joi, 17 ianuarie 2013

Poluarea aerului în aer liber și în interior



Situaţia României din punct de vedere al poluării aerului la exteriorul şi în interiorul locuinţelor. 

Am găsit două hărţi estimarea morţilor premature din cauza pouării, pe zone din întreaga lume.

Situaţia din 2002:
Situaţia României era foarte proastă, fiind întrecută la numărul de morţi premature doar de China şi de Asia de sud-est.

Dar să vedem care e situaţia în 2009:

Situaţia României s-a înrăutăţit dramatic, în numai 7 ani!
Suntem acum pe ultimul loc, alături de Iraq (în timpul războiului) de Ucraina, Bulgaria şi de Argentina.

În 2004,  poluarea aerului urban în aer liber a ucis un 1,2 milioane de oameni din intreaga lume. OMS estimează că 1 500 000 000 locuitori din mediul urban se confruntă cu niveluri de poluare a aerului exterior care sunt depăşesc limitele maxime admisibile.
Poluanții atmosferici din mediul urban, particulele  provenite în cea mai mare parte din combustibilul de ardere al vehiculelor și din surse industriale, au cel mai mare efect negativ asupra sănătății umane. În toată lumea, particulele aflate în suspensie în aer se estimează că ar  provoca aproximativ 8% din decesele de cancer pulmonar, 5% decese din boli cardiorespiratorii și aproximativ 3% din decese din infecții respiratorii
Aproximativ 25% din locuitorii orașelor din ţările  în curs de dezvoltare și 70% din orășenii din țările dezvoltate folosesc combustibili solizi pentru uz casnic, încălzire și gătit.
În 2004,  s-a că estimat că poluarea din interiorul locuinţelor provoacă aproximativ 2 milioane decese în toată lumea, cele mai multe din pneumonie, boli pulmonare cronice si cancer.
Gospodăriile sărace tind să fie mai dependente de combustibilul solid pentru încălzire și gătit, ele sunt astfel cele mai expuse la poluare interioară .O altă cauză importantă e constituită de industriile poluante, cum ar fi fabricile de ciment, exploatările miniere de suprafaţă şi altele asemenea. Defrişările intensive accentuează efectele poluării, pentru că nu mai există absorbţia elementelor poluante de către arbori. De asemenea eroziunea solului, fenomen ce urmează după defrişările masive, contribuie la mărirea cantităţilor de praf din atmosferă.



miercuri, 16 ianuarie 2013

SNCF/SNCFR



Cum se petrec lucrurile la SNCF -transporturile feroviare din Franţa?

Observăm că SNCFR -ul nostru este organizat după modelul SNCF (Societatea Naţională a Căilor Ferate din Franţa)

Cum SNCFR are mereu probleme, să vedem cum stau lucrurie la sora mai mare, din Franţa.
Să vedem diferenţa de ordin de mărime:

  • În Franţa sunt  29 203 km de căi ferate, din care 1 550 sunt linii de mare viteză.
  • În România -11 385 km cale ferată. 

Épic* este statutul SNCF, jumătate-întreprindere,jumătate-societate de interes public : o societate public-industrială şi comercială, ale cărei tarife sunt fixate de Ministerul Transporturilor. 
Întreprinderea realizează o cifră de afaceri şi un beneficiu (+697 milioane euro în 2010), dar a primit de la Stat şi de la colectivităţile teritoriale 8 miliarde de euro!
Institutul Francez de cercetări asupra Administraţiilor Publice a realizat studii pe această temă.:
« 182 milioane de euro pentru transportul militarilor**. 67 milioane pentru tarife sociale (familii numeroase şi alte categorii) ***, 5 milioane de euro pentru transportul presei***. Apoi, grosul sumelor, 1,1  miliarde acordate de Stat pentru investiţii, 3,8 miliarde daţi de colectivităţile locale pentru transportul regional şi, în sfârşit, 2,9 miliarde euro contribuţii ale tuturor contribuabililor pentru a intra în regimul foarte special de pensii al ceferiştilor****. »
La aceste sume se adaugă subvenţia de 3 miliarde de euro acordată anul trecut de Stat Reţelei de cale ferată din Franţa (RFF), un EPIC rezultat din împărţirea sistemului feroviar francez între transporturi  (SNCF)  şi gestiunea infrastructurii (RFF). 
În 1997, SNCF a transferat o datorie de 30 miliarde de euro către RFF, acesta fiind motivul pentru care Statul subvenţionează RFF.   
RATP (grup de transport pe cale ferată, metrou, tramvaie şi autobuze în Ile-de-France) a decarat câştiguri de 4,433 miliarde de euro, dar a primit 3 miliarde de euro subvenţii.  

Observăm că sora mai mare a SNCFR nu ar putea funcţiona în bune condiţii fără contribuţii de la statul francez. Totuşi, acolo nimeni nu pomeneşte de o eventuală privatizare a căilor ferate, nici de manager privat, nici de societăţi private care să concureze cu cele de stat, nici de disponibilizări. 

*     Épic (établissement public à caractère industriel et commercial)
**   Aceasta reprezintă de fapt plata de la buget a unor servicii efectuate 
**Acestea nu sunt subvenţii propriu-zise, ci reduceri de tarife pentru anumite categorii de popuaţie
****Ceferiştii se bucură de un sistem de pensii aparte, foarte avantajos
visuel Navigo mensuelCare  sunt tarifele la francezi? De exemplu, un abonament pentru transport integrat în Ile de France, pe 2-4 zone de acolo (şi sunt 5 zone în total) variază între 17,45 şi 31,05 euro/săptămână sau 57,30-113,20 euro/lună -unde intră tren, metrou, autobuze şi tramvaie.
Adică între 78,5 şi 139,7 lei/săptămână sau 61,8 şi 509,4 lei pe lună.
Tarifele biletelor de tren comercializate de SNCF sunt foarte schimbătoare: pentru aceeaşi călătorie, în acelaşi tren, sunt disponibile zeci de tarife, după modelul tarifelor companiilor aeriene. Sistemul urmăreşte să optimizeze indicele de umplere a trenurilor de călători. De la 3 ianuarie 2013 s-a anunţat o creştere medie de 3,2% a tarifelor, dar preţurile variază mult, unele se pot micşora cu 30%, altele pot creşte cu 20% .
De exemplu, iată care au fost tarifele  sncf pe linia Paris Marseille (863 km) în 2012, la clasa a doua
clasatarif
(min şi max)
Bilet Prem's2-a 25 - 30 €
Bilet Loisir2-a 57 - 108 €
Bilet Pro2-a 94 - 113 €
Şi tarifele  sncf Paris Marseille în 2012 la clasa întâia
clasaetarif
(min şi max)
Bilet Prem's1-a 40 - 45 €
Bilet Loisir1-a 77 - 151 €
Bilet Pro1-a158 €

Statutul ceferiştilor francezi

Ceferiştii francezi nu sunt consideraţi salariaţi, ci  « agenţi ». Ei nu primesc un salariu, ci o « soldă ».
Se poate vorbi despre un model quasi-militar . Se spune că generalul de Gaulle ar fi spus: «  SNCF este armată + disciplină » . Disciplina ar fi fost deci la SNCF mai mare chiar decât în armată. Totodată, căile ferate sunt considerate parte a sistemului de siguranţă naţională a statului

Remunerarea salariaţilor de la  SNCF în 2010

Calificare
Efective
Remuneraţie lunară brută
(euro)
Execuţie
A
162
0,1 %
1 879
B
20 718
14,1 %
2 109
C
37 288
25,3 %
2 403
Maiştri
D
26 535
18,0 %
2 758
E
14 810
10,1 %
2 783
Tracţiune
TA
2 439
1,7 %
2 409
TB
12 507
8,5 %
3 334

Ataşaţi operatori
4 372
3,0 %
1 833
Ataşaţi tehnicieni superiori
2 463
1,7 %
2 302
Cadre tinere
1 597
1,1 %
3 111
Cadre
F
11 365
7,7 %
3 462
G
7 218
4,9 %
4 117
H
4 176
2,8 %
4 944
Cadre superioare
CS1 / CS2 /CS3
1 466
1,0 %
7 254
Cadre de conducere

cca 140
0,1 %
cca 13 000

Observăm că salariile persoanelor din conducere (manageri, directori) nu depășesc dublul salariilor cadrelor superioare.

Sistemul de pensii pentru pensionarii 

feroviari francezi

(casele de pensii pentru feroviarii francezi datează din 1850)
La pensie - procente (%) - în  2005
SNCF
CNAV Privat
Înainte de 55 ani
13
0
La 55 ani
74
0
Total la 60 ani
100
69
Între 61 şi 64 ani
-
11
La 65 ani şi mai mult
-
20
Sursa : frap.org/RETRAITES-SNCF,60
 La 55 ani, practic toată lumea e la pensie

La  SNCF, sistemul de pensionare anticipată e generalizat. Bilanţul său social din 2004 arată că din 4847 cadre permanente, inclusiv 112 cadre superioare, doar 3 ieşiri la pensie  au fost la limita de vârstă şi 4844 înainte de limita de vârstă.

La vârsta de  50 ani, conductorii de tren se pot pensiona  în condiţii foarte favorabile dacă au 15 ani de activitate la conducerea trenului. Mulţumită unor bonificaţii, majoritatea se pensionează cu pensia întreagă la 30 ani de activitate, dar cu o pensie ca pentru  37,5 ani de serviciu (circa 2000 € pe lună) şi mai au o speranţă de viaţă de 30 ani. Salariaţii din privat se mai bucură în medie de  22 ani de viaţă la pensie după 40 ani de activitate.

Pensia medie a celor 168 132 ceferişti pensionaţi (drepturi directe) este de 1 620 € pe lună. În sectorul privat, pensia medie a unei persoane cu vechimea completă este de 1465 €.



Studiu de caz pentru un feroviar : 
- care a lucrat şi cotizat 32,5 ani 
- cu un salariu de 4997,22 € par trimestru 
- 
pensia sa calculată va fi 4997,2€ * 32,5*2% = 3248,19 € adică 1082,73 € pe lună. Dacă această persoană ar fi muncit şi cotizat aceeaşi perioadă în sectorul privat, cuantumul pensiei sale ar fi fost 550 € ,deci de 2 ori mai puţin.

(Observăm modul simplu de calcul al pensiei)


Şi modul de indexare a pensiilor  la SNCF este foarte favorabil. În ultimii 15 ani, pensiile din sectorul privat au fost compensate „doar cu rata inflaţiei”, în timp ce pensionarii SNCF au avut alocaţiile crescute cu  45 % adică cu  20 % peste rata inflaţiei.

Trebuie să spunem că acest sistem de pensii preferenţial este atacat de diferitele alte pături de cetăţeni francezi, dar feroviarii ameninţă cu greva dacă el ar fi schimbat.

Să facem o comparaţie cu ceea ce se întâmplă la noi. 

Probabil, comparaţia ar trebui să cuprindă şi cheltuielile pentru reabilitările efectuate la calea ferată: costurile lor exorbitante, duratele foarte mari de execuţie şi calitatea slabă a lucrărilor, toate pornind de la felul în care s-au făcut licitaţiile pentru acele lucrări. 
Ar mai trebui vorbit şi despre costurile mari antrenate de fărâmiţarea fostului CFR în 5 societăţi comerciale, fiecare cu aparatul ei de conducere, dar şi cu o birocraţie imensă, fiecare plătind către foştii colegi taxe purtătoare de tva. Prin urmare, dacă în trecut CFR-ul efectua transporturi de călători şi de marfă pe infrastructura proprie şi plătea la stat doar impozitul pe produsul finit (sumele provenite din încasările de la beneficiari), acum SNCF călători şi SNCF marfă plătesc la SNCF infrastructură dreptul de a folosi şinele şi staţiile cf , iar  statul încasează tva, deci costurile de utilizare a infrastructurii cresc cu 24% pentru cei de la "Călători" şi de la "Marfă".

Mai este şi fenomenul căpuşării

Începute timid în 2005, după liberalizarea acestui domeniu, imperiile feroviare pe care le controlează noii oligarhi ai căilor ferate au ajuns să reprezinte unul dintre cele mai mari pericole pentru bugetul statului român. Evident că totul s-a umflat cu complicitatea unor reprezentanţi guvernamentali. O poveste cu subvenţii de la stat, cu profituri pentru privaţi şi cu… fantome.


Complicităţile la nivelul Ministerului Transporturilor, al companiilor CFR şi al firmelor private conduse de foşti angajaţi ai sistemul sunt atât de mari, încât până şi subvenţia de stat, care, în mod excepţional, este acordată anumitor agenţi economici (dar obligatoriu de stat şi cu multe derogări din partea UE), a fost translatată în mediul privat. Nimeni nu ştie cum s-a ajuns la această absurditate economică. Cert este că mulţi capitalişti români au profitat de această „vulnerabilitate” pentru a pune de-o afacere mare cu statul. Primesc subvenţii care nu au nicio legătură cu numărul de pasageri transportaţi, de aceea le merge bine, îşi permit bilete mai ieftine şi uneori plimbă trenurile goale pe șine de dragul banilor de la stat.
Operatorii privaţi susţin că peste tot în Europa statul sprijină prin subvenţii transportul de călători pe calea ferată. Lucru neadevărat, deoarece puţine sunt situaţiile în care subvenţiile se îndreaptă spre operatorii privaţi. Din acest punct de vedere, România este una dintre excepţiile notabile.
Astfel, structura veniturilor la operatorii privaţi este, de regulă, 25% din vânzarea de bilete, 75% subvenţie. În cazul CFR Călători, veniturile din subvenţie sunt de numai 60%, iar cele din vânzarea de bilete reprezintă 32%, restul fiind alte venituri, în principal cele din închirere de material rulant. Sindicatele din sistemul feroviar au reclamat de mai multe ori că  operatorii privaţi beneficiază de subvenţii duble faţă de CFR Călători, acoperindu-şi veniturile în proporţie de până la 80% prin aceste subvenţii, faţă de doar circa 60% la CFR Călători.
Cum se împarte prada
În prezent, toţi cei cinci operatori - patru companii private (Transferoviar, Regiotrans, Servtrans Invest, Regional) şi CFR Călători - încasează anual circa un miliard de lei (între 220-240 milioane de euro) de la stat sub formă de subvenţii pentru servicii de transport călători. Mai mult, în condiţiile unor bugete de austeritate, cuantumul subvenţiilor acordate noilor moguli ai căilor ferate a crescut  (cu circa 50 milioane de euro). 
surse:
lecri.fr/2011/03/16/les-comptes-en-trompe
incomemagazine.ro baietii-isteti-si-fantomele-de-pe-calea-ferata-profit-in-criza-din-subventiile-de-stat

Cu GPS -ul prin Europa


zagreb

Încrederea excesivă în tehnologie dăunează 

O belgiancă de 67 de ani a devenit celebră după ce şi-a ratat ţinta de destinaţie cu circa  1300 km, urmând neabătut indicaţiile GPS-ului ei.
Intenţionând să meargă la gara din Bruxelles, aflată la 73,5  de km de casa ei din Solre-sur-Sambre,  doamna s-a orientat după dispozitivul său de ghidaj, străbătând cu neştirbită încredere aproape toată Europa, în căutarea gării cu pricina.
A fost nevoită ca, pe parcursul celor două zile în care a şofat, să facă de două ori plinul de benzină şi să se oprească pentru a dormi puţin. Nu a dat atenţie panourilor indicatoare, având informaţii suficiente din partea dispozitivului mult mai modern.
Traversarea Germaniei şi a Austriei nu i-au oferit prilejuri de îndoieli asupra corectitudinii traseului.
Slovenia i s-a părut de asemenea foarte asemănătoare cu ceea ce ştia de acasă. Când a ajuns, însă, în Croaţia, ceva a făcut-o să-şi dea seama că nu se mai afla în Belgia......S-a oprit la Zagreb.
Cum fiul ei îi declarase, între timp, dispariţia la poliţie, autorităţile au ajutat-o să revină acasă.

Ştirea din presa franceză e completată de informaţia că fiabilitatea şi precizia sistemului GPS nu sunt identice în fiecare punct al globului......e un fapt recunoscut.

Interesant este faptul că nu este primul caz de acest fel.  
Duminică, cinci turiste asiatice care voiau să ajungă la Lourdes- cunoscut punct de pelerinaj din Hautes-Pyrénées, Franţa, s-au trezit la 800 km de destinaţia dorită, fiind ghidate de GPS-ul lor spre un sat din Finisterre, unde se află o capelă cu nume asemănător. (Povesteşte ziarul regional Ouest-France). Cele cinci tinere femei veniseră cu avionul de la Los Angeles până la Roissy, lângă Paris, rezervaseră prin internet  camere la un hotel din Lourdes, dar s-au trezit într-un sat aflat la 800 km de ţinta lor. Proprietara unui bar le-a oferit o hartă tipărită şi le-a indicat traseul către Pirinei, unde se află locul de pelerinaj Lourdes. 


duminică, 13 ianuarie 2013

PNB pe locuitor

Produsul național brut pe locuitor- clasificare pe plan mondial în anul 2005

(nu am găsit o clasificare mai recentă, dar nu cred că s-a schimbat mult între timp în ceea ce ne privește) 

 Să vedem unde suntem față de alte state din UE și din lume. 
Dacă ne așteptam ca pe primele locuri să fie Luxemburg, Norvegia, Elveția, Danemarca, nu ne gândeam poate ca pe locul 5 să fie Islanda , înaintea Statelor Unite. 
Țări ca Noua Caledonie, Trinidad-Tobago, Barbados, Botswana, Gabon sunt mult înaintea noastră. 
Romania se plasa în anul 2005 pe locul 106, după Grenada și aproape la egalitate cu Republica Dominicană
Observăm că în situație mai proastă decât a noastră sunt multe state, în special africane,.
Sunt apropiate de noi Bulgaria și Albania, însă celelalte țări europene sunt la distanțe amețitoare în fața noastră. Letonia, Lituania, Polonia , Slovacia, Croația produc dublu cât noi, Ungaria , Cehia se apropie de triplu, Portugalia, Slovenia, Andora, Cipru cam de patru ori cât noi, Grecia, Groenlanda  cam de 5 ori cât noi, Spania de 6 ori cât noi, Italia de peste 7 ori mai mult, iar plutonul fruntaș, unde se află Germania, Franța, Belgia, Olanda, Austria, Finlanda, Marea Britanie, Lichtenstein, ne depășesc de peste 8 ori, spre 9-10 ori,  Irlanda, Suedia, Islanda, Danemarca, de vreo 11 ori, iar Elveția, Norvegia de circa 14-15 ori, iar  Luxemburg la distanța amețitoare de peste 17 ori cât producția noastră!. 
Distanța între țările avansate și noi e mult mai mare decât distanța dintre noi și amărâtele țări africane. Cam asta e și diferența de nivel de trai!



PIB

PRODUSUL INTERN BRUT
Am văzut  că acest concept este definit oarecum incomplet în articolul din  Wikipedia scrisă în limba română, dar și în explicațiile date de către unii lideri politici, așa că probabil ar fi util de explicat .

sâmbătă, 12 ianuarie 2013

DISTRUGEREA CRIMINALA A PADURILOR TARII


HARTA pe care nici un ministru nu o bagă în seamă! Chiar dacă ea arată distrugerea României…


Greenpeace România a publicat o hartă cu  situaţia defrişărilor din pădurile ţării. 

Au fost trase multe semnale de alarmă privind distrugerea fără precedent a pădurilor româneşti, cu repercursiuni grave asupra mediului   din ţara noastră și cu evecte climatice care se văd deja în mod dramatic. 
Proiectul Greenpeace prezentat acum aproape un an  ne prezintă succint , pe hartă, deforestările din  perioada 2000-2011 şi unde putem aprecia cu ochiul liber că ele ar putea reprezenta cam o treime din fondul forestier.
Situația este, însă, și mai gravă decât se vede pe această hartă!

Distinsul academician octogenar Victor Giurgiu a arătat într-un articol că de fapt statisticile luate în considerare la Ministerul Mediului şi Pădurilor, după care s-a ghidat probabil şi Greenpeace, sunt incorecte. Astfel, procentul de împădurire raportat optimist este undeva la 29%, dar în statisticile reale ale specialiştilor silvici el se situează la 27%.
Partea cu adevărat gravă o reprezintă faptul că raportările, chiar şi pentru acel 27%,prezintă carenţe în calculare, care “ia în considerare toate terenurile fondului forestier, inclusiv cele despădurite prin tăieri rase legale sau ilegale (cum sunt cele din ultimii 20 de ani), suprafaţa culturilor tinere neajunse la starea de pădure, arboretele brăcuite şi degradate, nefuncţionale sub raport ecologic ş.a.” (Victor Giurgiu, “Consideraţii asupra stării pădurilor României – partea I: declinul suprafeţei pădurilor şi marginalizarea împăduririlor”, Revista Pădurilor, nr. 2/2010).
Aşadar, sub raport ecologic, procentul de împădurire funcţional este de aproximativ 22%, ceea ce reprezintă de fapt jumătate din procentul de împădurire optim calculat pentru ţara noastră, care este de 45%.
S-a ajuns la o gravă destructurare ecologică a ţării, apreciază reputatul om de ştiinţă.
Specialistul în silvicultură mai arată că, dacă nu va fi înlăturat cât mai curând, decalajul considerabil între procentul de împădurire optim şi gradul de împădurire adevărat, în condiţiile schimbărilor climatice globale, acesta este în măsură să afecteze calitatea vieţii românilor şi chiar siguranţa naţională a României.
Sunt necesare iniţiative legislative cu adevărat constructive în domeniu, care să limiteze drastic defrişările şi să oblige la plantări pe suprafeţe semnificative, dar și  lupta efectivă, cu sprijinul organelor specializate ale legii, împotriva tăierilor ilegale.
Trebuie să fim conștienți că inundațiile distrugătoare, care se generalizează în aproape toate regiunile țării în anumite perioade din an, urmate de perioade de secetă la fel de distrugătoare, ca și alunecările de teren sunt efectul direct al distrugerii pădurilor noastre. 
S-a remarcat deja diferența care s-a creat între zonele agricole de la noi și cele din Cardilater-Bulgaria, unde nu s-au distrus fâșiile de pădure dintre lanuri (care, culmea, au fost plantate acolo de autoritățile romîne, cănd zona a aparținut României). Acolo nu este secetă, recoltele sunt bune fără a fi necesare irigații, în timp ce la noi , se vede ce este.

În toate celelalte țări din Europa fondul forestier este păstrat cu mare grijă. În Slovenia, de pildă, 3/4 din suprafața țării este acoperită de păduri. Legislația în domeniu este acolo foarte severă, un copac putând fi tăiat după obținerea a multe aprobări. Când au nevoie de lemn pentru construcții, slovenii îl importă din...România!
Nu întâmplător în celelalte țări este interzis exportul de lemn brut sau insuficient prelucrat (cum ar fi cheresteaua). Explicația este aceea că banii ce se pot obține pentru lemn insuficient prelucrat nu compensează pierderile rezultate în urma tăierii copacilor. 
O astfel de lege a fost și la noi, înainte de 1989 și ea ar trebui să fie adoptată din nou, de urgență! Dacă ar exista o asemenea lege, tăierile ilegale nu ar mai avea amploarea din prezent, pentru că lemnul brut nu s-ar putea exporta. Altfel, procentele se falsifică, actele se măsluiesc și rezultatul se vede. Desigur, pe lângă această lege trebuie luate și celelalte măsuri necesare, de pază, pedepse drastice pentru contravenienți și reîmpăduriri urgente.
Trebuie precizat de asemenea că după defrișarea pădurilor montane stratul subțire de sol fertil aflat pe stânci (care s-a creat în mii de ani de depuneri de praf) este spălat de precipitații și antrenat la vale de torenți, reîmpăduririle putând deveni imposibile!

Trebuie să se ia măsuri urgente pentru a împiedica deșertificarea țării!

IATĂ CARE A AJUNS SĂ FIE SITUAȚIA SOLURILOR DE LA NOI!

S-a făcut și harta terenurilor erodate de precipitații și cu alunecări de teren. Se vede clar că sunt chiar zonele în care au fost tăiate pădurile!

Credeți că aceste hărți au fost făcute de curând? Vă înșelați- ele au fost făcute de către Institutul de Cercetări pentru Pedologie și Agrochimie București în anul 2000! Ce s-a făcut de atunci? Ce se vede! Cum e situația în prezent? Din ce în ce mai rea!

.unccd.int  Action Programmes  romania  eng2000.pdf

****************************************************************************************************************
2.03.2016
Acum, dupa atatia ani de distrugere sistematica a padurilor, dupa ce clima s-a schimbat deja drastic si alunecarile de teren sunt la ordinea zilei, ca si inundatiile, dupa ce a iesit lumea in stradqa (daca va mai amintiti_ pentru stoparea defrisarilor, aflam ca....pana la sfarsitul anului s-ar adopta o lege care sa limiteze taierile de paduri.
Cu aceeasi ocazie suntem anuntati ca in Romania dispar TREI HECTARE DE PADURI IN FIECARE ORA|
Pai in ritmul acesta, pana la sfarsitul anului problema va fi " rezolvata" : NU VOM MAI AVEA PADURI!
Si parca asta nu ar fi fost de ajuns, mai aflam si ca in padurile noastre a intreat o boala necunoscuta pana acum pe meleagurile noastre si care duce la uscarea copacilor.
Unii banuiesc marea firma austriaca , ce ar urmari uscarea arborilor ca sa-u poata taia pe toti.
Oricum ar fi, chiar daca firma austriaca nu ar fi vinovata cu nimic de aceasta molima, s-ar impune tocmai ca taierile de arbori sa fie oprite, pentru a se proteja copacii pe care inca ii mai avem!

Am mai auzit si replici de genul> Ce, toti acesti "aparatori ai padurii" sunt buni doar de proteste, dar cand e vorba sa planteze copaci nu se inghesuie sa o faca!"
Wxtraordinar!
Adica nu sunt vinovati cei care taie cate trei hectare de paduri in fiecare ora, ci acei care nu planteaza in acelasi ritm alti copaci!
Pai v-ayi gandit putin cum ar fi asta?
Cati oameni ar trebui sa nu mai mearga la serviciile lor ci sa urce pe munti ca sa planteze cate trei hectare de padure pe ora? Din ce ar mai trai familiile lor?
Si asta tot nu ar rezolva problema. Pentru ca acei puieti vor creste -eventual-in 100 de ani! Spun "eventuel"  pentru ca daca padurea este taiata se spala si stratul subtire de pamant de pe stanci, iar puietii nu ar mai avea in ce sa-si dezvolte radacinile. Prin urmare ei s-ar usca iar desertul ar fi asigurat. Iar oficialitatile vor ridica mainile in sus si vor spune: ce sa facem? Natura e impotriva noastra! Asta e situatia, va trebui sa ne invatam sa traim ca beduinii din Sahara.