Cum se petrec lucrurile la SNCF -transporturile feroviare din Franţa?
Observăm că SNCFR -ul nostru este organizat după modelul SNCF (Societatea Naţională a Căilor Ferate din Franţa)
Cum SNCFR are mereu probleme, să vedem cum stau lucrurie la sora mai mare, din Franţa.
Să vedem diferenţa de ordin de mărime:
Să vedem diferenţa de ordin de mărime:
- În Franţa sunt 29 203 km de căi ferate, din care 1 550 sunt linii de mare viteză.
- În România -11 385 km cale ferată.
Épic* este statutul SNCF, jumătate-întreprindere,jumătate-societate de interes public : o societate public-industrială şi comercială, ale cărei tarife sunt fixate de
Ministerul Transporturilor.
Întreprinderea realizează o cifră de afaceri şi un beneficiu (+697 milioane euro în 2010), dar a primit de la Stat şi de la colectivităţile teritoriale 8 miliarde de euro!
Întreprinderea realizează o cifră de afaceri şi un beneficiu (+697 milioane euro în 2010), dar a primit de la Stat şi de la colectivităţile teritoriale 8 miliarde de euro!
Institutul
Francez de cercetări asupra Administraţiilor Publice a realizat studii pe
această temă.:
« 182 milioane de euro
pentru transportul militarilor**. 67 milioane pentru tarife sociale (familii
numeroase şi alte categorii) ***, 5 milioane de euro pentru transportul presei***. Apoi, grosul
sumelor, 1,1 miliarde acordate de Stat
pentru investiţii, 3,8 miliarde daţi de colectivităţile locale pentru
transportul regional şi, în sfârşit, 2,9 miliarde euro contribuţii ale tuturor
contribuabililor pentru a intra în regimul foarte special de pensii al
ceferiştilor****. »
La
aceste sume se adaugă subvenţia de 3 miliarde de euro acordată anul trecut de
Stat Reţelei de cale ferată din Franţa (RFF), un EPIC rezultat din împărţirea
sistemului feroviar francez între transporturi (SNCF) şi gestiunea infrastructurii (RFF).
În 1997,
SNCF a transferat o datorie de 30 miliarde de euro către RFF, acesta fiind
motivul pentru care Statul subvenţionează RFF.
RATP
(grup de transport pe cale ferată, metrou, tramvaie şi autobuze în Ile-de-France)
a decarat câştiguri de 4,433 miliarde de euro, dar a primit 3 miliarde de euro
subvenţii.
Observăm că sora mai mare a SNCFR nu ar putea funcţiona în bune condiţii fără contribuţii de la statul francez. Totuşi, acolo nimeni nu pomeneşte de o eventuală privatizare a căilor ferate, nici de manager privat, nici de societăţi private care să concureze cu cele de stat, nici de disponibilizări.
* Épic (établissement
public à caractère industriel et commercial)
** Aceasta reprezintă de fapt plata de la buget a unor servicii efectuate
** Aceasta reprezintă de fapt plata de la buget a unor servicii efectuate
*** Acestea nu sunt subvenţii propriu-zise, ci reduceri de tarife pentru anumite categorii de popuaţie
****Ceferiştii se bucură de un sistem de pensii aparte, foarte avantajos
****Ceferiştii se bucură de un sistem de pensii aparte, foarte avantajos
Care sunt tarifele la francezi? De exemplu, un abonament pentru transport integrat în Ile de France, pe 2-4 zone de acolo (şi sunt 5 zone în total) variază între 17,45 şi 31,05 euro/săptămână sau 57,30-113,20 euro/lună -unde intră tren, metrou, autobuze şi tramvaie.
Adică între 78,5 şi 139,7 lei/săptămână sau 61,8 şi 509,4 lei pe lună.
Tarifele biletelor de tren comercializate de SNCF sunt foarte schimbătoare: pentru aceeaşi călătorie, în acelaşi tren, sunt disponibile zeci de tarife, după modelul tarifelor companiilor aeriene. Sistemul urmăreşte să optimizeze indicele de umplere a trenurilor de călători. De la 3 ianuarie 2013 s-a anunţat o creştere medie de 3,2% a tarifelor, dar preţurile variază mult, unele se pot micşora cu 30%, altele pot creşte cu 20% .
Adică între 78,5 şi 139,7 lei/săptămână sau 61,8 şi 509,4 lei pe lună.
Tarifele biletelor de tren comercializate de SNCF sunt foarte schimbătoare: pentru aceeaşi călătorie, în acelaşi tren, sunt disponibile zeci de tarife, după modelul tarifelor companiilor aeriene. Sistemul urmăreşte să optimizeze indicele de umplere a trenurilor de călători. De la 3 ianuarie 2013 s-a anunţat o creştere medie de 3,2% a tarifelor, dar preţurile variază mult, unele se pot micşora cu 30%, altele pot creşte cu 20% .
De exemplu, iată care au fost tarifele sncf pe linia Paris Marseille (863 km) în 2012, la clasa a doua
clasa | tarif (min şi max) | ||
Bilet Prem's | 2-a | 25 - 30 € | |
Bilet Loisir | 2-a | 57 - 108 € | |
Bilet Pro | 2-a | 94 - 113 € |
Şi tarifele sncf Paris Marseille în 2012 la clasa întâia
clasae | tarif (min şi max) | ||
Bilet Prem's | 1-a | 40 - 45 € | |
Bilet Loisir | 1-a | 77 - 151 € | |
Bilet Pro | 1-a | 158 € |
Statutul ceferiştilor francezi
Ceferiştii francezi nu sunt consideraţi salariaţi, ci « agenţi ». Ei nu primesc un salariu, ci o « soldă ».
Se poate vorbi despre un model quasi-militar . Se spune că generalul de Gaulle ar fi spus: « SNCF este armată + disciplină » . Disciplina ar fi fost deci la SNCF mai mare chiar decât în armată. Totodată, căile ferate sunt considerate parte a sistemului de siguranţă naţională a statului.
Remunerarea salariaţilor de la SNCF în 2010
Calificare
|
Efective
|
Remuneraţie lunară brută
(euro)
|
||
Execuţie
|
A
|
162
|
0,1 %
|
1 879
|
B
|
20 718
|
14,1 %
|
2 109
|
|
C
|
37 288
|
25,3 %
|
2 403
|
|
Maiştri
|
D
|
26 535
|
18,0 %
|
2 758
|
E
|
14 810
|
10,1 %
|
2 783
|
|
Tracţiune
|
TA
|
2 439
|
1,7 %
|
2 409
|
TB
|
12 507
|
8,5 %
|
3 334
|
|
Ataşaţi operatori
|
4 372
|
3,0 %
|
1 833
|
|
Ataşaţi tehnicieni
superiori
|
2 463
|
1,7 %
|
2 302
|
|
Cadre tinere
|
1 597
|
1,1 %
|
3 111
|
|
Cadre
|
F
|
11 365
|
7,7 %
|
3 462
|
G
|
7 218
|
4,9 %
|
4 117
|
|
H
|
4 176
|
2,8 %
|
4 944
|
|
Cadre superioare
|
CS1 / CS2 /CS3
|
1 466
|
1,0 %
|
7 254
|
Cadre de conducere
|
cca 140
|
0,1 %
|
cca 13 000
|
Sistemul de pensii pentru pensionarii
feroviari francezi
(casele de pensii pentru feroviarii francezi datează din 1850)
La pensie - procente (%) - în 2005
|
SNCF
|
CNAV Privat
|
Înainte de 55 ani
|
13
|
0
|
La 55 ani
|
74
|
0
|
Total la 60 ani
|
100
|
69
|
Între 61 şi 64 ani
|
-
|
11
|
La 65 ani şi mai mult
|
-
|
20
|
Sursa : frap.org/RETRAITES-SNCF,60
La 55 ani, practic toată lumea e la pensie |
La SNCF, sistemul de
pensionare anticipată e generalizat. Bilanţul său social din 2004 arată că din
4847 cadre permanente, inclusiv 112 cadre superioare, doar 3 ieşiri la pensie au fost la limita de vârstă şi 4844 înainte
de limita de vârstă.
La vârsta de 50 ani, conductorii de tren se pot pensiona în condiţii foarte favorabile dacă au 15 ani
de activitate la conducerea trenului. Mulţumită unor bonificaţii, majoritatea
se pensionează cu pensia întreagă la 30 ani de activitate, dar cu o pensie ca
pentru 37,5 ani de serviciu (circa 2000
€ pe lună) şi mai au o speranţă de viaţă de 30 ani. Salariaţii din privat se
mai bucură în medie de 22 ani de viaţă
la pensie după 40 ani de activitate.
Pensia medie a celor 168
132 ceferişti pensionaţi (drepturi directe) este de 1 620 € pe
lună. În sectorul privat, pensia medie a unei persoane cu vechimea completă
este de 1465 €.
Studiu de caz pentru un feroviar :
care a lucrat şi cotizat 32,5 ani
cu un salariu de 4997,22 € par trimestru
pensia sa calculată va fi 4997,2€ * 32,5*2% = 3248,19 € adică 1082,73 € pe lună. Dacă această persoană ar fi muncit şi cotizat aceeaşi perioadă în sectorul privat, cuantumul pensiei sale ar fi fost 550 € ,deci de 2 ori mai puţin.
(Observăm modul simplu de calcul al pensiei)
care a lucrat şi cotizat 32,5 ani
cu un salariu de 4997,22 € par trimestru
pensia sa calculată va fi 4997,2€ * 32,5*2% = 3248,19 € adică 1082,73 € pe lună. Dacă această persoană ar fi muncit şi cotizat aceeaşi perioadă în sectorul privat, cuantumul pensiei sale ar fi fost 550 € ,deci de 2 ori mai puţin.
(Observăm modul simplu de calcul al pensiei)
Şi modul de indexare a
pensiilor la SNCF este foarte favorabil. În
ultimii 15 ani, pensiile din sectorul privat au fost compensate „doar cu rata
inflaţiei”, în timp ce pensionarii SNCF au avut alocaţiile crescute cu 45 % adică cu 20 % peste rata inflaţiei.
Trebuie să spunem că acest sistem de pensii preferenţial este atacat de diferitele alte pături de cetăţeni francezi, dar feroviarii ameninţă cu greva dacă el ar fi schimbat.
Să facem o comparaţie cu ceea ce se întâmplă la noi.
Probabil, comparaţia ar trebui să cuprindă şi cheltuielile pentru reabilitările efectuate la calea ferată: costurile lor exorbitante, duratele foarte mari de execuţie şi calitatea slabă a lucrărilor, toate pornind de la felul în care s-au făcut licitaţiile pentru acele lucrări.
Ar mai trebui vorbit şi despre costurile mari antrenate de fărâmiţarea fostului CFR în 5 societăţi comerciale, fiecare cu aparatul ei de conducere, dar şi cu o birocraţie imensă, fiecare plătind către foştii colegi taxe purtătoare de tva. Prin urmare, dacă în trecut CFR-ul efectua transporturi de călători şi de marfă pe infrastructura proprie şi plătea la stat doar impozitul pe produsul finit (sumele provenite din încasările de la beneficiari), acum SNCF călători şi SNCF marfă plătesc la SNCF infrastructură dreptul de a folosi şinele şi staţiile cf , iar statul încasează tva, deci costurile de utilizare a infrastructurii cresc cu 24% pentru cei de la "Călători" şi de la "Marfă".
Mai este şi fenomenul căpuşării
Mai este şi fenomenul căpuşării
Începute timid în 2005, după liberalizarea acestui domeniu, imperiile feroviare pe care le controlează noii oligarhi ai căilor ferate au ajuns să reprezinte unul dintre cele mai mari pericole pentru bugetul statului român. Evident că totul s-a umflat cu complicitatea unor reprezentanţi guvernamentali. O poveste cu subvenţii de la stat, cu profituri pentru privaţi şi cu… fantome.
lecri.fr/2011/03/16/les-comptes-en-trompe
Complicităţile la nivelul Ministerului Transporturilor, al companiilor CFR şi al firmelor private conduse de foşti angajaţi ai sistemul sunt atât de mari, încât până şi subvenţia de stat, care, în mod excepţional, este acordată anumitor agenţi economici (dar obligatoriu de stat şi cu multe derogări din partea UE), a fost translatată în mediul privat. Nimeni nu ştie cum s-a ajuns la această absurditate economică. Cert este că mulţi capitalişti români au profitat de această „vulnerabilitate” pentru a pune de-o afacere mare cu statul. Primesc subvenţii care nu au nicio legătură cu numărul de pasageri transportaţi, de aceea le merge bine, îşi permit bilete mai ieftine şi uneori plimbă trenurile goale pe șine de dragul banilor de la stat.
Operatorii privaţi susţin că peste tot în Europa statul sprijină prin subvenţii transportul de călători pe calea ferată. Lucru neadevărat, deoarece puţine sunt situaţiile în care subvenţiile se îndreaptă spre operatorii privaţi. Din acest punct de vedere, România este una dintre excepţiile notabile.
Astfel, structura veniturilor la operatorii privaţi este, de regulă, 25% din vânzarea de bilete, 75% subvenţie. În cazul CFR Călători, veniturile din subvenţie sunt de numai 60%, iar cele din vânzarea de bilete reprezintă 32%, restul fiind alte venituri, în principal cele din închirere de material rulant. Sindicatele din sistemul feroviar au reclamat de mai multe ori că operatorii privaţi beneficiază de subvenţii duble faţă de CFR Călători, acoperindu-şi veniturile în proporţie de până la 80% prin aceste subvenţii, faţă de doar circa 60% la CFR Călători.
Cum se împarte prada
În prezent, toţi cei cinci operatori - patru companii private (Transferoviar, Regiotrans, Servtrans Invest, Regional) şi CFR Călători - încasează anual circa un miliard de lei (între 220-240 milioane de euro) de la stat sub formă de subvenţii pentru servicii de transport călători. Mai mult, în condiţiile unor bugete de austeritate, cuantumul subvenţiilor acordate noilor moguli ai căilor ferate a crescut (cu circa 50 milioane de euro).
surse:
incomemagazine.ro baietii-isteti-si-fantomele-de-pe-calea-ferata-profit-in-criza-din-subventiile-de-stat