Televizorul cu noi la masă

Mâncatul în faţa ecranului dăunează grav sănătăţii

Organizaţii internaţionale prevăd înrăutăţirea stării de sănătate a oamenilor în următorii ani

• Creşterea numărului de cazuri de cancer: Centrul Internaţional de Cercetare asupra Cancerului (CIRC) prevede încă o creştere cu 75% în medie în 2030 faţă de situaţia actuală
• Creşterea îngrijorătoare a cazurilor de boală Alzheimer: circa 250 milioane de persoane în 2040, duă World Alzheimer Report 2013
• Creşterea numărului de cazuri de diabet: 300 milioane de persoane vor avea această boală în 2025, după Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS).
• Scăderea fertilităţii masculine: în 50 de ani, numărul spermatozoizilor se va reduce la jumătate.
• Eidemie de obezitate: 66% dintre americani sunt supraponderali sau obezi, iar ţările europene, India, China, ţările arabe şi africane înregistrează aceeaşi tendinţă.

Cifrele sunt neliniştitoare.
Cauzele sunt multiple, multe fiind în legătură cu poluarea mediului înconjurător.
Există însă şi cauze legate de modul de viaţă al fiecărei familii.
Fiecare dintre noi ar trebui să acţioneze la nivelul său: să se informeze, să-şi supravegheze modul de viaţă, să mănânce mai sănătos, să limiteze medicamentele inutile, să încerce să informeze şi să-şi ajute anturajul.
Proastele obiceiuri din familie au efecte şi asupra sănătăţii copiilor

De la naştere, în faţa televizorului

Trebuie să ne facem timp să alegem alimentele sănătoase, să pregătim masa acasă, să ne aşezăm la masă, să mestecăm bine alimentele, dând întreaga atenţie mâncării.

O masă nu trebuie să dureze mai puţin de 20 de minute: acesta este intervalul în care stomacul poate trimite creierului semnalul " gata, am mâncat suficient".
Dacă mâncăm în mai puţin de 20 de minute, putem să simţim fizic stomacul plin, dar nu avem senzaţia agreabilă de a fi mâncat bine, care este esenţială ca să nu simţim nevoia de a mai ronţăi până la următoarea masă.
În procesul unei bune alimentaţii, este indispensabil să existe o coerenţă între simţuri: primul organ al foamei sunt ochii! Vederea hranei declanşează activitatea de pregătire a stomacului, stimulează glandele salivare, excită papilele gustative, îndrumă creierul pentru alegerea felului de mâncare şi a porţiilor.

Dacă mâncăm cu ochii pironiţi pe televizor, pe calculator sau pe smarphone, sau chiar pe un ziar,  pierdem controlul asupra a ceea ce mâncăm. Nu mai simţim gustul, nu mai stăpânim cantităţile.

După un studiu făcut în Franţa, în noiembrie 2013, 15% dintre copiii de 15 zile mănâncă deja în faţa televizorului , iar fenomenul se accentuează cu vârsta: 29% dintre copiii între 0 şi 3 ani mănâncă în faţa unui ecran.
La noi nu s-au făcut asemenea studii, dar situaţia este probabil asemănătoare.

Procentul de copii care mănâncă în faţa ecranului corespunde cu procentul de copii supraponderali sau obezi. Studiile arată că obezitatea este în directă legătură cu pierderea reperelor alimentare. Excesul de greutate sau obezitatea copiilor sunt mai grave decât în cazul adulţilor, pentru că se perturbează metabolismul, care va fi foarte greu sau imposibil de corectat mai târziu. Acest lucru antrenează riscuri enorme de diabet şi de boli de inimă.

Copii nefericiţi

Mâncatul în faţa televizorului nu privează copiii doar de o sănătate bună. Acest obicei îi privează de un moment esenţial de afecţiune, de schimb de căldură umană.
După Jean-Pierre Corbeau, profesor emerit de sociologie de la universitatea din Tours, aceasta ar fi chiar consecinţa cea mai gravă a televizorului privit în timul mesei:
" Masa se desfăşoară fără comunicare, fără împărtăşire şi fără schimb. Psihiatrul Boris Cyrulnik vorbeşte pe bună dreptate de  « hrană afectivă» . A se hrăni înseamnă a fi cu ceilalţi şi a se simţi împreună în jurul mesei" explică el.

Copii din ce în ce mai puţin rezistenţi

Consecinţele acestor obiceiuri proaste au rezultate vizibile chiar asupra capacităţilor fizice ale speciei umane, care sunt în declin: copiilor actuali le trebuie în medie un timp mai mare cu 1,30 minute decât părinţilor lor la aceeaşi vârstă , acum 30 de ani, ca să parcurgă 1,6 km.
În perioada în care se vorbeşte foarte mult despre sport, prezentat ca soluţie pentru probleme sociale, delincvenţă, rasism sau pierdere a mândriei naţionale, în realitate pentru cei mai mulţi pasiunea pentru sport se rezumă la privitul competiţiilor la televizor sau la manifestări violente legate de meciuri.

Conform statisticilor din Franţa (la noi nu se cunosc aceste date), 37,3% dintre elevii din clasa a treia nu practică niciodată o activitate fizică în afara şcolii, 41% petrec mai mult de trei ore pe zi în faţa unui ecran şi două treimi dintre ei nu mănâncă fructe şi legume.

după les moutons enrages