Vin de la Bucuresti si stiu mai mult ca voi

Venerabilul preşedinte al Senatului, domnul Călin Popesu Tăriceanu l-a însoţit pe vicepremierul Liviu Dragnea la Agigea.

Care era scopul deplasării? Să verifice stadiul lucrărilor la noul pod de la Agigea.

Cam multe cuvinte, nu? Cam greu de ţinut minte. De aceea nu putem să ne mirăm că , după un drum obositor , scopul ar putea să fi fost uitat de către unul dintre şefii delegaţiei.

Bine...ar mai fi fost câteva lucruri de ţinut minte acolo: anume că s-a făcut un pod nou,  special pentru traficul greu, de marfă spre port. Adică, dacă vezi portul Constanţa Sud de pe pod, asta ar trebui să-ţi amintească ceva, poate.  

Este vorba şi despre o investiţie foarte importanţă: 50 de milioane de euro! Nu degeaba se duceau acolo ditamai oamenii politici aflaţi în funcţii de primă importanţă.

Dar, ce să-i faci, nu mai merge cum mergea şi nu mai ţine cum ţinea.

Nici unul dintre noi nu îmtinerim, aşa că să nu judecăm cu asprime scăpările de memorie ce ar putea fi inerente la vârsta de pensie.

(Vedeţi şi postarea anterioară: "De ce uită oamenii"- ar trebui să ne îngrijorăm doar dacă cineva uită lucruri importante şi nu îşi dă seama că are scăpări de memorie...).
Iată că de data asta, s-a întâmplat de faţă cu ziariştii:

Venerabilul domn a uitat de ce se dusese la Agigea. 

A văzut podul - parcă îl mai văzuse, nu?
Să fi fost podul acela făcut în anii 80? 
. 
E drept că podul din anii 80 avea un singur pilon de susţinere a hobanelor, iar ăsta de aici avea doi piloni. Ei, dar cine mai ţine minte asta !
Unii cârcotaşi ar putea spune că domnul Tăriceanu ar fi putut să ţină minte asemenea detalii, având studii în domeniu. Nu mai cârtiţi : domnul Tăriceanu a studiat la Construcţii, dar la Facultatea de Hidrotehnică, nu la Drumuri şi Poduri
.. 

Şeful Senatului în faţa panoului la care i se dau explicaţii
(foto Observatorul de Constanţa)

A văzut că oamenii aceia făceau probe şi îi arătau planuri, pe care le-a privit cu încântare, totuşi era cam ceaţă acolo,  aşa că şi-a închipuit că era vorba despre lucrări de reabilitare a podului de care îşi amintea el, de pe timpul lui Ceauşescu. Doar nu va inchipuiti ca isi mai aducea aminte din facultate cam ce insemnau toate acele calcule.

Noul pod de la Agigea, văzut dinspre ecluză

Ca atare, a început să vorbească în faţa microfoanelor ziariştilor înainte de a-şi fi amintit sau de a fi înţeles din explicaţiile primite că ar fi vorba despre un pod nou!

Reporterii s-au apucat să-l contrazică. Cică ar fi fost vorba despre un pod nou! (Ar fi fost un moment în care s-ar fi putut ivi o amintire a scopului deplasări la Agigea, dar ...ghinion! Nu s-a întâmplat!).

Venerabilul domn s-a ţinut tare pe poziţie. El a afirmat cu hotărâre că "este un pod relativ nou, parţial nou".
Chiar când reporterii i-au atras atenţia că e vorba despre un pod nou, domnia sa a afirmat în continuare că podul respectiv  " a funcţionat şi înainte".
Argumentul suprem a fost :
Vin de la Bucureşti si ştiu mai mult ca voi.
Domnia sa a explicat că podul pe care se aflau cu toţii era cel vechi, căruia i se făcuseră lucrări de întreţinere , amintindu-şi chiar că mai fusese acolo.

Singurul moment de descumpănire a fost când jurnaliştii i-au arătat în zare podul vechi, aflat la 2 kilometri distanţă. 
Venerabilul domn a privit spre celălalt pod, zâmbind rătăcit .

Iată un plan cu amplasamentul celor două poduri. Podul cel nou este chiar la terminarea Canalului Dunărea-Marea Neagră.
Deasupra sunt imaginile celor două poduri. 

Aici a intervenit, salvator, vicepremierul Dragnea, care a început să povestească despre podul cel nou.
Dacă n-ar fi fost ceaţă, ar fi fost acolo şi premierul , care ar fi sosit cu elicopterul.
Dar se vede că era o ceaţă deasă peste tot.

Iată o scurtă comparaţie între cele două poduri:

Podul vechi de la Agigea Construcţíe: Pod hobanat în eventai, cu un pilon (portal) de susţinere Construit: 1982 - 1983 Coordonate: 4406'3.18"N, 28036'28.88"E, pe DN39, la km 8 + 988  Deschidera principală: 160m Structura hobanată: 246,65m lungime Lungimea totală: 263m Proiectant : IPTANA (colectiv de poduri rutiere: 8 ingineri, 4 tehnicieni şi 3 desenatori) Execuţie: ICH Constanţa, I.P.Basarabi din Centrala de Construcţii a canalului navigabil. Execuţia tablierului: U.M. Moreni Execuţia hobanelor: CCF Bucureşti-ateliere Blejoi

Podul nou de la Agigea Construcţíe: Pod hobanat în eventai, cu doi piloni de susţinere Construit: 2010 - 2014... Pod rutier la km 0+540 al Canalului Dunăre – Marea   Neagră, pe   A4  Deschidera principală: 200m Lungimea totală: 360m Lungime viaducte : 545m Lăţime: 17,4m (pentru 4 benzi) Bani cheltuiţi: circa 50 milioane euro 20 de milioane de euro fiind din fonduri europene. Proiectare: Search Corporation S.R.L.(fostă IPTANA Search). Piesele componente realizate într-o hală din port. Cofinanţarea guvernului ar fi trebuit să fie de 15 milioane de euro, dar, din cauza unor greşeli de proiectare, s-au mai alocat încă 15 milioane de euro (presa -evz).

******************************************************************************

18.08.2016

Alte declaratii interesante ale domnului Calin Popescu Tariceeanu:

Interpelat (ba chiar reclamat in instanta) pentru ca si-a ridicat permisul auto fara sa stea la rand, domnul presedinte al Senatului a declarat intr-o emisiune televizata:

„Există în orice stat câteva funcţii importante unde oamenii au fost aleşi pentru ca să reprezinte într-un fel statul şi să se dedice în principal problemelor societății şi comunităţii lor. Asta trebuie să fie preocuparea lor principală, nu statul la coadă”.

Intelegem de aici ca pentru ceilalti, adica pentru cei care nu se numara printre cei cativa alesi in cele cateva functii importante, statul la coada trebuie sa fie preocuparea lor principala.

Da, se vede treaba ca asa gandesc alesii nostri, daca nu au facut nimic in cei 26 de ani de la schimbarea de regim pentru ca marea masa a cetatenilor sa nu fie nevoiti sa stea pe la cozi.

Ba, chiar am vazut pe la tv opinii cum ca romanilor chiar le-ar placea sa stea la coada, pentru ca asa au fost obisnuiti (sic!).

E drept, spre onoarea sa guvernul Ciolos face eforturi pentru reducerea birocratiei , dar mai sunt inca multe de facut in aceasta privinta. 

In schimb, unul dintre principalii alesi din Legislativ nu pare deloc a fi preocupat pentru ca romanii sa nu mai stea pe la cozi. De ce ar fi? Doar EL nu sta la cozi! Restul? Asa le trebuie! Doar oricum nu au ceva mai bun de facut!

1200 de gospodarii dicteaza ce sa vedem la televizor

Programele tv se fac pe baza ratingului

Iar ratingul se stabileşte pe baza preferinţelor telespectatorilor din 1200 de gospodării, la ale căror televizoare au fost montate nişte aparate de înregistrare numite PeupleMetere (sau audimetre).
Acestea înregistrează programele la care se uită locatarii din gospodăria respectivă, iar calculatorul însumează rapid rezultatele şi le raportează beneficiarilor.
La noi , măsurarea audienţelor se face de către societatea Kantar Media, care furnizează datele statistice obţinute Serviciului Naţional de Măsurare a Audienţelor (SNMATV).

 Este vorba, evident, de o estimare.
Se presupune că cele 1200 de gospodării alese pentru a li se instala astfel de dispozitive în televizoare sunt reprezentative pentru toate gospodăriile din ţara noastră. Şi prin urmare, se presupune că dacă cetăţenii din acele gospodării se uită (în majoritatea lor) la o anume emisiune, atunci majoritatea  cetăţenilor din ţara noastră se uită în acelaşi timp la acea emisiune.

Sigur, calculatorul poate furniza tot felul de indici: cotă de audienţă, audienţă medie,  audienţă cumulată, durată de vizionare (sau de ascultare). Se pot furniza şi date privind vârstele şi profesiile celor care privesc emisiunile.
Drept urmare, televiziunile trag concluzii asupra preferinţelor telespectatorilor şi îşi alcătuiesc programele şi emisiunile următoaer în funcţie de aceste presupuse preferinţe.
Astfel încât, dacă nu vă plac unele (sau chiar o mare parte ) dintre emisiunile tv, vi se spune că nu e nimic de făcut, pentru că acestea sunt preferinţele majorităţii telespectatorilor.

Statistica oferă totuşi doar nişte baze pentru estimări
Dat fiind că măsurătorile se fac doar pe un eşantion de populaţie, există marje de erori la extrapolarea pe ansamblul populaţiei.
Orice sondaj comportă o marjă de eroare, apreciată la 4,5% pentru 500 de anchetaţi.

Dar, mai ales, rezultatele unor astfel de sondaje ale audienţei sunt în mod involuntar tendenţioase.
Măsurarea audienţei făcându-se pe baza dispozitivelor pe care cetăţenii sunt de acord să le aibă instalate la televizoarele lor, se pune problema: care este categoria de persoane care acceptă acest lucru?

Se presupune că este vorba despre persoane care au o plăcere pronunţată de a se uita la televizor. Astfel, ele vor privi cu precădere emisiuni "populare" şi mult mai puţin emisiunile şi canalele mai elitiste sau mai specializate.
Apoi, de multe ori programele tv, în special cele "distractive" nu sunt urmărite de fapt, ci se derulează ca "zgomot de fond" sau ca element de ambianţă, în timp ce locatarii îşi văd de ocupaţiile obişnuite prin casă.  Astfel că faptul că televizorul funcţionează nu înseamnă că emisiunea respectivă este cu adevărat urmărită de către locatari.

Dar mai e ceva: familiile care au acceptat să furnizeze aceste date de audiență ar trebui să depună eforturi constante pentru a nota cu scrupulozitate cine se uită la emisiunea respectivă. 

Dispozitivele montate la domiciliile familiilor care intră în sondaj cuprind o cutie legată la televizor dar şi o telecomandă specială, la care fiecare membriu al familiei are un buton al său.
Fiecare membru al familiei ar trebui să apese pe butonul său de fiecare dată cănd se uită la programul tv, dar şi de fiecare dată când iese din cameră (chiar dacă televizorul continuă să funcţioneze).
Acuma...aş fi curioasă dacă membrii celor 1200 de familii chiar se achită cu conştiinciozitate , zi de zi şi clipă de clipă, ani de-a rândul de această obligație!
În acelaşi mod ar trebui să fie înregistrate plecările în vacanţă ale ocupanţilor gospodăriilor studiate, sau sosirea unor invitaţi care privesc şi ei la televizor.
O activitate meticuloasă şi, până la urmă - cred - destul de deranjantă, dacă se prelungeşte.
Măi să fie, oamenii aceştia nu se plictisesc oare de a înregistra astfel orice mişcare a lor prin casă?
Hai să fim serioşi!
Cred mai degrabă că pornesc televizorul şi îşi văd de treburi, eventual în alte camere, apăsând butoanele doar cînd trebuie să închidă televizorul . Şi chiar au grijă să apese fiecare pe butonul lui de pe telecomandă? Nu cumva îşi mai spun : "ia mai dă-i în...apăs şi eu pe un buton, acolo, şi să mă mai lase.." Sau: „apasă-le mai pe toate, să fie mulțumiți!”
În alte ţări, persoanele care acceptă să intre în acest program o fac în mod benevol, primind eventual doar nişte cadouri simbolice.
La noi, se recompensează lunar participarea la program prin acordarea unor "puncte", pe baza cărora se pot cumpăra aparate electrocasnice.
Cine acceptă să renunţe la o parte din confortul său casnic, pentru a şti că este monitorizat de un aparat şi cine va avea grijă să apese pe buton de fiecare dată cân iese din cameră?
Desigur, cineva care nu îşi permite să-şi cumpere aparatul acela electrocasnic altfel.
Va fi şi scrupulos în îndeplinirea sarcinilor primite, dacă nu îl vede angajatorul? Cine ştie...

Cu toate acestea,  rezultatele acestea, colectate cu scrupulozitate, determină alcătuirea programelor de pe canalele noastre de televiziune!
.
Se măsoară şi "audienţa" (mai corect spus preferinţa pentru) site-urilor internet, pe baza adreselor IP ale computerelor şi celorlalte dispozitive de recepţie web.
Reţelele sociale, cum ar fi MySpace, Facebook sau Windows Live permit măsurarea audienţelor şi comportamentului persoanelor înscrise pe baza informaţiilor private pe care le gestionează.

Avem sau nu mai avem gaze de sist

Chevron îl contrazice pe Victor Ponta

Domnul Prim Ministru a anunţat duminică seara faptul că

 " România se pare că nu dispune de gaze de şist şi s-a bătut, astfel, pe ceva ce nu are"

Deja unii erau dezamăgiţi. Era mai bine să fi avut aceste resurse; ca să le putem exploata noi, mai târziu, când se vor pune la punct alte tehnologii, care să nu distrugă mediul şi când vom avea posibilitatea să exploatăm noi, în folosul nostru propriile resurse , nu să le dăm altora ca să aşteptăm să primim în schimb un "bacşiş". Chiar dacă vor face asta copiii noştri şi nu noi. Doar trebuie să le lăsăm şi copiilor noştri câte ceva, nu?

Alţii se bucurau, la gândul că vom asista la retragerea companiilor străine care forează la adâncimi mari (3-4 km adâncime şi 2 km pe orizontală, pe sub pământ)) şi folosesc tehnologii toxice şi cancerigene pentru fracturare a rocilor pentru extragerea petrolului şi a gazelor din straturile de şisturi. Şi că nu-şi vor vedea rezervele vitale de apă epuizate prin consumul de 10000-15000 metri cubi de apă pentru fiecare puţ şi pentru fiecare fracturare.

Unii, care au fost puţin mai ateni la afirmaţia premierului, au putut observa două lucruri:

• premierul s-a referit doar la rezultatele prospectărilor unei singure companii, Chevron, pe o zonă restrânsă, în timp ce 75% din teritoriul ţării noastre este concesionat unei multitudini de companii străine , (între care şi celebra Gazprom- care a primit un milion de hectare prin intermediul Niş) care nu şi-au publicat rezultatele prospecţiunilor.
• de fapt compania Chevron nu dăduse un rezultat final al acelor prospeciuni. De atfel, chiar premierul spusese: " se pare..".

Luni, compania Chevron a declarat că nu a terminat analizarea potenţialului rezervelor de gaze de şist din România. 

"Chevron analizează datele adunate în timpul operaţiilor de forare şi analiză seismică pentru a stabili potenţialul resurselor naturale regăsite în formaţiunile de şist"

Înţelegem de aici că există resurse naturale în formaţiunile de şist , ceea ce se ştia de faprt dinainte, doar că trebuie văzut la ce adâncimi se găsesc ele , în ce formaţiuni geologice şi ce costuri implică extragerea lor (se ştie că sondele sunt cu atît mai scumpe cu cât se forează la adâncimi mai mari),

Ar mai fi o discuţie privind cantitatea acestor hidrocarburi de şist (gaze şi petrol).

Administraţia americană pentru informaţie în domeniul energiei (EIA) a estimat că am avea cantităţi mari din aceste resurse. Între estimare şi realitate este desigur o distanţă mare, altfel n-ar mai face nimeni prospecţiuni. 

Există deja precedentul Poloniei, despre care estimările americane spuneau că dispune de resurse uriaşe, dar rezultatele estimărilor specialiştilor polonezi au arătat că rezervele reale ar fi doar o treime din cele estimate de către americani.

Oricum, nimeni nu poate "stoarce" toate hidrocarburile conţinute în roci. Aşa că rezervele teoretice sunt una , iar cantitatea scoasă la suprafaţă e cu totul altceva. Oricâte substanţe chimice s-ar introduce împreună cu apa şi cu nisipul sub presiune, oricât s-ar distruge ("fractura") rocile prin "miniexplozii", tot nu se poate extrage decât circa 20% din hidrocoarburile dispersate în interiorul rocilor. Acesta este şi motivul pentru care se folosesc atât de multe sonde pentru fracturarea hidraulică. 

Câmp de sonde lângă Dallas, în SUA.
Sursă : J. David Hugues.

             (În paranteză fie spus, statistica din SUA arată că la 10% dintre sondele de acest tip se   produc defecţiuni- explozii-, ca urmare a presiunilor foarte mari folosite). 

Pentru că producţia unei sonde scade vertiginos după 4-5 ani, (timp în care s-a repetat fracturarea rocilor în toate direcţiile şi la mai multe adâncimi), aşa că se fac alte şi alte foraje , în vecinătatea celor deja epuizate. Uneori producţia sondei scade după numai 2-3 luni! În SUA s-a ajuns la mii de sonde. Şi deja nu prea mai au unde să se extindă, mai ales că în multe state americane s-a interzis deja fracturarea hidraulică, în urma gravelor poluări ale mediului. 

Astfel încât estimările ar trebui în principiu înmulţite cu 0,2. 

Adică am avea rezerve, dar ele se vor epuiza mult mai repede decât am crede.

 Dar premierul ştie, desigur, ce vorbeşte.

Se pare că România nu  dispune de gaze de şist. Pentru că le-a dat!

Sfântul Nectarie Taumaturgul, vindecătorul de cancer

Sfântul Nectarie Taumaturgul, vindecătorul de cancer

 Rugăciune către Sfântul Nectarie

O, preasfinte și întru tot lăudate, mare făcătorule de minuni Nectarie, primește această puțină rugăciune de la noi, nevrednicii robi, căci către tine, ca de la un adevarat izvor de tămăduiri și grabnic folositor și ajutător preaminunat scăpând, și către sfânt chipul icoanei tale privind, cu lacrimi fierbinți ne rugăm ție: Vezi, sfinte, durerile noastre, vezi sărăcia și ticăloșia noastră. Vezi rănile sufletelor și ale trupurilor noastre. Rugămu-ne ție, Nectarie Sfinte, sârguiește de ne ajută cu neîncetatele și sfintele tale rugăciuni, și ne sprijinește pe noi, robii tăi. Ia aminte la suspinele noastre și nu trece cu vederea pre noi, ticăloșii si scârbiții, că știm, sfinte al lui Dumnezeu, că de ai și pătimit grele prigoniri pentru dragostea lui Hristos, dar prin ele ai aflat dar de la Dumnezeu și astăzi luminat vietuiești întru Împărăția cea gătita sfinților, fiindcă ne-am încredințat că și după mutarea ta din viața aceasta trecătoare, cine a năzuit la ajutorul tău și cu credință ți s-a rugat, nu a rămas neajutat. Că cine te-a chemat pe tine, de minuni făcătorule, și l-ai trecut cu vederea? Sau cui, întru dureri fiind, și spre ajutorul tău alergând, nu i-ai ușurat suferința?

De ce uita oamenii

Dacă observaţi că uitaţi, nu aveţi Alzheimer 

Cu vârsta, oamenii încep să mai uite câte ceva. Sunt înspăimântaţi, gândindu-se că i-ar paşte temuta boală Alzheimer. Dar cei care suferă de această boală nu îşi dau seama de ea? Ei au anosognosie (termen provenind din grecescul nosos , ce înseamnă  "boală" şi gnosis care înseamnă "cunoaştere", "conştiinţă". Prefixul a - privativ - dă ansamblului înţelesul de  lipsa de conştientizare a bolii. =========================================================================== Prin urmare, Dacă în ultima vreme... 1. Uitaţi numele de familie... 2. Uitaţi unde aţi pus unele lucruri... 3. Când vorbiţi, se întâmplă să nu mai ştiţi ce voiaţi să spuneţi... Nu vă temeţi, totuşi, că ar fi vorba despre un debut al bolii Alzheimer... «Dacă cineva e conştient de problemele lui de memorie, înseamnă că nu are Alzheimer.» E vorba de  lanosognosie, adică uitare temporară.  O mare parte dintre oamenii trecuţi de 50 de ani au anumite simptome, care ar fi legate mai degrabă de vârstă decât de boală. Deseori, persoane trecute de 50 de ani se plâng că memoria lor nu mai este ca înainte. Adică,  « informaţiile  continuă să fie în creier, dar procesarea lor  nu funcţionează cum trebuie .» Cazurile cel mai răspândite sunt uitarea numelui unei persoane, faptul de a se duce într-una dintre camere fără să-ţi mai aminteşti de ce te-ai dus acolo, ori un lapsus privind titlul unui film , numele unui actor sau actriţă, faptul că nu mai ştii unde ţi-ai lăsat ochelarii sau cheile. După 50 ani, cei mai mulţi dintre oameni prezintă asemenea dificultăţi, ceea ce arată că nu este vorba despre o boală, ci mai degrabă ar fi o caracteristică pe care o cauzează trecerea anilor. Mulţi oameni se îngrijorează , chiar prea mult, de aceste uitări. Aşa că ar trebui să ştie următorul lucru: «Cei care îşi dau seama că uită câte ceva sunt oameni care nu au probleme grave de memorie, pentru că cei care suferă de o astfel de boală , cum ar fi Alzheimer, nu-şi dau seama de ceea ce se petrece.» Profesorul  Bruno Dubois, director al Institutului Memoriei şi Bolii Alzheimer  (IMMA) de la  Pitié-Salpêtrière, îi linişteşte pe majoritatea celor care sunt îngrijoraţi de faptul că încep să uite câte ceva  : « Cu cât cineva se plânge mai mult de pierderi de memorie, cu atât mai puţin există posibilitatea ca persoana respectivă să sufere de o boală a memoriei.» Nu toate tulburările de memorie anunţă boala Alzheimer.  " De cele mai multe ori, persoanele care se plâng de memoria lor suferă de o simplă tulburare de atenţie. Pentru că ei sunt deprimaţi, obosiţi sau stresaţi, ori pur şi simplu suprainformaţi, şi pierd unele dintre informaţii"  « În realitate, aceşti oameni nu  îşi pierd memoria. Doar că nu au putut să fie destul de atenţi la tot de se petrece în jurul lor.....» Totuşi, alte tulburări de memorie ar putea fi mai neliniştitoare pentru medici, căci ele se diferenţiază net de o simplă problemă de atenţie. Profesorul Dubois mărturiseşte că în faţa unui pacient care se plânge de faptul că uită în mod repetat diferite lucrurii, , el se îngrijorează dacă acesta se plânge că a uitat ceva important, pe care ar fi trebuit să şi-l amintească. De exemplu, înmormântarea unui prieten apropiat, sau vizita unui văr îndepărtat. Acest gen de evenimente, în general rămân întipărite în memorie. « Dacă pacientul nu şi-a întipărit în memorie o informaţie importantă, asta înseamnă că sistemul de memorare este deteriorat. În acest caz , e vorba despre boala Alzheimer...»  Din păcate, din motive necunoscute numărul cazurilor de bolnavi cu tulburări de memorie este în creştere.  Dacă la noi nu se cunoaşte o statistică exactă, în Franţa s-a anunţat că numărul de bolnavi de boala Alzheimer a crescut cu 14% în trei ani, iar numărul pacienţilor internaţi a crescut cu 24%. Conform  "Institut de veille sanitaire (InVS)", ar fi actualmente în Franţa circa  200 000 de noi cazuri de îmbolnăvire în fiecare an.  Doar că, acolo, toate costurile îngrijirii sunt preluate de asigurările de sănătate...

Sfinții Arhangheli Mihail Și Gavriil

Sfinții Mihail și Gavriil

Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil

Pe 8 Noiembrie cinstim pe Sfintii Îngeri și lucrarea lor în viata noastră și în lume.

Este sărbătoarea Sfinților Mihail și Gavriil, în jurul cărora Biserica serbează  tot soborul Sfintilor Îngeri laolaltă. Ca sarbatoare a îngerilor, ziua de 8 noiembrie a început a se serba în Biserică de prin veacul al cincilea .

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

La mulți ani pentru toți

 Mihai, Gabriel, Mihail şi Gavril. Mihaela, Gabriela, Mihu, Gabi , Michaela  !

Dar sfinții arhangheli Mihail și Gavriil sunt cinstiți în toată lumea creștină.

Să vedem câteva imagini:

Creierul lui Michael Schumacher fusese deja deteriorat

Michael Schumacher avea sechele după un grav accident de motocicletă

Calitatea vieţii

PIB şi alţi indicatori

PIB
Produsul Intern Brut pe cap de locuitor este indicatorul cel mai frecvent folosit pentru a exprima nivelul de trai  al populaţiei unei ţări.
Strâns legată de PIB este puterea de cumpărare a veniturilor realizate din salarii.
Din păcate, orice comparaţie între puterea de cumpărare a veniturilor salariale din ţara noastră cu situaţia din alte ţări europene este descurajantă pentru noi .

 România şi Bulgaria se găsesc pe ultimele locuri din Uniunea Europeană, mult în urma celorlalte state, chiar dacă Uniunea Europeană în întregul ei a suferit efectele crizei economice.
Este de domeniul evidenţei faptul că  la noi  o mare parte a populaţiei este lipsită de condiţii care să-i permită un nivel minim de trai.

Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii de la noi a calculat cheltuielile minime pentru asigurarea triului zilnic  -în România:  asigurarea unui minim de calorii din alimente, fără nici o pretenţie de rafinament culinar, cheltuieli minime pentru îmbrăcăminte (care ar trebui să "ţină" 5 ani, desigur fără nici o pretenţie legată de modă), transport în comun pe o singură rută, spre serviciu, minime cheltuieli pentru igienă, medicamente şi legate de cultură şi minime cheltuieli pentru locuinţă. S-a prevăzut şi un minim de economisire de 10% din venituri.

S-a ajuns astfel la concluzia că la noi , "coşul zilnic" necesita în iulie 2010 cheltuirea a 1310 lei/persoană, adică 301 euro, iar în iulie 2013 a fost nevoie de 1409 lei, echivalând cu 316 euro (la cursul din perioada respectivă).

Aceste cheltuieli minime pentru  sunt numite a fi pentru"asigurarea unui trai decent", dar privind structura lor ne dăm seama că este vorba de fapt despre asigurarea unui nivel minim de supravieţuire.

Nu au fost luate în calcul aici cheltuieli pentru satisfacerea unor plăceri legitime legate de alimentaţie, sau pentru practicarea unui sport, pentru vacanţe, călătorii, mese ocazionale la restaurant, petreceri, spectacole, îmbrăcăminte la modă sau îngrijiri medicale la nivel corespunzător, nici transport cu un autoturis personal, sau măcar abonament pe mai multe linii de transport în comun. Nu s-au luat în calcul cheltuieli la dentist, beneficierea de servicii la coafor, frizer, cosmetică, sau cheltuieli pentru mobilarea locuinţei , pentru zugrăvirea ei sau pentru achiziţia unei locuinţe proprii. Nici cheltuieli legate de viaţa socială, cum ar fi cumpărarea unor cadouri pentru rude sau prieteni ori ajutarea unui semen în nevoie.  Nici cheltuieli pentru educaţie (meditaţii, taxe de studii, computer, documentaţii). 
Toate acestea ar face parte dintr-un trai decent. la nivel european.

Chiar şi în aceste condiţii, în care "coşul zilnic" cuprinde doar cheltuielile minime pentru supravieţuire la oraş, datele statistice arată că salariul minim din România anului 2013 (157,50 PCS-putere de cumpărare standard)  a asigurat doar jumătate din acest necesar! 
O situaţie asemănătoare se mai găseşte în UE doar în Bulgaria (bulgarii fiind totuşi cu puţin mai în faţa noastră). În celelalte ţări europene, salariul minim asigură cel puţin minimul de trai decent, în ţările cu nivel de trai mai ridicat salariul minim acoperind de peste 4 ori acest minim.
Şi mai mare este discrepanţa dacă se ia în calcul venitul mediu lunar din ţările europene. 
În România şi Bulgaria venitul mediu abia dacă acoperă , depăşind cu puţin acel minim luat în calcul, în timp ce în toate celelalte ţări europene salariul mediu depăşeşte de mai multe ori acest nivel minim, ajungând ca în ţările dezvoltate să fie de 8-14 ori mai mare decât acesta .

În România, cheltuielile pentru hrana zilnică reprezintă 40% din totalul cheltuielilor de consum (pentru că nu mai rămân bani şi pentru alte cheltuieli de acest gen).În alte ţări occidentale, pentru hrană se cheltuieşte abia 10-12% din fondurile alocate cheltuielilor de consum. Pentru că alimentele de bază costă cam tot atât, dar veniturile de acolo sunt mult mai mari, astfel încât mai rămân bani şi pentru alte cheltuieli.

Calitatea vieţii cuprinde însă şi alţi indicatori, în afară de PIB.
Conferinţe internaţionale discută despre factorii care trebuie să fie luaţi în calcul în aprecierea calităţii vieţii.
Pentru că un nivel înalt de producţie nu este un scop în sine, el trebuie să fie corelat cu ceilalţi factori din societate pentru a asigura sentimentul de bunăstare a oamenilor.
Mai mult, creşterea producţiei fără a se ţine seama de considerentele ecologice şi de dezvoltare durabilă devine chiar criminală, pe termen lung.
Creşterea economică bazată pe exploatarea rezervelor limitate duce la o alterare profundă şi ireversivilă a mediului.
În secolul XXI, specialiştii urmăresc şi alţi indicatori specifici ai dezvoltării societăţii, în afară de PIB.
În calculul PIB nu se ţine cont, de exemplu, de modul de repartizare a veniturilor, prin urmare de echitatea sau de inegalitatea socială existente în societate. 

Pentru aprecierea vieţii dintr-o ţară se iau în calcul şi indicele de folosire a forţei de muncă, precum şi condiţiile existente la locul de muncă.

Deosebit de importantă este calitatea realizată în  sectoarele educaţiei şi sănătăţii, nu doar cheltuielile ocazionate de aceste domenii.

Indicatori de satisfacere  a calităţii vieţii

Cercetările interdisciplinare întreprinse pe plan mondial au arătat că există un prag minim de confort al vieţii, mai jos de care lipsurile materiale fac ca oamenii să nu poată fi satisfăcuţi de condiţiile lor de trai.
Peste acest nivel (care a fost de mult atins în ţările europene, cu excepţia României şi a Bulgariei), indicele de satisfacţie de viaţă nu este direct proporţional cu PIB.

Conceptul de prosperitate

Conceptul de prosperitate se defineşte după un dublu registru: cel de a fi (starea de fericire, de mulţumire) şi cel de a avea (succes în afaceri, abundenţă, opulenţă). 
ONU, prin Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) au definit indicatorul de dezvoltare umană (IDH), care are trei componente: PIB, nivelul de educaţie şi speranţa de viaţă. 
Pe lângă ample anchete sociologice, prin care locuitorii au fost chestionaţi asupra valorilor pe care le consideră esenţiale pentru calitatea vieţii (educaţie, locuri de muncă, dreptate şi justiţie, mediu şi cadru de viaţă), au fost căutate exemple şi în alte culturi şi civilizaţii .

Exemplul statului Bhutan

În această ţară s-a dezvoltat conceptul de "fericire naţională brută", ca alternativă pentru PIB.
O ţară mică , având doar 750000 de locuitori a ales să aibă alţi indicatori de calitate a vieţii.
Cu toate că Bhutan are un PIB foarte scăzut (locul 106 din 180 de ţări), el se situează pe locul 8 în clasamentul termenilor de satisfacţie de viaţă.
PIB nu este corelat cu sentimentul de satisfacţie , iar codul legal din 1729 stipulează în această ţară că rolul guvernului este acela de a furniza populaţiei condiţii pentru fericire.
De câteva decenii, acest principiu s-a dezvoltat şi s-a precizat.

Indicele de fericire naţională

Acest indicator este considerat de bază în Bhutan, se calculează pe criterii obiective, începând din anul 2008.

El evaluează condiţiile sociale,mijloacele care ar reuni în cel mai înalt grad condiţiile pentru asigurarea fericirii populaţiei.

Acest indicator furnizează informaţii  pentru stabilirea politicilor economice şi sociale bazate pe noţiunea de fericire societală, construită în urma consultărilor cu populaţia.

Conceptul se bazează pe patru piloni: 

• conservarea mediului, 
• dezvoltarea socio-economică echitabilă şi sustenabilă, 
• păstrarea şi promovarea culturii şi 
• buna guvernare. 

Aceşti patru piloni sunt urmăriţi în nouă domenii: satisfacţia psihologică, sănătatea, folosirea timpului, educaţia, diversitatea şi elasticitatea culturală, buna guvernare , vitalitatea comunităţii, diversitatea şi adaptabilitatea ecologică şi standardul de viaţă.

Aceste domenii sunt divizate la rândul lor în 33 de sub indicatori. 

Ansamblul acestor domenii şi indicatori furnizează o evaluare multidimensională a dezvoltării unei ţări şi poate caracteriza diferite grupe de populaţie. (femeile, tinerii, locuitori din anumite zone).

Pentru fiecare indicator au fost stabilite praguri de suficienţă. Obiectivul politicilor publice este ca toată populaţia să poată atinge aceste praguri. 

Pentru a creşte valoarea indicatorului global, trebuie să crească condiţiile de fericire ale celor care nu au atins pragul de suficienţă şi asta în domeniile de insuficienţă.

Indicatorul permite astfel definirea cu precizie a politicilor economice şi sociale şi categoriilor de populaţie spre care ele trebuie să fie îndreptate cu precădere.. 

Bhutan a depus la Naţiunile Unite în decembrie 2013 un raport intitulat "Fericirea: spre o nouă paradigmă de dezvoltare". Acest raport se bazează pe studiile unui grup de 71 de experţi internaţionali.

Urmărirea fericirii tuturor, ca şi respectul pentru limitele de mediu şi pentru toate formele de viaţă constituie baza  şi paradigma dezvoltării.

Indicatorul fericirii naţionale brute nu este decât un exemplu, printre altele.

Numeroşi indicatorii pot să nuanţeze sau chiar să înlocuiască PIB. 

IDH, amprenta ecologică, indicatorul de sănătate socială, (care combină variabile cum ar fi numărul de sinucideri, de delicte, sărăcia, accesul la locuinţe şi altele) sau indicele GINI (care măsoară inegalităţile).

Întrebarea pe care şi-o pun guvernanţii din ţările dezvoltate este cum să asoieze aceşti indicatori , cum să-i pondereze şi mai ales până unde trebuie să se meargă cu ecartul faţă de PIB.

Se disting două concepţii diferite:

- Tendinţa de a traduce elementele sociale şi de mediu în termeni materiali, evaluând de pildă în bani distrugerile aduse mediului, sau luând în calcul şi activităţile domestice sau benevole în contabilitatea naţională. În cadrul acestui concept PIB rămâne ca etalon central, dar se acordă o atenţie suplimentară factorilor umani şi de mediu, în cadrul conceptului de "creştere verde", susţinută de progresl tehnologic. 

- Un curent diferit, care invită la căutarea unei alternative de dezvoltare în care economia este concepută ca un simplu serviciu cu finalitate socială, aceasta la rândul ei fiind limitată de constrângerile de mediu. 

Schimbarea indicatorilor poate duce la o schimbare socială

Dacă noiii indicatori ar fi supuşi unei dezbateri publice, cetăţeneşti, ei ar putea conduce spre o reflectare în profunzime asupra finalităţilor dezvoltării şi să ducă la schimbarea unei societăţi guvernată actualmente doar de ceea ce este cuantificabil şi rentabil.

Mai ales în condiţiile recesiunii economice, în care populaţia suferă de pe urma măsurilor de austeritate, iar creşterea PIB este penibilă, societatea ar trebui să depăşească obsesia pentru economia de piaţă îndreptându-se spre crearea fericirii şi mulţumirii în condiţiile respectului valorilor umane şi ale ecologiei.

Este ceea ce ne îndeamnă, de exemplu prinţul Charles, care consideră că trebuie să punem accent pe păstrarea mediului şi pe respectul valorilor civilizaţiei ancestrale.

Germenii acestor tendinţe ar putea fi găsiţi în iniţiative cetăţeneşti locale, care să menţină pe prim plan sobrietatea, solidaritatea, convivialitatea. 

În măsura în care acest mod de viaţă se va întări şi se va generaliza, s-ar putea ajunge la o schimbare sistemică. 

Un exemplu

Să ne amintim de felul în care s-au mobilizat moţii, din proprie iniţiativă, dezinteresat şi neprecupeţind nici un efort  pentru găsirea şi salvarea celor care căzuseră cu avionul în Apuseni. Sunt oameni care respectă mediul înconjurător,  comunităţi unite, care păstrează valorile din străbuni. Cum sprijină guvernanţii noştri aceste comunităţi? Dând mână liberă unor societăţi străine să le ia resursele şi să le distrugă mediul? 

Iar resursele şi mediul sunt ale noastre, ale tuturor şi sunt strict necesare urmaşilor noştri!

Este vorba despre viitorul înseşi civilizaţiei noastre, care pare să se îndrepte spre pieire şi necesită o reevaluare profundă pentru a supravieţui.

dor tu dor

Auzim la tv cum un politician de vază ce organizează campania electorală pentru candidatul din partea celui mai mare partid politic din România vorbeşte despre campania "dor tu dor", (aşa cel puţin s-a auzit), care să fie făcută în toate localităţile din ţară.

Ce e aceea "dor tu dor"? -întreabă un domn mai în vârstă. 

Nu e un domn care să nu  fi fost pe la şcoală, chiar are pregătire superioară, dar ...pe timpul acela la noi se studia cu precădere limba rusă, iar ca a doua limbă nu neapărat engleza.

Aşa că găsesc util să scriu aici, ca să priceapă toţi românii:
"Dor tu dor" (aşa cum am auzit că spunea domnul vicepreşedinte de partid, vorbind  româneşte ) se referea probabil la traducerea în limba engleză a expresiei româneşti "din uşă în uşă" - adică 
door to door .
De ce nu spunea poiticianul respectiv pur şi simplu: "din uşă în uşă"?
...............................................................................................................................................................
Am auzit altădată pe o doamnă în vârstă întrebându-l pe fiul ei de ce se folosesc în reclamele televizate cuvinte şi expresii în limba engleză, atâta vreme cât se ştie că la noi o mare parte a populaţiei a învăţat la şcoală limba rusă.
Am auzit şi răspunsul tânărului:
"Nu tu eşti target-ul lor!"

TV - imaginea naţiei

Care e ţinuta potrivită pentru dimineaţă, la serviciu?

Vedem pe yahoo France că ţinuta (considerată nepotrivită) a unei prezentatoare meteo la un post francez de televiziune a stîrnit indignarea telespectatorilor francezi.
Despre ce e vorba?
Imaginea cu pricina este difuzată pe Yahoo, după ce a fost intens criticată de francezi pe mediile de socializare .
O cunoscută prezentatoare tv, care este şi scriitoare, actriţă etc, a apărut într-o ţinută considerată nepotrivită cu ora şi cu situaţia .
Deşi mica rochie neagră este considerată o îmbrăcăminte elegantă, ea nu e potrivită la serviciu şi la orele dimineţii, dacă e prea transparentă şi prea scurtă (după cum au apreciat comentatorii de pe yahoo).
Iat-o

Cred şi eu că au fost şocaţi, dat fiind că în general la ei prezentatoarele (inclusiv cele de la meteo, care pot fi văzute mai jos) au ţinute adecvate.
Printre ele este şi doamna ce a fost criticată pentru ţinuta de mai sus.

Dar ce să mai spunem noi, când vedem la orele dimineţii prezentatoare de buletin meteo care arată ca după cum se vede în colajul următor:

Ce să mai creadă copiii noştri?
Şi ce să creadă despre noi străinii care privesc o emisiune tv de la noi?
Pentru că televiziunea este într-un fel şi imaginea naţiei....

Nu credeţi în reclame

Cu toţíi suntem agresaţi pe aproape toate posturile tv de reclame care se repetă obsesiv, până ajungi să urăşti produsele la care se face reclamă.
Dar dacă în reclame mai sunt şi minciuni evidente...atunci ce să mai zic, capeţi o "încredere" deplină în afirmaţiile din reclamă.
Un mic exemplu:
Firma  Provident ne arată în imagini cum , cu ajutorul unui împrumut (cu dobândă mare, dar ce mai contează?) poţi să faci o maşină veche să arate ca o ...maşină Sport!

Mai concret,  vechea Dacia 1100 ruginită, a fost transformată prin vopsire în ...Dacia 1100 Sport (cea din imagine  fusese construită la vremea respectivă pentru Poliţia română).
Imaginile de jos sunt din reclama tv, în care maşina e prezentată cu acelaşi număr de înmatriculare, ca şi cum ar fi fort vorba despre unul şi acelaşi automobil.
Numai că, aşa cum vedem în imaginile de deasupra, este vorba de fapt de două maşini diferite: una este Dacia 1100, iar cealaltă (cea roşie) este Dacia 1100 Sport.

Prin urmare, nici chiar firma cu reclama nu a reuşit mare lucru cu un împrumut, ci a fost nevoită să folosească o altă maşină care să arate aşa cum ar trebui...

Concluziile le trage fiecare!

Cum să scapi de părinţi

Metoda din reclama televizată

„Astăzi pleacă maică-ta. În sfârşit o să avem linişte în casă!”

Vorbele pline de încântare aparţin unei tinere soţii. Soţul pare a fi de acord.

Dar, vai, mama nu poate pleca imediat. E răcită! (Adică are o viroză). Sau o fi o gripă? Nu se poate şti de la primele simptome. Oricum, mama, umilă,  ar vrea să mai stea până "se pune pe picioare".

Cei doi se întrec să-i dea mamei un descongestionant cu ibuprofen şi pseudoefedrină (nu îi dau aici numele comercial- care e desigur pomenit în reclamă) , ca nu cumva mama să mai zăbovească pe la ei și să-i deranjeze cu fața ei pământie de la băutul cafelei. Nici unul nu o privește.

Mama iese pe uşă cu valijoara ei, spre fericirea tinerilor. Va vedea acasă la ea dacă are o viroză uşoară sau o gripă. Oricum, niciunul dintre tineri  nu s-a deranjat din băutul cafelei ca să o conducă până la uşă  şi să-şi ia rămas bun. Doar se despărţeau pentru cine ştie câtă vreme! Poate pentru totdeauna!

Iată cea mai bună metodă de a scăpa cât mai repede de părinţi!

Bine, de părinţi scapă toată lumea în mod natural. La noi, mai repede decât în alte ţări europene, longevitatea fiind mai scăzută.

Unii sunt însă foarte grăbiţi, se pare. Ei nu vor să mai aştepte. Nu vor să mai aştepte nici măcar o săptămână.

Mama trebuie să plece chiar acum. Să scăpăm de ea! Să-şi ia valiza şi să plece, cu răceala sau cu gripa ei cu tot.
Doar n-o să mergem cu ea la medic!

(Asta făcea ea, când erau copiii mici: mergea cu ei la medic, dacă erau răciţi, îi îngrijea, îi trata cu medicamente, dar şi cu dragostea pe care le-o arăta şi care îi susţinea psihic, să se refacă mai repede. Lipsea de la serviciu ca să fie de gardă lângă copii, să le facă o frecţie, să le aducă un ceai, să le facă supa preferată şi să le-o dea cu lingura, să le spună o poveste înainte de culcare, dar și să stea de veghe toată noaptea dacă era necesar, să cheme medicul dacă situaţia se înrăutăţeşte .
Dar ea nu voia să scape de ei! ).

Cum au uitat copiii atât de repede toate astea? Sau – nu le-au uitat, dar le consideră obligatorii pentru o mamă. Şi doar pentru ea. Nimic deosebit. 

Mama a făcut doar ce trebuia să facă.
Şi asta face şi acum: face tot ce poate pentru a-i face fericiţi pe copii. Dacă asta înseamnă să plece din casa lor, aşa va face. Chiar dacă ar fi bolnavă - nu contează.

Bine că i-au dat măcar medicamentul acela. Iar fiul i-a mai spus şi : „mămică”! Cum să te superi pe el?

Copiii au repetat insistent să ia medicamentul. Niciunul nu i-a spus să citească prospectul ca să vadă contraindicaţiile.

E drept că la urmă se pomeneşte repede şi că ar trebui citit prospectul - dar câţi bătrâni mai fac asta, odată ce mai mulţi membri ai familiei aproape că îi obligă să ia un anumit medicament? ? 

Iată cotraindicaţiile enumerate în prospectul medicamentului:

- pacienţi cu hipersensibilitate la substanţele active (ibuprofen, pseudoefedrină) sau la oricare dintre excipienţi; (de unde ştim că nu suntem în această situaţie?)

- pacienţi cu hipersensibilitate cunoscută (rinită, crize de astm bronşic, urticarie, polipi nazali şi edem angioneurotic) la acidul acetilsalicilic sau la alte antiinflamatoare nesteroidiene (AINS);

- pacienţi aflaţi în tratament cu un inhibitor de monoaminoxidază (IMAO) sau timp de 14 zile după oprirea tratamentului cu IMAO. (De unde ştim ce este IMAO dacă nu suntem medici?).

Ibuprofen nu va fi administrat pacienţilor cu următoarele afecţiuni prezente sau în antecedente:

- ulcer gastric sau duodenal în evoluţie;

- tulburări inflamatorii gastro-intestinale;

- lupus eritematos diseminat sau alte colagenoze; (poliartrită reumatoidă de pildă,sau spondilită - sunteţi siguri că nu are şi mama dumneavoastră aşa ceva?)

- hemoragii gastro-intestinale;

- hemoragii cerebrovasculare sau alte hemoragii active;

- boli hematologice;

- insuficienţă hepatică severă;

- insuficienţă renală severă;

- insuficienţă cardiacă decompensată.

Ibuprofenul nu trebuie administrat înainte sau după operaţiile pe inimă.

De asemenea, Ibusinus nu se administrează la pacienţii cu:

- tahiaritmii; ( oare nu au vârstnicii  uneori palpitaţii?)

- hipertensiune arterială severă; (de la ce valoare încolo e severă?)

- feocromocitom; (de unde ştim ce e asta fără să întrebăm un medic?)

- diabet zaharat; (frecvent, din păcate, la vârstnici!)

- glaucom cu unghi închis; (posibil şi el la vârstnici)

- hipertrofie de prostată; (frecventă la bărbaţii vârstici – de aceea, poate în reclamă o arată pe mamă, nu şi pe tată...)

- hipertiroidism. (nu e exclus nici el)

Cu alte cuvinte, administrând medicamentul în cauză unor persoane în vârstă fără a consulta un medic poate fi o metodă sigură de a le vedea plecate mai repede.

Nu degeaba se dă mereu reclama asta la televizor!