Antibiotice noi din carti stravechi

 Bacteriile multirezistente impun noi soluții

Dacă la apariția lor antibioticele au reprezentat o soluție excelentă pentru combaterea infecțiilor cu bacterii, în prezent acestea sunt din ce în ce mai puțin eficace.
De ce? 
Bacteriile care nu au fost total distruse de tratamentul cu un antibiotic dezvoltă rezistență la acel antibiotic. Astfel că medicii prescriu doze mai mari, din ce în ce mai mari. Iar asta mărește riscul de alergie la substanța folosită. Cum antibioticele nu sunt lipsite de toxicitate, dozele nu pot fi mărite la infinit.
S-au făcut cercetări pentru găsirea unor noi antibiotice. Ele se găsesc acum în farmacii. Dar microbii dezvoltă rezistență și la acestea, pe măsură ce tratamentele incorect aplicate nu duc la distrugerea totală a germenilor patogeni  ce au produs infecția.
Imaginați-vă că într-un spital analizele nu se fac cum trebuie. Analizele ar trebui să indice în primul rând ce agent patogen a îmbolnăvit pacientul și apoi ce antibiotic are eficacitate maximă în cazul microbului respectiv.
Dacă însă analizele nu sunt făcute corect, infecția nu e evidențiată. Doctorii prescriu antibiotice „pe ghicite”. Văzând și făcând. Dacă nu „merge” cu un antibiotic, se incearcă apoi combinații de două antibiotice. Dacă nu mai „merge” nici așa, se încearcă altă combinație de două antibiotice...Dar tratamentul cu fiecare combinație durează două-trei zile. Dacă a scăzut febra, gata. O parte dintre germeni au fost afectați, dar alții supraviețuiesc și se „călesc”. 
În acest mod simplu, în spitale supraviețuiesc și se înmulțesc germeni patogeni care au dezvoltat rezistență la foarte multe antibiotice. Aproape la toate. 
Așa apar faimoasele și temutele infecții intraspitalicești („nosocomiale”)
Și apare coșmarul medicilor: că se vor confrunta cu infecții pentru care nu mai sunt tratamente!

Remedii tradiționale 

Unii cercetători se îndreaptă acum spre găsirea unor remedii tradiționale verificate în practica străveche și care să aibă eficacitatea neștirbită.
Freya Harrison, cercetătoare la Universitatea din Warwick (Marea Britanie) a studiat rețetele consemnate într-una dintre cele mai vechi cărți de medicină, un manuscris anglo-saxon ce datează de la sfârșitul secolului  IX  : Leechbook de Bald. 

Conform articolului publicat în Scientific Reports, poțiunea 
ce a fost numită ”colirul de Bald”s-a dovedit foarte eficace împotriva Stafilococului auriu (Staphilococcus aureus).
Eficacitatea poțiunii ar fi sporită de asocierea celor trei componente , care lucrează sinergic.
Reteta colirului de Bald:
Usturoi, ceapă, vin alb cu 11% alcool și bilă de vacă sterilizată, toate patru  în cantitate egală.
Ceapa și usturoiul se decojesc, se zdrobesc, apoi se amestecă cu vin alb și cu bila de vacă. Se mixează. Se toarnă într-o sticlă sterilizată și se lasă la întuneric nouă zile.
Apoi se aplică pe piele. (Nu se bea!).

Poțiunea s-a arătat eficace pentru eradicarea biofilmului (o formă deosebit de rezistență de colonizare bacteriană ce e deseori rezistentă la antibioticele clasice.
Sărurile biliare provin din stomacul unei vaci.În carte scrie că poțiunea ar trebui să fie pusă la macerat într-un vas de alamă. 

În cartea medievală se găsesc și alte rețete surprinzătoare, a căror eficacitate nu a fost încă testată de cercetătorii actuali.
Astfel un amestec de ou, vin și rădăcină de fenicul ar servi la tratarea degerăturilor, iar Turița mare fiartă în lapte ar mări potența , dar fiartă în  bere irlandeză ar avea efect contrar. ceaiul fiert în lapte împreună cu crenguțe de lemn ar avea un efect afrodisiac.
Contra herpes zoster se recomandă o poțiune alcătuită din 
scoarța de la 15 copaci: plop, măr, arțar, soc, salcie, zălog, mirt, ulm de munte (plângător), stejar, porumbar, mesteacăn, măslin, cornuș, frasin și scoruș de munte). Desigur, nu toate rețetele din cartea respectivă sunt credibile sau aplicabile. Exisă și dificultatea traducerii exacte din limba engleză veche (de acum peste 1000 de ani). Plantele au diferite varietăți și poate numai una e cea ce trebuie folosită. Dar în măsura în care măcar unele dintre ele sunt verificate și se dovedesc eficiente, medicina modernă le va adopta probabil .

Cum să scapi de părinţi

Metoda din reclama televizată

„Astăzi pleacă maică-ta. În sfârşit o să avem linişte în casă!”

Vorbele pline de încântare aparţin unei tinere soţii. Soţul pare a fi de acord.

Dar, vai, mama nu poate pleca imediat. E răcită! (Adică are o viroză). Sau o fi o gripă? Nu se poate şti de la primele simptome. Oricum, mama, umilă,  ar vrea să mai stea până "se pune pe picioare".

Cei doi se întrec să-i dea mamei un descongestionant cu ibuprofen şi pseudoefedrină (nu îi dau aici numele comercial- care e desigur pomenit în reclamă) , ca nu cumva mama să mai zăbovească pe la ei și să-i deranjeze cu fața ei pământie de la băutul cafelei. Nici unul nu o privește.

Mama iese pe uşă cu valijoara ei, spre fericirea tinerilor. Va vedea acasă la ea dacă are o viroză uşoară sau o gripă. Oricum, niciunul dintre tineri  nu s-a deranjat din băutul cafelei ca să o conducă până la uşă  şi să-şi ia rămas bun. Doar se despărţeau pentru cine ştie câtă vreme! Poate pentru totdeauna!

Iată cea mai bună metodă de a scăpa cât mai repede de părinţi!

Bine, de părinţi scapă toată lumea în mod natural. La noi, mai repede decât în alte ţări europene, longevitatea fiind mai scăzută.

Unii sunt însă foarte grăbiţi, se pare. Ei nu vor să mai aştepte. Nu vor să mai aştepte nici măcar o săptămână.

Mama trebuie să plece chiar acum. Să scăpăm de ea! Să-şi ia valiza şi să plece, cu răceala sau cu gripa ei cu tot.
Doar n-o să mergem cu ea la medic!

(Asta făcea ea, când erau copiii mici: mergea cu ei la medic, dacă erau răciţi, îi îngrijea, îi trata cu medicamente, dar şi cu dragostea pe care le-o arăta şi care îi susţinea psihic, să se refacă mai repede. Lipsea de la serviciu ca să fie de gardă lângă copii, să le facă o frecţie, să le aducă un ceai, să le facă supa preferată şi să le-o dea cu lingura, să le spună o poveste înainte de culcare, dar și să stea de veghe toată noaptea dacă era necesar, să cheme medicul dacă situaţia se înrăutăţeşte .
Dar ea nu voia să scape de ei! ).

Cum au uitat copiii atât de repede toate astea? Sau – nu le-au uitat, dar le consideră obligatorii pentru o mamă. Şi doar pentru ea. Nimic deosebit. 

Mama a făcut doar ce trebuia să facă.
Şi asta face şi acum: face tot ce poate pentru a-i face fericiţi pe copii. Dacă asta înseamnă să plece din casa lor, aşa va face. Chiar dacă ar fi bolnavă - nu contează.

Bine că i-au dat măcar medicamentul acela. Iar fiul i-a mai spus şi : „mămică”! Cum să te superi pe el?

Copiii au repetat insistent să ia medicamentul. Niciunul nu i-a spus să citească prospectul ca să vadă contraindicaţiile.

E drept că la urmă se pomeneşte repede şi că ar trebui citit prospectul - dar câţi bătrâni mai fac asta, odată ce mai mulţi membri ai familiei aproape că îi obligă să ia un anumit medicament? ? 

Iată cotraindicaţiile enumerate în prospectul medicamentului:

- pacienţi cu hipersensibilitate la substanţele active (ibuprofen, pseudoefedrină) sau la oricare dintre excipienţi; (de unde ştim că nu suntem în această situaţie?)

- pacienţi cu hipersensibilitate cunoscută (rinită, crize de astm bronşic, urticarie, polipi nazali şi edem angioneurotic) la acidul acetilsalicilic sau la alte antiinflamatoare nesteroidiene (AINS);

- pacienţi aflaţi în tratament cu un inhibitor de monoaminoxidază (IMAO) sau timp de 14 zile după oprirea tratamentului cu IMAO. (De unde ştim ce este IMAO dacă nu suntem medici?).

Ibuprofen nu va fi administrat pacienţilor cu următoarele afecţiuni prezente sau în antecedente:

- ulcer gastric sau duodenal în evoluţie;

- tulburări inflamatorii gastro-intestinale;

- lupus eritematos diseminat sau alte colagenoze; (poliartrită reumatoidă de pildă,sau spondilită - sunteţi siguri că nu are şi mama dumneavoastră aşa ceva?)

- hemoragii gastro-intestinale;

- hemoragii cerebrovasculare sau alte hemoragii active;

- boli hematologice;

- insuficienţă hepatică severă;

- insuficienţă renală severă;

- insuficienţă cardiacă decompensată.

Ibuprofenul nu trebuie administrat înainte sau după operaţiile pe inimă.

De asemenea, Ibusinus nu se administrează la pacienţii cu:

- tahiaritmii; ( oare nu au vârstnicii  uneori palpitaţii?)

- hipertensiune arterială severă; (de la ce valoare încolo e severă?)

- feocromocitom; (de unde ştim ce e asta fără să întrebăm un medic?)

- diabet zaharat; (frecvent, din păcate, la vârstnici!)

- glaucom cu unghi închis; (posibil şi el la vârstnici)

- hipertrofie de prostată; (frecventă la bărbaţii vârstici – de aceea, poate în reclamă o arată pe mamă, nu şi pe tată...)

- hipertiroidism. (nu e exclus nici el)

Cu alte cuvinte, administrând medicamentul în cauză unor persoane în vârstă fără a consulta un medic poate fi o metodă sigură de a le vedea plecate mai repede.

Nu degeaba se dă mereu reclama asta la televizor!