Se afișează postările cu eticheta fonduri europene. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta fonduri europene. Afișați toate postările

sâmbătă, 24 octombrie 2015

Dezvoltarea Poloniei cu ajutor european

Strategia Poloniei în cadrul Europei
Conform unui articol publicat în Le Monde, Polonia se pregătește de o importantă schimbare politică odată cu alegerile ce vor avea loc duminică 25 octombrie.
Marele favorit al acestor alegeri este partidul Dreptate și Justiție (PiS) , al fostului prim-ministru Jaroslaw Kaczynski. Conform sondajelor, acest partid va câștiga în fața partidului de centru dreapta aflat la putere (Platforma civică), ce a fost mult timp condus de Donald Tusk, actualul președinte al Consiliului european.
Timp de opt ani, strategia domnului  Tusk, continuată de prim-ministrul Ewa Kopacz , a fost să plaseze țara în centrul Europei. Operând o apropiere istorică de Germania, fost dușman al Poloniei în decursul istoriei, a fost folosită cu succes o politică a negocierilor și a compromisului care a dus la avansarea poziției Poloniei fără a irita principalele capitale europene.
Timp de zece ani, după aderarea la Uniunea Europeană, Polonia s-a afirmat ca un partener ascultat la Bruxelles și un bun elev al UE.
Venirea la putere a partidului naționalist PiS ar putea schimba și poziția Poloniei față de refugiați. Jaroslaw Kaczynski a pus în cauză cetele de migranți și « riscurile epidemiologice » pe care ei le-ar putea cauza Poloniei. El s-ar putea alia în această privință cu primul ministru ungar Viktor Orban, pentru a refuza aplicarea cotelor și primirea de refugiați. Domnul Kaczynski a salutat și politica economică naționalistă a domnului Orban, iar programul PiS prevede preluarea unor părți din economia poloneză din mâinile grupurilor europene. PiS este apropiat de grupul conservatorilor britanici din Parlamentul european.
Naționalismul polonez nu va însemna însă răcirea relațiilor cu UE, din partea căreia Polonia a  avut și va mai avea mari beneficii sub formă de fonduri structurale .

Dezvoltarea Poloniei cu ajutorul fondurilor europene

Polonia a primit mari sume de bani din partea UE și a știut să le folosească din plin.
(Oare de ce noi nu suntem de loc în stare de așa ceva?)
 Între 2007 și 2013 Polonia a beneficiat de 81,5 miliarde de euro din partea UE. Acum Polonia este principalul beneficiar al fondurilor europene (mai mult decât Spania sau Franța) : între 2014 și 2020 Polonia va primi 82,5 miliarde de euro.
Cu acordul Comisiei europene, Polonia va destina aceste fonduri infrastructurii și mediului (27,5 miliarde), dezvoltării inteligente (8,6 miliarde), științei și educației (4,5 miliarde), dezvoltării regiunilor frontaliere de Est (2 miliarde) și domeniului informatic (2 miliarde). Fondurile rămase vor fi distribuite către programe regionale, care vor avea o structură similară cu programele naționale. 28 miliarde de euro vor fi destinați politicii agricole. Fondurile europene sunt în centrul oricărei politici poloneze.
Fondurile anterioare au fost folosite în special pentru dezvoltarea industriei poloneze, axată pe de o parte pe cercetare și dezvoltare pentru modernizarea echipamentelor industriale și pentru finanțarea marilor linii de producție iar pe de altă parte pentru modernizarea infrastructurii și relansarea activității miilor de întreprinderi poloneze. Din anul 2002, ponderea industriei poloneze a crescut continuu, depășind acum 33% din PIB.
Pentru a obține fonduri europene între 2007 și 2013 întreprinderile poloneze au prezentat business plans foarte ambițioase, obținând mijloace de producție supradimensionate și au demarat o concurență  puternică pe piața națională , ceea ce a dus la scăderea prețurilor. Există de asemenea disponibilități mari pentru export, unele dintre întreprinderile poloneze numărându-se acum printre giganții europeni.
Între 2007 și 2014 valoarea exporturilor poloneze s-a dublat.
După ce a avut o creștere medie de 4,1% între 2003 și 2013, țara a înregistrat o creștere de 3,4% în 2014 iar previziunile pentru 2015 sunt similare.
Întreprinderile mici și mijlocii au beneficiat și ele de fonduri europene.
Presa dă exemplul întreprinderii Sil Polonia, cu specific informatic (rețele și sisteme) care număra 200 de angajați. Întreprinderea a prezentat un proiect de dezvoltare (lucrat într-un an de zile) și a beneficiat de 7 milioane de euro din fonduri europene pentru recrutare de ingineri . S-au efectuat controale regulate asupra dezvoltării proiectului și s-a operat o asociere cu Sil France . Mica întreprindere a realizat anul trecut o cifră de afaceri de 60 de milioane de euro, lucrând pentru firme mari din Europa sau de pe alte continente. Acum întreprinderea are 1 800 de angajați, dintre care 800 au fost angajați anul trecut, iar până la sfârșitul anului se vor mai angaja 500 de persoane. O echipă de 50 de recrutori caută personal calificat în afara Poloniei, în Ucraina, în Africa sau în Franța.
Cercetarea și dezvoltarea – în centrul atenției
Inovația este considerată tema centrală a competitivității poloneze, care se pregătește deja pentru perioada în care nu va mai beneficia de fonduri europene.
Cercetarea și dezvoltarea vor primi fonduri sporite (12,5 miliarde de euro în 2020). Cu cât proiectul este mai novator, cu atât are mai multe șanse de a fi finanțat. De asemenea se cere dovada experienței în domeniu. Cooperarea cu universități științifice constituie un avantaj. Se urmărește de asemenea punerea pe piață a rezultatului cercetării .

Se acordă atenție tuturor proiectelor care favorizează competitivitatea, cum sunt inovația și performanța de mediu ridicată
Pentru că se dorește o dezvoltare durabilă, adică una care să nu distrugă resursele naturale și mediul înconjurător. 
În schimb societatea are două obligații: să cumpere active noi (în afară de cazul în care e vorba despre o întreprindere mică sau mijlocie) și să-și mențină investiția pe cel puțin cinci ani (3 ani pentru IMM).

Câtă deosebire față de ceea ce se petrece la noi!

E suficient să comparăm evoluția PIB din Polonia cu datele din România. Dacă în 1990 PIB-ul Poloniei era cu doar 50% mai mare decât al României, acum este de 2,75 ori mai mare ! 
*****************************************************************************************************************
14.11.2015
Ceea ce era de asteptat, s-a intamplat:
Polonia refuza sa primeasca migranti.
Doar ca a anuntat asta exact in momentul de dupa atentatele din Franta, adica in momentul in care aceasta decizie este explicabila prin insasi desfasurarea evenimentelor.
Dupa atentatele de la Paris, Polonia nu considera ca e posibil din punct de vedere politic sa respecte acordurile europene de relocalizare a imigrantilor, a declarat astazi (sambata 14.11.15)  Konrad Szymanski, viitor responsabil cu Afacerile europene in guvernul in curs de formare la Varsovia. 

sâmbătă, 8 iunie 2013

Regionalizarea Romaniei vazuta de la Uniunea Europeana

UE ne avertizează că regionalizarea nu va aduce noi fonduri europene României

Preşedintele Institutului pentru Regiunile Europei, Franz Schausberger a publicat în ziarul austriac Wiener Zeitung, un articol intitulat “Ploaia caldă a banilor europeni nu vine de la sine”.
Acolo se spune negru pe alb că: 

Reorganizarea administrativ-teritorială a României nu va aduce automat o absorbţie mai mare a fondurilor europene. 



miercuri, 13 februarie 2013

Circuit turistic pe lacurile Floreasca si Tei din Capitala, cu fonduri europene

Circuit turistic pe nişte bălţi împuţite?

Cum era înainte?

Ştrandurile din jurul lacurilor Bucureştiului aveau o îndelungată tradiţie. Erau Ştrandul Floreasca 1, Floreasca 2, ştrandul MAI, ştrandul Snagov, ştrandul Străuleşti, ştrandul Griviţa, ştrandul Băneasa, ştrandul Bordei, ştrandul Tei, ştrandul Telefoanelor,  (cum era denumit în popor), ştrandul MApN şi alte ştranduri mai mici. Vaporaşe asigurau traversarea. Toată lumea înota în lacuri. Copiii sau cei care nu ştiau să înoate aveau bazine cu apă mică amenajate pe marginea lacurilor, tot cu apă din lac, cu care comunicau liber, despărţitura fiind permeabilă pentru apă. Apa adâncă era semnalizată cu geamanduri şi erau bărci cu salvatori care asigurau asistenţă înotătorilor. Erau plaje mari, cu nisip, dar şi zone umbrite de copaci. Erau şi terenuri de volei, ori se putea juca volei pe iarbă, în cerc, la umbra copacilor. Se puteau închiria bărci sau hidrobiciclete, iar pe maluri, în incintele ştrandurilor erau braserii sau chioşcuri unde se putea mânca sau de unde se puteau cumpăra băuturi răcoritoare sau bere (la restaurant şi vin, desigur, la masa). Nu se făcea comerţ ambulant şi nu erau magazine sau chioşcuri care să vândă lucruri fără legătură cu activitatea de ştrand.  Erau însă  fântâni ţâşnitoare, de unde oricine putea să bea apă potabilă. Nu se făceau grătare pe cont propriu. Intrarea la ştrand era contra unei sume foarte modeste, aşa că orice copil, tânăr sau pensionar putea să aibă acces fără probleme.

Ștrand de „pe timpuri”

Ce vedem acum?

O baltă împuţită, pe malurile căreia numeroase pancarte avertizează că scăldatul e interzis, apa fiind contaminată. Ştrandurile sunt abandonate, oferind imagini dezolante. Pe malurile lacurilor, însă a proliferat construirea de case particulare. Există o legătură între aceste fenomene? La prima vedere nu, dar de fapt , da!
Nu v-aţi mirat de abundenţa anunţurilor de pe stâlpii din Bucureşti pentru forarea de puţuri de mare adâncime? Multe anunţuri înseamnă şi că există mulţi clienţi. Sau, cel puţin, au fost... De ce vor aceştia să aibă puţuri de mare adâncime? Doar ca să aibă apă potabilă? Un inginer instalator m-a lămurit: păi, ca să deverseze apa uzată ce merge de obicei la canalizare, în apa freatică! Cum aşa? Păi, cei care îşi fac vile în zone fără canalizare nu doresc să finanţeze o reţea de canalizare în zona lor. Pentru autorizaţie, declară că îşi vor face haznale vidanjabile, şi chiar îşi fac. Numai că vidanja nu va poposi niciodată acolo! De ce? E simplu: un puţ forat în fundul haznalei asigură deversarea ei în apa freatică!
Ce contează că asta e un act criminal, care distruge iremediabil apa freatică ? Ce contează că am ajuns ţara cu apele cele mai poluate din Europa? Reţeta e valabilă şi pe la ţară, pe acolo pe unde noii îmbogăţiţi îşi fac case de vacanţă cu tot comfortul. Nimeni nu îi controlează, nimeni nu pedepseşte cu ani grei de puşcărie astfel de fapte, aşa cum ar fi normal şi cum se întâmplă în alte ţări. Dacă cineva vrea să facă, de exemplu, o grădiniţă sau o şcoală la ţară declară că va folosi apă potabilă îmbuteliată, pentru că se ştie din start că apa din fântânile satului sau din puţurile ce s-ar fora nu e potabilă! (Că lumea o bea, asta e altceva, nimeni nu a făcut analiza, dacă sătenii se îmbolnăvesc...n-au avut noroc!).
Dar există şi varianta grosieră, adică deversarea  a conductei direct  în lac. Ce contează că ţi-ai făcut casă pe malul lacului ca să ai un mediu înconjurător sănătos? Tot ce contează e că nu mai plătesc vidanjarea! Şi am şi impresia că sunt jmecher!
Iată ce zoaie se scurge în lac şi de ce e interzis înotul în lac:








Iată ce a rămas acum din ştrandurile de altă dată:

 
 


Ce se va face acum, cu bani europeni?

"Piste pentru biciclete cu o lungime de 4.410 m, un loc de joacă pentru copii , cinci posturi de salvamar, o sală polifuncţională cu  o capacitate de 360 de locuri, precum si două amfiteatre cu cate 240 de locuri fiecare.

De asemenea, circuitul turistic va include şase debarcadere, cinci platforme pentru activităţi culturale şi de agrement, 12 debarcadere pentru ambarcaţiuni mici de agrement şi ambarcaţiuni turistice, trei pavilioane pentru activităţi culturale şi agrement si trei piscine destinate agrementului."



Ce observăm? Nu se intenţionează igienizarea lacurilor, pentru a le face utilizabile pentru înot! 


Nici un cuvânt despre asanarea lacurilor. Ele nu vor redeveni propice pentru înot, aşa cum ar fi normal!
Puzderia de ştranduri de altădată va fi înlocuită cu doar trei piscine, realizate pe o insulă artificială, deci prin micşorarea suprafeţei de lac. Majoritatea activităţilor de agrement s-ar desfăşura la suprafaţa apei, în bărci sau hidrobiciclete, pe care doritorii de agrement le vor conduce pe balta pestilenţială infestată cu materii fecale. Halal agrement! Nici vorbă de scăldat din barcă. Ce te faci, însă, dacă cineva cade în mod accidental în apă? Sigur, vor fi nişte posturi de salvamar, care - sperăm- îi vor salva de la înec pe nefericiţi. Dar de infecţie cine îi va salva? Salvatorii vor fi şi ei în pericol...

Să nu uităm faimoasa telegondolă!

"Traseul telegondolei este gândit să înceapă de la Lebăda şi să se termine în Herăstrău trecând peste lacurile Pantelimon, Plumbuita, Dobroieşti, Fundeni, Tei şi Floreasca."

Da, asta e ceva mai departe de balta împuţită. De departe, se va vedea doar culoarea dubioasă. 
Dar plaja pe malul lacului? Dar inotul în lac? 
---------------------------------------------------------------------

Alta informatie utila:

Cum vorbesti cu un operator la *222 la Vodafone

Incercaţi combinaţia următoare:
1330

Primul '1' este 'factură şi servicii', iar ultimul '3' este pentru servicii active pe cont. Dacă intercalează tot felul de reclame în meniu, trebuie să le ascultaţi şi să apăsaţi tasta corespunzătoare pentru a sări peste ele.  

duminică, 10 februarie 2013

Putem folosi, în sfârşit, banii europeni?


Europa nu va creşte cu forţa tratatelor. Ea se va dezvolta direct în inima cetăţenilor, sau va fi sortită eşecului ”.                                                                  Konrad Adenauer.


Europa şi România


Problema cea mai preocupantă pentru România în vederea integrării europene rămâne cea a absorbţiei fondurilor comunitare, în ciuda unei relative ameliorări în 2010.
 Cu 20% din plăţi efectuate în august   2012, România continuă să fie pe ultimul loc în privinţa absorbţiei fondurilor europene, mult în urma Bulgariei şi Italiei (media în UE fiind de 33%). 
România era teoretic excedentară cu 2011 cu 4,1 miliarde  €. 
Asta doar în teorie, fiindcă în practică aceste fonduri puse la dispoziţia noastră de UE nu au fost consumate de România.   La 31 octombrie 2012 România avea un indice de absorbţie de numai 9,72% şi a fost aproape de a deveni un contribuitor net al UE în 2010 (adică să plătească la UE mai mult decât să primească) , rămânând totuşi pe plus doar fiindcă mai era un rest din fondurile de preaderare cuprinse în proiecte aflate în derulare. 


Care va fi situaţia pe următorii 7 ani?


În linii mari, România a obţinut  21,8 de miliarde de euro fonduri de coeziune (autostrăzi, căi ferate, mediu, resurse umane etc), faţă de 19 miliarde cât a avut până acum, şi 17,5 miliarde de euro pentru agricultură (10 miliarde pentru plăţi directe ale subvenţiilor şi 7,1 miliarde pentru proiecte de Dezvoltare Rurală, de la drumuri judeţene la ferme pentru tineri) faţă de 13 miliarde, cât poate accesa în prezent. Plus posibilitatea de a accesa alte câteva programe gestionate însă direct de Comisia Europeană, fără intervenţia guvernului.
Datele finale arată o creştere a fondurilor europene pentru România de la 33,5 de miliarde de euro (2007-2014) până la 39,8 miliarde (2014-2020).
Aceste sume nu sunt încă bătute în cuie, căci bugetul UE urmează a fi supus votului Parlamentului european
Pe lângă câştigul direct, Bruxelles oferă posibilitatea şi pentru câştiguri indirecte.
,La Bruxelles s-au luat alte câteva decizii care, în practică, pot cântări mai mult decât sumele mari aflate deocamdată numai pe hârtie.
- Cofinanţarea în proiectele cu fonduri structurale şi de coeziune, în care intră, de exemplu autostrăzile, creşte de la 75% la 85%, ceea ce face ca statul să contribuie cu numai 15%;
- Prefinanţarea aceloraşi proiecte (adică banii pe care UE îi dă în avans) va fi de 4% - de la 2% cât se prevăzuse iniţial - în cazul ţărilor care au avut în 2010 acord cu FMI, cum e şi cazul României;
- TVA eligibil, cu alte cuvinte rambursat de către Comisia Europeană la bugetul de stat, ceea ce poate însemna, din estimările Ministerului de Finanţe, un avantaj de 2 miliarde de euro.
- Proiectele de Dezvoltare Rurală rămân cofinanţate în proporţie de numai 75% de UE, dar vor avea asigurată o prefinanţare de 4%;
- Aşa numitul "top-up" de 10% - Ţările care vor semna un acord financiar cu FMI sau cu CE vor primi cofinanţare de 85% pentru proiectele de Dezvoltare Rurală şi 95% pentru Coeziune, urmând să contribuie de la bugetul de stat cu doar 15%, respectiv 5% din valoarea totală;
- Flexibilitatea - UE lasă la latitudinea guvernului decizia de a "muta" până la 25% din fonduri de la un program la altul;
- Regula "n+3" - dă posibilitatea ţărilor membre să cheltuiască banii, o dată prinşi în proiecte acceptate, încă trei ani după încheierea exerciţiului bugetar, adică până în 2023. Pentru România şi Slovacia, Consiliul European a cerut Comisiei "să exploreze soluţii" ca această regulă să se aplice şi pentru actualul buget, pentru a nu pierde şi mai mult din fondurile europene.
Marele câştig a fost însă eliminarea legăturii automate dintre rata de absorbţie a fondurilor şi finanţările viitoare, prevătute în prima variantă de buget a lui van Rompuy.
Problema este: cât vom reuşi să încasăm din cele 40 de miliarde?
Cu acelaşi ritm de absorbţie, am avea doar 5 miliarde de euro, pe lângă plăţile directe, din cele 40, în şapte ani. După ce că s-au decontat efectiv sume mult mai mici decât cele prevăzute, o parte a trebuit să fie returnate ca urmare a depistării de fraude.
Programele Transporturi şi Competitivitate sunt de altfel blocate pentru o perioadă încă nedeterminată.
Comisarul european pentru dezvoltare regională, Johannes Hahn, a spus ieri (sâmbătă 9 febr.) că anul 2013 este crucial pentru România , care ar trebui să absoarbă în acest an 5 miliarde de euro, bani proveniţi din fonduri structurale, pentru a se evita pierderea acestei sume. În proiectul bugetului de stat, la rubrica investiţii,  sunt prevăzute 7,5 miliarde, din care 2 miliarde ar trebui acoperite prin atragerea fondurilor europene, dupa cum a explicat premierul român.

Ultima speranţă: ajutor de la specialiştii europeni

La ultimul Consiliu European, preşedintele Comsiei, Jose Manuel Barroso, s-a oferit să trimită în România funcţionari de la Bruxelles - câţi va fi nevoie- "să asiste" autorităţile de management care gestionează banii europeni. 
Suspiciunile europenilor vizează mai ales corupţia, dar şi slaba pregătire din instituţiile de la Bucureşti.
Update 13 martie 2013
Parlamentul European nu a votat proiectul de buget !





sâmbătă, 9 februarie 2013

Buget de criza in Europa


Europa a adoptat un buget diminuat

Europa,minată de criză, a adoptat un buget de austeritate pentru următorii 7 ani, pentru prima dată în istoria ei.


Ţările care au cerut reduceri severe ale cheltuielilor, cum sunt Marea Britanie, Germania şi Olanda şi-au impus punctul de vedere, deşi Franţa şi Italia aveau altă viziune. 
Preşedintele Consiliului european, Her­man Van Rom­puy a propus un plafon de 960 miliarde de euro pentru creditele de plăţi şi cheltuieli efective pentru cei şapte ani ce urmează de 908 miliarde de euro. 
Asta corespunde cu o scădere cu 3% din buget faţă de cei şapte ani anteriori.
Au fost găsite, totuşi, unele măsuri de compensare prin direcţionarea către UE a amenzilor  aplicate şi a  a creditelor necheltuite , care până acum se întorceau la statele contributoare. 

Două principale direcţii politice ale UE au fost cruţate. 

Dacă sumele pentru agricultură şi pescuit, de aproape 373,5 miliarde de euro sunt diminuate cu 47,5 miliarde faşă de perioada de 7 ani anterioară, totuşi ele au crescut cu 1,25 miliarde de euro faţă de previziunea din noiembrie. De aici, Franţa va avea un bonus de un miliard pentru a ajuta dezvoltarea rurală, iar Italia va avea 1,5 miliarde.   Noi ce luăm de aici? Pescuit nu mai avem, dar agricultură ar mai fi...

Fondurile de coeziune pentru regiunile cele mai defavorizate, unde ne situăm şi noi, au obţinut 4,5 miliarde suplimentare.


România a obţinut cea mai mare creştere procentuală a bugetului, fiind una din puţinele ţări care au creştere bugetară. Creşterea este de 18%. 

România ar putea obţine fonduri UE de peste 43 de miliarde euro în 2014-2020 - în care în perioada 2007-2013, România a avut alocate 33 de miliarde de euro, din care am reuşit să folosim doar 16,51%.

Problema noastră este, însă, că noi nu reuşim să absorbim aceste fonduri prin prezentarea de proiecte eligibile. Iar corupţia dovedită a făcut să fim nevoiţi să returnăm o mare parte din fonduri. Avem impresia că aceşti bani sunt veniti pe " de-a moaca", aşa că pot fi irosiţi. Nimic mai fals! De fapt am făcut mari sacrificii ca să-i obţinem şi sunt singurii bani de care dispunem pentru investiţii, aşa că ar trebui să fie cheltuiţi cu cea mai mare chibzuinţă!

Jose Manuel Barroso s-a oferit să transfere "un număr suficient de oameni" să lucreze direct pe programe cu România.

 Ar trebui să profităm de acest lucru, pentru că el ar putea să facă, într-adevăr, diferenţa între absorbţia dezastruasă de până acum şi ceva mai acătarii, în sfîrşit!

Un nou fond pentru angajarea tinerilor va primi vreo şase miliarde. Dar avem şi noi mulţi tineri şomeri: se va face ceva ca să beneficiem şi noi de aceste fonduri?
Au fost reduse în schimb cu 10 miliarde fondurile pentru infrastructuri, iar funcţionarii de la Bruxelles vor primi cu 1,5 miliarde mai puţin.
Bugetul urmează să fie aprobat (sau nu) de Parlamentul european, al cărui preşedinte-Mar­tin Schulz.-este sceptic în această privinţă. Martin Schulz declarat joi: «Dacă adoptaţi aceste angajamente, care sunt considerabil mai mari decât plăţile, veţi creşte deficitul şi cred că este inacceptabil. Sunt stupefiat că nimeni nu ia asta în serios în considerare.» El a spus chiar că va fi un vot cu buletine secrete al deputaţilor europeni.

Ajutorul alimentar, salvat dar redus
Se va acorda un ajutor de 2,1 miliarde de euro (faţă de 3,5 miliarde în cei şapte ani precedenţi) pentru a distribui celor lipsiţi de mijloace o parte din surplusul agricol comunitar ( programul PEAD).
La nivel naţional, programul PEAD, prin care sunt distribuite alimente persoanelor cu venituri reduse, este coordonat de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, iar la nivelul Capitalei de către Direcţia Generală de Asistenţă Socială a Municipiului Bucureşti (DGASMB). 
În România, în 2010, au beneficiat de acest program peste 2,8 milioane de persoane - pensionari, persoane fără venituri sau cu venituri foarte mici, persoane cu handicap.