Circuit turistic pe lacurile Floreasca si Tei din Capitala, cu fonduri europene

Circuit turistic pe nişte bălţi împuţite?

Cum era înainte?

Ştrandurile din jurul lacurilor Bucureştiului aveau o îndelungată tradiţie. Erau Ştrandul Floreasca 1, Floreasca 2, ştrandul MAI, ştrandul Snagov, ştrandul Străuleşti, ştrandul Griviţa, ştrandul Băneasa, ştrandul Bordei, ştrandul Tei, ştrandul Telefoanelor,  (cum era denumit în popor), ştrandul MApN şi alte ştranduri mai mici. Vaporaşe asigurau traversarea. Toată lumea înota în lacuri. Copiii sau cei care nu ştiau să înoate aveau bazine cu apă mică amenajate pe marginea lacurilor, tot cu apă din lac, cu care comunicau liber, despărţitura fiind permeabilă pentru apă. Apa adâncă era semnalizată cu geamanduri şi erau bărci cu salvatori care asigurau asistenţă înotătorilor. Erau plaje mari, cu nisip, dar şi zone umbrite de copaci. Erau şi terenuri de volei, ori se putea juca volei pe iarbă, în cerc, la umbra copacilor. Se puteau închiria bărci sau hidrobiciclete, iar pe maluri, în incintele ştrandurilor erau braserii sau chioşcuri unde se putea mânca sau de unde se puteau cumpăra băuturi răcoritoare sau bere (la restaurant şi vin, desigur, la masa). Nu se făcea comerţ ambulant şi nu erau magazine sau chioşcuri care să vândă lucruri fără legătură cu activitatea de ştrand.  Erau însă  fântâni ţâşnitoare, de unde oricine putea să bea apă potabilă. Nu se făceau grătare pe cont propriu. Intrarea la ştrand era contra unei sume foarte modeste, aşa că orice copil, tânăr sau pensionar putea să aibă acces fără probleme.

Ștrand de „pe timpuri”

Ce vedem acum?

O baltă împuţită, pe malurile căreia numeroase pancarte avertizează că scăldatul e interzis, apa fiind contaminată. Ştrandurile sunt abandonate, oferind imagini dezolante. Pe malurile lacurilor, însă a proliferat construirea de case particulare. Există o legătură între aceste fenomene? La prima vedere nu, dar de fapt , da!
Nu v-aţi mirat de abundenţa anunţurilor de pe stâlpii din Bucureşti pentru forarea de puţuri de mare adâncime? Multe anunţuri înseamnă şi că există mulţi clienţi. Sau, cel puţin, au fost... De ce vor aceştia să aibă puţuri de mare adâncime? Doar ca să aibă apă potabilă? Un inginer instalator m-a lămurit: păi, ca să deverseze apa uzată ce merge de obicei la canalizare, în apa freatică! Cum aşa? Păi, cei care îşi fac vile în zone fără canalizare nu doresc să finanţeze o reţea de canalizare în zona lor. Pentru autorizaţie, declară că îşi vor face haznale vidanjabile, şi chiar îşi fac. Numai că vidanja nu va poposi niciodată acolo! De ce? E simplu: un puţ forat în fundul haznalei asigură deversarea ei în apa freatică!
Ce contează că asta e un act criminal, care distruge iremediabil apa freatică ? Ce contează că am ajuns ţara cu apele cele mai poluate din Europa? Reţeta e valabilă şi pe la ţară, pe acolo pe unde noii îmbogăţiţi îşi fac case de vacanţă cu tot comfortul. Nimeni nu îi controlează, nimeni nu pedepseşte cu ani grei de puşcărie astfel de fapte, aşa cum ar fi normal şi cum se întâmplă în alte ţări. Dacă cineva vrea să facă, de exemplu, o grădiniţă sau o şcoală la ţară declară că va folosi apă potabilă îmbuteliată, pentru că se ştie din start că apa din fântânile satului sau din puţurile ce s-ar fora nu e potabilă! (Că lumea o bea, asta e altceva, nimeni nu a făcut analiza, dacă sătenii se îmbolnăvesc...n-au avut noroc!).
Dar există şi varianta grosieră, adică deversarea  a conductei direct  în lac. Ce contează că ţi-ai făcut casă pe malul lacului ca să ai un mediu înconjurător sănătos? Tot ce contează e că nu mai plătesc vidanjarea! Şi am şi impresia că sunt jmecher!
Iată ce zoaie se scurge în lac şi de ce e interzis înotul în lac:

Iată ce a rămas acum din ştrandurile de altă dată:

Ce se va face acum, cu bani europeni?

"Piste pentru biciclete cu o lungime de 4.410 m, un loc de joacă pentru copii , cinci posturi de salvamar, o sală polifuncţională cu  o capacitate de 360 de locuri, precum si două amfiteatre cu cate 240 de locuri fiecare.

De asemenea, circuitul turistic va include şase debarcadere, cinci platforme pentru activităţi culturale şi de agrement, 12 debarcadere pentru ambarcaţiuni mici de agrement şi ambarcaţiuni turistice, trei pavilioane pentru activităţi culturale şi agrement si trei piscine destinate agrementului."

Ce observăm? Nu se intenţionează igienizarea lacurilor, pentru a le face utilizabile pentru înot! 

Nici un cuvânt despre asanarea lacurilor. Ele nu vor redeveni propice pentru înot, aşa cum ar fi normal!
Puzderia de ştranduri de altădată va fi înlocuită cu doar trei piscine, realizate pe o insulă artificială, deci prin micşorarea suprafeţei de lac. Majoritatea activităţilor de agrement s-ar desfăşura la suprafaţa apei, în bărci sau hidrobiciclete, pe care doritorii de agrement le vor conduce pe balta pestilenţială infestată cu materii fecale. Halal agrement! Nici vorbă de scăldat din barcă. Ce te faci, însă, dacă cineva cade în mod accidental în apă? Sigur, vor fi nişte posturi de salvamar, care - sperăm- îi vor salva de la înec pe nefericiţi. Dar de infecţie cine îi va salva? Salvatorii vor fi şi ei în pericol...

Să nu uităm faimoasa telegondolă!

"Traseul telegondolei este gândit să înceapă de la Lebăda şi să se termine în Herăstrău trecând peste lacurile Pantelimon, Plumbuita, Dobroieşti, Fundeni, Tei şi Floreasca."

Da, asta e ceva mai departe de balta împuţită. De departe, se va vedea doar culoarea dubioasă. 
Dar plaja pe malul lacului? Dar inotul în lac? 

---------------------------------------------------------------------

Alta informatie utila:

Cum vorbesti cu un operator la *222 la Vodafone

Incercaţi combinaţia următoare:
1330

Primul '1' este 'factură şi servicii', iar ultimul '3' este pentru servicii active pe cont. Dacă intercalează tot felul de reclame în meniu, trebuie să le ascultaţi şi să apăsaţi tasta corespunzătoare pentru a sări peste ele.  

RIDENDO CASTIGAT MORES

Gluma oficială europeană 

sau cum funcţionează instituţiile europene

Paradisul european: Eşti invitat la un prânz oficial. Eşti întâmpinat de un englez, bucătarul e francez, un italian se ocupă de buna dispoziţie a mesenilor, în timp ce de întreaga organizare s-a ocupat un neamţ. 

Iadul european: Eşti invitat la un prânz oficial. Eşti întâmpinat de un francez, mâncarea a gătit-o un englez, de buna dispoziţie se ocupă un neamţ, dar nu te speria încă - totul a fost organizat de un italian!. 

Un belgian a propus ca aceasta sa devina Gluma Oficială Europeană, pe care s-o inveţe la şcoală toţi copiii. Gluma va imbunătăţi relaţtiile dintre popoare, va stimula autoironia şi cunoaşterea interculturală. 

Consiliul European s-a întrunit pentru a lua o decizie: va fi gluma oficială sau nu? 
Reprezentantul britanic a anunţat, cu o figura foarte serioasă şi fără a-şi mişca buzele, că gluma este de-a dreptul colosală. 
Cel francez a protestat, deoarece Franta a fost descrisă într-o manieră negativă. A explicat că o glumă nu poate fi bună daca este la adresa francezilor. 

Polonia a protestat, de asemenea, deoarece nu este prezentă în glumă. 
Luxemburgul a întrebat cine va deţine drepturile de autor asupra glumei. 
Suedezul n-a scos o vorbă, dar s-a uitat la toti cu un zâmbet strâmb. 

Danemarca a întrebat unde este referinţa sexuală explicită. Daca este o glumă, ar trebui să conţină una, nu-i aşa? 
Olanda n-a inteles gluma, iar Portugalia n-a înţeles ce este o "glumă". Este un concept nou? 

Spania a explicat că gluma este amuzantă doar dacă ştii că prânzul a fost programat la ora 13, când de obicei se ia micul dejun. 
Grecia s-a plâns ca n-a fost anunţată despre prânz şi a ratat astfel ocazia unei mese gratuite. 

România a spus   "am uitat ce este un prânz". 

Lituania şi Letonia s-au plâns că traducerile lor au fost inversate, ceea ce este inacceptabil, desi se intampla tot timpul. 
Slovenia le-a spus ca n-a primit deloc traducere, dar nu face caz. 

Slovacia a spus ca, din moment ce in gluma nu apar o răţuscă şi un instalator, inseamnă că traducerea este greşită. Reprezentantul britanic a spus ca si povestea cu răţuşca şi instalatorul pare foarte amuzantă. 
Ungaria a anuntat ca n-a terminat de citit traducerea de 120 de pagini în ungureşte. 

Apoi, reprezentantul Belgiei a intrebat dacă belgianul care a propus gluma este vorbitor de flamandă sau de franceză. Deoarece, într-unul din cazuri va sprijini cu certitudine un compatriot, dar în celalalt caz va trebui sa refuze, indiferent de calitatea glumei. 

În închiderea lucrărilor, reprezentantul Germaniei a anunţat că a fost plăcută dezbaterea de aici, de la Bruxelles, dar că acum trebuie sa ia toţi trenul şi să meargă la Strasbourg pentru a lua decizia. A cerut ca unul dintre cei prezenţi să-l trezească pe italian, ca să nu piardă trenul şi să se poată întoarce la Bruxelles pentru a anunţa decizia. 

"Care decizie?", a întrebat reprezentantul Irlandei. 
Şi toţi au fost de acord că este timpul pentru o cafea.

Ultima glumă europeană

La o reuniune a  Consiliilor de miniştri din Franţa şi din Germania ,  liderul german spune: 
" Acum, că suntem toţi aici, vă voi da un exemplu care dovedeşte că putem fi competitivi chiar şi faţă de noile ţări admise şi faţă de mâna de lucru poloneză. 
Iată că un german i-a luat postul unui polonez. Ştiţi cine?.... Papa!" 
Râsete generale. 
Francezul spune: " Bună glumă, excelentă! 
Dar  va fi la fel de bună  când un papă chinez îi va lua locul lui Benedict al XVI-lea?"

-

Gluma e mai veche, datează de la începutul pontificatului lui Benedict al XVI-lea şi am publicat-o cu 10 ore înainte de a afla despre retragerea lui - pe care, desigur , o regret. 

-

Putem folosi, în sfârşit, banii europeni?

“Europa nu va creşte cu forţa tratatelor. Ea se va dezvolta direct în inima cetăţenilor, sau va fi sortită eşecului ”.                                                                  Konrad Adenauer.

Europa şi România

Problema cea mai preocupantă pentru România în vederea integrării europene rămâne cea a absorbţiei fondurilor comunitare, în ciuda unei relative ameliorări în 2010.

 Cu 20% din plăţi efectuate în august   2012, România continuă să fie pe ultimul loc în privinţa absorbţiei fondurilor europene, mult în urma Bulgariei şi Italiei (media în UE fiind de 33%). 

România era teoretic excedentară cu 2011 cu 4,1 miliarde  €. 

Asta doar în teorie, fiindcă în practică aceste fonduri puse la dispoziţia noastră de UE nu au fost consumate de România.   La 31 octombrie 2012 România avea un indice de absorbţie de numai 9,72% şi a fost aproape de a deveni un contribuitor net al UE în 2010 (adică să plătească la UE mai mult decât să primească) , rămânând totuşi pe plus doar fiindcă mai era un rest din fondurile de preaderare cuprinse în proiecte aflate în derulare. 

http://www.diplomatie.gouv.fr/fr/pays-zones-geo/roumanie/l-europe-et-la-roumanie/

Care va fi situaţia pe următorii 7 ani?

În linii mari, România a obţinut  21,8 de miliarde de euro fonduri de coeziune (autostrăzi, căi ferate, mediu, resurse umane etc), faţă de 19 miliarde cât a avut până acum, şi 17,5 miliarde de euro pentru agricultură (10 miliarde pentru plăţi directe ale subvenţiilor şi 7,1 miliarde pentru proiecte de Dezvoltare Rurală, de la drumuri judeţene la ferme pentru tineri) faţă de 13 miliarde, cât poate accesa în prezent. Plus posibilitatea de a accesa alte câteva programe gestionate însă direct de Comisia Europeană, fără intervenţia guvernului.

Datele finale arată o creştere a fondurilor europene pentru România de la 33,5 de miliarde de euro (2007-2014) până la 39,8 miliarde (2014-2020).

Aceste sume nu sunt încă bătute în cuie, căci bugetul UE urmează a fi supus votului Parlamentului european

Pe lângă câştigul direct, Bruxelles oferă posibilitatea şi pentru câştiguri indirecte.

,La Bruxelles s-au luat alte câteva decizii care, în practică, pot cântări mai mult decât sumele mari aflate deocamdată numai pe hârtie.

- Cofinanţarea în proiectele cu fonduri structurale şi de coeziune, în care intră, de exemplu autostrăzile, creşte de la 75% la 85%, ceea ce face ca statul să contribuie cu numai 15%;

- Prefinanţarea aceloraşi proiecte (adică banii pe care UE îi dă în avans) va fi de 4% - de la 2% cât se prevăzuse iniţial - în cazul ţărilor care au avut în 2010 acord cu FMI, cum e şi cazul României;

- TVA eligibil, cu alte cuvinte rambursat de către Comisia Europeană la bugetul de stat, ceea ce poate însemna, din estimările Ministerului de Finanţe, un avantaj de 2 miliarde de euro.

- Proiectele de Dezvoltare Rurală rămân cofinanţate în proporţie de numai 75% de UE, dar vor avea asigurată o prefinanţare de 4%;

- Aşa numitul "top-up" de 10% - Ţările care vor semna un acord financiar cu FMI sau cu CE vor primi cofinanţare de 85% pentru proiectele de Dezvoltare Rurală şi 95% pentru Coeziune, urmând să contribuie de la bugetul de stat cu doar 15%, respectiv 5% din valoarea totală;

- Flexibilitatea - UE lasă la latitudinea guvernului decizia de a "muta" până la 25% din fonduri de la un program la altul;

- Regula "n+3" - dă posibilitatea ţărilor membre să cheltuiască banii, o dată prinşi în proiecte acceptate, încă trei ani după încheierea exerciţiului bugetar, adică până în 2023. Pentru România şi Slovacia, Consiliul European a cerut Comisiei "să exploreze soluţii" ca această regulă să se aplice şi pentru actualul buget, pentru a nu pierde şi mai mult din fondurile europene.

Marele câştig a fost însă eliminarea legăturii automate dintre rata de absorbţie a fondurilor şi finanţările viitoare, prevătute în prima variantă de buget a lui van Rompuy.

Problema este: cât vom reuşi să încasăm din cele 40 de miliarde?

Cu acelaşi ritm de absorbţie, am avea doar 5 miliarde de euro, pe lângă plăţile directe, din cele 40, în şapte ani. După ce că s-au decontat efectiv sume mult mai mici decât cele prevăzute, o parte a trebuit să fie returnate ca urmare a depistării de fraude.

Programele Transporturi şi Competitivitate sunt de altfel blocate pentru o perioadă încă nedeterminată.

Comisarul european pentru dezvoltare regională, Johannes Hahn, a spus ieri (sâmbătă 9 febr.) că anul 2013 este crucial pentru România , care ar trebui să absoarbă în acest an 5 miliarde de euro, bani proveniţi din fonduri structurale, pentru a se evita pierderea acestei sume. În proiectul bugetului de stat, la rubrica investiţii,  sunt prevăzute 7,5 miliarde, din care 2 miliarde ar trebui acoperite prin atragerea fondurilor europene, dupa cum a explicat premierul român.

Ultima speranţă: ajutor de la specialiştii europeni

La ultimul Consiliu European, preşedintele Comsiei, Jose Manuel Barroso, s-a oferit să trimită în România funcţionari de la Bruxelles - câţi va fi nevoie- "să asiste" autorităţile de management care gestionează banii europeni. 

Suspiciunile europenilor vizează mai ales corupţia, dar şi slaba pregătire din instituţiile de la Bucureşti.

Update 13 martie 2013
Parlamentul European nu a votat proiectul de buget !

Buget de criza in Europa

Europa a adoptat un buget diminuat

Europa,minată de criză, a adoptat un buget de austeritate pentru următorii 7 ani, pentru prima dată în istoria ei.

Ţările care au cerut reduceri severe ale cheltuielilor, cum sunt Marea Britanie, Germania şi Olanda şi-au impus punctul de vedere, deşi Franţa şi Italia aveau altă viziune. 

Preşedintele Consiliului european, Her­man Van Rom­puy a propus un plafon de 960 miliarde de euro pentru creditele de plăţi şi cheltuieli efective pentru cei şapte ani ce urmează de 908 miliarde de euro. 

Asta corespunde cu o scădere cu 3% din buget faţă de cei şapte ani anteriori.

Au fost găsite, totuşi, unele măsuri de compensare prin direcţionarea către UE a amenzilor  aplicate şi a  a creditelor necheltuite , care până acum se întorceau la statele contributoare. 

Două principale direcţii politice ale UE au fost cruţate. 

Dacă sumele pentru agricultură şi pescuit, de aproape 373,5 miliarde de euro sunt diminuate cu 47,5 miliarde faşă de perioada de 7 ani anterioară, totuşi ele au crescut cu 1,25 miliarde de euro faţă de previziunea din noiembrie. De aici, Franţa va avea un bonus de un miliard pentru a ajuta dezvoltarea rurală, iar Italia va avea 1,5 miliarde.   Noi ce luăm de aici? Pescuit nu mai avem, dar agricultură ar mai fi...

Fondurile de coeziune pentru regiunile cele mai defavorizate, unde ne situăm şi noi, au obţinut 4,5 miliarde suplimentare.

România a obţinut cea mai mare creştere procentuală a bugetului, fiind una din puţinele ţări care au creştere bugetară. Creşterea este de 18%. 

România ar putea obţine fonduri UE de peste 43 de miliarde euro în 2014-2020 - în care în perioada 2007-2013, România a avut alocate 33 de miliarde de euro, din care am reuşit să folosim doar 16,51%.

Problema noastră este, însă, că noi nu reuşim să absorbim aceste fonduri prin prezentarea de proiecte eligibile. Iar corupţia dovedită a făcut să fim nevoiţi să returnăm o mare parte din fonduri. Avem impresia că aceşti bani sunt veniti pe " de-a moaca", aşa că pot fi irosiţi. Nimic mai fals! De fapt am făcut mari sacrificii ca să-i obţinem şi sunt singurii bani de care dispunem pentru investiţii, aşa că ar trebui să fie cheltuiţi cu cea mai mare chibzuinţă!

Jose Manuel Barroso s-a oferit să transfere "un număr suficient de oameni" să lucreze direct pe programe cu România.

 Ar trebui să profităm de acest lucru, pentru că el ar putea să facă, într-adevăr, diferenţa între absorbţia dezastruasă de până acum şi ceva mai acătarii, în sfîrşit!

Un nou fond pentru angajarea tinerilor va primi vreo şase miliarde. Dar avem şi noi mulţi tineri şomeri: se va face ceva ca să beneficiem şi noi de aceste fonduri?

Au fost reduse în schimb cu 10 miliarde fondurile pentru infrastructuri, iar funcţionarii de la Bruxelles vor primi cu 1,5 miliarde mai puţin.

Bugetul urmează să fie aprobat (sau nu) de Parlamentul european, al cărui preşedinte-Mar­tin Schulz.-este sceptic în această privinţă. Martin Schulz declarat joi: «Dacă adoptaţi aceste angajamente, care sunt considerabil mai mari decât plăţile, veţi creşte deficitul şi cred că este inacceptabil. Sunt stupefiat că nimeni nu ia asta în serios în considerare.» El a spus chiar că va fi un vot cu buletine secrete al deputaţilor europeni.

Ajutorul alimentar, salvat dar redus

Se va acorda un ajutor de 2,1 miliarde de euro (faţă de 3,5 miliarde în cei şapte ani precedenţi) pentru a distribui celor lipsiţi de mijloace o parte din surplusul agricol comunitar ( programul PEAD).

La nivel naţional, programul PEAD, prin care sunt distribuite alimente persoanelor cu venituri reduse, este coordonat de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, iar la nivelul Capitalei de către Direcţia Generală de Asistenţă Socială a Municipiului Bucureşti (DGASMB). 

În România, în 2010, au beneficiat de acest program peste 2,8 milioane de persoane - pensionari, persoane fără venituri sau cu venituri foarte mici, persoane cu handicap.

O fabrica de caramida amenajata ca centru de coregrafie

Cum folosesc alţii clădirile fabricilor dezafectate

Fosta fabrică de cărămizi din  Gournay, la Vitry-sur-Seine, Franţa este în curs de amenajare ca Centru de dezvoltare coregrafică din regiunea   Val-de- Marne. Centrul va cuprinde trei studiouri de dans şi  un studio-scenă şi va folosi o clădire datând din secolul 19. Arhitectul Philippe Prost a făcut legătura arhitecturii cu dansul într-un proiect ce se caracrerizează prin mişcare, ritm şi lumină.
Studioul-scenă , cu o capacitate de 178 de spectatori, va fi ca o cutie neagră,cu farmec discret. Va fi în acelaşi timp un platou mare, cu înălţime suficientă pentru instalaţiile necesare unor efecte de lumini, dar şi pentru evoluţia artiştilor de circ.  Vor fi şi ateliere pentru decoruri şi pentru costume, precum şi o zonă de administraţie şi una de primire. 

Detalii tehnice

Parchetul de dans are la bază un strat de mingi de tenis, aşa cum este şi la Opera din Paris.  Sistemul de aerisire laminar va evita curentul neplăcut de aer cald sau rece pe platoul de dans. 

Fişă tehnică

• Suprafaţa: 3500 m²
• ^{Suprafaţă restructurată:} 1300 m² 
• Extindere (aripă nouă de construcţie): 2100 m²
• Cost total al lucrărilor: 8 milioane euro
• Cost total al proiectului: 12,5 milioane euro, repartizaţi între Consiliul general: 8,5 mil. eur, regiunea Ile-de-France: 3 mil. eur, ministerul Culturii şi Comunicaţiilor (remarcaţi cum sunt comasate ministerele în Franţa) : 1 mil. euro. 

Structura generală a construcţiei , cu coşul său caracteristic a fost păstrată, dar interiorul renovat în întregime. Centrul va fi inaugurat în martie, la a 17-ea ediţie a Bienalei de dans, cu participarea a 12 creaţii, 20 de coregrafi şi 40 de reprezentaţii.

Câte astfel de clădiri avem şi noi, în România, dar nu sunt valorificate?
Iată, de pildă, Moara lui Assan - monument istoric.
A fost mult mai frumoasa decat fabrica din Franta .
Cum e acum?
Recent, ansamblul de clădiri de valoare naţională a suferit două distrugeri semnificative: în mai 2008, un incendiu care a ars 90% dintr-un corp secundar al fabricii și în ianuarie 2012, prăbușirea acoperișului și a unui perete din corpul principal ca urmare a furturilor susținute de materiale din structura de rezistență a clădirii, posibile din cauza faptului că situl nu este supravegheat.

Astăzi căutătorii de fier vechi au mai prăbuşit  un zid din acest monument!

Contract de inchiriere conform noului Cod Civil

Contractul de închiriere devine titlu executoriu

În noul Cod civil,  contractele de închiriere încheiate prin înscris sub semnătură privată care au fost înregistrate la organele fiscale constituie titluri executorii pentru plata chiriei la termenele și în modalitățile stabilite în contract sau, în lipsa acestora, prin lege

Condiţii necesare:

·         Contractul semnat să fie înregistrat la organul fiscal

Procedura de înregistrare

a)    Pentru persoane juridice

·         Se depune „Declarația de înregistrare a contractelor de locați­une“,în 2 exemplare, prin poştă (cu confirmare de primire) sau direct.

b)   Pentru persoane fizice

·         Se depune contractul de locaţiune (închiriere) la organul fiscal în a cărui rază fiscală locuieşte proprietarul (sau la organul fiscal în a cărui rază e spaţiul închiriat, dacă proprietarul nu e rezident), în maxim 15 zile de la semnare, în original şi copie.

·         Se depune şi „Declarația privind venitul estimat/norma de venit“ (formular 220).

Titlul executoriu. Executarea silită

Executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu. Constituie titluri executorii hotărârile pronunţate de instanţele judecătoreşti, precum şi orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare, respectiv înscrisuri cărora legea le recunoaşte forţa unor titluri executorii.

În noul cod civil, deci, pe lângă contractele „în formă autentică”, sunt titluri executorii şi contractele sub semnătură privată ce au fost înregistrate la Fisc ca mai sus.

Prin urmare, dacă chiriaşul nu plăteşte chiria sau nu vrea să părăsească locuinţa după expirarea contractului de închiriere, proprietarul poate cere direct executarea silită a chiriaşului.

Cererea de executare silită şi contractul de închiriere se depun la executorul judecătoresc competent  (cel din circumscripţia curţii de apel din raza teritorială a imobilului închiriat). Acesta solicită în maxim 5 zile instanţei încuviinţarea executării silite. Instanţa încuviinţează printr-o încheiere fără citarea părţilor, în maxim 7 zile de la înregistrarea cererii.

Dacă cererea se respinge de instanţă, creditorul poate face recurs în 5 zile de la comunicare.

Chiriaşul ar putea invoca, într-o eventuală  contestaţie la executare, motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului privind plata chiriei, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.

Concluzii

Înregistrarea la Fisc a contractului de închiriere protejează pe proprietari de abuzuri din partea chiriaşilor

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Alta informatie utila:

Cum vorbesti cu un operator la *222 la Vodafone

Incercaţi combinaţia următoare:
1330

Primul '1' este 'factură şi servicii', iar ultimul '3' este pentru servicii active pe cont. Dacă intercalează tot felul de reclame în meniu, trebuie să le ascultaţi şi să apăsaţi tasta corespunzătoare pentru a sări peste ele.

Manifestaţie împiedicată la Strasbourg

Siderurgiştii francezi şi belgieni s-au dus la Strasbourg să protesteze contra închiderii de către Arcelor Mittal a şase linii de producţie şi a unei topitorii în Belgia, dar şi a două furnale în Franţa

STRASBOURG (Reuters) -Câteva sute de salariaţi de la 'ArcelorMittal', veniţi ieri de la   Florange, din Lorena, şi din Liège, Belgia, au încercat zadarnic să manifesteze în faţa Parlamentului european , accesul fiindu-le oprit de poliţie.

Ciocnirea s-a soldat cu 12 răniţi dintre poliţişti şi doi printre manifestanţi şi  mobilier urban distrus.

Poliţia a folosit gaze lacrimogene şi patru tiruri cu arme neletale (  flash ball)

Siderurgiştii cereau ca Europa să acţioneze pentre a împiedica reducere activităţii siderurgice , ce presupune suprimarea a 630 de locuri de muncă în Franţa şi 2300 în Belgia.

Cele douăzeci de autocare plecate din Belgia au fost blocate pe autostradă de forţele de ordine pentru control şi doar o mică parte dintre ei au reuşit să ajungă la Strasbourg.

Poliţiştii au reţinut un dispozitiv de producere de zgomot asurzitor şi 12 pastile de explozibil, două capsule cu gaz, o grenadă artizanală cu bile, 40 de buloane mari şi unelte tăietoare din fier, 66 de fumigene, 147 de petarde mari, un vas cu vopsea şi numeroase recipiente cu vopsea.

"CURAJ POLITIC"

Cele două autocarecu siderurgişti francezi, care au fost percheziţionate în acelaşi mod, au putut să ajungă în capitala alsaciană , dar obligaţi de poliţie să rămână într-o piaţă aflată la mai multe sute de metri de Parlamentul european. 

O delegaţie a sindicaliştilor a fost primită la Parlamentul european.

"Vrem ca Uniunea europeană să ia măsuri pentru a păstra siderurgia", a spus René Wozniak, sindicalist pensionar de la FGTB.

"Aleşii trebuie să facă dovadă de curaj politic pentru a-i tempera pe magnaţii financiari", a adăugat Antoine Tomei, pentru Reuters.

Transportul militar pe calea ferată - în Franţa

Militarii circulă în Franţa (şi) pe calea ferată!

Chiar şi pentru defilarea de ziua naţională, în Franţa a fost o mare deplasare de trupe, desfăşurată în mare parte pe calea ferată. Dar căile ferate şi trenurile militare franceze sunt folosite tot timpul anului.

Comisia centrală a căilor ferate din cadrul Statului Major al armatei terestre a Franţei dirijează 180 de trenuri ce transportă material militar în fiecare an. Ea se ocupă de activitatea feroviară a armatei în parteneriat cu Sncf (reţeaua feroviară a Franţei) şi cu ministrul transporturilor. Fiecare dintre aceste entităţi posedă şi întreţine o parte din căile ferate. Ministerul Apărării utilizează regulat 70 de instalaţii, şine sau peroane, din domeniul public feroviar şi 50 situate pe amplasamente militare. Pe căile ferate militare şi civile pe care circulă trenuri aparţinând Sncf, serviciul militar al căilor ferate poate să adauge o parte dintre cele 523 de vagoane adaptate pentru transportul de tehnică militară.

Căile ferate permit transportul materialelor, vehiculelor şi personalului către locurile de antrenament sau către o bază de îmbarcare spre o destinaţie din străinătate.« Aceste căi ferate sunt strategice, ele permit transportul masiv de material,  subliniază locotenent-colonelul  Christian Morin, adjunctul comisiei centrale a căilor ferate. Se economiseşte astfel potenţialul vehiculelor, care nu rulează şi deci nu se accelerează punerea lor în condiţii operaţionale. »

Pentru a se asigura aceste misiuni de transport, militarii urmează cursuri specifice în materie de tracţiune de tren, de întreţinere şi de construcţie de căi ferate.  « În timpul războiului din   Kosovo, această competenţă feroviară a permis să se construiască sau să se reabiliteze căi ferate », reaminteşte locotenent-colonelul Morin. 

sursa: http://www.defense.gouv.fr/actualites/articles/militaires-en-bonne-voie

Această colaborare serveşte probabil ambelor părţi. Se împart cheltuielile între ministerul Transporturilor şi cel al Apărării, militarii capătă calificări ce le servesc şi în viaţa civilă, căile ferate sunt bine întreţinute...(observăm că infrastructura nu a fost separată de rest).

De ce nu e şi la noi aşa?
--------------------------------------------------

Privatizarea CFR Marfă

Aud la televizor un cunoscut comentator spunând la Antena 3: 

" eu nu transport marfă pe calea ferată, aşa că...dar nu ştiu ce treabă avea CSAT -ul cu treaba asta...."

Nici eu nu transport marfă pe calea ferată, dar poate că alţii transportă.

O să spuneţi că noi, România, oricum nu mai producem nimic, aşa că nu avem ce să transportăm pe calea ferată. Se mai produce câte ceva în România, dar de către firme străine. Da, dar noi importăm multe. Cam totul. Iar costul transportului se adaugă la banii pe care trebuie să-i plătim pentru ce cumpărăm, de pildă, de la supermarket.

O să spuneţi că şi până acuma se plătea transportul, doar că banii mergeau la CFR Marfă, adică la statul nostru. Se plătea, dar puţin, aşa că CFR Marfă ieşea în pierdere. N-aveţi grijă, dacă se privatizează n-o să mai fie în perdere. 
Cum n-a mai fost în pierdere nici Romtelecom-ul, după ce l-a luat compania de telefonie a statului grec. (Nu se poate numi privatizare, deci, dar efectul a fost similar: grecii au mărit urgent preţurile, că tot n-aveau concurenţă).

O să spuneţi că la transportul de marfă pe calea ferată există deja transport privat, prin urmare ar fi concurenţă. Vorba e că CFR Marfă e mult mai mare decât companiile private şi poate impune preţul. Până acuma a impus un preţ mic. După privatizare, va impune un preţ mare.

Cum a a fost şi cu băncile.

Câtă vreme băncile erau româneşti, dobânzile la împrumuturi erau foarte mici. După 1989 au continuat să fie mici, chiar mult mai mici decât rata inflaţiei, aşa că desigur au început să acumuleze pierderi mari, cu buna ştiinţă a celor ce le conduceau. Au fost vândute unor bănci străine. Dobânzile la împrumuturi au crescut vertiginos pentru români, depăşind şi dobânzile cămătăreşti, în timp ce în ţările lor aceleaşi bănci practicau dobânzi mici. Întreprinderile noastre n-au mai putut să ia împrumuturi, sau- dacă au luat- au dat rapid faliment. Şi au fost vândute la fier vechi.

Dar noi am continuat neabătut pe acelaşi drum. 

Se pare că CFR Marfă reprezintă o uriaşă resursă de fier vechi şi de cherestea (sub forma actuală de vagoane - deci se pot duce pe roţile proprii spre topitorii). Preţul de vânzare va fi oricum sub preţul fierului vechi. 
Locomotivele ar valora 900 milioane de lei (considerate la jumate de preţ).Vagoanele ar rămâne gratis. 

După care, lucrurile vor continua , la vale, ca şi până acum.

Adică, marea societate străină ce va cumpăra compania va vinde fierul vechi şi cheresteaua, va rămâne cu un profit uruaş şi îşi va aduce propriile vagoane, percepând preţuri exorbitante pentru transport.
Celelalte companii private existente vor mări şi ele preţurile- nemaifiind obligate să ţină preţurile "jos" de concurenţa de stat.  Firmele ce îşi transportă mărfurile respective îşi vor mări preţurile în consecinţă. Cei ce vom plăti vom fi, ca de obicei, noi toţi. De unde? Nu prea ştiu...
  Interesant va fi când statul va vrea să transporte ceva şi el pe calea ferată. 
Ce anume? Mărfuri nu mai produce, dar are o armată. Dacă -Doamne fereşte!- ar fi nevoie să se transporte nişte trupe? Ar trebui ca firmele private să fie de acord. Dar, poate că firmele respective ar avea deja alte contracte şi nu ar avea vagoane disponibile! Cred că firma privată respectivă ar cere "marea cu sarea" ca să binevoiască să facă acel transport.


Dar, ce ne pasă nouă? Noi nu avem marfă de transportat, cum spunea comentatorul de la Antena 3.....

6 februarie
Ni se spun mai multe amănunte:

"In conformitate cu prevederile Programului de privatizare al M.T. pe anul 2013, se estimeaza ca veniturile din privatizare vor inregistra un nivel de 291.090.000 lei, (66,18 milioane euro), rezultat in principal din vanzarea unui pachet majoritar de actiuni ce reprezinta 51% din capitalul social al SNTFM CFR MARFA S.A. prin licitatie publica cu strigare cu criterii de precalificare si decontarea tranzactiei pe parcursul anului 2013. 

In consecinta, prin adoptarea actului normativ propus, veniturile bugetare aferente anului 2013 vor fi alimentate cu suma de 50.010.000 lei (11,37 milioane euro), reprezentand transferuri catre bugetul de stat din dividende si dobanzi incasate de M.T. in calitate de institutie publica implicata in procesul de privatizare, iar suma de 268.752.103 lei ( 61,1milioane euro) va fi varsata suplimentar la trezoreria statului ca urmare a derularii procesului de privatizare, respectiv de vanzare de actiuni S.N.T.F.M. CFR MARFA S.A.", se arata intr-un proiect  de act normativ.
Relu Fenechiu a mai aratat ca Romania are discutii cu UE pentru a vedea in ce conditii pot fi anulate datoriile CFR Marfa, pentru ca aceasta companie sa fie mai atragatoare pentru investitori. 

"Avem discutii cu Comisia Europeana pentru anularea datoriilor catre bugetul de stat, pentru transformarea unora in actiuni. Datoriile sunt la bugetul de stat, CFR Infrastructura si bugetul asigurarilor sociale".
La sfârşitul anului trecut, datoriile companiei se ridicau la circa 450 de milioane de euro.
Păi, dacă statul român preia datoriile de 450 milioane euro şi vinde compania fără datorii cu 66,18 milioane de euro, înseamnă că vinde în pierdere cu 303,82 milioane de euro numai din ştergerea datoriilor.
Din diferenţa de cost între preţul deja anunţat şi valoarea reală se pierde mult mai mult. 
Valoarea fierului vechi ar fi 145 milioane de euro, la care s-ar adăuga valoarea cherestelei din vagoane. Deci chiar prin vânzarea ca fier vechi la un preţ de vânzare de 66,18 milioane de euro s-ar pierde mult peste (145-66,18) 79 de milioane de euro. Am ajuns deci la o pierdere estimată de peste 303 milioane de euro.

Numai că locomotivele şi vagoanele sunt funcţionale, nu sunt de aruncat. 

CFR Marfă are zeci de mii de vagoane, sute de locomotive, terenuri şi clădiri care valorează miliarde de euro.

"O locomotiva noua costa in jur de 1,6 - 2 milioane de euro. 900 de locomotive ori un milion de euro fac minim 900 de milioane. Dacă tragem linie şi calculăm, doar de aici se strâng aproape 1,1 miliarde de euro", spune liderul sindical Bogdan Hossu.

Grosul pierderii, şi care va fi inestimabilă, va consta însă în pierderea capacităţii proprii de transport marfă pe calea ferată! 

http://www.ziuanews.ro/dezvaluiri-investigatii/fmi-nu-impune-privatizarea-cfr-marfa-89118