luni, 14 aprilie 2014

Nano-particulele deteriorează ADN !

Nano-particulele din produsele de consum curent şi acţiunea lor asupra ADN ului pot duce la cancer!




După Terence Newton Militant Poster 
Una dintre ultimele tendinţe în sectorul produselor de larg consum din zilele noastre este folosirea ingineriei  nano-particulelor (PEV'S). Totuşi cei mai mulţi oameni nu au habar că ei consumă şi absorb  nano-particule.  
Cercetarea arată că anumite 
nano-particule pot fi toxice şi extrem de periculoase pentru sănătatea umană, provocând alterarea ADN-ului, putând duce la apariţia de cancere.
Nano-particulele sunt particule de talie microscopică, unele având dimensiuni sub 100 nanometri (nm). 
Pentru comparaţie, o foaie de hârtie are grosimea de aproximativ 100.000 nm, iar o legătură din ADN-ul uman este de circa  2,5 nm grosime.  
O tendinţă actuală în cercetare este 
nano-particulelor pentru ameliorarea materialelor de consum şi a produselor alimentare şi aplicarea potenţială în domeniul electronic,optic şi biomedical.
"Nanoparticulele sunt de un mare interes ştiinţific, deoarece sunt într-adevăr o punte între materialele în vrac şi structurile anatomice şi moleculare ."
1 ]


Pe piaţă, nano-particulele  pot fi găsite în cremele solare, jucării, haine, alimente şi medicamente, bomboane, cosmetice, îmbrăcăminţi ceramice, vopsele, şi numeroase alte produse obişnuite şi fac deja parte omniprezentă din mediul nostru de consum toxic.
În cosmetice
Găsim nanoparticule în numeroase cosmetice: în rujuri de buze, ca să li se amelioreze ţinuta, în parfumuri, pentru intensificarea aromelor, în cremele hidratante, ca să fie fluide, în paste de dinţi ca să fie mai dense, etc.
Cele mai multe produse incriminate sunt cremele solare. 
Din anul 2013, fabricanţii au obligaţia de a specifica prezenţa nanoparticulelor de dioxid de titan sau de oxid de zinc în cremele solare. Trebuie însă să citim etichetele!
În vopseluri
Nanoparticulele conferă produselor proprietăţi hidrofuge, antimicrobiene şi de autocurăţire. 
În alimente
Nanoparticulel sunt adăugate pentru a modifica gustul, culoarea, textura, fluiditatea şi pentru a conserva alimentele, dar se folosesc şi la ambalaje, pentru a asigura conservarea , trasabilitatea şi reciclarea lor.
Nanoparticulele de oxid de siliciu (E551) ameliorează emulsiile. Se adaugă în sare, în supe, în produse lactate, în ciocolată, în creme în pudră şi în hamburgeri.
Dioxidul de siliciu sub formă nano se foloseşte ca agent de albire la glazuri, la învelişurile bomboanelor, pentru a împiedica pătrunderea oxigenului şi a umidităţii şi pentru mărirea duratei de conservare.
Peste 300 de nanoelemente au fost repertoriate şi sunt prezente în produse din toată lumea, începând cu SUA şi continuând cu Japonia, China ş.a.m.d.
Anumiţi militanţi alimentari au atras deja atenţia asupra pericolelor nano-particulelor de dioxid de titan, subliniind că acest agent de albire poate induce tumori în celulele umane expuse. [ 2
Nanotitanul se găseşte de pildă în produse fabricate de  Jello, Nestlé, M & M, Mentos, Albertson,  Kool Aid etc [ 1 ]
În îmbrăcăminte
Se folosesc nanoparticule pentru a ameliora proprietăţile termice şi a face neşifonabile produsele. Alte nanoparticule măresc rezistenţa la apă, la foc sau la abraziune. Unele şosete sport au nanoparticule de argint pentru a fi bactericide.
În domeniul medical
Pentru proteze mai rezistente şi biocompatibile sau ca reactivi pentru analize.
Ca vectori pentru a transporta principiile active ale medicamentelor.
În alte domenii
La cititorii de DVD, la pneuri, la caroseriile maşinilor, la rachete de tenis, la maşini de spălat


Preocupările anterioare au pus accentul în special pe stricăciunile asupra celulelor corpului uman, totuşi, un nou studiu MIT şi de la Harvard School of Public Health (HSPH) indică faptul că anumite nano-particule pot într-adevăr să deterioreze direct ADN-ul uman, un rezultat care ar trebui să ducă imediat la oprirea utilizării  de nano-particule la fabricarea produselor de consum.

Cercetătorii au constatat de asemenea că oxidul de zinc în nanoparticule, deseori folosit entru ecrane solare pentru a bloca razele ultraviolete, deteriorează considerabil ADN-ul. Argintul la scară nanometrică adăugat în jucăriil, paste de dinţi, haine, alte produse pentru proprietăţile antimicrobiene produce de asemenea deteriorări substanţiale ale ADN, conform rezultatelor . [ 3 ]
Dioxidul de siliciu, adăugat în mod obişnuit în alimente şi la producerea de medicamente a generat leziuni minore ale ADN. Oxidul de fier şi oxidul de ceriu au arătat de asemenea o genotoxicitate slabă.
 [ 3 ]
Cum cazurile de cancer din lumea întreagă continuă să crească, aceste rezultate sunt extrem de alarmante, mai ales că Organizaţia mondială a Sănătăţii (OMS) estimează creşterea numărului de cazuri de cancer cu 57% în numai 20 de ani. [ 4 ] 
Genotoxicitatea sau capacitatea de a deteriora ADN-ul este  un fenomen care nu ucide neapărat celula, dar care poate duce la mutaţii canceroase dacă deteriorarea nu poate fi reparată.  [ 3 ]

După Tom Philpot, care a scris pentru  Grist în 2010 : 

"Ca şi pentru OGM, strategia pare să fie: răspândirea mai întâi a produselor în masa alimentelor, şi abia pe urmă evaluarea riscurilor (dacă se constată probleme !)". [ 2 ]

Surse: 
[1] sciencedaily.com/articles/n/nanoparticle
[2]wakingtimes.com/2013/09/25/food-industry-poisoning-us-trillions-nanoparticles
[3] phys.org/news/2014-04-nanoparticles-commonly-added-consumer-products
[4] edition.cnn.com/2014/02/04/health/who-world-cancer-report
[5] nano.gov/nanotech-101/what/nano-size 

Nanotuburile de carbon la fel de periculoase ca azbestul

Nanotuburile de carbon sunt primele produse industriale provenind din nanotehnologii.
Rezistente, excelente conducătoare de electricitate şi de căldură, nanotuburile de carbon sunt folosite în numeroase produse inovatoare.
Dar Sofie Hogberg, cercetător la Universitatea tehnologică din       Luleå a atras atenţia că fibrele minuscule pot ajunge în părţile profunde ale plămânilor, până în alveolele pulmonare, aducând un risc crescut de cancer, mai ales de mesoteliom, un cancer ce era asociat până acum cu expunerea la azbest.
Pericolul reprezentat de fibrele de azbest pentru sănătate e constituit tocmai din capacitatea acestor fibre de a se fragmenta în particule foarte mici, care persistă în organismul uman, neputând fi eliminate.







2 comentarii:

Petrica spunea...

Habar n-avem de ce ne imbolnavim!

MIMI spunea...

Da, nu putem sti in ce le-au bagat!