Citrice tratate

Cu ce se tratează  citricele din supermarket?

Cât costă de fapt poluarea aerului

În Franţa, poluarea aerului costă peste 800 de milioane de euro pe an, în cheltuieli de sănătate.
Comisariatul general al dezvoltării durabile din Franţa a publicat concluziile unui studiu făcut asupra cheltuielilor impuse de tratarea bolilor aparatului respirator imputabile poluării aerului.

Consultaţie gratuită cu biorezonanţă magnetică

Dispozitive pentru tratarea tuturor bolilor.

Un prieten a primit un telefon de la o persoană necunoscută, reprezentantă a unei "firme elveţiene cu sediul la Arad", "firmă cu o activitate de 15 ani în domeniu",  ce i-a propus o consultaţie gratuită  şi efectuarea a 16 analize la un aparat cu biorezonanţă magnetică, tot gratuit.

Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat

Se mai respectă Constituţia la noi?

ARTICOLUL 34: Dreptul la ocrotirea sănătăţii     

          (1) Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat.     

(2) Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice.     

(3) Organizarea asistenţei medicale şi a sistemului de asigurări sociale pentru boală, accidente, maternitate şi recuperare, controlul exercitării profesiilor medicale şi a activităţilor paramedicale, precum şi alte măsuri de protecţie a sănătăţii fizice şi mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii

Vedem că din ce în ce mai mult dreptul la ocrotirea sănătăţii a devenit garantat doar în funcţie de mărimea veniturilor. Adică, este garantat doar pentru cei cu venituri mari.
De aceea se spune oare, că nu mai e bună actuala Constituţie?

Lelea Safta - confirmată de medici !

O serie de sfaturi din batrani ce ne pot fi utile

Poluarea apei potabile la fracturarea hidraulica

O imagine face mai mult decât multe cuvinte

Este de remarcat că, în medie, pentru o fracturare hidraulică sunt necesari intre 15 000 si 20 000 m3 de apă. De aceea este obligatoriu să fie stabilite din timp sursele potențiale de apă pentru aceste fracturări. După operațiunea de fracturare hidraulică, apa folosită în proces, revine la suprafață o dată cu extracția gazelor și, de aceea, operatorii trebuie să posede resursele tehnice specifice pentru a gestiona aceste volume fară să producă poluarea surselor de apă existente.

Forajul acestor sonde se execută din paduri multi-sonde, din care se sapă pentru fiecare sondă o secvență de găuri / secțiuni sau faze de foraj, consolidându-se cu coloane metalice cimentate (după caz).

Deschiderea coloanei de producției către stratul productiv este asigurată fie prin perforare cu diferite sisteme și tehnologii de perforare, fie prin deschiderea hidraulică a unor fante de comunicare (porturi) cu care coloana de exploatare a fost prevăzuta inițial, dacă această coloană nu este cimentată. În continuare se pompează un amestec de apă, propant (nisip sau diferite substanțe ceramice granulare) și alte substanțe cum ar fi inhibitori de coroziune, reducători de frecare etc, creându-se astfel o rețea de fracturi în jurul coloanei de exploatare. Cum drenurile orizontale pot ajunge și la 2500-4500 m lungime, fracturarea se execută în trepte sau intervale de fracturare. Astăzi, în industrie s-a ajuns și pînă la 50 de astfel de trepte de fracturare. 

Riscuri generate de exploatarea hidrocarburilor de șist si/sau matrice densă

(conform https://www.upg-ploiesti.ro/sites/default/files/doctorat/RADACINA%20DAN%20Rezumat%20Teza.pdf)

Riscurile generate de exploatarea acestor hidrocarburi constituie un subiect actual și se pare că reprezintă un „document permanent” pe masa guvernelor, agențiilor de specialitate, grupurilor ecologice și, bineânteles, un subiect de gândire major pentru opinia publică. Practica a demonstrat că o sondă „clasică” neexecutată corect poate induce mai multe riscuri decat o sondă pentru exploatarea hidrocarburilor neconvenționale. Există cateva elemente definitorii în modul în care pot fi depistate riscurile, modul în care sunt contabilizate, raportate și reduse prin măsuri specifice. Din nefericire, operatorii petrolieri în marea lor majoritate și indiferent de zona geografică și legislația în care operează, nu au ținut cont de o serie de factori definitorii precum: • verificarea condițiilor pre-existente de suprafață și subterane pentru locațiile/ padurile de foraj și vecinătățile acestora; • monitorizarea permanentă a condițiilor pre-existente pe durata ciclului de viață a sondelor în discuție; • aplicarea legislațiilor în vigoare pe bază de date științifice și tehnice colectate prin monitorizare; • implicare și transparență în relațiile cu toate părțile interesate. În mod firesc, o analiză de risc pertinentă înseamnă identificarea riscurilor generate de ciclul de viață al sondei și de aplicarea unei matrice de risc pentru fiecare fază, cu precizarea clară a metodelor de reducere pentru acestea. De remarcat este faptul că majoritatea grupelor de riscuri de mai sus sunt comune pentru forajul și exploatarea hidrocarburilor convenționale, și nu sunt generate neapărat de fracturarea hidraulică.  Degajarea de emisii și noxe în aer. Este un risc comun activității umane legat atât de procesele industriale, cât și de funcționarea motoarelor termice de orice fel. În șantierele de petrol și gaze, aceste riscuri se diminuează prin poziționarea echipamentelor astfel încât gazele emanate să nu fie sub vântul predominant în direcția în care se află colectivitățile umane; se folosesc catalizatori în motoarele cu ardere internă, multe instalații de foraj diesel electrice au convertit generatoarele din acționare Diesel în acționare cu gaz metan. De asemennea, operatorii au pus în practică, pe scară largă, programe de CO2 sequestration (captare), fie prin captare directă și folosirea CO2 –ului în procese industriale, fie prin injecție tehnologică în startul productiv.  Trafic și căi de acces. Acolo unde există sau vor exista condiții de trafic greu, operatorii au pus în practică orare de trafic, îmbunătățirea si consolidarea căilor de acces sau construirea altora noi, udarea căilor de acces de așa manieră încât praful să fie cât mai redus. Această activitate se realizează de obicei cu implicarea și dialogul strâns cu comunitățile locale. Pe de altă parte, forajul de sonde multiple din același pad a redus considerabil impactul asupra mediului.  Fluidele de foraj – detritus 17 Forajul multi-sonde în pad, a favorizat recuperarea și reutilizarea fluidului de foraj, precum și separarea finală, reutilizarea apei de bază sau vinderea fazei țiței. Detritusul rezultat este fie injectat în sonde tehnologice săpate pentru acest scop, fie este tratat la parametrii aprobați, așa încât să poată fi măcinat și folosit în construcția de drumuri, fie este transportat și depozitat în facilitați speciale licențiate pentru acest scop.  Contaminarea pânzei de apă freatică și a apelor de suprafață în cursul operațiunilor. Acoperă mai multe aspecte, respectiv posibilitatea contaminării pînzei de apă freatică în timpul forajului, sau posibilitatea contaminării apelor de suprafață cu fluid de foraj, fluide tehnologice etc. Fapt este că apa freatică trebuie izolată prin coloana de suprafață cimentată în spate complet, și tubată la circa 25 de metri mai jos de pînza de apă freatică. Apoi construcția sondei mai prevede instalarea și cimentarea a una sau mai multe coloane de burlane .Forajul în pânza de apă freatică se realizează exclusiv cu fluide de foraj pe baza de apă. Ca și condiții pre-existente trebuie determinate: existența gazului biogenic care poate contamina natural apa freatică fara legatură cu operațiunile; analiza apei freatice; săparea de sonde piezometrice, determinarea nivelului piezometric și monitorizarea ulterioară a acestuia; existența gazului biogenic sau condiții de creare în ape de suprafață; fauna pre-existenta în apele de suprafață; analiza acestor ape; dinamica în timp etc.  Contaminarea pânzei de apă freatică și a apelor de suprafață în cursul fracturării hidraulice /producției presupune: - monitorizarea continuă a pânzei de apă freatică și a fântânilor existente prin analiză chimică, detectarea de hidrocarburi, apă sărata, produse chimice specifice fracturării; - monitorizarea microseismică a fracturilor în relație cu distanța pînă la pânza de apă freatică; - aceeași practică se recomandă și pentru apele de suprafață; - monitorizarea strictă trebuie aplicată și în timpul producției de hidrocarburi neconvenționale. Este demn de remarcat faptul că un studiu aplicat pe o durată de 16 ani in Texas, investigînd 16000 de sonde fracturate / refracturate nu au reliefat nicio contaminare a pânzei de apă freatică în niciun stadiu al ciclului de viață a sondei - respectiv foraj, fracturare hidraulică, producție [24]. Exxon realizează un studiu de suprafață referitor la acest subiect care acoperă 389000 sonde din Texas (1993-2008) si Ohio (1983-2007), documentînd următoarele: - 0 incidente cauzate / rezultate din fracturarea hidraulică și pregătirea/construcția locației de foraj; - < 0,06% incidente rezultate din manevrarea necorespunzătoare a fluidelor la suprafață; - < 0,05% incidente rezultate la sonde fără proprietar; - < 0,04% incidente rezultînd în timpul operațiunilor de foraj și completare [18]  Zgomot și impact vizual. Există și nu poate fi eliminat în totalitate, dar poate fi redus mult prin utilizarea de paravane fonoabsorbante de eficiență înaltă și prin lucrări de construcție specifice pe pad prin care să se reducă impactul vizual.  Seismicitate indusă. Este încă o problemă de actualitate. Se acuză faptul că fracturarea hidraulică induce / declanșează cutremure. Pe de altă parte, acest tip de seismicitate poate fi legat și de exploatarea zăcămintelor clasice prin injecție de apă. Fapt observat este că aceste seisme apar mai ales în zonele cu falii. Exista studii care pun in evidenta cîteva cazuri de seismicitate notabile: Un eveniment / cutremur atribuit fracturării hidraulice în sonde orizontale Blackpool UK in Aprilie 2011 cu magnitudinea 2,3. Presiunea s-a transmis de-a lungul planelor de stratificație intersectînd o falie instabilă care s-a reactivat prin creșterea presiunii fluidului de fracturare. Un eveniment / cutremur cu magnitudinea de 3,8 petrecut în British Columbia-Canada și care a fost simțit de echipa de fracturare. În perioada 2009-2010 în același areal geografic au avut loc 38 de cutremure cu magnitudini între 2,2 si 3,8.și care au fost generate la fracturări hidraulice la sonde în zone faliate. Cu toate acestea în British Columbia au avut loc 8000 de fracturări hidraulice fără ca seismicitatea să se facă simțită [24]. Seismicitatea poate fi generată sau indusă atunci când stresul sau presiunea din pori promovează alunecarea în lungul unei falii. Este bine să se evite pompările de fluide cu volume mari la mare presiune, direct în / sau aproape de falii active. Totodată, este bine ca operațiunile să se bazeze pe praguri de atenție: - suspendă operațiile dacă magnitudinea > = 4,0; - procedează cu atenție dacă magnitudinea este [2,0; 4,0]; - procedează conform planului dacă magnitudinea < = 2,0. Notă: M < = 2,5: nu sunt resimțite, dar pot fi înregistrate; M = [2,5 ; 4,3]: sunt resimțite și provoacă pagube minore sau 0; M > 4,3: sunt resimțite și pot provoca pagube [18] 18  Emisia de gaz metan Există patru surse majore de emisie CH4 în activitatea de explorare, producție si transport: • emisii fugitive apar prin scurgeri de gaz la ventile, fitinguri, manifolduri, valve datorită coroziunii, uzurii sau a distrugerilor mecanice; • purjări tehnologice în atmosferă în fazele de testare, curgere, completare a sondelor, sau la întreținerea unor echipamente; în mod normal aceste ventilări trebuie eliminate complet prin ardere controlata la faclă; • arderi incomplete la faclă datorita condițiilor meteo, calității gazelor etc.; • eliberări accidentale de gaze provenind din conducte, stații de compresoare, tancuri presurizate, sonde cu integritatea afectată Teoretic, toate aceste emisii de metan pot fi controlate și reduse prin implementarea tehnologiilor de captură CO2, prin aplicarea tehnologiilor „verzi” în completarea și fracturarea sondelor, prin aplicarea unor masuri specifice de QHSE, printr-o practica tehnologică de calitate și prin punerea în practică a unui sistem de legi și regulamente corespunzatoare. [25]  NORM - Materiale radioactive care apar natural - Naturally Occurring Radioactive Material [26] Radiația care provine din surse geologice aduse la suprafață, radiația care este emisă de Radon și care în SUA reprezintă 35% din sursele de radiație. În cursul procesului de foraj, NORM poate fi adus la suprafață în detritusul rezultat din procesul de foraj, respectiv mici cantități de Uraniu și Thoriu, de asemeni aceste elemente pot fi aduse la suprafață și prin apa de zăcămînt produsă o data cu țițeiul. Izotopul Radon 222 (produs gazos) care rezultă din înjumătățirea elementului Radium poate fi asociat cu producția gazelor de șist. Cînd NORM apare la suprafață, în detritus, în apă, sau precipitat în anumite condiții, radiația pe care o emite este slabă și nu poate penetra materiale dense cum ar fi oțelul folosit la conducte, tancuri de depozitare, manifolduri, robineți,etc. Problema o reprezintă acumularea în timp de exploatare îndelungat a NORM în tancuri, conducte etc. care la anumite intervale trebuie golite, curățate și inspectate. În orice caz, publicul larg nu are contact în nici un fel cu NORM provenit din industria petrolieră, ci doar personalul operator.  

Margarina

Ce sunt  « grăsimile hidrogenate » ?

Grăsimile hidrogenate sunt obţinute prin încălzirea uleiului  la temperatură foarte ridicată şi adăugarea de hidrogen. Acest procedeu transformă acizii graşi normali în AGT (Acizi Graşi Trans).

Dar ce sunt, exact, acizii graşi trans şi care este efectul lor asupra sănătăţii?

DDT pesticid toxic persistent interzis

DDT                                                                                                

Diclor-Difenil-Tricloretan

Cristale inflamabile incolore, miros caracteristic

H301, H351, H372, H410

Toxic – Dăunător

Un insecticid care a fost folosit din anii 1940 ca un toxic de contact. (Armă chimică)

În 1948,chimistul Paul Hermann Müller a primit premiul Nobel pentru fiziologie sau medicină pentru descoperirea  eficacităţii a DDT – ului ca otravă contra diferitelor insecte.  Eficient şi ieftin, a fost folosit pe scară largă timp îndelungat. Mai târziu s-a constatat că  DDT-ului fiind foarte  stabil chimic, rezultă remanență și efect de acumulare în sol, apoi în alimente și corpul animalelor şi oamenilor.

In decursul timpului s-a constat că unele derivate chimice rezultate prin descompunerea lui cauzează tulburări endocrine, şi s-a vorbit de un efect cancerigen.

În 1962 s-a publicată în SUA cartea Silent Spring , de Rachel Carson, care dovedeşte că pesticidele, mai ales DDT şi PCB (policlorbifenil) otrăvesc în acelaşi timp şi fauna şi mediul, punând de asemenea în pericol sănătatea umană.

Unul dintre efectele vizibile a fost împiedicarea reproducerii vulturilor americani, faimosul vultur cu capul alb, simbolul american, fiind salvat de la dispariţie doar prin reproducere în captivitate .(Ouăle păsărilor deveneau neviabile din pricina acumulării de DDT în şoarecii cu care se hrăneau vulturii şi care mâncau cerealele contaminate). În aceeaşi situaţie s-a găsit şi şoimul pelerin. DDT şi produsele sale de descompunere sunt toxici pentru embrionii păsărilor (probabil şi pentru ai oamenilor) şi strică absorbţia calciului, rezultând ouă cu cochilii moi la păsările răpitoare. La mierle s-au constatat recent efecte asupra sistemului nervos, acestea devenind incapabile să-şi construiască un cuib , să-şi apere teritoriul sau să cânte. DDT este extrem de toxic pentru creveţi, dafnii şi alte specii marine, cu efecte similare asupra peştilor şi amfibienilor. 

În lacuri, timpul de înjumătăţire a efectelor este de  50 de ani, iar în râuri de 28 de zile. Procesul de degradare include volatilizarea . Produsele de descompunere în sol sunt DDE (diclordifenildicloretilena) şi DDD (diclorodifenildicloroetan) , care sunt foarte persistenţi şi posedă proprietăţi fizice şi chimice similare. 

Cum ar fi- adio, dar rămân cu tine                                                

În SUA toate eşantioanele umane de sânge şi de ţesut gras luate în anii 1970 prezentau niveluri detectabile de DDT. După interzicerea folosirii, probele au arătat o concentraţie mai slabă, dar totuşi importantă de DDT. DDT este suficient de asemănător chimic cu unii estrogeni pentru a declanşa răspuns hormonal la animalele contaminate. Nici o anchetă epidemiologică nu s-a făcut asupra oamenilor.   S-ar fi produs şi efecte asupra reproducerii umane (scăderea viabilităţii spermatozoizilor, efecte hormonale feminizante asupra bărbaţilor).

Asta, după ce pe flacoanele cu DDT se scria că este inofensiv pentru animalele cu sânge cald şi era recomandat contra moliilor, puricilor, păduchilor sau ţânţarilor, în case!

S-a constatat moartea păsărilor insectivore şi s-a depistat prezenţa DDT-ului chiar şi în Antarctica, unde, desigur, nu fusese adus de om, ci ajunsese prin curenţii marini.

Toate aceste efecte secundare nedorite au dus în anii 1970 la interzicerea utilizării DDT-ului în țările industrializate.

El a fost interzis inclusiv la noi, în România                                      

Din anul 2004 prin „Convenția de la Stockholm” s-a interzis folosirea lui pe tot globul pentru agricultură.

Totuşi la noi, după 1989, au fost aduşi numeroşi saci cu DDT, căraţi din Germania de către conaţionali mai bronzaţi. Ei vindeau praful ţăranilor la preţ mai mic decât produsele autorizate şi moartea „dăunătorilor” era garantată. Acuma...depinde pe cine considerăm dăunător!

(În Germania produsul era depozitat dar nu fusese distrus pentru că distrugerea e dificilă- şi costisitoare, aşa că dacă cineva lua sacii pe gratis ca să-i ducă în altă ţară se scăpa de ei mult mai ieftin).

Mai este în continuare folosit în ţări tropicale , în cantităţi limitate, pentru combaterea insectelor care sunt vectori ai unor boli transmisibile, ca de exemplu malaria sau tifosul exantematic, considerându-se că mortalitatea mare cauzată de aceste boli este un fenomen mai grav decât efectele dăunătoare ale DDT-ului, deşi mai mult de 200 de grupuri ecologiste, cum ar fi Greenpeace, Physicians for Social Responsibility şi World Wildlife Fund condamnă DDT ca fiind “ o sursă serioasă de pericol pentru om”.

Impactul asupra mediului                                                                          

DDT se concentrează în sistemele biologice, mai ales în grăsimile din acestea şi este un produs nociv cu efecte care se amplifică de-a lungul lanţului alimentar, atingând cea mi mare concentraţie la superprădători, cum ar fi oamenii şi răpitoarele.

Efecte asupra omului                                                                                

Agenţia de protecţie a mediului din SUA a categorisit DDT în clasa B2, deci potenţial cancerigen pentru om, ca şi DDD şi DDE. Un studiu recent al Universităţii Berklez din California arată că după expunerea in utero la DDT, copiii ar avea mai multe şanse de a avea probleme de dezvoltare.

În 1993, doctorul Marz Wolf a publicat în Journal of the National Cancer Institue  un articol ce dovedea o corelare semnificativă între concentrarea de DDT în sânge şi riscurile de cancer la populaţia generală. În Israel s-a făcut o corelare între indicii de cancer la sân şi timpul de declin al DDT-ului şi hexaclorbenzenului, după interzicerea lor.

Un studiu din 1969 asupr unor macaci au dovedit toxicitatea pe termen lung a DDT asupra ficatului şi sistemului nervos central. Grupul de maimuţe a dezvoltat şi tumori maligne, dar ele au fost considerate „prea puţin concludente”.

Femei expuse la vârste fragede la DDT au avut de 5 ori mai multe cazuri de cancer la sân faţă de medie după 40 de ani .

Un articol recapitulativ publicat în The Lancet conchide că s-a dovedit o legătură între dozele (reduse) de DDT folosite în lupta contra malariei , în ţările tropicale şi naşteri sau înţărcări premature. Efectele asupra omului ar fi: dezorganizare endocrină, posibil efect degradant al spermei , asupra menstruaţiei, a duratei sarcinii şi a duratei lactaţiei, rezultând că DDT
"ar putea să se dovedească o intervenţie eficace, ieftină şi durabilă în domeniul sănătăţii publice".(Fireşte, dacă se urmăresc efectele menţionate).

În schimb, studii recente arată că ţânţarii anofeli (cei care răspândesc malaria) au dezvoltat rezistenţă la acest insecticid.  Tare, nu?

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Update 26.08.2013

Alt efect periculos al DDT-ului în cazul slăbirii accentuate

Organismul nu poate procesa această substanţă şi de aceea încearcă să o izoleze depozitând-o în celulele adipoase din corp (în grăsime).
În cazul în care se pierde brusc din greutate, în urma unor regimuri de slăbire, de exemplu, această substanţă poate trece în sânge provocând autointoxicarea organismului, cu efecte dintre cele mai grave, mergând până la deces!

Fenomenul a fost observat în mediul natural din SUA cînd vulturii cu cap alb şi a altor răpitoare înaripate care slăbiseră mult în  iarnă şi au murit ca urmare a intoxicării cu DDT-ul acumulat în corpurile lor. (comunicare televizată de la dr. Menci)

Medicamente expirate la vanzare in farmacii!

Într-ul lanţ de farmacii din Drobeta Turnu-Severin, controale efectuate au depistat medicamente, suplimente alimentare şi vitamine expirate, ce erau puse la vânzare!

Din 20 de farmacii controlate, la 14 dintre ele au fost găsite produse farmaceutice expirate.
În ştirea făcută publică pe 13 martie,  se menţionează că farmaciile cu nereguli aparţin celui mai mare lanţ farmaceutic din Mehedinţi.
Farmaciştii au încercat să spună că medicamentele, suplimentele alimentare destinate copiilor şi vitaminele expirate din februarie nu ar prezenta pericol pentru sănătate!
Prin urmare, ei contestă practic regula de a nu se folosi produse farmaceutice expirate după termenul de garanţie dat de producător.

Cum e cu farmaciile în Franţa?

Asta îmi aduce aminte că, în Fraţa de pildă,( probabil şi în multe alte tări dar eu ştiu doar despre Franţa) este interzisă prin lege existenţa de lanţuri de farmacii!
Un farmacist, neapărat cu doctorat în domeniu, poate deţine o singură farmacie şi este obligat să lucreze în ea nemijlocit. El poate angaja ajutoare, dar nu are voie să lase pe mâna lor farmacia nici pentru câteva zile, chiar dacă ajutoarele ar fi tot farmacişti cu doctorat. El poate pleca, totuşi, în concediu de pildă- doar după ce a anunţat Ordinul Farmaciştilor că va lipsi un număr de zile, timp în care, pe bază de contract, gestiunea este preluată de un alt farmacist cu doctorat şi membru al acelui ordin al Farmaciştilor. Astfel, farmacistul respectiv răspunde nemijlocit pentru orice neregulă ce s-ar putea constata în farmacia lui. Iar farmaciile vor aparţine numai unor farmacişti calificaţi şi nu unor oameni de afaceri care ar putea- eventual- să privească fără discernământ unele aspecte ale activităţii de farmacist.

Cardul de sanatate

Cardul - posibilă sursă de fraude cu medicamente ?

DE CE PACIENŢII NU AU ACCES LA DATELE MEDICALE?

Ni se spune că vom avea carduri de sănătate, pe care se vor trece( -sau nu-:-) datele stării noastre de sănătate.

Înţeleg că pe card vor fi trei feluri de informaţii:

• Faptul că posesorul este asigurat, cu cotizaţia la zi (sau nu -eventual)
• Date medicale cu risc vital ale pacientului 
• (Opţional, cu acordul pacientului): persoanele de contact în caz de urgenţă, grupa sanguină, acordul de a dona organe (dacă pacientul şi-a dat acest acord), bolile cronice şi alergiile depistate. (păi HG 900 spune că şi acestea intră la datele obligatorii)

Cum ne-am obişnuit şi în alte ocazii, asupra acestui card plutesc numeroase neclarităţi.

1. Cardul e obligatoriu de la 1 ianuarie 2013, conform cu HG 900/2012. Dar nici vorbă să-l avem deja, deşi ar fi trebuit să fie eliberat până la sfârşitul lui 2007,ci abia se discută cine să treacă datele pe el! În HG 900 se spune că acest card se va distribui de la intrarea în vigoare a Hotărârii, adică de la 10.09.2012. Testarea funcţionalităţilor lui (componenta informatică) se va începe tot atunci (!). Deci, se distribuie carduri fără a fi testat softul. Grozav! Dar cine verifică dacă nu s-au strecurat greşeli?
2. În HG 900 se stipulează că medicii de familie au obligaţia de a insera datele prevăzute în art. 331 din Legea nr. 95/2006. Medicii spun, însă, că aceste date ar trebui să fie trecute de Casa de Sănătate. Păi ce, HG-ul e obligatoriu? Probabi că nu....

ART. 331a fost  modificat la 14 Ian 2011:
(1) Informaţiile minime care pot fi accesate de pe cardul naţional de asigurări sociale de sănătate sunt următoarele:
a) numele, prenumele, precum şi codul numeric personal ale asiguratului;
b) codul unic de identificare în sistemul de asigurări sociale de sănătate;
c) numarul de identificare al cardului naţional de asigurări sociale de sănătate.
(2) Pe cipul cardului naţional de asigurări sociale de sănătate vor fi înregistrate informaţiile minime prevăzute la alin. (1), precum şi următoarele informaţii:
a) diagnostice medicale cu risc vital şi boli cronice;
b) grupa sanguină şi Rh;
c) acceptul exprimat, în timpul vieţii, pentru prelevarea de organe, ţesuturi şi celule, după deces;
d) medic de familie: nume, prenume, date de contact.
(3) Diagnosticele medicale cu risc vital şi bolile cronice care vor fi înregistrate pe cipul cardului national de asigurări sociale de sănătate se stabilesc prin ordin comun al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui CNAS. (deci încă nu se ştie care vor fi?)
(4) Pe cardul naţional de asigurări sociale de sănătate, datele medicale se înregistrează separat de datele administrate, iar accesul la acestea se face numai de persoane autorizate în acest scop**. (Între aceste persoane nu este şi posesorul cardului! Adică, duce, măgarul, nu ştie ce duce, o hârtie de la primărie!)

         3. Se spune că încărcarea datelor personale ale bolnavilor ar fi opţională. Care anume date ar fi opţíonale, nu se ştie.  

         4. Cei care au acces la datele de pe cipul cardului sunt doar CNAS şi medicii. Dar pacientul? De ce nu poate pacientul să vadă date înscrise, pentru a verifica la rândul lui dacă sunt corecte? Pacienţii ar putea vedea datele înscrise doar făcând o cerere scrisă autorităţilor. E normal? Am văzut în mai multe rânduri date greşite înscrise în fişele medicale. Unele, cu urmări grave. De ce nu pot pacienţii să aibă acces la propriile lor date medicale?

Dacă eşti internat în spital, nu poţi vedea fişa medicală. Dacă întâmplător pui mîna pe ea, eşti imediat admonestat: nu ai voie să te uiţi acolo! De ce? Pentru că ai putea vedea că ţi s-a făcut o transfuzie care nu a avut loc, sau că ţi s-au dat medicamente pe care nu le-ai văzut?

Nu poţi vedea nici fişa de la medicul de familie. Cu totul întâmplător, dacă cineva îi ţine locul medicului de familie, poţi afla cu surprindere că ai nişte boli de care habar n-aveai. Şi pentru care nu ai primit tratament. Sau...ai primit, dar nu ştii ....
Citim în presă că deja s-au făcut fraude cu medicamente eliberate-chipurile- unor persoane ce beneficiază de gratuităţi, cînd de fapt persoanele respective nici n-au văzut medicamentele! Cu noul card, acest lucru va deveni frecvent, dat fiind că pacientul nu va şti niciodată ce s-a scris pe cardul lui!
Tot întâmplător am aflat după 6 ani că fiul meu figura ca fiind vaccinat contra rujeolei, când de fapt ştiam sigur că nu a fost vaccinat. Îmi amintesc figura încurcată a asistentei cînd dusesem copilul să fie vaccinat...mi-a spus că acum se vaccinează alt lot de copii...ele scriseseră deja că l-au vaccinat! Iar peste 6 ani a făcut o rujeolă cu complicaţii foarte periculoase...

Dacă am avea acces la fişele medicale, astfel de lucruri nu s-ar mai întâmpla. Şi poate că lucrurile ar merge mai bine.

Pot fi greşeli neintenţíonate. Să ne gândim puţín la medicul (uneori în vârstă), care nu a mai inscripţionat până  acum carduri, dar acum trebuie să inscripţioneze câteva mii! Va vrea să scape de corvoadă cât mai repede, desigur. Va fi obosit, enervat, frustrat că e silit să facă altceva decât meseria lui. În aceste condiţii, desigur că poate greşi. Dacă ţi-a trecut altă grupă sanguină? Dacă ai nevoie de o transfuzie şi mori din pricina acestei greşeli?

5. Nu ni se spune dacă acest card va putea funcţiona şi precum CARD EUROPEAN DE SĂNĂTATE, adică dacă va putea fi folosit şi în călătoriile din străinătate în condiţiile în care poate fi folosit acum acel card.

**(1) Entitatile care au acces la informaţiile înscrise pe cardul naţional sunt:
a) Casa Nationala de Asigurari de Sănătate şi casele de asigurari de sanatate, prin personalul autorizat in acest scop, au acces la datele mentionate la art. 331 alin. (1) si (2) din Legea nr. 95/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, cu exceptia editarii datelor medicale pe cipul cardului national;
b) medicul de familie la care este inscris asiguratul are acces la editarea datelor medicale inscrise pe cipul cardului national, precum si la citirea datelor inscrise atat pe cardul national, cat si pe cipul acestuia;
c) medicii specialisti, altii decat medicii de familie mentionati la lit. b), au acces numai la citirea datelor inscrise pe cardul national, respectiv cipul acestuia;
d) furnizorii de dispozitive medicale si furnizorii de medicamente, prin intermediul cardului national, vor realiza doar identificarea titularului cardului national in vederea eliberarii prescriptiilor medicale sau a dispozitivelor medicale
(2) Pentru exercitarea drepturilor prevazute de Legea nr. 677/2001 pentru protectia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date, cu modificarile si completarile ulterioare, asiguratii, titulari ai cardului national, adreseaza o cerere scrisa entitatilor mentionate la alin. (1), care vor transmite, in mod gratuit, informatiile solicitate, in conditiile legii
(3) Casa Nationala de Asigurari de Sanatate, casele de asigurari de sanatate, furnizorii de servicii medicale, medicamente si dispozitive medicale, precum si institutiile implicate in implementarea cardului national au obligatia de a respecta prevederile Legii nr. 677/2001, cu modificarile si completarile ulterioare

Chiar zilele acestea aflăm că s-au decontat în mod fraudulos de la Casa de sănătate analize fictive de circa 500 000 de euro! Asta în condiţiile în care pentru analizele reale se pun tot felul de piedici: analize gratuite doar o dată pe an, într-un număr cât mai mic etc. 
Acum, încă se mai pot face astfel de verificări, dar dacă doar medicul de familie şi Casa de Sănătate vor avea acces la card, adio verificare!
---------------------------------------------------------------------

Alta informatie utila:

Cum vorbesti cu un operator la *222 la Vodafone

Incercaţi combinaţia următoare:
1330

Primul '1' este 'factură şi servicii', iar ultimul '3' este pentru servicii active pe cont. Dacă intercalează tot felul de reclame în meniu, trebuie să le ascultaţi şi să apăsaţi tasta corespunzătoare pentru a sări peste ele. 

Boala de sezon

RĂCEALA

Cum prindem răceala?

Când temperatura corpului trece de 37°C (febră), când îţi curge nasul, te simţi ameţit şi fără vlagă şi simţi o durere în gât… atunci ştii că te-a prins răceala.
Toate cele prezentate mai sus sunt doar simptome care îţi indică faptul că ai răcit, însă te-ai întrebat vreodată ce se întâmplă în interiorul organismului când eşti răcit?
Ce se întâmplă în corpul tău când eşti răcit?
Totul începe în momentul în care un organism microsopic (bacterie, virus, fung etc.) reuşeşte să depăşească bariera sistemului imunitar (fie din cauza frigului, fie din cauză că am intrat în contact cu cineva bolnav) şi reuşeşte să se instaleze în organismul nostru – rezultând o infecţie.
Drept urmare corpul nostru îşi mobilizează mai tare sistemul imunitar pentru a lupta cu „invadatorii”.

Cum se luptă sistemul imunitar?

Când organismele patogene (invadatorii) stimulează activitatea sistemului imunitar, se eliberează o substanţă numită pirogen endogen, care trasmite un semnal creierului prin care îi comandă să ridice temperatura la peste 37°C – iar atunci spunem că avem FEBRĂ.
Când temperatura este la peste 37°C au loc 3 fenomene:

1. Celulele sistemului imunitar(leucocitele) devin mai eficiente – le creşte capacitatea de a neutraliza micorbii.
2. Creşte cantitatea de interferon din corp – o categorie de proteine naturale produse de sistemul imunitar, care au acţiune antivirală şi anticanceroasă.
3. Se împiedică dezvoltarea şi înmulţirea bacteriilor şi virusurilor, deoarece majoritatea dintre ele nu pot supravieţui şi nu se pot înmulţi la o temperatură de peste 37°C.
Toate acestea se întâmplă atunci când organismul îşi urcă temperatura la peste 37°C.
Aşadar observăm că febra este un mecanism de apărare al sistemului imunitar împotriva invadatorilor.

Pe lângă aceste 3 simptome, când avem febră, experimentăm o serie de senzaţii neplăcute,
însă şi acelea fac parte din acest mecanism natural de purificare a organismului. Iată în ce fel:

* Apar stări de amorţeală, ameţeală şi lipsă de energie În primul rând din cauză că organismul îşi canalizează resursele înspre sistemul imunitar, pentru a-l face cât mai eficient în lupta cu „invadatorii”. Din acest motiv apare în corp o lipsă de vitamine, minerale şi energie, în special o lipsă a vitaminei C, care este esenţială pentru sistemul imunitar, deoarece o leucocită (globula albă) foloseşte de 4 ori mai multă vitamină C decât o celulă normală.
Iar în al doilea rând, se poate ca organismul să facă unele minerale indisponibile pe timpul infecţiei, deoarece unele bacterii care ne invadează corpul au nevoie de acele minerale pentru a supravieţui. Aşadar şi din acest motiv se poate experimenta un dezechilibru al nutrienţilor pe timpul infecţiei.
* Pielea devine palidă
Se întâmplă asta, deoarece organismul încearcă să piardă cât mai puţină căldură, motiv pentru care reduce circulaţia la nivelul pielii, iar asta va da un aspect palid, însă doar pe timpul îmbolnăvirii, după care pielea îşi va reveni.
* Apare deshidratarea
Din cauză că organismul pierde multă apă prin transpiraţie, motiv pentru care e absolut necesar să bem apă (NU lichide, ci apă). Prin tanspiraţie se elimină toxinele din organism, fiind un proces natural de autovindecare.
* Curge nasul şi apare tusea
Asta se întâmplă tot ca urmare a unor procese naturale de autovindecare, deoarece corpul încearcă să elimine prin mucus diverse toxine şi bacterii care ne-au invadat corpul. Tot ca autodetoxifiere mai pot apărea diarea sau alte stări asemănătoare.

În aceste condiţii putem considera că „febra este prietena sănătăţii noastre”. Din nefericire însă, majoritatea oamenilor au fost învăţaţi s-o privească exact pe dos, ca fiind un mare inamic al sănătăţii.

Ce greşeli fac oamenii când au febră? Vor s-o scadă!
Cea mai mare greşeală (care din păcate, vine în primul rând din ignoranţa medicilor, dar şi din lipsa de informare a pacienţilor) este că încearcă să suprime acest mecanism natural de apărare al organismului.

Imediat ce temperatura trece puţin peste 37°C, doctorii au obiceiul să îndoape pacienţii cu medicamente pentru scăzut febra, de obicei paracetamol, iar în unele cazuri, vă vine să credeţi sau nu, se prescriu din start antibiotice.

Ce se întâmplă când suprimi acest mecanism natural?
Se pot întâmpla 2 lucruri:
1. Corpul încearcă din răsputeri să-şi ţină starea de febră, în ciuda tuturor medicamentelor administrate pentru scăderea febrei, iar până la urmă reuşeşte să omoare „invadatorii”. E cazul în care omul tot ia medicamente şi se enervează că nu-i scade febra, în loc să se bucure că organismul încă are resurse să se lupte cu invadatorii. În acest caz boala se vindecă, însă durează mai mult decât în mod normal – e acea răceală uşoară care nu mai trece o dată.
2. Organismul nu reuşeşte să câştige lupta cu „invadatorii”, iar organismul ajunge să rămână infectat de anumite mircoorganisme pe care sistemul imunitar nu le va mai ataca.
Ar mai fi şi a treia soluţie: moartea – când organismul nu face faţă provocării cu infecţia, iar febra sare la peste 42°C.
Pe lângă aceste efecte nedorite, medicamentele prescrise de doctori au şi ele o serie de efecte dăunătoare asupra organismului, despre care pacienţii sunt mult prea rar informaţi (de obicei nu sunt deloc informaţi). Bineînţeles că în industria farmaceutică există mai multe medicamente împotriva răcelii, care au efecte secundare dăunătoare, însă noi ne vom ocupa doar de cele comune.

Efectele secundare ale medicamentelor

* Paracetamolul (acetoaminofenul - substanţă activă):
- În primul rând, când vorbim de febră, el nu face decât să prelungească boala suprimând mecanismul natural al febrei.
-În al doilea rând, a fost publicat un studiu care a demonstrat faptul că paracetamolul suprimă activitatea anticorpilor în lupta cu organismele patogene, făcând ca boala să dureze mai mult.
- În al treilea rând afectează ficatul, generând insuficienţă hepatică. În SUA se înregistrează în medie 450 de decese pe an din cauza insuficienţei hepatice generate de excesul de paracetamol. Mai mult decât atât, asocierea paracetamolului cu alcoolul, dublează riscul de infuficienţă hepatică.
- Afectează rinichii. Statisticile arată că 15% din persoanele care fac dializă, au ajuns în această situaţie din cauza efectului pe care paracetamolul şi aspirina l-au avut asupra rinichilor lor.
- Creşte riscul de astm, deoarece scade cantitatea de glutation (GSH) din organism – un antioxidant care se găseşte în ţesutul plămânilor şi care are rolul de a proteja plămânii.
- Creşte riscul de hipertensiunie. În urma unui studiu pe 8 ani, realizat pe 80.000 de femei sănătoase (între 31 şi 50 de ani), s-a demonstrat că femeile care au luat medicamente cu conţinut de acetaminofen şi ibuprofen mai mult de 22 de zile pe lună, au avut un risc de hipertensiune cu 86% mai mare, decât femeile care nu luau deloc aceste medicamante.
* Ibuprofenul – substanţă activă din unele medicamente împotriva răcelii
- Într-un studiu făcut pe 10 ani, pe 114.000 femei sănătoase (între 22-85 de ani), în vederea identificării factorilor care contribuie la cancerul de sân, din acest lot 2400 de femei au făcut CANCER la sân în această perioadă.

 În urma investigaţilor oamenilor de ştiinţă a reieşit că administrarea zilnică de ibuprofen pentru 5 ani a crescut cu 50% riscul de cancer, în comparaţie cu femeile care nu luau. În cadrul aceluiaşi studiu a reieşit că femeile care au consumat aspirină zilnic pentru minim 5 ani, aveau un risc cu 80% mai mare de a dezvolta cancer la sân triplu negativ, decât femeile care nu consumau aspirină regulat.
- La fel ca paracetamolul, supradoza de ibuprofen intoxică ficatul, crescând riscul de insuficienţă hepatică şi icter.
* Aspirina
Deşi este mai rar prescrisă împotriva răcelii decât cele de mai sus, oamenii nu ezită să ia aspirină când sunt bolnavi sau când simt orice alt tip de durere. Se pare că oamenii au uitat că atunci când iau aspirină, au de a face cu un medicament şi nu cu o bomboană. Iată ce ne arată studiile despre aspirină:
- Suprimă capacitatea globulelor albe de a distruge microbii.
- Este asociată cu Sindromul Reye, în special la copii sub 21 de ani.
- Creşte cu 27% riscul de a face ULCER, cel puţin aşa susţine un studiu făcut la Wester Sydney University, făcut pe 187 de pacienţi care consumau între 57 şi 325 de miligrame de aspirină pentru cel puţin o lună.
* Antibioticele
Antibioticele sunt un real PERICOL pentru sănătate, iar inconştienta cu care sunt consumate de oameni este de-a dreptul uimitoare. Este interesant că nici mulţi medici de familie nu au nicio rezervă în a prescrie antibiotice, chiar şi atunci când NU este cazul. Vă vine să credeţi sau nu, unii medici prescriu antibiotice preventiv, chiar dacă în acel moment nu există infecţie bacteriană puternică în organism care necesită antibiotice, ci e infecţie cu virus. 

Dacă am ajuns să luăm antibiotice pentru roşu în gât, mai avem puţin şi le luăm direct când suntem sănătoşi, vezi Doamne, pentru a preveni îmbolnăvirea.
Totuşi, în cazul în care mai sunt oameni, care nu sunt conştienţi de pericolul antibioticelor, urmăriţi câteva din modurile în care afectează ele sănătatea:
- Dezechilibrează flora intestinală, deoarece omoară bacteriile benefice (probiotice) din intestin şi încurajează dezvoltarea florei patogene, din care face parte şi ciuperca Candida Albicans. De la acest dezechilibru şi de la infecţia cu Candida, poate apărea o întreagă gamă de afecţiuni: de la intestin iritabil până la CANCER. Mai multe despre acestea găsiţi în articolul despre „Candidoza sau sindromul antibioticelor”.
- Distrugerea sistemului imunitar, ca urmare a dezechilibrării florei intestinale – care este de fapt pilonul de bază al imunităţii.
- Prin administrarea antibioticelor pentru cea mai mică infecţie bacteriană (care nu necesită antibiotice, însă zicem c-o luăm preventiv ca să nu se agraveze răceala) vom face ca bacteriile să devină rezistente la antibiotice, iar următoarele îmbolnăviri vor fi din ce în ce mai severe şi chiar dacă vom lua atunci antibiotic, el nu va mai avea niciun efect, deoarece bacteriile au dezvoltat rezistenţă.
- Un studiu realizat pe 3 milioane de persoane în 2008 a demonstrat că persoanele care iau antibiotice de 2-5 ori pe an, au un risc cu 27% mai mare de a face cancer, în timp ce persoanele care iau de mai mult de 6 ori pe an antibiotice au un risc cu 37% mai mare de a face cancer, decât persoanele care nu iau antibiotice.
(Dacă „cineva” îmi recomandă să mă îndop preventiv cu medicamente când abia am febră de 38°C de la o răceală, ca să nu urce mai tare, îi recomand şi eu lui să ia antibiotice încă de pe acuma – tot aşa preventiv, ca nu cumva să facă febră. Cam ăsta ar fi principiul).

Aşadar, probabil vă întrebaţi ce fac când am febră?

După cum am mai spus, ferba este un mecanism natural de apărare al organismului care ne ajută să luptăm împotriva invadatorilor. Ea este „prietena sănătăţii noastre” şi trebuie să ne folosim de ea cât mai înţelept cu putinţă pentru a ne păstra o stare de sănătate cât mai bună.
Poate febra să ne facă rău?
Orice s-ar întâmpla, NU trebuie să uităm niciodată că febra poate fi mortală, însă nu când este sub 40°C. Doar când infecţia persistă şi febra trece peste pragul de 40°C, ea devine periculoasă şi este necesar să intervenim cu medicamente pentru a o scădea. ÎNSĂ când aceasta este sub 40°C (cum este în majoritatea cazurilor), ea este un mecanism natural de VINDECARE al organismului.

Totuşi, ce TREBUIE să facem când avem febră?

În primul rând este absolut necesar ca febra să fie foarte atent SUPRAVEGHEATĂ, deoarece când urcă peste 40°C ea reprezintă un pericol pentru sănătate şi este necesar să se intervină cu medicaţie.
Până atunci însă avem la îndemână o grămadă de tratamente 100% naturale şi fără efecte
secundare, care ne ajută să facem faţă cu brio răcelii. Iată care sunt acestea:

Tratamente naturale împotriva răcelii

Tot ce trebuie să facem este să ajutăm organismul să-şi desfăşoare cât mai bine procesele naturale de autovindecare, adică să creăm condiţiile perfecte pentru ca sistemul imunitar să lucreze eficient. Aşadar principala armă pe care ne vom axa împotriva bolilor este sistemul imunitar.

I. Dieta – sau tratamentul prin alimentaţie

„Medicamentul să-ţi fie hrană, şi hrana să-ţi fie medicamentul” – spunea Hippocat – părintele medicinei – acum aproximativ 2500 de ani. Aşadar, la fel ca pentru toate bolile, tratamentul răcelii se porneşte în primul rând de la DIETĂ.
a) Eliminarea zahărului din dietă, cel puţin pe perioada bolii.
Principala problemă în ceea ce priveşte carbohidraţii simpli (zahăr, glucoză, fructoză, galactoză etc. – noi le voi numi generic pe toate „zahăr”), este că suprimă drastic activitatea sistemului imunitar:
- Scade cu 50% eficienţa celulelor macrofage – cele responsabile pentru mecanismul de fagocitoză (procesul prin care globulele albe „mănacă” organismele patogene – bacterii visursuri, sau fungi)
- Urcă nivelul de insulină din sânge, iar acest lucru inhibă secreţia hormonului de creştere (GH) – care este strâns legat de buna funcţionare a sistemului imunitar.
- Scade cu 40% capacitatea tuturor leucocitelor de a omorî microbii.
- Hrăneşte organismele dăunătoare din intestin (flora de putrefacţie) şi în acelaşi timp omoară „bacteriile bune” (probiotice), lucru care duce la scăderea imunităţii.
Zahărul dăunează şi persoanelor sănătoase slăbindu-le imunitatea, însă este cu atât mai dăunător persoanelor deja bolnave. Astfel că el nu ar trebui consumat în exces nici de cei sănătoşi, şi cu atât mai puţin de cei bolnavi.
Din aceste motive, pe perioada cât suntem bolnavi ar fi bine să încercăm să reducem consumul de carbohidraţi, însă mai ales cantitatea de carbohidraţi simpli şi cu index glicemic mare (zahăr, glucoză, fructoză, dulciuri, prăjituri, inclusiv mierea de albine), deoarece aceştia se absorb mult prea repede şi dezechilibrează sistemul imunitar. Totuşi pentru a ne asigura necesarul de carbohidraţi pe perioada bolii putem consuma carbohidraţi complecşi, care se absorb lent şi nu dezechilibrează sistemul imunitar (pâine, legume, cereale, leguminoase etc.).
Aşadar, pe perioada răcelii vom avea o dietă:
- Fără zahăr, dulciuri, miere, prăjituri sau ciocolată.
- Fără sucuri (mai ales că unele băuturi „răcoritoare” conţin 7 linguriţe de zahăr la 250ml)
- Fără exces de fructe dulci – conţin fructoză şi de aceea ar fi bine să nu exagerăm cu ele în
timpul răcelii. Bineînţeles că cele sărace în fructoză (cum e LĂMÂIA) sunt chiar recoamndate.
b) Consumul de alimente bogate în vitamine şi minerale
În lupta cu „invadatorii” organismul face o risipă de energie şi nutrienţi, în special de vitamină C.

 De aceea noi trebuie să optăm pentru o dietă cât mai bogată în vitamine şi minerale.
1) Vitamina C
În ceea ce priveşte vitamina C, ea este esenţială deoarece sistemul imunitar are nevoie de o cantitate mare de vitamină C pentru a funcţiona, şi, aşa cum am mai spus, celulele sistemului imunitar (leucocitele) au nevoie de 4 ori mai multă vitamină C decât o celulă normală. Din acest motiv vitamina C este esenţială pe parcursul bolilor, iar când spun vitamina C mă refer la cea din ALIMENTE şi nu la cea din PASTILE.

Acid ascorbic faţă de vitamina C
Suplimentele (pastilele) de vitamină C conţin în general doar acid ascorbic, deşi pe etichetă scrie Vitamina C.
Pe de altă parte, vitamina C provenită din alimente este formată din: Rutină, Bioflavonoide, Factorul K, Factorul J, Factorul P şi Acid Ascorbic.
Aşadar vitamina C din suplimente NU este aceeaşi cu vitamina C din alimente (acest principiu e valabil şi pentru alţi nutrienţi). Iată care sunt cele mai importante surse naturale de vitamină C:
(Necesarul zilnic de vitamină C pentru un om sănătos este de 60 mg)

2) Zincul
Alături de vitamina C, zincul este esenţial pentru buna funcţionare a sistemului imunitar şi are de asemena şi proprietăţi antioxidante. Dacă vitamina C este denumită metaforic „vitamina imunităţii”, zincul poate fi considerat „minerala imunităţii“ .
Zincul joacă un rol important, atât pentru prevenirea infecţiilor la oamenii sănătoşi (prin menţinerea imunităţii puternice), dar este cu atât mai important în timpul febrei când sistemul imunitar este suprasolicitat. 

Totuşi supradoza de zinc, care apare când se administrează doze de peste 150 mg până la 450 mg zinc, poate fi periculoasă pentru sănătate, motiv pentru care este indicat să ne axăm pe sursele naturale de zinc în defavoarea celor artificiale, adică să ne axăm pe ALIMENTELE bogate în zinc mai degrabă decât pe suplimente. Mai mult decât atât, sursele naturale de zinc au o biodisponibilitate mai mare decât zincul din suplimente, adică este absorbit mai bine şi organismul se poate folosi mai eficient de el (la fel se întâmplă cu majoritatea nutrienţilor proveniţi din surse naturale, în comparaţie cu cei proveniţi din suplimente).
Iată care sunt principalele alimente bogate în zinc:
stridii, germeni de grâu, vicat de viţel, făină de susan şi tahân (unt de susan),friptură de vită slabă, seminţe de dovleac, seminţe de pepene verde, pudră de cacao şi ciocolată, miel, arahide, 
(Necesarul zilnic de zinc pentru un om sănătos este de 15 mg)

* Alimente bogate în antioxidanţi
Pe lângă alimente care conţin vitamina C şi zinc, ar fi bine să consumăm alimente bogate în
ceilalţi ANTIOXIDANŢI (ex. Vitamină A, Vitamină E, Co. Q10, Luteină, Licopen, Seleniu, Cisteină, Zinc etc.) - substanţe care apără organismul împotriva radicalilor liberi şi susţin activitatea sistemului imunitar.
În ceea ce priveşte asimilarea necesarului de antioxidanţi, cea mai bună alegere o
reprezintă salata de legume.
Aşadar alimentaţia pe timp de răceală ar fi bine să conţină zilnic cel puţin o salată de legume (minumim 5 sortimente de legume), fiind o sursă excelentă de antioxidanţi – care ne vor întări sistemul imunitar pe perioada bolii. Deşi antioxidanţii se găsesc şi în fructe, ar fi bine să nu exagerăm cu ele, ci să optăm pentru antioxidanţii din legume, deoarece excesul de fructoză nu este benefic pe timp de boală.
c) Consumul de apă – cel puţin 2 litri pe zi.
În timpul luptei cu infecţiile corpul transpiră mult şi pierde multă apă, riscând să se desihrateze.
Pe lângă asta, persoanele care au febră nu mai percep atât de bine senzaţia de sete. De aceea trebuie să consumăm suficientă apă, chiar dacă nu resimţim foarte tare senzaţia de sete.
Atenţie: se consumă minimum 2 litri APĂ, şi nu 2 litri de LICHIDE, deoarce şi băuturile „răcoritoare” şi „vodca” sunt lichide, însă ele nu ne vor ajuta să ne vindecăm.
d) Folosirea alimentelor şi plantelor cu efecte antimicrobiene
* Usturoiul şi ceapa:
Usturoiul este considerat de către unii specialişti ca fiind „regele alimentelor”, din cauza
efectelor vindecătoare miraculoase pe care le are.
Substanţa activă numită ALICINĂ (care se găseşte în special în usturoi, dar şi în ceapă) are un efect antibacterian, antiviral, antiparazitar şi antifungic natural, ajutând organismul în lupta cu „invadatorii”, fără a avea efecte dăunătoare (cum au antibioticele sau alte medicamente de
sinteză). Pe lângă acestea, usturoiul şi ceapa au şi alte efecte benefice printre care: scăderea colesterolului „rău”(LDL), scăderea hipertensiunii, subţierea sângelui, şi nu în ulltimul rând au efect antioxidant (protejează împotriva radicalilor liberi).
Atenţie: aici vorbim de usturoiul consumat crud şi nu de usturoiul din capsule.
* Propolisul:
La fel ca usturoiul este un antibiotic şi antiviral natural. Pe lângă acestea, porpolisul întăreşte
sistemul imunitar prin stimularea producerii de globule albe. Mai mult decât atât, studiile arată
că propolisul are efect antiinflamator, antialergic şi nu în ultimul rând, efect antitumoral (anticancer) provocând moartea celulelor canceroase, fără a le afecta pe cele sănătoase.
* Echinaceea
Întăreşte sistemul imunitar prin:
- stimularea fagocitozei (procesul prin care fagocitele „mănâncă” organismele străine care au
invadat corpul)
- creşterea eficienţei limfocitelor în lupta cu organismele patogene
- creşterea numărului de celule T (sau limfocite T)
- şi nu în ultimul rând, creşte cantitatea de interferon, interleucină, imunoglobulină şi alte
substanţe, care participă la buna funcţionare a sistemului imunitar.
Alte plante eficiente împotriva răcelii, care se pot administra sub formă de tincturi sau ceaiuri:
* Muşeţel
* Muguri de pin
* Cimbru
* Ghimbir
* Şovârf (aka, oregano) etc.
Atenţie: deşi alimentaţia reprezintă componenta principală a vindecării, nu trebuie să ne
forţăm să mâncăm, decât atunci când simţim nevoia, deoarece organismul este oricum slăbit,
iar îndoparea forţată cu mâncare nu face decât să înrăutăţească situaţia.

II. Tratamentul nealimentar

a) Somnul şi odihna
Este esenţial ca pe timpul răcelii să ne odihnim pentru a crea condiţii perfecte organismului în
lupta cu organismele invadatoare.
Mai mult decât atât, somnul reprezintă un mecanism natural de autovindecare al organismului.
În timpul somnului celulele stricate sunt înlocuite, iar neuronii afectaţi trec printr-un proces de
reparaţie. Mai mult decât atât, un somn odihnitor asigură buna funcţionare a sistemului
imunitar. Pe de altă parte lipsa somnului are efecte devastatoare asupra sistemului imunitar şi respectiv asupra sănătăţii generale atât la oamenii sănătoşi, şi cu atât mai mult la cei bolnavi.
Este important ca locul unde ne odihnim să fie bine încălzit, astfel încât corpul să nu piardă
multă căldură – pentru ca activitatea sistemului imunitar să se desfăşoare cât mai eficient.
b) Expectorarea mucusului
Cu toţii ştim că atunci când suntem bolnavi apare un exces de mucus la nivelul nasului şi
gâtului, lucru care nu demonstrează altceva, decât să sistemul nostru imunitar funcţionează
foarte bine.
De ce se formează un exces de mucus când suntem bolnavi?
Din două motive simple:
1. Pentru a elimina organismele patogene şi germenii ajunşi la nivelul foselor nazale sau la
nivelul laringelui. Astfel, prin eliminarea de mucus, corpul practic scapă de diferite organisme
patogene şi de alte substanţe străine ajunse la nivelul foselor nazale. Acesta este de
asemenea un proces natural de autocurăţire pe care n-ar trebui să-l împiedicăm cu diferite
medicamente şi picături.
2. Pentru că atunci când sistemul imunitar se luptă cu organismele invadatoare, creşte secreţia de mucus în întreg organismul, deoarece imunitatea funcţionează mai bine în acest fel. Aşadar creşterea secreţiei de mucus de la nivelul nasului este şi o dovadă că sistemul imunitar este pus pe treabă.
Pe lângă acestea se poate întâmpla să ne curgă nasul când nu suntem bolnavi. Aceasta se
întâmplă fie din cauza alergiilor, fie din cauză că anumiţi germeni au intrat în fosele nazale şi e nevoie să fie eliminaţi sau pur şi simplu din cauza frigului, deoarece frigul inhibă activitatea
anumitor celule de la nivelul nasului, care are drept urmare eliminarea de mucus până în
momentul în care intrăm din nou la căldură.
Este ciudat cum toţi oamenii se enervează şi încearcă să-şi oprească curgerea nasului cu diferite picături, în condiţiile în care acesta este un mecanism natural de curăţare a organismului – pe care nu ar trebui sub nicio formă să-l suprimăm.
Ce trebuie totuşi să facem?
Se ne suflăm nasul ori de câte ori este înfundat, pentru a ajuta eliminarea diferitelor bacterii de la nivelul nasului şi să scuipăm mucusul pe care-l expectorăm când tuşim – în niciun caz NU trebuie să-l înghiţim. În acest fel, procesele de detoxifiere de la nivelul nasului şi gâtului se vor desfăşura natural şi armonios.
c) Stabililizarea nivelului de vitamină D din corp
Vitamina D este un stimulent foarte puternic al sistemului imunitar, fiind implicată în
producerea a 200 tipuri de peptide antimicrobiene (componete ale sistemului imunitar care
au rolul de a lupta cu infecţiile). E şi motivul pentru care ne îmbolnăvim mai rar vara.
De unde luăm vitamina D?
Avem 2 surse principale:
1. Din expunerea la soare. Vitamina D se formează la nivelul pielii prin expunerea la soare
pentru 15-20 de minute, însă încetează îndată ce pielea se înroşeşte (se arde). De aceea este indicată expunerea scurtă la soare (cel puţin a mâinilor şi picioarelor), atunci când avem
probleme cu răceala, însă trebuie avut grijă ca nu cumva pielea să se ardă.
2. Dacă este iarnă şi nu avem parte de soare, cea mai bună sursă de vitamina D este PEŞTELE (în special tonul şi somonul, dar şi alte specii). Din acest motiv ar fi indicat să consumăm şi peşte pe perioada când suntem răciţi pentru a stimula activitatea sistemului imunitar.
Atenţie: Suplimentele de vitamină D administrate în exces fac mai mult rău decât bine, motiv
pentru care ar fi bine să nu se consume decât, dacă ne supraveghem atent nivelul de vitamină D din organism (prin analize) – pentru ca nu cumva să se ajungă la supradozaj.
d) OPŢIONAL: „Leacurile băbeşti”
Cu toţii ştim că atunci când ne îmbolnăveam la ţară, bunica avea mereu câte un leac miraculos prin care ne vindecam de răceală, fără să fi pus în gură vreun medicament artificial. Chiar dacă multe dintre ele s-au pierdut de-a lungul timpului, încă mai există o mulţime de leacuri populare împotriva răcelii.

Aşadar să recapitulăm:Pe perioada răcelii…1. Eliminăm total zaharurile simple din dietă (zahăr, dulciuri, sucuri).2. Consumăm salate şi alte alimente bogate în vitamine şi minerale (în special vitamină C şizinc).3. Consumăm alimente şi plante antibacteriene: usuroi, ceapă, propolis, echinaceea, muşeţelcimbru etc.4. Ne asigurăm odihna necesară.5. Eliminăm acumulările de mucus din nas şi gât.6. Ne asigurăm necesarul de vitamină D.