Tariceanu a primit insigna de cavaler in Ordinul Legiunii de Onoare

Dl Călin Popescu Tăriceanu a privilegiat 
relaţiile cu Franţa atât în calitate de om politic, 
cât şi de om de afaceri
( Monsieur Călin Popescu Tăriceanu a privilégié les relations avec la France aussi 
bienen qualité d’homme politique qu’homme d’affaires -. scrie pe site- ul Ambasadei Franţei la Bucureşti)

Dl Ambasador  François Saint-Paul i-a înmânat însigna   

de Cavaler al ordinului Légiunii de onoareà 

domnului Călin Popescu Tăriceanu, pe 5 martie 2015.

(cf. foto-Ambasada Franţei)

Ordinul Legiunii de onoare recompensează  meritele deosebite  militare sau civile aduse Națiunii franceze.
Deviza Ordinului este « Honneur et Patrie »

Legiunea de onoare se compune din cavaleri, ofițeri, comandori, mari ofițeri și mare cruce.
Marii ofițeri și marile cruci sunt demnitarii ordinului. 
Condițiile generale pentru a accede la acest ordin "în mod normal" :

• Nimeni nu poate fi primit în Legiunea de onoare dacă nu e Francez
• Nimeni nu poate intra în Legiunea de onoare cu un grad superior celui de cavaler
• Pentru a fi admis în grad de cavaler, trebuie să justifici servicii publice sau activități profesionale pe o durată 

de minim 20 de ani, în ambele cazuri cu merite eminente.
Nu poate fi promovat în grad de ofițer sau de comandor decât un cavaler sau un ofițer 
cu o vechime de minim 8 respectiv 5 ani în gradul său ce justifică înalte calități dobândite 
după accederea în gradul obținut.

Cu titlu excepțional, în timp de război marile fapte de arme și rănile grave pot dispensa 
de la ultimele două condiții pentru admiterea și pentru avansarea în Legiunea de onoare. 

Din 2009, celor decorați pentru merite militare li se atribuie și o rentă anuală, în sumă de:

• 6,10 € - pentru cavaler
• 9,15 € - pentru ofițer
• 12,20 € -  pentru comandor
• 24,39 € -  pentru mare ofițer
• 36,59 € - pentru mare --cruce

Atribuirea străinilor

Străinii care s-au evidențiat prin servicii aduse Franței sau cauzelor pe care ea le susține pot primi 

insignele corespunzătoare unei distincții a Legiunii de onoare, dar nu  vor fi membri ai ordinului.

Distincția este atribuită astfel șefilor de Stat (în timpul unei vizite oficiale), primilor miniștri, 

membrilor guvernului, ambasadorilor, oamenilor de afaceri sau artiștilor străini care au venit în Franța 

sau care au servit interesele Franței. 

Insigna

Insigna este o stea cu 5 raze duble, emailată cu alb , cu detalii diferite pentru fiecare grad  atribuit.

Pentru gradul de cavaler insigna e prinsă de o panglică roșie ce se poartă la butonieră , în ținută civilă, 

pentru ofiței de o panglică cu rozetă, de o cravată în cazul comandorilor. 

Marii ofiței poartă crucea însoțită de o plăcuță, în partea dreaptă a pieptului, 

Marile-cruci poartă plăcuța (aurită în cazul lor) pe partea stângă a pieptului, 

iar crucea de vermeil se pune pe o eșarfă (mare panglică roșie ce trece pe umărul drept. 

Prima femeie Comandor al Legiunii de onoare a fost 

Anna de Noailles 

(în 1931)

Ar trebui să ne amintim cine a fost românca Anna de Noailles, poetă și romancieră studiată în școlile din Franța, 

dar nu și la noi.

Contesa Anna Elisabeta de Noailles era fiica prințului Grigore Brâncoveanu. S-a căsătorit cu contele Mathieu de Noailles.

Era verișoară cu Elena Văcărescu și cu Martha Bibescu, ambele scriitoare.

Din păcate, frumoasa scriitoare , născută și crescută în Franța, nu se simțea româncă. Într-un interviu a povestit că nu fusese decât o dată în România, în drum spre Constantinopol...

Anna de Noailles a fost de asemenea prima femeie primită în Academia regală de limbă și literatură franceză 

a Belgiei și membră onorifică a Academiei române (cu toate că nu a scris nimic în românește). 

Primul său volum de versuri a fost încoronat de Academia franceză, poeta primind Marele premiu pentru literatură.

Mai târziu, Academia franceză a creat un premiu în onoarea ei.

Anna de Noailles a fost decorată și cu ordinul Salvatorului Greciei și Poloniei.

Opera literară

Anna de Noailles a scris trei romane, o autobiografie și un mare număr de poeme. Ea a publicat:

• Litanies (volum de versuri semnat Anna de Brancovan)
• Le Coeur innombrable
• L'Ombre des jours
• La Nouvelle  Espérance (roman)
• Le Visage émerveillé (roman)
• La Domination (roman)
• Les Éblouissements
• Les Vivants et les morts
• De la rive d'Europe à  la rive d'Asie
• Les Forces éternelles
• Á Rudyard Kipling
• Discours á l'Academie belge
• Les Innocentes, ou la Sagesse des femmes (roman)
• Poème de l'amour
• Passions et vanités
• L'Honneur de souffrir (eseuri)
• Poèmes d'enfance
• Exactitudes, meditations
• Choix de poésies
• Le Livre de ma vie (amintiri)
• Derniers Vers
• Derniers Vers et Poèmes d'enfance
• L'Offrande

Nicolae Iorga:  “Anna de Noailles a facut să răsune acordurile misterioase ale sufletului nostru într-una din cele mai mari literaturi ale lumii”.

Poetul Octavian Goga nu i-a iertat însă uitarea originilor și i-a dedicat o poezie in care vorbeste despre asta:

Îţi recitesc răvaşu-n franţuzeşte

Cu slova lui muiată-n ironie

Şi, nu ştiu cum, un gând mă ispiteşte…

Mă iartă, doamnă, că ţi-l spun şi ţie…

Tu ne-ai uitat, tu din strigarea noastră

Nu ştii nimic, nimica nu te doare;

Nici Dunărea nu-ţi plânge la fereastră,

Nici munţii mei nu pot să te-nfioare…

Nu ne-nţelegi nici visul, nici cuvântul,

Nici cântecul tu nu ni-l poţi cunoaşte…

Din ţara ta ţi-a mai rămas pământul,

Ai grâu în el, dar ţi-ai uitat de moaşte…

Abia o dat’ când te chema Bizanţul,

Ai poposit la noi o clipă-două:

Verigă mândră ce te-ai rupt din lanţul

Unor vieţi atât de scumpe nouă…

De-aceea azi te miri ca de-o poveste

Când cineva de rostul tău te-ntreabă,

O glumă-ţi par cuvintele aceste

Şi râzi de noi, odraslă basarabă…

Râzi în zadar! Trecutul ne-nfăşoară

Oricât de mult l-am surghiuni din minte…

Străbunii-n noi de veci nu vor să moară

Şi noi minţim, dar sângele nu minte!

Ei vin la noi… — Ş-acolo-n metropola

Pe malul Senei umbra lor străbate,

Suflarea lor pătrunde sub cupola

Palatelor cu creştete bronzate…

Câţi logofeţi şi vornici nu se schimbă

În noaptea ta cu visuri zbuciumate…

— Cu noi în drum doar pururea se plimbă

Un ţintirim de suflete uitate…

Când vei simţi o jale vag-adese

Şi-n liniştea amurgului de toamnă

Te vor fura îndemnuri ne-nţelese,

Nu te mira: Sunt Brâncovenii, doamnă!

Blazonul familiei Noailles

Grasimea care te slabeste

Grăsimea albă şi grăsimea brună

Există din naştere două tipuri de celule grase:  ţesut gras alb, de tipul slăninei şi şesut gras brun, care cuprinde celule care transformă caloriile în căldură.
Grăsimea brună asigură menţinerea temperaturii constante a corpului .
Grăsimea brună serveşte în primul rând bebeluşului , dar nu prea îşi mai îndeplineşte rolul la vârsta adultă . (Excepţie făcând locuitorii din zonele reci tăietorii de lemne din Norvegia sau  - eschimoşii).
Grăsimea brună are această culoare datorită numărului mare de mitocondrii (celule care reprezintă "uzina energetică" prin arderea de calorii din grăsimi). Ea arde la fel de multe calorii ca şi muşchii striaţi scheletici.
Cercetătorii americani au descoperit că şi la vârsta adultă avem o cantitate mică de grăsime brună, care ar putea fi stimulată pentru a ajuta la arderea caloriilor şi deci la reducerea depozitelor de grăsime albă, adică la slăbit.

Grăsimea brună (BAT-brown adipose tissue) e întâlnită la noii născuţi în special între omoplaţi, în jurul gâtului, în jurul organelor interne şi al vaselor sanguine.
Mai există şi "grăsimea bej", care nu se adună compact în anumite zone, ci e răspândită ca mici sfere în interiorul grăsimii albe. Grăsimea bej arde de asemenea calorii, dar nu în aceeaşi măsură ca grăsimea brună. Un hormpn numit irisină, dar şi exerciţiile fizice pot stimula trecerea de la alb la bej a celulelor grase.
Grăsimea brună e activată de sistemul nervos simpatic şi de hormpnii tiroidieni.
Sistemul nervos simpatic este activat de expunerea la temperaturi scăzute.
Cum stimulăm grăsimea brună ca să pierdem în greutate

• Să facem mişcare în aerul rece de afară
• Să menţinem o temperatură mai scăzută în locuinţe: 19 °C în dormitor, (invers 27 °C e o temperatură ce ne face să ne îngrăşăm). Voluntarii care au dormit la temperatura de 19 °C timp de o lună au avut cu 30-40% mai multă grăsime brună decât înainte. Temperatura de 24 °C este considerată neutră din punct de vedere metabolic.
• Să facem câte un duş rece în fiecare zi
• Unii recomandă  pungă cu gheaţă pe ceafă şi pe umeri timp de 30 de minute pe zi , mai ales seara(nu exageraţi însă, să nu vă atace reumatismul!)
• Băutul de apă rece, de la gheaţă,  cu o jumătate de oră înainte de micul dejun

Grăsimea brună ajută şi la reglarea glicemiei, protejându-ne împotriva diabetului.

JE SUIS CHARLIE - ultimele ştiri

Madonna şi caricaturistul Luz provoacă la  Canal +

Caricaturistul Luz de la Charlie Hebdo şi Madonna au apărut ieri seară la emisiunea televizată "Boîte à questions" (Cutia cu întrebări) de pe Canal+. Ei au fost invitaţii de onoare ai "Grand Journal" şi înregistraseră emisiunea în ajun (luni), aşa că a fost timp şi pentru oarece editare a imaginilor.
De ce?
După cum se relatează pe Yahoo şi se poate vedea în video-ul de pe puremedias.com , cele două vedete s-au întrecut în răspunsuri şi gesturi şocante.
După ce a arătat cum cucereşte doar cu o privire, cântăreaţa a fost invitată să dovedească din nou că e regina provocării, Madonna şi-a depărtat picioarele şi şi-a strecurat mâna între pulpe, cu un aer lubric.

Luz nu s-a lăsat mai prejos.

Fiind invitat să lanseze o sfidare, caricaturistul s-a sculat, şi-a descheiat şi coborât pantalonul şi şi-a scos scos sexul - pe care echipa de la Canal+ l-a mascat aproape imediat cu un dreptunghi cu inscripţia devenită celebră  "Je suis Charlie"

(Un detaliu: se poate observa că nu purta chiloţi - probabil în vederea apariţiei televizate)

V-a plăcut?

Radu Banciu demonstrează necesitatea orei de religie în şcoală

În mod paradoxal, emisiunea de pe 3 martie de pe postul B! a reputatului publicist Radu Banciu demonstrează necesitatea orelor de religie (şi) în şcolile noastre.
Cum asta? Tocmai prin haloimissul ce se dessprinde din invectivele dezlănţuite la adresa religiilor şi persoanelor care cred în Dumnezeu.
Începând prin a numi religia "o idioţenie a cesolului XXI" (uitând de originile ancestrale ale religiei), Radu Banciu exclamă că "sunt milioane de dumnezei- la care să ne închinăm?"

Păi vedeţi, domnule Banciu, ce rău e că nu aveţi cunoştinţe de specialitate? Dacă aţi fi avut, aţi fi putut compara mesajele spirituale transmise de religii şi aţi fi ştiut la care Dumnezeu să vă închinaţi.

Dar de ce vorbiţi la plural- sau folosiţi pluralul majestăţii?
Căci statisticile arată că 84% din populaţia lumii este religioasă. Cu ce drept  jigniţi 5,8 miliarde de persoane ? Şi mai ales, cu ce drept decretaţi că ceea ce cred ei este o prostie şi că în schimb le spuneţi dumneavoastră....ce anume?
Păi, nici dumneavoastră nu ştiţi ce. Pentru că, ne spuneţi că "om vedea noi ce va mai fi pe urmă".
A spune că vom vedea ce va fi pe "lumea cealaltă", înseamnă credinţa în existenţa acelei lumi.
Mai spuneţi şi : " când o să ajungem pe lumea cealaltă, va fi vai şi-amar de capul nostru."
Şi atunci, ce ar trebui să facem? Nu ar trebui, oare, să ne îndreptăm, să ne schimbăm viaţa?

Căci religia poate fi înţeleasă şi ca un mod de viaţă şi o căutare a răspunsurilor la întrebările cele mai profunde ale umanităţii, şi în acest sens ea se raportează la filozofie.

Dar pe dumneavoastră nu vă interesează aceste lucruri. Ok, dar de ce vorbiţi şi în numele nostru?
Pentru că aţi spus: "ce ne interesează pe noi cine a făcut lumea, când noi suntem vai mama noastră?".
Adică, spuneţi dumneavoastră, nu ar trebui să ne ridicăm gândul spre  întrebările fundamentale ale existenţei, de vreme ce suntem jalnici. Nu  cumva tocmai de aceea suntem jalnici, pentru că ne interesează numai nevoile primare ale vieţii, ca pe nişte animale, fără să ne preocupe  morala, folozofia , dragostea pentru aproapele nostru ?
Nu cumva şi de aici provin corupţia generalizată, furturile, comportamentele josnice de tot felul?

Spuneţi mai departe că "oameni cu adevărat curaţi nu există" şi că cei care merg să se închine la biserică se roagă deseori pentru activităţile  vinovate pe care le desfăşoară. Dar şi asta nu e tot o dovadă că respectivii nu cunosc de fapt suficient propria lor religie, ca să-şi dea seama că nu se poate să dai acatiste cu blesteme-de pildă -sau că nu poate fi bine primită o rugăciune pentru ceva ce nu e îngăduit de învăţăturile propriei  religii?
Poate că dacă le-ar fi mai clare perceptele religiei creştine (că noi suntem în majoritate creştini) şi-ar da seama că greşeşte nu doar prin prisma Codului penal, dar mai ales faţă de legile divine.

Dar, ce să-i faci, pe timpul Republicii Socialiste nu se studia religia în şcoli.  Ba chiar prezenţa la biserică era interzisă anumitor categorii considerate "de bază" : activişti de partid sau militari.
De pildă mi s-a povestit o întâmplare cu un ofiţer din armată care a fost pârât că a participat la  cununia unor prieteni, la ţară. Respectivul ofiţer a scăpat de sancţiune doar afirmând că nu s-a dus şi la biserică împreună cu nuntaşii, pentru că se îmbătase şi adormise în fân.
Care va să zică era mai onorabil pentru un ofiţer al Armatei române să se îmbete până nu mai ştia de el şi să adoarmă pe unde se nimerea decât să participe la o cununie!

Ei, dar acuma nu mai suntem sub dictatură. Practicarea liberă a religiei a fost considerată un drept câştigat.
Doar că, iată, faptul că nu ne cunoaştem cum se cuvine propria religie se vădeşte în bulibăşeala de practici religioase amestecate cu simple superstiţii sau cu fapte contrare perceptelor propriei religii.
Tocmai de aceea se studiază astăzi religia în majoritatea ţărilor europene. Chiar şi în Franţa-  stindardul laicităţii statului- se spune acum că ar trebui să se facă ore de religie în şcoli, ca să nu mai fie urmaţi lideri dubioşi care instigă la violenţă în numele unei religii ce se autointitulează o religie a păcii.

Oare faptul că la evrei copiii studiază religia mozaică încă de la vârsta de 5 ani, înainte de a merge la şcoală, credeţi că le dăunează? Succesul evident pe care îl au membrii acestei religii dovedeşte contrariul.
Oare îl întreabă cineva pe copilul de 5 ani dacă doreşte să fie educat în această religie sau nu? Nu, evident, pentru că la acea vârstă copiii nu au discernământul necesar. Le revine părinţilor sarcina de a-i educa în toate privinţele, inclusiv în domeniul religios. Iar educaţia se face de către persoana îndrituită, rabinul, care cunoaşte bine religia cu pricina.

Una dintre lecţiile religiei (în special creştine) este toleranţa.
Şi să n facem aproapelui nostru ceea ce nu am vrea să ni se facă nouă.

Iată un exemplu:
Sunteţi în admiraţia ziariştilor de la Charlie Hebdo pentru curajul cu care au atacat tot ceea ce li se părea demn de atacat (după propriile lor opinii, desigur) folosind mijloace de expresie dintre cele mai "neelegante" (ca să zic aşa) , în numele libertăţii de expresie.

Dar atunci, cum de sunteţi atât de supărat că nimeni nu a interzis publicaţia România Mare
[ziceţi: "nimeni nu a avut curajul să-i închidă lăturile pe care le frunzărea" (?)  şi că "Într-o ţară civilizată nu se putea admite o asemenea publicaţie care îi făcea albie de porci pe cei care nu erau de acord cu el"].
Păi, unde ar mai fi fost, atunci, libertatea de expresie, în numele căreia au demonstrat sumedenie de persoane la Paris şi în alte oraşe, dacă cei care exprimă păreri contrare unora sau altora ar sfârşi în "doi pe doi, cu paturi suprapuse" - cum credeţi că ar fi cazul?
Cum rămâne cu propriile principii de apărare a libertăţii expresiei, chiar dacă nu suntem de acord cu cele publicate?

(În paranteză alte inadvertenţe: Privitor la Monica Iacob Ridzi spuneţi că nici abatele Faria sau Edmond Dantes nu erau vinovaţi şi au făcut temniţă grea. Să înţelegem că o consideraţi şi pe d-a Ritzi nevinovată?  Atunci de ce aţi dori să vină la ea "un celular" care să-i spună că nu va mai ieşi de acolo, odată ce a intrat?

Povestind despre "concertu privat" dat la Ateneu în onoarea lui Iliescu amintiţi despre "tenorul Pompei Hărăşteanu". Dar Pompeiu Hărăşteanu e bas, dragă domnule Banciu.).

Studiaţi, puţin, morala creştină, domnule Banciu. Măcar să ştiţi despre ce e vorba.

Vedeţi ce rău e că nu aţi studiat-o în şcoală?

reabilitare energetica in alte tari din UE

Senatul Franţei votează legea tranziţiei energetice

Senatul Franţei examinează proiectul de lege asupra tranziţiei energetice.

• A fost adoptat articolul ce prevede obligaţia efectuării reabiitării energetice a  clădirilor de locuit private cele mai energofage până în anul 2030. Cu începere din 2020. 
• De asemenea, la fiecare vânzare sau cumpărare de imobil va fi obligatorie efectuarea reabilitării energetice, dacă-desigur - se dovedeşte necesar conform normelor actuale.
• Se recomandă materialele de provenienţă bio (ecomateriale) pentru renovarea clădirilor şi la construirea clădirilor noi.
• S-a adoptat de asemenea articolul care prevede obligativitatea reabilitării termice în toate cazurile în care se efectuează lucrări de întreţinere importante : reparaţii ale faţadelor, ale acoperişului sau de reamenajări de spaţii. Pentru facilitarea acestor lucrări se prevede un credit de impozit pentru tranziţia energetică.
• Un amendament la lege a fixat obiectivul de a se reabilita energetic 500 000 de locuinţe pe an, (dintre care cel puţin jumătate să fie ocupate de persoane cu venituri modeste)  începând din anul 2017.

S-a prevăzut de asemenea un "carnet numeric de urmărire şi întreţinere" a fiecărei locuinţe, unde să se menţioneze toate informaţiile utile pentru întreţinerea casei şi ameliorarea performanţei ei energetice.

• S-a votat şi un amendament ce favorizează de asemenea renovarea acustică odată cu reabilitarea energetică.

Ecomateriale (materialele de construcţie ecologice) 

Este vorba despre materialele care corespund criteriilor tehnice cerute pentru un material de construcţie, dar corespund şi cerinţelor de mediu pe toată durata lor de existenţă (de la producere şi până la eliminare/reciclare).
Aceste materiale permit în general crearea de noi locuri de muncă , asigură o bună calitate a vieţii celor ce folosesc construcţia, dar şi lucrătorilor care o edifică.
Se admite în general că aceste materiale ar trebui să provină din materii prime regenerabile, fără ca exploatarea acestora să dăuneze mediului natural şi speciilor.

Cutremure FEBRUARIE 2015

Cutremur prelung cu magnitudinea 3,6 în Vrancea pe 16 Februarie

Două cutremure 4,2 în Februarie!

yoga pentru ochi

Educaţia  vizuală : gimnastica ochilor

Exerciţii care, dacă sunt practicate regulat, pot ameliora vederea

Vederea nu e separată de celelalte sisteme de percepţie. Ochii sunt legaţi şi de "vederea" asupra vieţii, de starea de spirit , de tensiunile fizice şi chiar de starea generală de sănătate.
Dacă vedem prost, devenim neliniştiţi. muşchii din jurul ochilor se crispează , plexul solar se contractă şi ficatul are de suferit.
Dar şi invers, dacă suntem încordaţi şi neliniştiţi  vederea se înceţoşează.
Prin urmare, vederea clară înseamnă de asemenea gândire clară, stare de spirit destinsă şi mulţumită.

Exerciţii pentru ochi practicate zilnic ajută şi la îmbunătăţirea memoriei vizuale şi a concentrării.
Reguli:
-Nu se poartă ochelari când facem exerciţii pentru ochi
- În fiecare direcţie, mişcăm ochii cât mai departe posibil, chiar forţând puţin
-Ne obişnuim ochii să se acomodeze fixând obiecte foarte îndepărtate şi foarte apropiate
- Începem fiecare şedinţă cu mişcări simple, lente, dar progresive ca dificultate , viteză şi durată.
-Nu vom continua până la o oboseală accentuată. Când apare oboseala, punem palmele pe ochi şi ne relaxăm în general.
- În timpul exerciţiilor, clipim regulat de 3-4 ori la fiecare 10 secunde.
- Între două exerciţii succesive, câteva minute de palmare (relaxare cu palmele pe ochi) ajută la concentrare fără crispare.
- Dacă un exerciţiu pare mai greu, e cu atât mai util să-l reuşim
- Miopii au interes să se acomodeze cu distanţa, iar hipermetropii să vadă obiecte cât mai apropiate.
- Variaţi exerciţiile pentru a evita uniformitatea, dar reluaţi acelaşi exerciţiu până când se efectuează fără efort, apoi trecceţi la altul.
- Antrenaţi mai intensiv ochiul mai slab.

Când să facem exerciţiile pentru ochi
Gimnastica ochilor trebuie să devină o obişnuinţă. Acasă, la serviciu, pe stradă, în orice moment.

Exerciţii pentru ochi:

Palmarea 
Alezat comod, se freacă palmele apoi se acoperă ochii cu ele . Faţa sprijină pe partea cărnoasă a palmelor, dar nici o presiune pe ochi.  Să nu ajungă nici o rază luminoasă a ochi. Rămânem aşa câteva minute.  Facem exerciţiul de 2-3 ori pe zi, câte 2-30 minute. Ajută şi la somn.
Clipitul
Ochii care nu văd bine se fixează şi se contractă. Trebuie să reînvăţăm să clipim la fiecare 3-5 secunde .
Contractarea pleoapelor
Muşchii din jurul orbitei joacă un rol esenţial. Ei îşi pierd uneori tonusul .  Contractând pleoapele, globul ocular se mişcă şi e împins înapoi, apoi îşi reia poziţia la deschiderea pleoapelor. Asta îmbunătăţeşte circulaţia .
- Contractaţi tare pleoapele, cât de mult puteţi.
Deschideţi ochii mari . Apoi contractaţi şi deschideţi de 3-4 ori. După aceea, e bine să stropiţi ochii cu apă rece. Exerciţiul se recomandă când sunt ochii obosiţi, dar şi după ce aţi exersat un singur ochi, pentru a echilibra circulaţia.
Oscilarea privirii 
Priviţi alternativ la dreapta şi la stânga, sau în sus şi în jos, ritmic, fără salturi, cu capul rămas nemişcat, dar relaxat. Nu purtaţi ochelari în acest timp. 
Dacă un obiect nu se distinge clar, oscilaţi privirea 20-30 de secunde de o parte şi de alta a obiectului respectiv. Î general se va vedea mai clar apoi.
Exerciţiu cu rigla gradată
Luaţi o riglă gradată. Puneţi-o orizontal, apoi vertical, apoi oblic , de fiecare dată:

1. la distanţa la care vedeţi cel mai bine
2. cât mai departe la capătul mâinii
3. cel mai aproape posibil, la rădăcina nasului.

Păstrând capul nemişcat, îndreptat spre mijlocul riglei, priviţi de fiecare dată marginea din dreapta, clipiţi, apoi priviţi marginea din stânga şi clipiţi. Repetaţi de 10-15 ori, lent, ritmic.

Priviţi o cifră sau o liniuţă de pe riglă . Clipiţi şi priviţi iar. Priviţi iar la stânga, apoi la dreapta şi clipiţi. priviţi iar cifra sau liniuţa. Va apărea mai clară şi mai colorată.

Exerciţii pentru muşchii externi

Capul nemişcat, dar relaxat.

• Priviţi drept în faţă.  Duceţi privirea cât mai mult în dreapta, apoi în stânga , coborând progresiv linia imaginară urmărită cu privirea. 
• Priviţi înainte, apoi urmăriţi o spirală imaginară începând din centru, astfel ca după trei rotaţii aproximativ să atingeţi maximul posibil . 
• Închipuiţi-vă că sunteţi în faţa unui cadran uriaş de ceas. Fixaţi centrul cadranului, apoi duceţi ochii la cifra imaginară 1, reveniţi în centru, priviţi cifra 2  ş.aa.m.d până la 12.  Apoi faceţi acelaşi lucru în sens invers, dacă nu simţiţi oboseală.

Exerciţiu pentru acomodarea centrală, convergenţă şi fusiunea imaginilor

Ridicaţi arătătorul sau vârful unui creion  la 15-20cm de ochi, la înălţimea nasului.

Priviţi, clipiţi. Apropiaţi încet degetul sau creionul până la rădăcina nasului, urmărindu-l cu privirea. Clipiţi.

Depărtaţi cât vă permite mâna. Clipiţi . Fiecare etapă să dureze 2-3 secunde.

Apoi vă opriţi, palmaţi, reluaţi, dar fără să vă obosiţi.

Exerciţiu pentru atenţia dirijată.

Deschideţi ochii larg şi priviţi ceea ce se află la extremităţile câmpului vizual, apoi relaxaţi pleoapele şi priviţi în centru.

Pentru a ameliora vederea maculară cu ajutorul acomodării centrale, e bine să citim corect, fixând bine fiecare cuvânt sau chiar fiecare literă. 

Luăm un carton de culoare închisă cu o gaură circulară cu diametrul de 15mm. Punem cartonul pe text şi îl deplasăm de-a lungul textului, citind prin deschidere.  Deplasăm mai repede sau mai încet . Nu uităm să clipim normal. Citim cu un ochi, apoi cu celălalt şi apoi cu amândoi.

Exerciţiu pentru atenţie şi memorie

Efectuaţi în minte un calcul uşor scriind în imaginaţie cifrele pe un tabel (cu ochii închişi). Încercaţi să obţineţi răspunsul, văzând în minte toate cifrele.

Exerciţiul paginei invizibile

Alegeţi o suprafaţă mare albă, la distanţă potrivită de ochi. Imaginaţi-vă că e pagina unei cărţi şi faceţi ca şi cum aţi citi rând după rând, parcurgându-l cu privirea.

Exerciţiul creionului

Ţineţi un creion în faţa ochilor, cu mâna întinsă. 

Concentraţi-vă asupra vârfului creionului. Apropiaţi încet creionul până la vârful nasului, urmărind mereu cu privirea vârful lui. Apoi depărtaţi-l din nou. Repetaţi de mai multe ori. Chiar dimineaţa, la sculare.

Tehnica nasului magic 

Luaţi o poză cu un peisaj frumos, priviţi-o în toate detaliile. Apoi închideţi ochii şi închipuiţi-vă că nasul e o pensulă cu care pictaţi peisajul pe o pânză interioară, în toate detaliile, atât ce se vede în prim plan cât şi în planul îndepărtat. Deschideţi ochii şi priviţi din nou imaginea. Vi se va părea mai clară şi veţi remarca mai multe detalii. Închideţi iar ochii  şi refaceţi exerciţiul, cu mai multe detalii. Reluaţi de minim 3 ori.

Ochiul piratului

Dacă simţiţi că folosiţi un ochi mai mult decât pe celălalt, folosiţi o acoperitoare de ochi . la început doar pentru o clipă, apoi din ce în ce mai des, când vă plimbaţi sau când vă efectuaţi treburile de acasă. Alternaţi un ochi cu celălalt, apoi exploraţi posibilităţile fiecărui ochi şi daţi atenţie mai mare ochiului care vede mai prost. 

Lectura

Lectura corectă ajută la sănătatea ochilor. Dacă însă purtaţi ochelari, pot avea o acomodare imperfectă şi pot acumula tensiuni. 

Cititul fără ochelari, practicat corect în fiecare zi , suficient de mult, e un exerciţiu bun pentru ochi.

Sfaturi pentru lectură

Aşezat confortabil, luaţi o revistă sau o carte şi începeţi să citiţi la distanţa la care vedeţi cel mai bine., fără ochelari. În miopia extremă poate fi util să acoperiţi succesiv fiecare ochi.

Pe de altă parte, dacă un ochi e mai slab, el trebuie să fie antrenat mai mult.

Citiţi o jumătate de pagină sau o pagină întreagă , sau măcar câteva cuvinte (după starea vederii), până ce simţiţi o uşoară oboseală. Atunci vă opriţi, închideţi ochii câteva clipe şi reîncepeţi. Clipiţi regulat în timpul lecturii.  Rămâneţi relaxat.

Citirea de caractere microscopice

Citirea caracterelor foarte mici este de asemenea un bun exerciţiu.

Exersaţi mai întâi câteva secunde, apoi din ce în ce mai mult, clipind regulat.

Întrerupeţi exerciţiul când apare o uşoară oboseală, apoi reluaţi şi tot aşa. Nu forţaţi.

Din timp în timp ridicaţi privirea şi acomodaţi-o la un obiect de departe, apoi reveniţi la lectura de aproape. Dacă e nevoie începeţi cu caractere mai mari şi treceţi progresiv la unele din ce în ce mai mici.

Citirea la lumină slabă

Citit fără tensiune , fără a se ajunge la oboseală, la lumină slabă e de asemenea un bun exerciţiu.

În mod obişnuit însă, lumina din încăpere trebuie să fie suficientă, fără exces, cu o concentrare mai mare a luminii pe pagină. Lumina nu trebuie să se reflecte în ochi , lumina trebuie să vină dintr-o parte.

Exerciţiu lumină şi întuneric

Adaptarea la lumină. Priviţi alternativ obiecte aflate în umbră şi unele aflate în lumină. 

Aşezaţi la soare, cu ochii închişi , ridicaţi capul îi întoarceţi-l încet de la dreapta la stânga şi invers. Acoperiţi apoi ochii cu palmele. 

Prevenirea tulburărilor oculare

Precauţii când lucraţi la calculator sau citiţi mult timp:

• Aveţi grijă să aveţi o lumină bună în încăpere. Mai ales când lucraţi la calculator. 
• După o oră de lectură sau de lucru în faşa ecranului, faceţi o pauză de vreo zece  minute. la fel, dacă faceţi exerciţii pentru ochi. Aruncaţi o privire pe fereastră. Faceţi câţiva paşi, întindeţi-vă.
• După ce lucraţi un timp la calculator, priviţi un obiect îndepărtat, apoi unul din apropiere., alternând de mai multe ori.
• Deschideţi ochii mari şi rotiţi-i într-un sens apoi în celălalt. 
• Clipiţi din ochi strângându-i tare, apoi deschideţi-i mari. 
• Faceţi încet rotaţii ale gâtului spre dreapra şi sprea stânga.

Sursă :"La santé de vos yeux", d'André Passebecq.

Jumatate dintre cancere ar putea fi evitate

Societatea canadiană a cancerului arată ce măsuri trebuie luate pentru a se preveni îmbolnăvirea de cancer.

Conform cercetărilor efectuate, cam jumătate dintre îmbolnăvirile de cancer ar putea fi evitate  prin schimbarea modului de trai.
Societatea canadiană a pus pe internet un instrument interactiv intitulat C'est ma vie, care să ofere utilizatorilor informaţii competente referitoare la această boală, în cooperare cu Universitatea din Columbia-Britanică.

În În imaginea de mai sus, întocmită după o captură de ecran al site-ului amintit, se evidenţiază factorii din modul nostru de viaţă asupra cărora putem acţiona pentru a micşora semnificativ riscurie de cancer.
Câteva indicaţii preţioase:

• 30% dintre decesele provocate de cancer sunt imputabile fumatului.  Fumatul pasiv (adică faptul de a sta într-o cameră în care altcineva fumează) provoacă anual 1000 de decese printre nefumătorii din Canada.
• Greutatea normală este de asemenea un factor de prevenire. Faptul de a fi supraponderal creşte riscul de cancer. Greutatea optimă pentru sănătate poate varia de la o persoană la alta, deci e bine să fie consultat un specialist în domeniu.
• Hrana zilnică ar trebui să conţină fibre (din legume, fructe, cereale integrale, nuci şi seminţe 21-38 g/zi), legume şi fructe (5-10 porţii pe zi) şi să se evite carnea roşie (limitată la 3 porţii a 85g/săptămână- adică dimensiunea unui pachet de cărţi de joc) şi carnea transformată (mezeluri etc- deloc!)
• activitate fizică în fiecare zi (minim 30 de minute, pentru sănătatea inimii)
• să nu stăm mult timp aşezaţi (la birou sau la televizor)
• consumul de alcool limitat la mai puţin de 1 pahar/zi (femeile) şi mai puţin de două pahare/zi (în cazul bărbaţilor)
• să ne protejăm împotriva razelor solare când ieşim din casă chiar dacă cerul e acoperit de nori, pentru că razele ultraviolete trec prin norii dispersaţi. 
• nu folosiţi echipamentele de bronzat artificial - sunt o cauză de cancer!
• unele vaccinuri (contra hepatitei B şi a virusului papillomului uman)  oferă o protecţie împotriva unora dintre tipurile de cancer 
• se recomandă verificarea prezenţei radonului în locuinţă. 16% dintre decesele prin cancer la plămâni sunt asociate cu prezenţa radonului în locuinţă. Există truse de analizare a prezenţei radonului - informaţii şi  pe net
• contraceptivele orale sau hormonii luaţi pentru a trata menopauza pot avea un impact asupra riscuui de cancer. Ele pot creşte riscul pentru unele cancere, dar şi diminua riscul pentru alte tipuri de cancer - de consultat medicul asupra avantajelor şi inconvenientelor.

Rochie roz pe o babă de 80 de ani

Aud la tv comentarii privind votul în Parlament privind anchetarea şi arestarea Elenei Udrea.
Nu voi comenta evenimentul, au fost destule comentarii, de toate felurile.
M-a şocat însă remarca unui reputat jurist - maestrul Bolcaş - cu referire la discursul Elenei Udrea:
"m-a dezgustat ca o rochie roz pe o babă de 80 de ani".

Comparaţia sugera că o rochie roz pe o femeie în vârstă ar fi tot ce poate fi mai dezgustător - şi era convins că  pentru toată lumea ar fi la fel.
Remarca reflectă concepţia răspândită pe la noi cum că femeile în vârstă ar trebui să se îmbrace doar în culori închise, eventual negru cu picăţele, asta dacă nu cumva sunt văduve, caz în care ar trebui să fie în negru complet.

Am remarcat de multă vreme că în alte ţări concepţia generală este exact pe dos: negrul avantajează îndeosebi persoanele tinere, în timp ce doamnele vârstnice (iar în ţările dezvoltate longevitatea e mult mai mare decât la noi) se îmbracă mai ales în culori pastel, printre care rozul e frecvent.

Şi ca să vedem cine are dreptate, să ne raportăm la persoanele considerate ca etaloane ale bunului gust şi ale eleganţei în lumea întreagă: regina Marii Britanii , persoană ce va împlini în curând frumoasa vârstă de 89 de ani şi mama sa, răposata regină mamă ce a trăit aproape 102 ani.

Desigur, rozul nu era singura culoare în care se îmbrăcau sau se îmbracă aceste distinse personalităţi, dar putem constata că această culoare revine (în diferite nuanţe) în frecvente ocazii.
Ce părere aveţi, sunt cumva îmbrăcate nepotrivit aceste doamne trecute bine de 80 de ani pentru că sunt în roz? Nicidecum, evident!
Dimpotrivă, culoarea roz, care inspiră optimism şi prospeţime tinerească luminează trăsăturile persoanelor vârstnice .
Dacă observaţi, în fotografia în care apar regina Elisabeta a II-a şi mama sa, regina mamă , cea mai în vârstă este cea care e îmbrăcată în roz, în timp ce fiica sa este (de data aceea) în bleu.

Haideţi să nu mai condamnăm femeile vârstnice să se îmbrace în culori posomorâte de teama unor prejudecăţi stupide ca cea exemplificată de remarca citată mai sus.
Doamnele în vârstă au şi aşa destule probleme. O îmbrăcăminte în tonuri vesele este un factor care poate schimba - măcar pe moment - starea de spirit atât a celui care o poartă, cât şi a celui care o priveşte.
Hai să terminăm cu concepţiile învechite chiar şi în această privinţă şi să le încurajăm pe bunicile noastre să se bucure de culori luminoase şi primăvăratice. Atât cât vor mai putea.

E cât se poate de potrivit şi de elegant!

Uber contra Boer

Uberpop în conflict cu legislaţia UE în domeniul taximetriei

19.02.2015

Poliţia taxiurilor din Franţa

Din 630 de taxiuri controlate cu ocazia salonului aeronautic
de la Bourget,
241 au primit sancţiuni, în valoare totală de 30000 €

Prefecturile de poliţie din Franţa au secţii specializate  în controlul taxiurilor: „grupul taxi transport de persoane”, mai cunoscute sub porecla „Boers”.

Această denumire are o origine foarte interesantă: în 1917 numeroşi „ruşi albi” se refugiaseră în Franţa fugind de revoluţia bolşevică şi practicau meseria de vizitiu . Ei pronunţau stâlcit termenul argotic folosit pentru poliţişti: „bourres”, zicând: „boers”.

Acest cuvânt este folosit în zilele noastre pentru desemnarea neoficială a poliţiştilor însărcinaţi cu controlul taxiurilor şi a celorlalte forme de transport public de persoane şi cu reprimarea taxiurilor clandestine, din Paris şi zona din jurul Parisului.  Brigada cu acest specific a fost fondată în 1938.

Brigada „boerilor” se compune din 70 de poliţişti în civil, dintre care patru ofiţeri de poliţie judiciară. Repartizaţi în două grupe , ei lucrează 7 zile din 7, 24 de ore din 24 .

Ei supraveghează, controlează  şi reprimă infracţiunile privint diferitele reglementări ale transportului de persoane plătit.

Pedepsele pentru practicarea clandestină a activităţii de taximetrie sunt foarte aspre în Franța: maşina blocată, şoferul arestat şi pasibil de un an închisoare şi 15 000 de euro amendă!

 
Uberpop - taxiuri cu neprofesionişti

Acţiunile "Boerilor"  au fost întreprinse şi împotriva celor care foloseau serviciul Uberpop , care pune în legătură printr-o aplicaţie smatphone pasagerii cu automobilişti care nu sunt şoferi profesionişti.

Fondat în 2009 în California, Uber e prezent acum în peste 200 de oraşe şi 54 de ţări (acum un an era în doar 60 de uraşe din 21 de ţări).

Controversatul serviciu american de maşini cu şofer (VTC) se confruntă cu legislaţia din ţările europene, în care această activitate este considerată practicare ilegală a taximetriei.

VTC a depus o (nouă) plângere în faţa Comisiei europene împotriva Franţei (urmând să facă plângeri şi împotriva Germaniei şi Spaniei) spune jurnalul Les Echos.

Prin aceste plângeri se cere modificarea legislaţiei specifice din aceste ţări.

E de înţeles că Travis Kalanick, fondatorul şi patronul societăţii Uber nu se dă bătut, dat fiind că este vorba despre o piaţă enormă, cu câştiguri pe măsură.

În 2014 societatea Uber încasase 1,2 miliarde de dolari şi a semnat un parteneriat strategic cu un grup chinez (Baidu), extinzându-se pe  piaţa asiatică. Firma doreşte să extindă atât în Asia, cât şi în America de Sud. În China , India şi chiar SUA, Uber se confruntă cu concurenţa acerbă a altor firme autohtone, practicând la început preţuri foarte joase pentru a falimenta concurenţa.

Societatea declară însă că preţurile nu sunt fixe, ci variază după cerere şi ofertă.  Clienţii spun că preţurile pot creşte şi de 8 ori dacă e furtună de zăpadă sau o zi cu solicitări foarte numeroase, ori la ore de vârf. Şi iată că ceea ce părea foarte ieftin poate deveni foarte scump.

Încasările de 3,4 miliarde de dolari în ultimele două luni dovedesc avântul crescând al afacerii. În decembrie 2014, afacerea era evaluată la 40 de miliarde de dolari, fiind întrecută doar de Facebook în privinţa creşterii explozive.

În viziunea domnului Kalanick, automobiliştii vor renunţa treptat la maşinile proprii pentru a folosi serviciile unor societăţi de transport.

Societatea Uber nu se limitează la transportul pasagerilor, oferind şi garaje, dar şi livrări rapide de produse. Uber doreşte să conceapă şi o maşină fără şofer, prin asocierea cu Universitatea din Carnegie Mellon.

Plata se poate face prin PayPal, la prima plată utilizatorul primind un bonus. (Pe de altă parte, însă, PayPal percepe un comision pentru schimbarea valutei , comision ce variază în funcţie de ţară).

Se mai practică şi sistemul de „recomandare” : un nou client ce indică un cod specific celui care i-a recomandat serviciul mai primeşte un bonus. E de presupus că respectivul care a făcut recomandarea va primi la rândul său o bonificaţie din partea firmei. În acest mod simplu, pentru o mică sumă se obţine o publicitate intensivă.

Situaţia şoferilor de la Uber

Şoferii care au contract cu Uber nu sunt salariaţi, ci lucrează ca liber profesionişti. Contractul lor poate fi reziliat în orice moment de către Uber. Uber ia un comision de 20% din banii încasaţi, trimite solicitările clienţilor  şi plăteşte o soldă şoferilor o dată pe săptămână. Se primesc şi prime, în funcţie de numărul de curse (care trebuie să fie foarte mare) şi de aprecierile formulate de către clienţi. 

Dacă nota dată de client este sub 4,6, clientul constată că aplicaţia sa Uber nu mai funcţionează!  Şoferii  îşi pot  alege orarul de lucru. Şoferii spun însă că trebuie să lucreze minim 11 ore pe zi pentru a se întreţine, pentru că Uber trimite solicitări a intervale mari.
Şoferii care nu au autorizaţie pentru practicarea taximetriei sunt consideraţi în afara legii în Franţa, Germania, Spania sau la noi şi suportă rigorile legii dacă sunt prinşi.

Să vedem care va fi decizia UE 

*****************************************************************

29.11.2016

Uber în fața Curții de justiție europene

Am scris acest articol pe 19.02.2015. Acum,  la sfârșitul lui noiembrie 2016 încă se așteaptă decizia UE. Mai precis, decizia Curții de justiție a Uniunii europene (CJUE), care organizează în prezent o primă audiere asupra statutului societății Uber. Judecătorii vor decide dacă Uber este un serviciu de transport, cu toate obligațiile care decurg din acest statut, sau dacă este doar o platformă on ligne.
O asociație a șoferilor de taxi din Barcelona, susținută de guvernul spaniol a sesizat justiția europeană pe motiv că Uber nu trebuie să respecte aceleași reglementări ca taxiurile,  ceea ce duce la concurență neloială.
Uber susține în schimb că nu e decât o platformă pentru șoferii independenți și trebuie să respecte doar directivele pentru comerț on line și pentru servicii de informație.
Franța a impus numeroase restricții pentru Uber. Acestea ar urma să fie ridicate dacă decizia Comisiei europene și a CJUE vor da dreptate platformei californiene, în acest caz urmând probabil puternice manifestații contra Uber, în Franța.
Până în prezent Uber a pierdut un recurs în fața tribunalului muncii de la Londra, iar șoferii săi au obținut dreptul de a fi considerați salariați ai societății (având astfel mai multe drepturi în fața legii) și nu independenți. Uber va face continua însă acțiunile sale în justiție.

Un aviz al avocatului general ar trebui să fie publicat în primul trimestru al anului 2017 și un verdict ar putea fi pronunțat în a doua parte a anului 2017. 
Astăzi, 29 noiembrie își vor spune părerea în fața justiției europene șapte dintre statele membre , Comisia europeană și Asociația europeană de liber schimb (Islanda, Lichtenstein, Norvegia și Elveția).
Până atunci, veniturile societății Uber cresc continuu.
Veniturile brute ale furnizorilor și ale platformelor colaborative din UE au fost estimate la 28 de miliarde de euro în 2015!
Estonia a găsit o cale acceptabilă din punct de vedere fiscal: acestă țară a pus la punct un sistem care trimite automat datele șoferilor la autoritățile fiscale, pentru ca această activitate să fie fiscalizată în Estonia. Aviz amatorilor!

A fi sau a nu fi in intarziere

Şi asta face parte din România lucrului bine făcut.
Să facem România "să meargă ceas". 

Da, chiar aşa! Ar trebui să ne învăţăm să respectăm orele fixate .
Şi ora de începere a serviciului, şi ora fixată pentru o întâlnire, şi ora de începere a unui spectacol.
Oricât ni s-ar părea (unora dintre noi) de curios, da, ar trebui să fim punctuali!

Când eram elevă, într-o excursie la Braşov aşteptam să vizităm cu grupul Biserica Neagră.
Un slujbaş al bisericii ne-a anunţat că nu putem intra, pentru că înăuntru este o cununie şi trebuie să aşteptăm până se termină. Noi, obişnuiţi că în bisericile noastre se intră şi se iese nonstop, am început să protestăm: voiam să intrăm, doar plătisem biletele de intrare! Da, o să intraţi- ni se spune- dar după ce se termină cununia. Printre noi şi-a făcut loc cineva care a cerut să intre, pentru că era invitat la respectiva cununie. Spre surprinderea tuturor, nu i s-a dat voie să intre, pentru că înârziase. Degeaba a arătat el invitaţia frumos tipărită, slujbaşul bisericii i-a arătat pe invitaţie ora de începere şi apoi ceasul. Întârziatul nu a mai putut intra. Probabil că altă dată a avut grijă să ajungă la timp acolo unde este invitat. Am reţinut şi noi, copiii, lucrul ăsta.

Îa nainte de război slujbaşii de la Calea Ferată primiseră nişte deşteptătoare (cu sigla CFR pe ele) care mergeau foarte bine, pentru că li se cerea punctualitate la serviciu. Şi chiar era punctualitate acolo, chiar dacă oamenii veneau la muncă uneori din satele învecinate. CFR-ul era supranumit "a doua armată", pentru punctualitatea de care dădea dovadă. Aşa cel puţin mi s-a povestit.  Ce s-a întâmplat, de am ajuns ca acuma să întârzie trenurile cu orele? Păi...ce să fie, punctualitatea, bat-o vina, a ajuns să fie o raritate.

Cu nişte ani în urmă, în Japonia ministrul Transporturilor şi-a dat demisia pentru că un tren a întârziat câteva minute. (Feroviarii japonezi au ceasuri ce le indică şi microsecundele ca să respecte orarul cu precizie absolută .Cum a scris  cotidianul "Sankei Shimbun", întârzierea medie a unui tren japonez nu a fost în anul 2011 decât de 36 secunde). 

Revenind însă pe meleagurile noastre, iată că Preşedintele începe să ne invite să fim punctuali. Un lucru ce stă în puterea noastră şi pe care putem să-l facem imediat, numai să vrem.
Presa a pus semne de exclamare la relatarea că jurnaliştii invitaţi la Cotroceni au fost apostrofaţi pentru o întârziere de 5 minute. Cum, numai cinci minute?
Păi da, nu era normal să te laşi aşteptat cinci minute.
(În paranteză fie spus, chiar Preşedintele nostru a fost criticat la rândul său de către ziariştii prestigiosului jurnal german Die Welt pentru că i-a primit pentru un interviu cu 15 minute mai târziu decât se anunţase).
Asta este, cu toţii avem de învăţat, dar trebuie să facem eforturi în acest sens.

Un exemplu concludent ar fi ceea ce se întâmplă la spectacolele de la noi (concerte, reprezentaţii)

Deşi pe bilet este trecută ora de începere a evenimentului, numeroase persoane intră în sală după acestă oră. Urmează o foială care nu încetează uneori nici chiar după apariţie interpreţilor pe scenă, cu toate că aceştia apar de obicei cu cinci minute mai târziu decât ora fixată (la Operă întârzierea e chiar mai mare). Chiar dacă au întârziat, persoanele nepunctuale insistă să-şi ocupe locurile, aşa că deranjează pe toată lumea ca să intre la mijlocul cutărui rând , când de fapt nici nu ar fi trebuit să mai fie lăsate să intre în sală!

Ca să evite asemenea scene neplăcute, pe biletele de la Sala Radio (Sala de concerte a Radiodifuziunii) s-a scris ;

După ora de începere a evenimentului, locul înscris pe bilet îşi pierde valabilitatea.

Cât se poate de corect! Poate aşa spectatorii vor învăţa să vină la timp la concert. 
Ei, dar ce, credeţi că se respectă??
Primii care nu respectă acest regulament sunt chiar angajaţii Sălii Radio!

Am asistat recent la o scenă halucinantă.
Într-o situaţie în care o persoană care venise după ora de începere a spectacolului şi-a revendicat locul (ce fusese ocupat de altcineva după ora 19:00), reprezentantul Organizatorului evenimentului (chemat să arbitreze) i-a dat dreptate persoanei care întârziase. Doar întârziase numai câteva minute! În zadar i s-a amintit menţiunea de pe bilet, cum că după ora de începere a evenimentului nu mai pot fi revendicate locurile înscrise pe biletele cumpărate.  Spre surprinderea tuturor, reprezentantul Sălii Radio  a insistat că posesorul biletului a plătit pentru acel loc şi deci i se cuvine chiar dacă a întârziat. La naiba cu regulamentul!
Între timp, persoana care întârziase "făcea atmosferă" proferând insulte la adresa celeilalte persoane, care îndrăznise să se aşeze pe locul găsit liber după ora 19:00.  Scandalul (provocat de persoana care întârziase) a continuat şi în pauză, De la o distanţă de câteva rânduri  auzeam cum persoana aflată în întârziere striga: "securistă împuţită" (?) şi alte lucruri, rămase neinteligibile, 
Nu era câtuşi de puţin atmosfera pe care te aştepţi să o găseşti într-o sală de concerte, în care se presupune că vin persoane cu o cultură rafinată. 

Înţelegem că la nivelul conducerii Sălii Radio se doreşte România lucrului bine făcut, care să "meargă ceas", dar asta nu a ajus încă şi la cunoştinţa slujbaşilor care "fac legea" în Sală.

Poate părea un detaliu, dar tabloul e compus din detalii. 
Hai să facem cu toţii efortul, la locul nostru de muncă,  să meargă lucrurile "ceas". 
Doar aşa, o să meargă şi România "ceas".

Sfaturi practice de la yahoo

Sfaturi practice

• ·         Cum puteţi salva telefonul mobil căzut în apă: scoateţi imediat telefonul din apă, desfaceţi-l şi scoateţi bateria şi cartela SIM , întindeţi-le pe o cârpă uscată, ştergeţi cu o batistă fiecare element. Puteţi chiar să aspiraţi cu un aspirator mic, dacă aveţi. Nu folosiţi un uscător de păr. Apoi introduceţi telefonul golit şi bateria într-un castronel cu orez, care va absorbi umiditatea rămasă. După 24 de ore scoateţi componentele telefonului din orez şi montaţi-le la loc. Apoi puteţi să-l reîncărcaţi.
• ·         Reîncărcarea bateriilor („nereîncărcabile”): frecaţi polul pozitiv al bateriei de mochetă timp de 5 minute. (Puteţi să faceţi asta cu două sau trei odată). Apoi le puneţi în apă clocotită timp de 10 secunde . Le scoateţi apoi cu un polonic şi le lăsaţi deoparte o oră. Apoi bateriile vor continua să funcţioneze !
• ·         Ca să eliminaţi mirosul de fum din tricourile de bumbac sau din materiale sintetice, muiaţi-le o oră în apă cu oţet, apoi lăsaţi-l la aer peste noapte. Nu încercaţi însă acelaşi lucru cu tricourile din lână / caşmir.
• ·         Dregerea unei mâncări prea sărate: Puneţi un cartof tăiat rondele în cratiţă, lăsaţi câteva minute, apoi puteţi scoate cartoful, care a absorbit o parte din sare.
• ·         Curăţarea obiectelor din argint: aplicaţi ketchup pe toată suprafaţa, eventual cu o periuţă de dinţi, ca pasta să ajungă pe toate părţile, şăsaţi să acţioneze 15 minute, apoi clătiţi cu apă rece şi ştergeţi cu o cârpă moale curată.
• ·         Curăţarea tigăilor antiaderente arse: puneţi apă cu oţet în tigaie, adăugaţi detergent de vase şi puneţi tigaia  pe foc până dă în clocot, apoi spălaţi -o cu buretele.
• ·         Igienizarea buretelui de bucătărie: turnaţi puţin oţet pe el, apoi lăsaţi-l să se usuce la soare, în aer liber. Ultravioletele sunt un bun dezinfectant natural.
• ·         Nu uitaţi de bătrâna hârtie de ziar la spălatul geamurilor: Un ziar mototolit muiat în apă caldă curăţă geamul şi fără detergent. Apoi geamul se şterge cu hârtie de ziar uscată.
• ·         O lingură de lemn pusă peste oala în clocot face ca lichidul din ea să nu dea pe dinafară!
• ·         Igienizarea fundului (nu întotdeauna de lemn) /tăietorului  din bucătărie: dat fiind că în crestăturile rămase după tăierile cu cuţitul se cuibăresc bacterii greu de înlăturat, e bine ca din timp în timp să procedăm la igienizarea acestuia cu bicarbonat de sodiu. Presărăm bicarbonat de sodiu pe toată suprafaţa, adăugăm puţină apă apoi frecăm cu degetele ca să intre bicarbonatul în toate zgârieturile. Lăsăm câteva minute, apoi spălăm cu apă. Pentru îndepărtarea unor eventuale mirosuri persistente, putem freca suprafaţa cu o jumătate de lămâie, spălând apoi iarăşi cu apă.
• ·         Pentru curăţarea carafelor de sticlă la interior, introducem apă caldă, puţin detergent şi nişte orez (de preferinţă cu bobul mare –circa 80g). Astupăm carafa, scuturăm energic circa 5 minute, apoi vărsăm conţinutul şi clătim cu apă. Orezul va antrena toate depunerile de pe pereţii vasului. Merge pentru butelii de sticlă ori din plastic, inclusiv pentru biberoane.