Avem sau nu mai avem gaze de sist

Chevron îl contrazice pe Victor Ponta

Domnul Prim Ministru a anunţat duminică seara faptul că

 " România se pare că nu dispune de gaze de şist şi s-a bătut, astfel, pe ceva ce nu are"

Deja unii erau dezamăgiţi. Era mai bine să fi avut aceste resurse; ca să le putem exploata noi, mai târziu, când se vor pune la punct alte tehnologii, care să nu distrugă mediul şi când vom avea posibilitatea să exploatăm noi, în folosul nostru propriile resurse , nu să le dăm altora ca să aşteptăm să primim în schimb un "bacşiş". Chiar dacă vor face asta copiii noştri şi nu noi. Doar trebuie să le lăsăm şi copiilor noştri câte ceva, nu?

Alţii se bucurau, la gândul că vom asista la retragerea companiilor străine care forează la adâncimi mari (3-4 km adâncime şi 2 km pe orizontală, pe sub pământ)) şi folosesc tehnologii toxice şi cancerigene pentru fracturare a rocilor pentru extragerea petrolului şi a gazelor din straturile de şisturi. Şi că nu-şi vor vedea rezervele vitale de apă epuizate prin consumul de 10000-15000 metri cubi de apă pentru fiecare puţ şi pentru fiecare fracturare.

Unii, care au fost puţin mai ateni la afirmaţia premierului, au putut observa două lucruri:

• premierul s-a referit doar la rezultatele prospectărilor unei singure companii, Chevron, pe o zonă restrânsă, în timp ce 75% din teritoriul ţării noastre este concesionat unei multitudini de companii străine , (între care şi celebra Gazprom- care a primit un milion de hectare prin intermediul Niş) care nu şi-au publicat rezultatele prospecţiunilor.
• de fapt compania Chevron nu dăduse un rezultat final al acelor prospeciuni. De atfel, chiar premierul spusese: " se pare..".

Luni, compania Chevron a declarat că nu a terminat analizarea potenţialului rezervelor de gaze de şist din România. 

"Chevron analizează datele adunate în timpul operaţiilor de forare şi analiză seismică pentru a stabili potenţialul resurselor naturale regăsite în formaţiunile de şist"

Înţelegem de aici că există resurse naturale în formaţiunile de şist , ceea ce se ştia de faprt dinainte, doar că trebuie văzut la ce adâncimi se găsesc ele , în ce formaţiuni geologice şi ce costuri implică extragerea lor (se ştie că sondele sunt cu atît mai scumpe cu cât se forează la adâncimi mai mari),

Ar mai fi o discuţie privind cantitatea acestor hidrocarburi de şist (gaze şi petrol).

Administraţia americană pentru informaţie în domeniul energiei (EIA) a estimat că am avea cantităţi mari din aceste resurse. Între estimare şi realitate este desigur o distanţă mare, altfel n-ar mai face nimeni prospecţiuni. 

Există deja precedentul Poloniei, despre care estimările americane spuneau că dispune de resurse uriaşe, dar rezultatele estimărilor specialiştilor polonezi au arătat că rezervele reale ar fi doar o treime din cele estimate de către americani.

Oricum, nimeni nu poate "stoarce" toate hidrocarburile conţinute în roci. Aşa că rezervele teoretice sunt una , iar cantitatea scoasă la suprafaţă e cu totul altceva. Oricâte substanţe chimice s-ar introduce împreună cu apa şi cu nisipul sub presiune, oricât s-ar distruge ("fractura") rocile prin "miniexplozii", tot nu se poate extrage decât circa 20% din hidrocoarburile dispersate în interiorul rocilor. Acesta este şi motivul pentru care se folosesc atât de multe sonde pentru fracturarea hidraulică. 

Câmp de sonde lângă Dallas, în SUA.
Sursă : J. David Hugues.

             (În paranteză fie spus, statistica din SUA arată că la 10% dintre sondele de acest tip se   produc defecţiuni- explozii-, ca urmare a presiunilor foarte mari folosite). 

Pentru că producţia unei sonde scade vertiginos după 4-5 ani, (timp în care s-a repetat fracturarea rocilor în toate direcţiile şi la mai multe adâncimi), aşa că se fac alte şi alte foraje , în vecinătatea celor deja epuizate. Uneori producţia sondei scade după numai 2-3 luni! În SUA s-a ajuns la mii de sonde. Şi deja nu prea mai au unde să se extindă, mai ales că în multe state americane s-a interzis deja fracturarea hidraulică, în urma gravelor poluări ale mediului. 

Astfel încât estimările ar trebui în principiu înmulţite cu 0,2. 

Adică am avea rezerve, dar ele se vor epuiza mult mai repede decât am crede.

 Dar premierul ştie, desigur, ce vorbeşte.

Se pare că România nu  dispune de gaze de şist. Pentru că le-a dat!

Pragurile saraciei in Europa

Sărăcia la ei şi la noi

Aburirea cu gaz de şist

Fracturarea devine masaj

Cutremure induse de gaze de sist în SUA

Cutremure produse de om  în SUA

Poluarea apei potabile la fracturarea hidraulica

O imagine face mai mult decât multe cuvinte

Este de remarcat că, în medie, pentru o fracturare hidraulică sunt necesari intre 15 000 si 20 000 m3 de apă. De aceea este obligatoriu să fie stabilite din timp sursele potențiale de apă pentru aceste fracturări. După operațiunea de fracturare hidraulică, apa folosită în proces, revine la suprafață o dată cu extracția gazelor și, de aceea, operatorii trebuie să posede resursele tehnice specifice pentru a gestiona aceste volume fară să producă poluarea surselor de apă existente.

Forajul acestor sonde se execută din paduri multi-sonde, din care se sapă pentru fiecare sondă o secvență de găuri / secțiuni sau faze de foraj, consolidându-se cu coloane metalice cimentate (după caz).

Deschiderea coloanei de producției către stratul productiv este asigurată fie prin perforare cu diferite sisteme și tehnologii de perforare, fie prin deschiderea hidraulică a unor fante de comunicare (porturi) cu care coloana de exploatare a fost prevăzuta inițial, dacă această coloană nu este cimentată. În continuare se pompează un amestec de apă, propant (nisip sau diferite substanțe ceramice granulare) și alte substanțe cum ar fi inhibitori de coroziune, reducători de frecare etc, creându-se astfel o rețea de fracturi în jurul coloanei de exploatare. Cum drenurile orizontale pot ajunge și la 2500-4500 m lungime, fracturarea se execută în trepte sau intervale de fracturare. Astăzi, în industrie s-a ajuns și pînă la 50 de astfel de trepte de fracturare. 

Riscuri generate de exploatarea hidrocarburilor de șist si/sau matrice densă

(conform https://www.upg-ploiesti.ro/sites/default/files/doctorat/RADACINA%20DAN%20Rezumat%20Teza.pdf)

Riscurile generate de exploatarea acestor hidrocarburi constituie un subiect actual și se pare că reprezintă un „document permanent” pe masa guvernelor, agențiilor de specialitate, grupurilor ecologice și, bineânteles, un subiect de gândire major pentru opinia publică. Practica a demonstrat că o sondă „clasică” neexecutată corect poate induce mai multe riscuri decat o sondă pentru exploatarea hidrocarburilor neconvenționale. Există cateva elemente definitorii în modul în care pot fi depistate riscurile, modul în care sunt contabilizate, raportate și reduse prin măsuri specifice. Din nefericire, operatorii petrolieri în marea lor majoritate și indiferent de zona geografică și legislația în care operează, nu au ținut cont de o serie de factori definitorii precum: • verificarea condițiilor pre-existente de suprafață și subterane pentru locațiile/ padurile de foraj și vecinătățile acestora; • monitorizarea permanentă a condițiilor pre-existente pe durata ciclului de viață a sondelor în discuție; • aplicarea legislațiilor în vigoare pe bază de date științifice și tehnice colectate prin monitorizare; • implicare și transparență în relațiile cu toate părțile interesate. În mod firesc, o analiză de risc pertinentă înseamnă identificarea riscurilor generate de ciclul de viață al sondei și de aplicarea unei matrice de risc pentru fiecare fază, cu precizarea clară a metodelor de reducere pentru acestea. De remarcat este faptul că majoritatea grupelor de riscuri de mai sus sunt comune pentru forajul și exploatarea hidrocarburilor convenționale, și nu sunt generate neapărat de fracturarea hidraulică.  Degajarea de emisii și noxe în aer. Este un risc comun activității umane legat atât de procesele industriale, cât și de funcționarea motoarelor termice de orice fel. În șantierele de petrol și gaze, aceste riscuri se diminuează prin poziționarea echipamentelor astfel încât gazele emanate să nu fie sub vântul predominant în direcția în care se află colectivitățile umane; se folosesc catalizatori în motoarele cu ardere internă, multe instalații de foraj diesel electrice au convertit generatoarele din acționare Diesel în acționare cu gaz metan. De asemennea, operatorii au pus în practică, pe scară largă, programe de CO2 sequestration (captare), fie prin captare directă și folosirea CO2 –ului în procese industriale, fie prin injecție tehnologică în startul productiv.  Trafic și căi de acces. Acolo unde există sau vor exista condiții de trafic greu, operatorii au pus în practică orare de trafic, îmbunătățirea si consolidarea căilor de acces sau construirea altora noi, udarea căilor de acces de așa manieră încât praful să fie cât mai redus. Această activitate se realizează de obicei cu implicarea și dialogul strâns cu comunitățile locale. Pe de altă parte, forajul de sonde multiple din același pad a redus considerabil impactul asupra mediului.  Fluidele de foraj – detritus 17 Forajul multi-sonde în pad, a favorizat recuperarea și reutilizarea fluidului de foraj, precum și separarea finală, reutilizarea apei de bază sau vinderea fazei țiței. Detritusul rezultat este fie injectat în sonde tehnologice săpate pentru acest scop, fie este tratat la parametrii aprobați, așa încât să poată fi măcinat și folosit în construcția de drumuri, fie este transportat și depozitat în facilitați speciale licențiate pentru acest scop.  Contaminarea pânzei de apă freatică și a apelor de suprafață în cursul operațiunilor. Acoperă mai multe aspecte, respectiv posibilitatea contaminării pînzei de apă freatică în timpul forajului, sau posibilitatea contaminării apelor de suprafață cu fluid de foraj, fluide tehnologice etc. Fapt este că apa freatică trebuie izolată prin coloana de suprafață cimentată în spate complet, și tubată la circa 25 de metri mai jos de pînza de apă freatică. Apoi construcția sondei mai prevede instalarea și cimentarea a una sau mai multe coloane de burlane .Forajul în pânza de apă freatică se realizează exclusiv cu fluide de foraj pe baza de apă. Ca și condiții pre-existente trebuie determinate: existența gazului biogenic care poate contamina natural apa freatică fara legatură cu operațiunile; analiza apei freatice; săparea de sonde piezometrice, determinarea nivelului piezometric și monitorizarea ulterioară a acestuia; existența gazului biogenic sau condiții de creare în ape de suprafață; fauna pre-existenta în apele de suprafață; analiza acestor ape; dinamica în timp etc.  Contaminarea pânzei de apă freatică și a apelor de suprafață în cursul fracturării hidraulice /producției presupune: - monitorizarea continuă a pânzei de apă freatică și a fântânilor existente prin analiză chimică, detectarea de hidrocarburi, apă sărata, produse chimice specifice fracturării; - monitorizarea microseismică a fracturilor în relație cu distanța pînă la pânza de apă freatică; - aceeași practică se recomandă și pentru apele de suprafață; - monitorizarea strictă trebuie aplicată și în timpul producției de hidrocarburi neconvenționale. Este demn de remarcat faptul că un studiu aplicat pe o durată de 16 ani in Texas, investigînd 16000 de sonde fracturate / refracturate nu au reliefat nicio contaminare a pânzei de apă freatică în niciun stadiu al ciclului de viață a sondei - respectiv foraj, fracturare hidraulică, producție [24]. Exxon realizează un studiu de suprafață referitor la acest subiect care acoperă 389000 sonde din Texas (1993-2008) si Ohio (1983-2007), documentînd următoarele: - 0 incidente cauzate / rezultate din fracturarea hidraulică și pregătirea/construcția locației de foraj; - < 0,06% incidente rezultate din manevrarea necorespunzătoare a fluidelor la suprafață; - < 0,05% incidente rezultate la sonde fără proprietar; - < 0,04% incidente rezultînd în timpul operațiunilor de foraj și completare [18]  Zgomot și impact vizual. Există și nu poate fi eliminat în totalitate, dar poate fi redus mult prin utilizarea de paravane fonoabsorbante de eficiență înaltă și prin lucrări de construcție specifice pe pad prin care să se reducă impactul vizual.  Seismicitate indusă. Este încă o problemă de actualitate. Se acuză faptul că fracturarea hidraulică induce / declanșează cutremure. Pe de altă parte, acest tip de seismicitate poate fi legat și de exploatarea zăcămintelor clasice prin injecție de apă. Fapt observat este că aceste seisme apar mai ales în zonele cu falii. Exista studii care pun in evidenta cîteva cazuri de seismicitate notabile: Un eveniment / cutremur atribuit fracturării hidraulice în sonde orizontale Blackpool UK in Aprilie 2011 cu magnitudinea 2,3. Presiunea s-a transmis de-a lungul planelor de stratificație intersectînd o falie instabilă care s-a reactivat prin creșterea presiunii fluidului de fracturare. Un eveniment / cutremur cu magnitudinea de 3,8 petrecut în British Columbia-Canada și care a fost simțit de echipa de fracturare. În perioada 2009-2010 în același areal geografic au avut loc 38 de cutremure cu magnitudini între 2,2 si 3,8.și care au fost generate la fracturări hidraulice la sonde în zone faliate. Cu toate acestea în British Columbia au avut loc 8000 de fracturări hidraulice fără ca seismicitatea să se facă simțită [24]. Seismicitatea poate fi generată sau indusă atunci când stresul sau presiunea din pori promovează alunecarea în lungul unei falii. Este bine să se evite pompările de fluide cu volume mari la mare presiune, direct în / sau aproape de falii active. Totodată, este bine ca operațiunile să se bazeze pe praguri de atenție: - suspendă operațiile dacă magnitudinea > = 4,0; - procedează cu atenție dacă magnitudinea este [2,0; 4,0]; - procedează conform planului dacă magnitudinea < = 2,0. Notă: M < = 2,5: nu sunt resimțite, dar pot fi înregistrate; M = [2,5 ; 4,3]: sunt resimțite și provoacă pagube minore sau 0; M > 4,3: sunt resimțite și pot provoca pagube [18] 18  Emisia de gaz metan Există patru surse majore de emisie CH4 în activitatea de explorare, producție si transport: • emisii fugitive apar prin scurgeri de gaz la ventile, fitinguri, manifolduri, valve datorită coroziunii, uzurii sau a distrugerilor mecanice; • purjări tehnologice în atmosferă în fazele de testare, curgere, completare a sondelor, sau la întreținerea unor echipamente; în mod normal aceste ventilări trebuie eliminate complet prin ardere controlata la faclă; • arderi incomplete la faclă datorita condițiilor meteo, calității gazelor etc.; • eliberări accidentale de gaze provenind din conducte, stații de compresoare, tancuri presurizate, sonde cu integritatea afectată Teoretic, toate aceste emisii de metan pot fi controlate și reduse prin implementarea tehnologiilor de captură CO2, prin aplicarea tehnologiilor „verzi” în completarea și fracturarea sondelor, prin aplicarea unor masuri specifice de QHSE, printr-o practica tehnologică de calitate și prin punerea în practică a unui sistem de legi și regulamente corespunzatoare. [25]  NORM - Materiale radioactive care apar natural - Naturally Occurring Radioactive Material [26] Radiația care provine din surse geologice aduse la suprafață, radiația care este emisă de Radon și care în SUA reprezintă 35% din sursele de radiație. În cursul procesului de foraj, NORM poate fi adus la suprafață în detritusul rezultat din procesul de foraj, respectiv mici cantități de Uraniu și Thoriu, de asemeni aceste elemente pot fi aduse la suprafață și prin apa de zăcămînt produsă o data cu țițeiul. Izotopul Radon 222 (produs gazos) care rezultă din înjumătățirea elementului Radium poate fi asociat cu producția gazelor de șist. Cînd NORM apare la suprafață, în detritus, în apă, sau precipitat în anumite condiții, radiația pe care o emite este slabă și nu poate penetra materiale dense cum ar fi oțelul folosit la conducte, tancuri de depozitare, manifolduri, robineți,etc. Problema o reprezintă acumularea în timp de exploatare îndelungat a NORM în tancuri, conducte etc. care la anumite intervale trebuie golite, curățate și inspectate. În orice caz, publicul larg nu are contact în nici un fel cu NORM provenit din industria petrolieră, ci doar personalul operator.  

Cutremure provocate de exploatarea gazelor de şist in SUA

Gazele de şist : deversarea în sol a apelor uzate provoacă seisme !

Conform mai multor studii, riscurile seismice legate de exploatarea  gazelor de şist, sau mai degrabă de stocarea apelor uzate rezultate din această exploatare, ar fi cât se poate de reale în Statele Unite. Mai multe exemple au fost prezentate în timpul conferinţei de toamnă a American Geophysical Union.

Extragerea gazelor de şist se face cu folosirea unor cantităţi foarte mari de apă, între  10.000 şi 20.000 m³ pentru fiecare puţ, conform groupului Total. Această apă este folosită după ce a fost amestecată cu nisip, dar şi cu numeroşi aditivi chimici (circa 500), pentru a fractura straturile de roci de la mare adâncime şi să elibereze astfel gazul natural cuprins în acestea.  Problemă : aceste fluide, deja încărcate cu substanţe biocide (care omoară formele de viaţă),se încarcă în metale grele şi în particule radioactive în subsol, înainte de a se urca din nou la suprafaţă în mare parte (între 20 şi 80 % din volumul injectat) . Pentru a evita să fie nevoiţi să trateze aceste ape poluate,  90 % din companiile de foraj americane au găsit o soluţie simplă: le reinjectează în subsol, pentru un stocaj pe termen lung, în puţuri numite " de injecţie".  (cifre  de la  Natural Resources Defense Council, NRDC).

Această practică formează obiectul unor vii dezbateri, căci ea ar putea avea un impact deloc neglijabil asupra mediului. Ca dovadă, activitatea seismică înregistrată în statele Colorado, Oklahoma sau Texas, care a crescut în mod semnificativ în ultimii ani. (Vorbim despre zone în care în trecut seismicitatea era extrem de redusă, aproape inexistentă). Tocmai regiunile în care exploatarea gazelor de şist este în plin avânt. Desigur, este dificil de stabilit o legătură de la cauză la efect. Dar oamenii de ştiinţă de la US Geological Survey (USGS) şi de la universităţile din Oklahoma şi din Columbia tocmai au furnizat câteva argumente suplimentare, în timpul conferinţei de toamnă a American Geophysical Union.

Exploatările de gaz de şist din Statele Unite, situate în regiunile colorate cu roz . Bazinele sedimentare sunt figurate cu roz pal.  Stocarea apelor uzate în puţuri de injecţie ar putea avea consecinţe grave pe termen lung asupra mediului.  © US Energy Information Administration

Epicentre de cutremure în proximitatea puţurilor de injectare a apelor uzate

Din 2010, peste 250 cutremure au fost înregistrate doar în  Oklahoma, nu fără consecinţe. Aproximativ 200 imobile au suferit stricăciunu după un singur cutremur cu magnitudinea   5,6 pe scara Richter, ce a avut loc în noiembrie 2011. Replicile lui au fost urmărite cu atenţie, intenţionându-se cartografierea reţelei de falii din zonă....dar nu numai pentru asta. Experţii au căutat de asemenea să înţeleagă felul în care a crescut presiunea pe măsură ce lichidul poluat era injectat în pământ, câte odată la mai puţin de  500 m de epicentre.

Numărul de cutremure cu magnitudinea mai mare de  3, prag de a care sunt simţite de om, a crescut continuu în statul  Colorado şi în Nouveau-Mexique din 2001. Unele dintre aceste evenimente geologice au fost importante.  Un cutremur a atins de exemplu o magnitudine de  5,3 în 2011. După calculele USGS, probabilitatea ca această mărire a activităţii seismice să fie naturală este extrem de scăzută. Injectarea de ape uzate ar fi  cauza.  

Riscuri seismice de luat în calcul odată cu gazul de şist.

După Austin Holland de la Oklahoma Geological Survey (OGS), nu este nici o îndoială că există o legătură între exploatarea gazelor de şist şi cutremure.  Totuşi, el a precizat că nici o schimbare aparentă în activităţile de extragere a perolului şi a gazelor de şist nu ar permite să se explice această creştere« spectaculoasă » a numărului de cutremure. Ultim detaliu: majoritatea epicentrelor cutremurelor detectate în sânul formaţiunii geologice  Barnett Shale, se găseau la mai puţin de 3 km de un puţ de injectare, după Cliff Frohlich de la universitatea din Austin Texas. Totuşi nu se poate spune că în toate amplasamentele sau observat aceleaşi probleme. 

În concluzie, potrivit cecetătorilor din domeniul geologiei şi fizicii Pământului , riscurile seismice nu ar mai trebui să fie neglijate de autorităţile americane care eliberează permisele de exploatare, cu atât mai mult cu cât numărul lor poate creşte în viitor. Întradevăr, aproape 20.000 puţuri de gaze de şist ar trebui să fie forate în Statele Unite în fiecare an până în 2035. Una dintre soluţiile problemei ar fi simplă, cel puţin în aparenţă: să se dezvolte şi să se securizeze filiera tratării apelor uzate, care este şi ea criticată. 

Doar că tratarea apelor atât de poluate e foarte costisitoare şi......

Este de remarcat că în articol este tratat doar riscul seismic, acesta fiind profilul cercetătorilor amintiţi. Dar ce se va întâmpla cu plantele, animalele şi cu oamenii la care ar ajunge, până la urmă, aceste ape poluate? Şi ce se întâmplă cu resursele de apă potabilă din acele zone, dacă uriaşe cantităţi de apă sunt folosite pentru această tehnologie şi devin nefolosibile pentru oameni, animale şi plante?

 10 OCTOBMBRIE 2012

Seism de 4,5 la Québec (Gaz de şist ?)

Un cutremur cu magnitudinea  de 4,5 pe scara  Richter, cu epicentrul la  21 km vest de Saint-Hyacinthe, a fost înregistrat în Canada Canada.

Un cutremur de o asemenea mărime este neobişnuit în această regiune. Dacă se mai producea câte un cutremur înainte, ele nu depăşeau decât rareori magnitudinea 3  pe scare Richter.

Adâncimea epicentrului, 10 km, la ce ne face să ne gândim ?!!

Mai ales că seismul a avut loc la numai 9 kilometri  de Saint-Hilaire, loc celebru pentru exploatarea de gaze de şist prin fracturare orizontală! 

Puţurile pentru gaz de şist poluează şi atmosfera

Studii de specialitate atrag atenţi şi asupra importantelor scăpări de gaz metan în jurul puţurilor pentru extragerea gazelor de şist. Un studiu făcut de   Robert Howarth ,validat şi publicat  în 2011 de universitatea Cornell, din statul New York,reluat în revista Nature arată că puţurile de gaz de şist lasă să scape în atmosferă până la 9 % din methan (CH₄), pe toată durata exploatării lor, adică dublul a ceea ce ar face de preferat gazul faţă de carbon din punct de vedere al poluării atmosferei. Se citeşte uneori că metanul emite mai puţin gaz cu efect de seră decât carbonul în timpul arderii. Studiul arată însă că acest avantaj e anulat de scăpările de gaz din timpul extragerii prin fracturare hidraulică.

Ziarul "Bihoreanul"a publicat un articol în care se spune că  ANRM a aprobat în  Bihor, în Voivozi şi în Băile Felix,  "explorarea, dezvoltarea şi exploatare a ţiţeiului şi gazelor naturale situate în orice tip de colector". Altfel spus, inclusiv pentru extragerea gazelor de şist.

La Voivozi, dreptul de explorare şi exploatare l-a obţinut Mol Ungaria împreună cu Expert Petroleum, o firmă înregistrată la Mediaş şi deţinută integral de un off-shore înregistrat la Amman (capitala Iordaniei), în spatele căruia, potrivit unor anchete ale presei de la Bucureşti, s-ar afla un fost ofiţer KGB, Constantin Iavorski, fost ministru al Industriilor din Republica Moldova.

În zona Băile Felix a primit aceleaşi drepturi o companie canadiană, East West Petroleum Corporation. Partea bizară este că, deşi şeful ANRM a evitat să spună un cuvânt despre celelalte două perimetre din Bihor, adică Tulca şi Tria, canadienii au anunţat că au obţinut acordul şi pentru Tria, astfel că că urmează să extragă şi de aici petrol şi gaze. Asta deşi, oficial, preşedintele ANRM susţine că deocamdată companiile străine doar şi-au manifestat intenţia de a măsura zăcămintele, nu şi de a le exploata (adică fac explorări de "amorul artei", cum ar veni...)
Toate acordurile obţinute pentru perimetrele din Bihor mai au nevoie doar de o Hotărâre de Guvern pentru a fi validate, după care firmele străine vor putea începe exploatările gazelor de şist prin metoda fracţionării hidraulice..., iar în loc de ape minerale să avem ape cu metale grele, radioactive şi încărcate cu substanţe biocide  (care omoară formele de viaţă) folosite în tehnologia de fracturare, aşa cum s-a întâmplat în SUA, unde apa de la robinete a început să ia foc 

GASLAND

 În 2010, americanul Josh Fox a tras un puternic semnal de alarmă, avertizând că se folosesc aproape 600 de substanţe periculoase. Pornind de la mărturiile mai multor americani care locuiesc în preajma forajelor de gaze de şist, Fox a realizat documentarul "Gasland" ("Tărâmul gazelor"), care dezvăluie informaţii şocante: solul a devenit deşertic, iar pânza freatică din zonele de extracţie a fost contaminată cu gaz, astfel că, la robinetele localnicilor, apa lua pur şi simplu foc.După lansarea documentarului care a şocat opinia publică, companiile petroliere au negat că fracţiunea hidraulică ar fi vinovată pentru aceste contaminări. Totuşi, în luna decembrie a anului trecut, Agenţia Naţională de Mediu a SUA a recunoscut, pentru prima oară, că tehnologia este cauza poluării apei freatice, cerând companiilor petroliere să caute alte soluţii pentru extragerea gazului.

În acelaşi timp, Europa s-a împărţit în două: în timp ce în Polonia se extrag cantităţi uriaşe de gaz de şist, Franţa a devenit primul stat din lume care a interzis companiilor petroliere să folosească metoda fracţionării hidraulice. Motivul? Nu doar contaminarea apei şi solului, ci şi riscul provocării unor seisme, deoarece rocile "dizolvate" generează mişcări tectonice la mari adâncimi.

Zonele din România programate pentru exploatare prin fracturare hidraulică:

BÂRLAD          (VASLUI)
VOIVOZI         (BIHOR)
TRIA                 (BIHOR)
BĂILE FELIX (BIHOR)
TULCA             (BIHOR)
ADEA                (ARAD)
CURTICI          (ARAD)
PERIAM           (TIMIŞ)
BILED              (TIMIŞ)
PAULIŞ            (TIMIŞ)
PARA                (TIMIŞ)
BUZIA              (TIMIŞ)
CRAI                 (TIMIŞ)
MĂCIN             (TULCEA)
BABADAG       (TULCEA)
CAPIDAVA      (CONSTANŢA)
EFORIE            (CONSTANŢA)
COSTINEŞTI (CONSTANŢA)
VAMA VECHE (CONSTANŢA)
ADAMCLISI (CONSTANŢA)

Un cutremur cu magnitudinea de 3,8 grade a avut loc în noaptea de vineri spre sâmbătă, la ora 02:34, la 41 de kilometri de municipiul Bacău.

21.03.2013 Un nou cutremur în apropiere de Oneşti. Un nou cutremur s-a produs miercuri, 20 martie, la ora 21 :43, în judeţul Bacău. Seismul a avut o magnitudine de 3,6 grade pe scara Richter şi epicentrul la adâncimea de 14 kilometri. Deci, în acelaşi loc cu cel de acum 5 zile!

Are o legătură, oare, cu forajele "de explorare" ce se fac pentru gaze de şist? Adâncimea epicentrului coincide cu adâncimea la care se fac forările şi microseismele de fracturare a rocilor, iar zona corespunde!


Putem să vedem cum a fost seria cutremurelor din Iran: după o serie de cutremure de intensitate relativ mică şi de mică adâncime: 10 km, a urmat cutremurul uriaş de intensitatea 7,8 pe scara Richter şi de mare adâncime - vedeţi postarea "serie de cutremure în Iran"

--------------------------------------------------

Alta informatie utila:

Cum vorbesti cu un operator la *222 la Vodafone

Incercaţi combinaţia următoare:
1330

Primul '1' este 'factură şi servicii', iar ultimul '3' este pentru servicii active pe cont. Dacă intercalează tot felul de reclame în meniu, trebuie să le ascultaţi şi să apăsaţi tasta corespunzătoare pentru a sări peste ele. 

sursa: ebihoreanul  ro