2 iunie Ziua Italiei

2 iunie 1946 – proclamarea Republicii Italiene

Scurt istoric

În condiíile dificile legate de sfârşitul celui de-al doilea război mondial, regelui Vittorio Emanuelle al III-lea I s-a reproşat colaborarea cu regimul fascist al lui Mussolini şi preluarea de puteri lărgite de a numi guvernul, în opoziţie cu tradiţia anterioară a ţării şi instituirea unui guvern autoritar, similar celui instituit de regele Carol al II-lea la noi.

În 1943 Vittorio Emmanuelle al III-lea , în acord cu partidul fascist i-a retras mandatul lui Mussolini şi chiar l-a arestat (acesta fiind apoi eliberat de paraşutişti germani), favorizând încheierea unui armistiţiu cu aliaţii, apoi a fugit în suul ţării, controlat de forţele aliate. Ţara a fost devastată de un război civil.

Cum popularitatea regelui Vittorio Emanuelle era foarte scăzută, el fiind compromis în urma colaborării cu fasciştii, în 1946 i s-a cerut să abdice  în favoarea fiului său Umberto, care a semnat un decret pentru oganizarea unui referendum  pentru alegerea unei Adunări Constituante, dar şi pentru a se alege forma de guvernământ.

Pentru prima dată, în Italia au avut drept de vot şi femeile!

Referendumul

Cum referendumul ( contestat de unele forţe politice) a decis forma de guvernământ republicană, Umberto al II-lea a părăsit şi el Italia, aşa cum făcuse mai înainte şi tatăl său.

Comentariile analiştilor

Unii sociologi au afirmat că populaţia cu un grad mai înalt de educaţie a votat pentru republică, în timp ce populaţia mai săracă sau chiar analfabetă (aflată mai mult în sud) au votat pentru monarhie.

S-a considerat, de asemenea, că soldaţii italieni lăsaţi la vatră s-au considerat trădaţi şi abandonaţi de rege, în urma acţiunii de arestare a lui Mussolini rezultând luarea unui mare număr de prizonieri de către trupele germane (650000 de militari italieni au fost internaşi în lagăre din Germania),  iar regele a fost făcut responsabil pentru soarta lor. Vittorio Emanuelle a fost perceput ca un lider prea slab, care nu a reacţionat în nici un fel la emiterea legilor antievreieşti.

Nu putem să nu ne gândim şi la  cei 97 732 de militari români români luaţi prizonieri de sovietici după decretul – surpriză al regelui Mihai I de la 23 august 1944, ca armata română să depună armele necondiţionat.  Dintre aceştia, 20411 au format diviziile ce au luptat, în faţa trupelor sovietice, contra trupelor hitleriste, până în munţii Tatra, rezultând un număr mai mare de pierderi de vieţi omeneşti din rândul românilor decât în toţi anii de război anteriori. Supravieţuitorii au fost trimişi în ţară pe jos, trenurile lor militare fiind confiscate de sovietici. Dintre militarii luaţi prizonieri şi trimişi în lagărele din Kazahstan, 900 au pierit. Despre cei trimişi în Siberia nu se ştie.

Faptul că Maria José, soţia principelui Umberto, a încercat pe cont propriu să trateze cu aliaţii încheierea unei păci separate, a fost văzut ca un semn de lipsă de unitate în familia regală, incapabilă să se plaseze în poziţia potrivită pentru rezolvarea problemelor majore ale ţării. Fuga regelui la Brindisi cu câteva ore înainte de semnarea armistiţiului a fost considerată o abandonare a ţării de către conducătorul ei. Papa fusese de asemenea lăsat fără protecţie.

Umberto al II-lea nu a recunoscut rezultatele referendumului, dar noua constituţie , republicană, a permis instituirea de dispoziţii ce interziceau intrarea  lui  Umberto şi a urmaşilor lui de sex masculin în Italia . Din octombrie 2002 urmaşilor lui Umberto al II- lea li s-a permis să intre în Italia. Nu s-a vorbit, însă, despre vreo restituire de bunuri imobile către aceştia.

Republica italiană

Actualmente, preşedintele Republicii italiene este şeful statului, ales de deputaţi, senatori şi de reprezentanţii regiunilor pe o perioadă de 7 ani. El numeşte pe primul ministru, dar şi pe toţi miniştrii din guvern şi are dreptul de a dizolva parlamentul.

A fost o încercare de a introduce în constituţie o prevedere ce ar fi transformat ţara într-un stat federal, dar această modificare a fost respinsă de poporul italian prin referendumul din mai 2009.

Parada

Ceremonia constă în depunerea de coroane la Altarul Patriei, unde se află şi Mormântul Soldatului Necunoscut şi o paradă militară în prezenţa înaltelor oficialităţi ale statului.

Toate Forţele Armate, Poliţia, Brăzile de Pompieri şi de Cruce Roşie Italiană, precum şi delegaţii militare ale NATO şi Uniunii Europene iau parte la paradă şi la depunerea de coroane de lauri la  Altarul Patriei.

La mulţi ani, sora noastră, Italia!

După amiază vor fi deschise publicului Grădinile palatului Quirinale, reşedinţa Preşedintelui Italiei. Vor fi concerte ale formaţiilor de muzică militară aparţinând Armatei Italiene,  Armatei Navale, Forţelor Aeriene, Carabinierilor, Gărţii Financiare, Poliţiei, Poliţiei Penitenciarelor şi  Corpului de pază al Pădurilor (vedem că sunt foarte numeroase astfel de formaţii).