Episodul 1: Plaza Romania, magazinul No 36. Magazinul apartine marcii Seroussi, si deci in viziunea lor ar trebui sa fie pretentios. Intru in magazin, fac ochii roata - nimeni. Mai merg putin, ajung in centrul magazinului - nimeni. Fac iar ochii roata, vad un individ care semana a vanzator alergand dupa o minge de tenis spre cabinele de proba. O iau pe urma lui si vad, intr-un loc mascat de niste rafturi, patru (4) vanzatori care jucau miuta. In magazin, in timpul programului, duminica ..
Episodul 2: Mare campanie de publicitate cu reduceri de pret la niste automobile. Sun la un dealer, imi raspunde o duduie care habar n-are despre ce vorbesc si care incearca sa ma convinga ca promotia de fapt nu exista si ca spotul TV o fi ramas de anul trecut. Si se mai mira lumea ca suntem singura tara in care s-au prabusit vanzarile de masini in Europa.
Episodul 3: Plaza Romania, magazin de camasi. Intreb de tricouri de pus pe sub camasa, vanzatoarea face ochii mari. Repet intrebarea, imi arata ca ei vand pijamale cu maneca scurta. Albastre.
Exemplele de mai sus s-au repetat intr-o forma sau alta de sute de ori si in orice fel de magazine, de la buticul din colt la un magazin de bijuterii de lux. Vanzatorii sunt indolenti, nu stiu ce vand si/sau nu ii intereseaza ce vand. Nu mai vorbesc de interesul pe care si-l dau pentru un om care intra in magazin, fie el interesat sau nu sa cumpere in acel moment. Si mai trist e ca in oamenii astia se baga bani, se fac training-uri si cineva probabil le explica valorile unei companii. Din pacate, totul este 'to no avail', iar treaba merge inainte in purul stil balcanic. Romanul da gramada oricum in magazine sa-si ia ultimul model de ceas si noua nuanta de blugi care se poarta anul asta si toata lumea e fericita.
Si totusi, parca as vrea cateodata sa-mi zambeasca cineva cand vreau sa-i dau niste bani si eventual sa-mi dea si o parere pertinenta. Cer prea mult?
