TAINA CASATORIEI SAU CONTRACT DE CASATORIE

Căsătoria - unire de către Dumnezeu, sau contract cu jurăminte?

Părintele Stephen Freeman a adus în discuție, printr-un articol , esența cununiei ortodoxe, diferită de căsătoria catolică

Există câteva aspecte prin care creștinismul răsăritean și cel apusean se diferențiază în mod clar în ceea ce privește Taina Sfintei Cununii. Unele caracteristici ale slujbelor cununiei în creştinismul apusean nu se regăsesc în răsărit şi vice-versa. În multe biserici răsăriteane slujba care se oficiază la nuntă este denumită şi “cununie”, după denumirea părții centrale – încununarea mirelui şi a miresei. 

Totuşi cea mai mare diferență între slujbele cununiei din apus şi răsărit constă în rolul jurămintelor făcute de miri: aceste jurăminte nu există în slujba ortodoxă.

În timpul slujbei ortodoxe mirii sunt logodiți mai întâi prin schimbarea inelelor. 

În centrul bisericii preotul rosteşte rugăciuni. În timpul acestora, într-un fel de “epicleză” (invocarea Sfântului Duh pentru un anumit scop – prezentă în toate tainele Bisericii), preotul Îi cere lui Dumnezeu să fie prezent, să le dea nuntă cinstită şi viață neîntinată, roua raiului şi multe binecuvântări, să îi izbăvească de tot necazul, mânia, nevoia şi primejdia, şi chiar înainte de  încununare:

“Stăpâne, întinde mâna Ta din sfântul Tău locaş şi uneşte pe robul Tău (N), cu roaba Ta (N) pentru că de către Tine se însoţeşte bărbatul cu femeia. Uneşte-i pe dânşii într-un gând, încununează-i într-un trup, dăruieşte-le lor roadă pântecelui, dobândire de prunci buni.”

Apoi preotul îi cunună (de trei ori), spunând de fiecare dată: “Cu mărire şi cu cinste încununează-i pe dânşii” (vezi Psalmul 8:5).

Concepția Apuseană despre nuntă

În Apus însă nunta se axează pe jurăminte. “Iei … această femeie … şi promiți să o iubeşti şi să o prețuieşti  … etc până când moartea vă va despărți?” Când eram anglican (spune Părintele Stephen Freeman) am fost învățat că mirii sunt cei care slujesc de fapt taina cununiei. Preotul este doar un martor şi se roagă pentru binecuvântarea lui Dumnezeu.

Această parte esențială a nunții a încurajat creativitatea în ultimii ani. “Scrierea propriilor jurăminte” a devenit extrem de importantă pentru multe cupluri (aducând cu sine şi un pic de nelinişte). Am auzit jurăminte foarte frumoase dar şi unele extrem de banale.

Se poate adăuga că această concepție permite și reînnoirea jurămintelor.

Pentru ca cei doi care și-au asumat obligații prin contractul căsătoriei să nu uite care au fost termenii acestui contract.

Cununia Ortodoxă

Însă în cazul căsătoriei ortodoxe, bărbatul și femeia au fost uniți de însuși Dumnezeu. 

Căsătoria ortodoxă nu presupune nici un contract. Un cuplu vine în fața lui Dumnezeu în biserică, unde are loc taina. Duhul Sfânt se coboară asupra unui bărbat şi a unei femei şi îi uneşte într-un suflet şi trup. Taina căsătoriei e o unire, nu un contract.

Este datoria creştinilor ortodocşi să reflecteze serios la substanța Tradiției lor- spune părintele  Stephen Freeman . Creştinii ortodocşi ar face bine să îndepărteze confuzia înțelegerii contractuale pe care s-ar putea să o fi  însuşit în mod neintenționat.

Adică, aș spune eu, din spirit de imitație față de ceea ce vedem în filme, românii încep să rostească și ei jurăminte în biserica ortodoxă, la căsătorie, ba chiar consideră potrivit să „își reînnoiască jurămintele” după ceva timp, tot în cadrul unui serviciu religios oficiat în biserica ortodoxă. Iar în fața presiunilor celor care solicită astfel de slujbe, prelații ortodocși oficiază servicii religioase în care psalmodiază : „cu ocazia împlinirii a 20 de ani...”. 
Oricum, nu poate fi vorba în ortodoxie despre „reînnoirea jurămintelor”, pentru că nici nu au fost făcute astfel de jurăminte în cadrul ceremoniei ortodoxe de căsătorie. Așa ceva se poate face doar în cadrul căsătoriei în rit catolic. 

Ce se întâmplă? Am trecut cumva la catolicism și nu știm? 

“Cu mărire şi cu cinste încununează-i pe dânşii”! Spune preotul în Biserica Ortodoxă.

Iar Taina Căsătoriei nu are nevoie de reînnoire. Ea este sfântă și a fost pecetluită de însuși Duhul Sfânt. Ce ar mai putea spune omul, pentru a „completa” sau „reînnoi” asta, peste câtva timp?

Procesiune in ajun de Florii

Traseul Procesiunii

Tradiţionala Procesiune de Florii va începe la ora 14.30, prin săvârşirea vecerniei în biserica Mănăstirii Radu Vodă, urmată de slujba de sfinţire a stâlpărilor (ramuri de finic şi de salcie).

Vedeți aici traseul procesiunii

De la ora 16.00, procesiunea, condusă de Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, va porni spre Catedrala Patriarhală pe următorul traseu: 

Mănăstirea Radu Vodă -bd. Mărăşeşti - bd. Dimitrie Cantemir - str. Bibescu Vodă - str. Şerban Vodă - Catedrala Mitropolitană Sfântul Spiridon Nou - str. Principatele Unite - str. Ienăchiţă Văcărescu - str. Sfânta Ecaterina - Biserica Sfânta Ecaterina - str. Bibescu Vodă - Dealul Patriarhiei - Catedrala Patriarhală. 

În timpul procesiunii, traficul rutier va închis temporar în zonă.

Se vor face două opriri: în faţa Catedralei Mitropolitane Sfântul Spiridon Nou şi în faţa Bisericii Sfânta Ecaterina - Paraclis Universitar (Facultatea de Teologie Justinian Patriarhul), unde procesiunea va fi întâmpinată de cadrele didactice (clerici şi mireni) şi de studenţi, care se vor intra în alai. La cele două opriri vor fi rostite ectenii şi rugăciuni.

La pelerinaj vor participa toţi clericii din Capitală şi din judeţul Ilfov, inclusiv preoţii de caritate (din spitale şi centre sociale, cimitire, unităţi militare, penitenciare etc.), adică aproximativ 800 de clerici, alături de credincioşi.

Pelerinajul va culmina cu slujba de sfinţire a icoanei mari a praznicului Intrării Domnului în Ierusalim, săvârşită pe Colina Bucuriei (Dealul Patriarhiei) şi cu rostirea Cuvântului de învăţătură de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

Procesiuni asemănătoare ale clericilor şi credincioşilor se organizează în Arhiepiscopia Bucureştilor şi în Ploieşti, Câmpina, Vălenii de Munte, Urlaţi şi Mizil, în judeţul Prahova.

Sărbători Fericite tuturor!

Crăciun Fericit!

Să sărbătorim cu bucurie deplină 

Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos!

La mulţi ani !

SFÂNTUL NICOLAE ADEVĂRATUL MOŞ CRĂCIUN

LA MULTI ANI CELOR 800 000 DE ROMANI CARE ISI SARBATORESC ONOMASTICA!

SFÂNTUL NICOLAE: Aproape 800.000 de români, majoritatea bărbaţi, îşi sărbătoresc onomastica  pe 6 Decembrie,  în ziua Sfântului Ierarh Nicolae, Sfântul Nicolae este unul dintre numele cele mai îndrăgite şi mai răspândite. Numele este format din cuvintele greceşti nike - victorie, biruinţă şi laos - popor, om ce face parte dintr-un popor victorios.

Sfinții Arhangheli Mihail Și Gavriil

Sfinții Mihail și Gavriil

Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil

Pe 8 Noiembrie cinstim pe Sfintii Îngeri și lucrarea lor în viata noastră și în lume.

Este sărbătoarea Sfinților Mihail și Gavriil, în jurul cărora Biserica serbează  tot soborul Sfintilor Îngeri laolaltă. Ca sarbatoare a îngerilor, ziua de 8 noiembrie a început a se serba în Biserică de prin veacul al cincilea .

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

La mulți ani pentru toți

 Mihai, Gabriel, Mihail şi Gavril. Mihaela, Gabriela, Mihu, Gabi , Michaela  !

Dar sfinții arhangheli Mihail și Gavriil sunt cinstiți în toată lumea creștină.

Să vedem câteva imagini:

Înălțarea Sfintei Cruci

Întreaga creştinătate omagiază pe 14 septembrie Sfânta Cruce a Patimilor Mântuitorului

Sfintii Constantin si Elena

Sfinţii Împăraţi Constantin şi mama sa Elena

Accident straniu la sanctificare

Un crucifix gigantic ridicat în onoarea papei Ioan Paul II s-a prăbuşit strivind un italian

Lumina sfanta de la Ierusalim

Focul necreat vine de la Sfântul Mormânt 

Intre reuniunile tovarasesti si petrecerile din societatea de consum

Cum era pe vremea orânduirii socialiste 

Adevaratul motiv pentru care a abdicat papa

Motto:

"Calitatea şi adevărul relaţiei cu Dumnezeu certifică autenticitatea oricărui gest religios"

Benedict al XVI-lea

Toţi caută un motiv ascuns al abdicării papei Benedict al XVI-lea
Deşi motivul invocat a fost cel al sănătăţii precare la 85 de ani, presa întoarce pe toate părţile alte motive posibile.

1. Hitlerjugend

Imediat după alegerea sa s-a făcut mare tapaj despre faptul că la vârsta de 14 ani, Joseph Ratzinger a făcut parte din Tineretul Hitlerist (Hitlerjugend). Informaţia scoasă din context poate deruta pe mulţi. E suficientă însă o simplă căutare pe internet pentru a vedea că în 1939, când a fost înscris tânărul Joseph , elev la seminar, în organizaţia hitleristă de tineret, acest lucru era obligatoriu!
Decretul din 25 martie 1939 „ jugenddienstpflicht”  stabilea că toţi tinerii germani între 10 şi 18 ani,( inclusiv fetele),  erau obligaţi să facă parte din organizaţiile de tineret stabilite de regimul hitlerist. Papa a subliniat că această înscriere s-a făcut împotriva voinţei sale sau a părinţilor săi şi a denunţat „inumanitatea” regimului hitlerist. Din 1940, organizaţia obligatorie avea 8 milioane de membri! Cum se poate reproşa, atunci, unui copil că s-a supus legilor din timpul său?
Şi totuşi, se găsesc destui care să-i reproşeze şi acum bătrânului călugăr, după o viaţă petrecută în rugăciune şi respectarea strictă a perceptelor creştine, că s-a supus legilor din ţara sa pe când era copil!
Chiar dacă ar apărea -să zicem -fotografii cu copilul de 14 ani în uniforma organizaţiei de tineret hitleristă, ce ar dovedi asta? Nimic, desigur. Sau poate cei 8 milioane de copii , deveniţi adulţi după război, ar fi trebuit să fie excluşi din societate? (Dacă ar fi supravieţuit, desigur)
Ce i se reproşează, atunci?

2. O linie conservatoare asumată

În privinţa marilor întrebări ale societăţii, Benedict al XVI-lea a adoptat o linie conservatoare, chemând chiar şi clerul la întoarcerea la esenţa mesajului lui Iisus.

El a refuzat să schimbe atitudinea bisericii în privinţa moravurilor (avort, eutanasie, familie, homosexualitate). Totuşi, a fost primul papă care a admis folosirea prezervativului-cu anumite amendamente.

În privinţa recunoaşterii sociale a cuplurilor homosexuale, însă, refuzul său a fost categoric.

"Ca fiinţe umane, (homosexualii) merită respect(...) ei nu trebuie să fie respinşi pentru asta. Respectul fiinţei umane este fundamental şi decisiv. [...] Dar asta nu înseamnă  ca homosexualitatea să fie considerată normală. Ea rămâne ceva ce se opune înseşi esenţei a ceea ce a vrut Dumnezeu de la începuturi” a scris el în cartea „ Lumina Lumii” , considerând „ incompatibile” homosexualitatea şi preoţia.

I se poate reproşa asta? În schimb, papa a adoptat unele obiceiuri moderne, cum ar fi mesajele pe pagina Twitter, unde a postat în fiecare zi câte un mesaj. Acel cont va fi închis, însă, după 28 februarie.

3. Scandalul pedofiliei

În ultimii ani au fost dezvăluite mai multe cazuri , în Europa şi America, de abuzuri sexuale comise de membri ai clerului asupra unor copii.

Papa Benedict al XVI-lea a condamnat dur aceste „păcate", a ordonat toleranţă zero la acest tip de fapte şi a cerut explicit iertare victimelor, în iunie 2010. Majoritatea faptelor datau de mulţi ani, din timpul papei Ioan Paul al II-lea, dar ieşiseră la iveală când victimele deveniseră adulte. Ce ar fi trebuit să facă papa, mai mult decât a făcut?

A mai fost şi afacerea sustragerii de documente de către majordomul său, Paolo Gabriele. Tot papa era de vină şi pentru asta?

4. Raportul cu celelalte religii

Benedict al XVI-lea a activat pentru reconcilierea familiei creştine, i-a chemat pe europeni să nu-şi respingă „originile creştine”, a lucrat la „noua evanghelizare” . În acelaşi timp, suveranul pontif şi-a exprimat respectul şi către cei de alte credinţe - evrei, musulmani-sau chiar necredincioşi .Cu prilejul călătoriei în Israel, el a denunţat viguros antisemitismul şi negaţionismul: „ Aceste suferinţe să nu fie niciodată negate, discreditate sau uitate. Fie ca toți oamenii de bună credință să rămână vigilenţi” .

Dar papa a trimis semnale şi elementelor cele mai radicale ale familiei catolice, depunând eforturi pentru readucerea creştinilor integrişti în sânul Bisericii.

Benedict XVI şi integriştii

Relaţiile sale cu Islamul n-au fost mereu liniştite. În 2006, Benedict al XVI-lea a afirmat că gândirea creştină lasă mai mult loc „raţiunii” decât Islamul, stabilind o legătură între religia musulmană şi violenţă.   Protest general în lumea musulmană, chiar cu unele manifestări violente (ce dovedeşte, de fapt asta? Nu chiar violenţa despre care a vorbit papa?).

Benedict al XVI-lea a declarat că a fost o înţelegere greşită şi s-a recules la Istanbul alături de un imam musulman, în direcţia Mecca.

Polemici, împăciuiri. Un papă ce nu doreşte să rupă tradiţia catolică, dar aspiră să ancoreze Biserica în epoca sa.

După trecerea primului moment de stupefacţie pricinuit de anunţul renunţării papei Benedict al XVI-lea la misiunea sa petriană, a apărut o frumoasă unanimitate printre comentatorii ce afirmă că această decizie curajoasă, raţională şi modernă va rămâne cu siguranţă ca un moment important şi poate de cotitură  în istoria Vaticanului.  

Spre o divizare a bisericii catolice? 

Au fost comentatori care s-au gândit deja la o revenire la organizarea Bisericii Catolice în mai multe patriarhate, după exemplul situaţiei din timpul Imperiului roman, când fiinţau cinci patriarhate: la Roma, Ierusalim, Alexandria, Antiohia şi Constantinopol. Putem adăuga că se poate lua ca exemplu organizarea Bisericilor creştine ortodoxe, care sunt şi acum organizate ca patriarhate autocefale, „primum inter pares” (adică primul între egali) fiind, în virtutea tradiţiei bizantine,  patriarhul Constantinopolului.

Papa Benedict al XVI-lea a denunțat "loviturile împotriva unităţii Bisericii" în prima slujbă după anunțul șoc

Papa Benedict al XVI-lea a denunţat miercuri, cu ocazia începerii Postului Paştelui catolic,  "loviturile împotriva unităţii Bisericii" şi "diviziunile în cadrul corpului eclezial".

Să fie acesta adevăratul motiv al abdicării-faptul că nu doreşte să facă parte dintr-un astfel de proiect?

"Citirea Vechiului Testament îi invită pe toţi creştinii să se gândească la importanţa mărturisirii credinţei şi a vieţii creştine pentru fiecare dintre noi şi pentru comunitatea noastră. 

Această faţă a Bisericii este câte odată desfigurată. Mă gândesc în special la păcatele împotriva unităţii Bisericii, la diviziunile din corpul bisericesc"

Benedict XVI la ultima liturghie 

Papa îşi continuă activitatea până în ultima zi din pontificatul său - ceea ce pare să-i mire pe ai noştri. La noi, când urmează alegeri, nici unul dintre directori nu mai face nimic, investiţiile sunt blocate, totul stă pe loc, pentru că...directorii respectivi nu ştiu dacă vor mai fi în funcţii după alegeri. Nici unul nu se gândeşte că , tocmai pentru că poate nu mai are mult timp, să facă maximum posibil ca să lase ceva bun în urma lui.
Iată că papa, deşi ştie sigur că se va retrage pe 28, munceşte parcă şi mai mult, până în ultimul moment. Chiar şi  în ultima zi va avea audienţe.

Ieri, de pildă, s-a întâlnit cu preşedintele Băsescu, ce era însoţit nu numai de soţie ci şi de o delegaţie de 12 persoane. În fotografie se vede cartea - unicat, editată în condiţii grafice artistice de excepţie - ce a fost dăruită suveranului pontif de delegaţia noastră. 
Este vorba despre un tetraevangheliar imprimat în 1908 pe hârtie lucrată artizanal, cu gravuri ca cele din Evul Mediu şi legat în piele. Volumul are laţimea de un metru cu coperţile deschise.

24 februarie - ultimul Angelus ca papă 

"Domnul m-a chemat să urc pe munte, să mă dedic încă şi mai mult rugăciunii şi meditaţiei."

Benedict XVI

După 28 februarie, titlul fostului papă va fi:

 "Sanctitatea sa Benedict XVI, papă emerit" 

sau 

"Sanctitatea sa Benedict XVI, pontif roman emerit".

 Benedict XVI va purta o sutană albă foarte simplă, diferită de cea a papilor. El va purta încălţăminte maron, aşa cum este perechea primită la vizita în Mexic.

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Update 22.08.2013:

Papa Benedict a abdicat după o experienţă mistică

Papa  (actualmente emerit) Benedict al XVI-lea a explicat că a renunţat la însărcinarea sa pentru că a fost îndemnat de Dumnezeu să facă acest lucru.
Un vizitator ce a dorit să rămână anonim s-a întâlnit cu Benedict al XVI-lea la mănăstirea Mater Eclesiae, aflată în grădinile Vaticanului, unde fostul papă trăieşte acum aproape în întregime retras de lume, şi a relatat discuţia pe care a purtat-o în legătură cu hotărârea de abdicare.
Benedict al XVI-lea a spus că Dumnezeu nu i s-a adresat prin intermediul unei viziuni, ci în timpul unei "experienţe mistice", despre care nu a dat alte detalii.
Papa emerit a salutat acţiunile succesorului său, papa Francisc, spunând că îşi dă seama din ce în ce mai mult că renunţarea sa a fost "voinţa lui Dumnezeu".
Vizitatorul a estimat că Benedict al XVI-lea era în stare de sănătate destul de bună pentru a călători, contrar afirmaţiilor unor articole de presă despre o puternică degradare a sănătăţii fostului papă.

(Conform agenţiei catolice Zenit)

Trasnet papal

Excomunicare cerească

Bulele (decretele) papale de excomunicare sunt date când e vorba despre o interzicere, sau despre sfârşitul serviciilor şi auspiciilor religioase.

Excomunicarea este aplicată mai ales în caz de erezie sau de moravuri contrare directivelor Bisericii.
În anumite cazuri s-a recurs la bula de aur.  Bula de aur este un document emanând de la papă  care subliniază importanţa deosebită a decretului sau a condamnării şi care este sigilată cu un sigiliu de aur.

Vocabularul utilizat de papi în diferitele tipuri de decrete este distinct. 
Se menţionează că, în cazul unei excomunicări simple, papa fulminează (din latinul fulminare, a lansa trăsnetul), adică el o formulează cu impetuozitate, cu mânie. 

Interesantă coincidenţă, pe 12 ianuarie, în ziua în care papa Benedict al XVI-lea şi-a anunţat retragerea, un trăsnet (fulmine) a lovit cupola Vaticanului.

Cine a fulminat, în acest caz?

Desigur, în epoca montajelor artistice de fotografii, au fost întrebări asupra autenticităţii fotografiilor.  Pentru că au fost mai multe. Întâi a publicat fotograful Alessandro Di Meo de la agenţia de presă Ansa. Apoi, a fost AFP, cu fotografie din alt unghi, dar cu acelaşi fulger. Iar în final, un film de la BBC. Fotograful Alessandro Di Meo povesteşte că în timp ce pregătea aparatul un alt fulger a lovit cupola.......
Se poate vedea filmul de la BBC aici:
http://www.huffingtonpost.it/2013/02/12/fulmine-sul-vaticano-e-caduto-il-giorno-delle-dimissioni-del-papa-e-vero_n_2668006.html
Între timp, pe net au apărut mai multe montaje cu acelaşi fulger deasupra a diferite catedrale,  dar nu există şi proba filmată, prin urmare cea de la Vatican e originală iar restul-imitaţii 

Comentarii mult mai numeroase au fost însă asupra motivelor gestului papei.

Cotidianul DIE WELT a scris că " încă de cînd fostul Cardinal Ratzinger a devenit Papa Benedict al XVI-lea: el nu a rîvnit la această funcţie care l-a smuls din lumea cărţilor, catapultîndu-l în vîrful ierarhiei ecleziastice şi în miezul dilemei în care se află la ora actuală biserica: „dacă rămîne anacronică, rezistînd spiritului vremii, îşi pierde enoriaşii, dacă se adaptează acestuia, are aceeaşi soartă.” Or, cărturarul Ratzinger, care s-a autodefinit ca un „slujbaş al adevărului”, este încredinţat că bisericii îi va merge bine doar dacă nu va accepta nici un rabat la tăria credinţei, menţionează cotidianul citat. 
Dar, cel mai bine putem vedea din însuşi textul hotărârii:

Oricum, termenul de demisie nu mi se pare potrivit pentru un suveran. Termenul ar fi ABDICARE