur prin fracturare hidraulică. 
Nimeni nu ne va întreba pe noi nimic. Nici unde să fie trimis gazul şi nici la ce preţ să se vândă. Doar nu va mai fi al nostru!
Iar România îşi va asigura necesarul din resursele din Marea Neagră - exploatate de Exxon Mobile în cooperare cu OMV Petrom.  (Conform spuselor preşedintelui Băsescu).
Prin urmare, nu va mai avea nevoie de gazele de şist, care vor fi trimise direct spre Vest, prin South Stream. Extrem de convenabil pentru Ungaria, Austria, Germania, Italia, Franţa (Care îşi vor păstra propriile resurse şi natura curată)  dar şi pentru Gazprom, care va vinde gazele.   
Ce câştigăm noi de aici? 
Bacşişul mizer de 3,5% (pe care n-ai îndrăzni să-l oferi unui chelner) şi poluarea masivă a mediului înconjurător, epuizarea resurselor de apă, distrugerea şoselelor cu traficul greu intens şi cutremure în serie, malformaţii congenitale şi cancer.

Chevron a terminat explorarea. Urmează analizarea rezultatelor şi trecerea la exploatarea gazelor de şist.

Chevron a forat la 650m de satul Siliştea şi 950m de  Pungeşti o sondă cu adâncimea de 3000m. 
După analizarea datelor strânse timp de două luni, Chevron va trece la exploatare.
Chevron mai are avize de mediu în judeţul Vaslui  petru explorarea gazelor de şist la Păltiniş-Băceşti, Popeni-Găgeşti şi Puieşti (unde are şi autorizaţie de construire a unei sonde).
Protestele localnicilor au întârziat lucrările de la Pungeşti cu doar o lună şi jumătate. 

********************************************************

20.09.2016

Am fost apărați în această ultimă perioadă de scăderea prețului petrolului pe plan mondial, pentru că extragerea gazelor de șist se face cu mai mulți bani decât extragerea petrolului prin metonde convenționale și în condițiile în care prețul de vânzare este scăzut, extragerea prin fracturare hidraulică este nerentabilă. Dar firmele strîine așteaptă ca prețul petrolului să crească peste 50 de dolari barilul și atunci vor trece la otrăvirea apelor freatice din România, că tot au concesiuni peste tot!

Cati centenari sunt in Romania

Vedem la televizor (la ora 17,25) că au votat la actualele alegeri 3300 de centenari români.
În articole de presă anterioare  (de pe 10 mai) se spunea că  există "aproape 500 de centenari români" care şi-ar putea exprima votul.
Se vede treaba că alegerile sunt prielnice longevităţii, astfel încât numărul de centenari a crescut brusc în 15 zile.  Păi, să votăm de cât mai multe ori, că poate vom ajunge cu toţii centenari!
Bine- despre celelalte categorii de vârstă nu avem date comparative....

Pentru comparaţíe, Departamentul pentru Muncă şi Pensii (DWP) din Marea Britanie, citat de The Guardian, precizează că 17% din populaţia actuală va atinge vârsta de 100 de ani.
Să le fi priit votul atât de mult?

Decembrie 2008 - alegerile

Acum, cand balciul cu alegerile si cu negocierile post-alegeri e pe sfarsite, am luat o pauza sa incerc sa vad imaginea de ansamblu. Si, dupa cum ma asteptam, n-a iesit deloc pozitiv. Adica:
- 'alesii neamului' sunt de fapt alesii a o treime din neamul cu drept de vot. Jenant, nu? Si ce e mai trist e ca ii doare fix in fund cati i-au votat, atata timp cand au ajuns unde isi doreau.
- prezenta la vot e in scadere continua, mai ales in mediul urban, unde lumea mai are tangenta cu stirile. In Bucuresti, care ar trebui sa fie orasul cu cea mai mare densitate de informatie si probabil cu o medie ridicata a nivelului de cultura, doar 30% din oameni au fost la urne. Ceilalti si-au dat seama ca au si altceva mai bun de facut.
- noul sistem de vot pseudo-uninominal a fost un esec total. Nu l-a inteles nimeni (nici chiar politicienii care l-au adoptat), cazurile in care cineva a luat peste 50% din voturi - si ca atare investitie directa - au fost foarte putine si in cele din urma am ajuns de unde am plecat
- negocierile care au urmat si bataia de joc care a culminat cu retragerea a doua (nene, take a hint!) a lui Stolojan au fost atat de tragice incat ma buseste rasul si acum, cand imi aduc aminte. E drept, nu prea e rasul meu...
- a fost si un lucru bun, ca santajul UDMR n-a mai mers de data asta, si ma bucura ca s-a intamplat in sfarsit, dupa multi ani, si chestia asta. Macar cineva a stiut sa-si indrepte coloana peste nivelul ciolanului.

As mai putea continua cu parerea mea sincera despre ce se intampla pe frontul asta. Dar din pacate am ajuns la trista concluzie ca pentru mine nu e nicio diferenta cine e in guvern, ce orientare are si ce mafiot unde e ministru. Totul e, ca in vremurile de ciuma, sa nu te atingi de ei - de clasa politica, de politie, de salile de judecata, de fisc, de garda financiara, de..., de...