Intre reuniunile tovarasesti si petrecerile din societatea de consum

Cum era pe vremea orânduirii socialiste 

(Dacă ne amintim, România a fost declarată Republică Populară şi apoi Republică Socialistă, comunismul fiind programat pentru o etapă ulterioară care nu a mai venit, survenind evenimentele din 1989)
Autorităţile comuniste au depus mari eforturi pentru a împiedica adunarea românilor în jurul bisericilor la slujba de Înviere.
Cei vârstnici îşi amintesc cum se organizau, conform "indicaţiilor", aşa-numitele reuniuni tovărăşeşti exact în noaptea de Înviere.
Atunci (şi numai atunci) părinţii elevilor erau convocaţi la şcolile la care învăţau copiii lor aflaţi în primele clase, pentru a participa la faimoasele reuniuni obligatorii, care erau programate până la miezul nopţii, special pentru a împiedica plecarea la biserică. Profesorii se conformau scrâşnind din dinţi, părinţii veneau cu figuri posomorâte şi nu se îndemnau la dans, rămânând resemnaţi la mesele la care erau repartizaţi.
Pentru copiii mai mari, de vârsta liceului, se organizau petreceri dansante tot (numai) de Paşti şi tot în acelaşi scop.
Inutil să mai amintim că religia era prohibită în şcoli.
Prezenţa la servicii religioase pentru nunţi era interzisă demnitarilor sau militarilor.
Se ajunsese până acolo încât un ofiţer acuzat că participase la o nuntă la ţară s-a dezvinovăţit spunând că s-a îmbătat şi a adormit într-o claie de fân, aşa că nu a mai ajuns la biserică! Prin urmare era mai onorabil să te îmbeţi criţă şi să cazi pe unde se nimereşte, îmbrăcat în uniformă, decât să asişti la un serviciu religios!
Preoţii ajunseseră să oficieze botezuri clandestine pe la domiciliile celor care se temeau să fie văzuţi la biserică. Veneau îmbrăcaţi "civil", cu cazan pliabil ascuns bine, se schimbau în hainele preoţeşti în casa familiei respective şi oficiau de multe ori, cu aceeaşi ocazie, şi căsătoria religioasă peste care cuplul "sărise" până atunci.
Emisiunile televizate (când apăruse televiziunea) erau "orientate coresunzător", pentru a îndepărta orice gând pios din mintea telespectatorilor.
Ei, dar a venit schimbarea!
Cum se petrec lucrurile acum
"Pioşenia nu mai corespunde cu generaţia tânără" decretează ritos un prezentator de televiziune, prezentând imagini din cluburile în care, în noaptea Prohodului, mulţi tineri s-au distrat "în draci" (cum se spune în popor).
Pregătirile pentru Paşti, reflectate la televizor, par să se rezume la "masa tradiţională", cu meniu standard: miel,ouă, cozonac.
Transmisiile televizate au acordat mai mult spaţiu relatărilor de la Roma (unde se celebrează Paştele catolic), decât celor de la noi. Sigur, la Roma e spectaculos şi reporterii se bucură de o deplasare frumoasă, plătită de postul tv.  Dar totuşi, pe primul plan ar trebui să fie relatările legate de cultul majoritar din această ţară, mă gândesc. Nu?
Procesiunea de Rusalii a fost "rezervată" de asemenea credincioşilor cultului catolic, (foarte puţin numeroşi la noi), ortodocşii organizând o procesiune în ajunul sărbătorii.
Unii dintre tinerii români chestionaţi de reporteri nu ştiau nici măcar ce se sărbătoreşte de Paşti!
Şi asta, în condiţiile în care, cel puţin teoretic, religia se învaţă în şcoli.
Se pare însă că învăţământul de la noi există mai mult în teorie decât în practică, în sensul că rezenţa la şcoală a devenit aproape  facultativă iar materiile din programă sunt asimilate doar în proporţie infimă- cel puţin în unele şcoli. Rezultatele de la examene o dovedesc.
Ce ni se pregăteşte pentru noaptea de Înviere?
Petreceri "monstru" în cluburi, mese la hoteluri şi pensiuni, iar la unele posturi de televiziune: show-uri de divertisment, în ţinute sexi (acest tip de îmbrăcăminte s-a încetăţenit însă şi la unele emisiuni de dimineaţă, spre deliciul preadolescenţilor care le privesc, în timp ce părinţii sunt la serviciu).
Copiii sunt învăţaţi că "vine iepuraşul". 
Mai este goana pe ultima sută de metri pentru târguirea unui miel, dintre cei care aşteaptă speriaţi, înghesuiţi unul în altul, să fie tăiaţi în piaţă şi jupuiţi printre maşini.
Vedem pe "burtierele" ecranelor tv inscrpţii cu litere mari, cum ar fi: "UNDE FUGIM DE IEPURAŞ". Cum să fugim de iepuraş? Ne ameninţă vreun iepure, sau ce?
Mai auzim întrebări ca: "Ce faci de iepuraş?". Ca şi cum iepuraşul ar fi numele unei zile sau a unei perioade din an.
Nu lipsesc petrecerile din cluburi în care femei sumar îmbrăcate au elemente de costum de iepure (reminiscenţă a modei Playboy, ajunsă la noi Plaicuboi). Curat costumaţie de Paşti!



Idealul urmărit de activiştii de partid din trecut pare să se fi realizat acum: tinerii se distrează fără reţineri în cluburi, în noaptea de Înviere, fără să mai fie nevoie de eforturile "tovarăşilor".

Un' te duci tu, Mielule?