miercuri, 16 ianuarie 2013

Cu GPS -ul prin Europa


zagreb

Încrederea excesivă în tehnologie dăunează 

O belgiancă de 67 de ani a devenit celebră după ce şi-a ratat ţinta de destinaţie cu circa  1300 km, urmând neabătut indicaţiile GPS-ului ei.
Intenţionând să meargă la gara din Bruxelles, aflată la 73,5  de km de casa ei din Solre-sur-Sambre,  doamna s-a orientat după dispozitivul său de ghidaj, străbătând cu neştirbită încredere aproape toată Europa, în căutarea gării cu pricina.
A fost nevoită ca, pe parcursul celor două zile în care a şofat, să facă de două ori plinul de benzină şi să se oprească pentru a dormi puţin. Nu a dat atenţie panourilor indicatoare, având informaţii suficiente din partea dispozitivului mult mai modern.
Traversarea Germaniei şi a Austriei nu i-au oferit prilejuri de îndoieli asupra corectitudinii traseului.
Slovenia i s-a părut de asemenea foarte asemănătoare cu ceea ce ştia de acasă. Când a ajuns, însă, în Croaţia, ceva a făcut-o să-şi dea seama că nu se mai afla în Belgia......S-a oprit la Zagreb.
Cum fiul ei îi declarase, între timp, dispariţia la poliţie, autorităţile au ajutat-o să revină acasă.

Ştirea din presa franceză e completată de informaţia că fiabilitatea şi precizia sistemului GPS nu sunt identice în fiecare punct al globului......e un fapt recunoscut.

Interesant este faptul că nu este primul caz de acest fel.  
Duminică, cinci turiste asiatice care voiau să ajungă la Lourdes- cunoscut punct de pelerinaj din Hautes-Pyrénées, Franţa, s-au trezit la 800 km de destinaţia dorită, fiind ghidate de GPS-ul lor spre un sat din Finisterre, unde se află o capelă cu nume asemănător. (Povesteşte ziarul regional Ouest-France). Cele cinci tinere femei veniseră cu avionul de la Los Angeles până la Roissy, lângă Paris, rezervaseră prin internet  camere la un hotel din Lourdes, dar s-au trezit într-un sat aflat la 800 km de ţinta lor. Proprietara unui bar le-a oferit o hartă tipărită şi le-a indicat traseul către Pirinei, unde se află locul de pelerinaj Lourdes. 


duminică, 13 ianuarie 2013

PNB pe locuitor

Produsul național brut pe locuitor- clasificare pe plan mondial în anul 2005

(nu am găsit o clasificare mai recentă, dar nu cred că s-a schimbat mult între timp în ceea ce ne privește) 

 Să vedem unde suntem față de alte state din UE și din lume. 
Dacă ne așteptam ca pe primele locuri să fie Luxemburg, Norvegia, Elveția, Danemarca, nu ne gândeam poate ca pe locul 5 să fie Islanda , înaintea Statelor Unite. 
Țări ca Noua Caledonie, Trinidad-Tobago, Barbados, Botswana, Gabon sunt mult înaintea noastră. 
Romania se plasa în anul 2005 pe locul 106, după Grenada și aproape la egalitate cu Republica Dominicană
Observăm că în situație mai proastă decât a noastră sunt multe state, în special africane,.
Sunt apropiate de noi Bulgaria și Albania, însă celelalte țări europene sunt la distanțe amețitoare în fața noastră. Letonia, Lituania, Polonia , Slovacia, Croația produc dublu cât noi, Ungaria , Cehia se apropie de triplu, Portugalia, Slovenia, Andora, Cipru cam de patru ori cât noi, Grecia, Groenlanda  cam de 5 ori cât noi, Spania de 6 ori cât noi, Italia de peste 7 ori mai mult, iar plutonul fruntaș, unde se află Germania, Franța, Belgia, Olanda, Austria, Finlanda, Marea Britanie, Lichtenstein, ne depășesc de peste 8 ori, spre 9-10 ori,  Irlanda, Suedia, Islanda, Danemarca, de vreo 11 ori, iar Elveția, Norvegia de circa 14-15 ori, iar  Luxemburg la distanța amețitoare de peste 17 ori cât producția noastră!. 
Distanța între țările avansate și noi e mult mai mare decât distanța dintre noi și amărâtele țări africane. Cam asta e și diferența de nivel de trai!



PIB

PRODUSUL INTERN BRUT
Am văzut  că acest concept este definit oarecum incomplet în articolul din  Wikipedia scrisă în limba română, dar și în explicațiile date de către unii lideri politici, așa că probabil ar fi util de explicat .

sâmbătă, 12 ianuarie 2013

DISTRUGEREA CRIMINALA A PADURILOR TARII


HARTA pe care nici un ministru nu o bagă în seamă! Chiar dacă ea arată distrugerea României…


Greenpeace România a publicat o hartă cu  situaţia defrişărilor din pădurile ţării. 

Au fost trase multe semnale de alarmă privind distrugerea fără precedent a pădurilor româneşti, cu repercursiuni grave asupra mediului   din ţara noastră și cu evecte climatice care se văd deja în mod dramatic. 
Proiectul Greenpeace prezentat acum aproape un an  ne prezintă succint , pe hartă, deforestările din  perioada 2000-2011 şi unde putem aprecia cu ochiul liber că ele ar putea reprezenta cam o treime din fondul forestier.
Situația este, însă, și mai gravă decât se vede pe această hartă!

Distinsul academician octogenar Victor Giurgiu a arătat într-un articol că de fapt statisticile luate în considerare la Ministerul Mediului şi Pădurilor, după care s-a ghidat probabil şi Greenpeace, sunt incorecte. Astfel, procentul de împădurire raportat optimist este undeva la 29%, dar în statisticile reale ale specialiştilor silvici el se situează la 27%.
Partea cu adevărat gravă o reprezintă faptul că raportările, chiar şi pentru acel 27%,prezintă carenţe în calculare, care “ia în considerare toate terenurile fondului forestier, inclusiv cele despădurite prin tăieri rase legale sau ilegale (cum sunt cele din ultimii 20 de ani), suprafaţa culturilor tinere neajunse la starea de pădure, arboretele brăcuite şi degradate, nefuncţionale sub raport ecologic ş.a.” (Victor Giurgiu, “Consideraţii asupra stării pădurilor României – partea I: declinul suprafeţei pădurilor şi marginalizarea împăduririlor”, Revista Pădurilor, nr. 2/2010).
Aşadar, sub raport ecologic, procentul de împădurire funcţional este de aproximativ 22%, ceea ce reprezintă de fapt jumătate din procentul de împădurire optim calculat pentru ţara noastră, care este de 45%.
S-a ajuns la o gravă destructurare ecologică a ţării, apreciază reputatul om de ştiinţă.
Specialistul în silvicultură mai arată că, dacă nu va fi înlăturat cât mai curând, decalajul considerabil între procentul de împădurire optim şi gradul de împădurire adevărat, în condiţiile schimbărilor climatice globale, acesta este în măsură să afecteze calitatea vieţii românilor şi chiar siguranţa naţională a României.
Sunt necesare iniţiative legislative cu adevărat constructive în domeniu, care să limiteze drastic defrişările şi să oblige la plantări pe suprafeţe semnificative, dar și  lupta efectivă, cu sprijinul organelor specializate ale legii, împotriva tăierilor ilegale.
Trebuie să fim conștienți că inundațiile distrugătoare, care se generalizează în aproape toate regiunile țării în anumite perioade din an, urmate de perioade de secetă la fel de distrugătoare, ca și alunecările de teren sunt efectul direct al distrugerii pădurilor noastre. 
S-a remarcat deja diferența care s-a creat între zonele agricole de la noi și cele din Cardilater-Bulgaria, unde nu s-au distrus fâșiile de pădure dintre lanuri (care, culmea, au fost plantate acolo de autoritățile romîne, cănd zona a aparținut României). Acolo nu este secetă, recoltele sunt bune fără a fi necesare irigații, în timp ce la noi , se vede ce este.

În toate celelalte țări din Europa fondul forestier este păstrat cu mare grijă. În Slovenia, de pildă, 3/4 din suprafața țării este acoperită de păduri. Legislația în domeniu este acolo foarte severă, un copac putând fi tăiat după obținerea a multe aprobări. Când au nevoie de lemn pentru construcții, slovenii îl importă din...România!
Nu întâmplător în celelalte țări este interzis exportul de lemn brut sau insuficient prelucrat (cum ar fi cheresteaua). Explicația este aceea că banii ce se pot obține pentru lemn insuficient prelucrat nu compensează pierderile rezultate în urma tăierii copacilor. 
O astfel de lege a fost și la noi, înainte de 1989 și ea ar trebui să fie adoptată din nou, de urgență! Dacă ar exista o asemenea lege, tăierile ilegale nu ar mai avea amploarea din prezent, pentru că lemnul brut nu s-ar putea exporta. Altfel, procentele se falsifică, actele se măsluiesc și rezultatul se vede. Desigur, pe lângă această lege trebuie luate și celelalte măsuri necesare, de pază, pedepse drastice pentru contravenienți și reîmpăduriri urgente.
Trebuie precizat de asemenea că după defrișarea pădurilor montane stratul subțire de sol fertil aflat pe stânci (care s-a creat în mii de ani de depuneri de praf) este spălat de precipitații și antrenat la vale de torenți, reîmpăduririle putând deveni imposibile!

Trebuie să se ia măsuri urgente pentru a împiedica deșertificarea țării!

IATĂ CARE A AJUNS SĂ FIE SITUAȚIA SOLURILOR DE LA NOI!

S-a făcut și harta terenurilor erodate de precipitații și cu alunecări de teren. Se vede clar că sunt chiar zonele în care au fost tăiate pădurile!

Credeți că aceste hărți au fost făcute de curând? Vă înșelați- ele au fost făcute de către Institutul de Cercetări pentru Pedologie și Agrochimie București în anul 2000! Ce s-a făcut de atunci? Ce se vede! Cum e situația în prezent? Din ce în ce mai rea!

.unccd.int  Action Programmes  romania  eng2000.pdf

****************************************************************************************************************
2.03.2016
Acum, dupa atatia ani de distrugere sistematica a padurilor, dupa ce clima s-a schimbat deja drastic si alunecarile de teren sunt la ordinea zilei, ca si inundatiile, dupa ce a iesit lumea in stradqa (daca va mai amintiti_ pentru stoparea defrisarilor, aflam ca....pana la sfarsitul anului s-ar adopta o lege care sa limiteze taierile de paduri.
Cu aceeasi ocazie suntem anuntati ca in Romania dispar TREI HECTARE DE PADURI IN FIECARE ORA|
Pai in ritmul acesta, pana la sfarsitul anului problema va fi " rezolvata" : NU VOM MAI AVEA PADURI!
Si parca asta nu ar fi fost de ajuns, mai aflam si ca in padurile noastre a intreat o boala necunoscuta pana acum pe meleagurile noastre si care duce la uscarea copacilor.
Unii banuiesc marea firma austriaca , ce ar urmari uscarea arborilor ca sa-u poata taia pe toti.
Oricum ar fi, chiar daca firma austriaca nu ar fi vinovata cu nimic de aceasta molima, s-ar impune tocmai ca taierile de arbori sa fie oprite, pentru a se proteja copacii pe care inca ii mai avem!

Am mai auzit si replici de genul> Ce, toti acesti "aparatori ai padurii" sunt buni doar de proteste, dar cand e vorba sa planteze copaci nu se inghesuie sa o faca!"
Wxtraordinar!
Adica nu sunt vinovati cei care taie cate trei hectare de paduri in fiecare ora, ci acei care nu planteaza in acelasi ritm alti copaci!
Pai v-ayi gandit putin cum ar fi asta?
Cati oameni ar trebui sa nu mai mearga la serviciile lor ci sa urce pe munti ca sa planteze cate trei hectare de padure pe ora? Din ce ar mai trai familiile lor?
Si asta tot nu ar rezolva problema. Pentru ca acei puieti vor creste -eventual-in 100 de ani! Spun "eventuel"  pentru ca daca padurea este taiata se spala si stratul subtire de pamant de pe stanci, iar puietii nu ar mai avea in ce sa-si dezvolte radacinile. Prin urmare ei s-ar usca iar desertul ar fi asigurat. Iar oficialitatile vor ridica mainile in sus si vor spune: ce sa facem? Natura e impotriva noastra! Asta e situatia, va trebui sa ne invatam sa traim ca beduinii din Sahara.


REORGANIZARE TERITORIALA

ABSORBȚIA FONDURILOR EUROPENE



Se spune, însă, că în lipsa unei  reorganizări teritoriale în sensul unei regionalizări nu am primi bani de la UE și că acesta ar fi motivul pentru care suntem pe ultimul loc la absorbția acelor fonduri.

Și că, dacă am face această fărâmițare teritorială, cu  cheltuieli enorme și o mare brambureală, dar și cu mari riscuri de dezintegrare statală, am putea lua banii de la UE.

Am căutat, atunci, niște date privind țările din UE, organizarea lor teritorială și gradul de absorbție a fondurilor UE.

În UE există 4 tipuri de organizări teritoriale:


  • state centralizate
  • state federale
  • model scandinav-numit "stat providență"
  • state regionalizate (Spania și Italia)
Am centralizat datele găsite sub forma unui tabel, țările fiind trecute în ordinea eficienței folosirii fondurilor UE

Organizare teritorială în țările europeneși procentul de absorbție a fondurilor structurale

Țara
Suprafața
Km2
mii de locuitori
Nr Județe
(oblaste,
Comitate,
Voievodate,
Provincii,
Departamente)
Suprafață medie/județ
Nr regiuni
Suprafață medie/regiune
Procent
absorbție
Fonduri structurale
La sfârșitul lui 2011
Irlanda
70 273
4 722
32 comitate
Stat unitar
2 196
1 regiune
70 273
48,27%
Lituania
65 303
3 535 ,5
Stat unitar

1regiune
65 303
47,98%
Suedia
441 369
9 514, 4
21 comitate

Model scandinav
Stat providență
21 017
126 ,3- 1 961, 5
mii loc.
8 regiuni
doar una descen-tralizată
55 171
46,52%
Estonia
43 698
1 282, 9
15 regiuni
Stat unitar
2 913


41,99%
Germania
357 026
81 305, 8
Stat federal
tradițional

16 Länder 

2 568-70 552
22 314
41,15%
Finlanda
338 144
5 422, 9
20 regiuni (districte)
Model scandinav
Stat providență
16 907

42 ,5-555 ,4mii loc
6 provincii
56 357
40,92%
Luxemburg
2 586
524, 8
districte
Stat unitar

1regiune

2 586
40,58%
Austria
83 871
8 292 ,3
landuri
Stat federal
tradițional
2 601- 19 178
9 310
(415 Vienne)
3 regiuni
Stat federal
27 957
39,19%
Regatul Unit
242 821
63 181, 7
20
diviziuni administrative

12 141


240, 3- 7 744, 9
mii loc.
4 entități + teritoriile de peste mări
12 regiuni

Natiune
Pop.
Mii loc
Supr.
Anglia
51 092
130 395 
km2
Scoția
5 062
78 782
 km2
 ȚaraGalilor
2 950
20 779
 km2
Irlanda de Nord
1 685
13 843
 km2
38,83%
Danemarca
43 100
(2 220 093 cu insulele)
5 529 8
270 comune
Model scandinav
Stat providență

5 regiuni+2 insule
8 620+insule
38,28%
Portugalia
92 201
10 561 ,6
20 districte
Din care 2 autonome, în Atlantic)
4 610
2 255 –10 225
3 regiuni
(regiunea continentală +2 insulare)
2 333-801

18 440
37,77%
Cipru
9 251
1 120, 4
33 municipii

6 districte
1 542
37,39%
Polonia
312.679
38.501
16 voievodate
Stat unitar
9 412-35 597
19 542
6 regiuni
52 113
37,23%
Slovenia
20 273 
2 000
210 comune
Stat unitar

1regiune
20 273
37,01%
Spania
505 911
46 754, 7
17 comunități autonome
50 provincii
Stat regionalizat
29 759
7 regiuni

72 273
36,52%
Letonia
64 597
2 204 ,7
109 comune
Stat unitar

1regiune
64 597
36,43%
Ungaria
93.029
10.076
19
Stat unitar
4896
7comitate grupate în
 3 regiuni
(aflate în proiect)
13 290
35,25%
Grecia
131 957
9 903,2
74  districte regionale

Stat unitar
1 783
4 regiuni
13 periferice
7 dioceze1 reg autonomă-mănăstirea Athos
32 989

10 150
34,94%
Franța
675 417
65 967,7
 96
(Consiliu general cu membri aleși)
36 570 comune
Stat unitar

22
+5 peste mări
Banii pentru regiuni sunt stabiliți dinainte de Stat*
8 280-45 348

25 015
34,77%
Olanda

41 530
16 733, 7
12 provincii și trei teritorii insulare Stat unitar
1 417- 4 971

2769
4 regiuni:
Țările de Jos
+3 regiuni insulare
5 932
33,62%
Belgia
30 528
11 116, 2
provincii valone, 5flamande +Bruxelles
Stat federal
2 775
3 regiuni: Valonia, Flandra și Bruxelles
Stat federal
10 176
32,17%
Slovacia
49 035
5 483
79  districte
Stat unitar

1 regiune
4 kraj
49 035
53- 428 mii loc
27,76%
Malta
316
408, 3
68 localități
Stat unitar

1regiune
316
27,29%
Cooperația
transfrontalieră






26,62%
Rep.
Cehă
78 870 
10 190 ,2
14 regiuni
Stat unitar
5 633
3 314-11 014 km2
14regiuni
5 633
26,14%
Bulgaria
110.944
7.564,5
28
Stat unitar
3962
6   reg de dezvoltare
18 490
23,55%
Italia
301 336
59 433, 7
110 


8101 comune
Stat regionalizat
212- 7 400

2 739
20
(5 regiuni economice)
 15 regiuni cu statut normal și 5 regioni cu autonome
Lărgită din 1848
4 438- 25 711

15 067
60 267
21,72%
România
238 391 
19 043,7
41  județe
Stat unitar
5 814

1.583 -8.697
8 regiuni de dezvoltare
29 799

2,8 milioane loc
16,51%


Am observat că statul cel mai centralizat din UE e campionul eficienței folosirii fondurilor: Irlanda. 

Urmează Lituania, din aceeași categorie. 

În privința Suediei, s- a procedat la o grupare experimentală a unor unități administrative în unele mai mari, fără a se proceda la fel în toate regiunile. Procesul nu a fost continuat,  probabil că rezultatele nu au fost satisfăcătoare. Deci eficiența absorbției fondurilor nu se datorează regionalizării, care a fost practic stopată.

(De altfel, metoda aceasta a experimentării unei noi organizări sau soluții economice  pe zone limitate s-a folosit pe scară largă În China și asta a făcut ca marele popor să evite eșecurile și soluțiile dezastruase. Orice reformă s-a aplicat mai întâi pe o zonă limitată și s-a hotărât apoi dacă să se extindă sau nu soluția. Dacă am fi făut și noi la fel după 1989, poate alta era situația noastră acum).

Urmează Estonia, ce și-a păstrat regiunile tradiționale. E și un stat mic.
Apoi Germania- care și-a păstrat landurile istorice, chiar dacă între ele sunt mari diferențe de dimensiuni. S-a vorbit despre gruparea unora mai mici, dar...nu s-a făcut.

Finlanda- model scandinav, ca în Suedia.

Luxemburg- tot unitar ( e și mic, e drept)

Austria e stat federal, așa a rămas, dar nu și-a schimbat împărțirea teritorială.

Regatul Unit- la fel.

Danemarca: model scandinav.

Portugalia are o singură regiune pe teritoriul continental și alte două regiuni în insule- deci nu e o împărțire arbitrară sau nouă. 

Cipru-insulă cu împărțirea tradițională.

Polonia a declarat niște regiuni de dezvoltare, dar păstrează și voievodatele tradiționale (echivalentele județelor noastre). Deci are o organizare teritorială similară cu ce avem noi acum. Dar absoarbe fondurile europene foarte bine!

Slovenia- o singură regiune ( e și mică, e drept)

Spania s-a regionalizat și și-a ruinat economia!

De unde avea o economie înfloritoare, după regionalizare totul s-a dus de râpă! Poate că a reușit să folosească ceva fonduri europene, dar economia țării a intrat în criză profundă.
Priviți pe această postare care ar fi explicația: 

Ungaria și-a păstrat județele tradiționale, istorice, dar a declarat- în proiect, deocamdată- că înființează și niște regiuni, care nu ar desființa sau înlocui județele, ci ar avea un rol statistic , niște reprezentanți aleși dintre cei aflați în consiliile județelor, deci nici vorbă să desființeze județele. Cu toate acestea, Ungaria e mult în fața noastră la absobția fondurilor UE. De ce? O explicație ar fi aici:
Ei au pus mare accent pe înfrățirea cu localitățile din Franța și astfel francezii i-au ajutat să-și facă proiectele și să le fie aprobate.( La noi ce s-a mai făcut cu înfrățirile dintre localități?)

Urmează Grecia, care e unitară, cu niște regiuni de tip nou mai mult pe hârtie,

Franța- cât se poate de unitară, cu împărțirea ei tradițională, la care se fac acum mici modificări ca să fie în trend...

Olanda- unitară- a declarat regiuni aparte regiunile de peste mări...nimic deosebit

Belgia , care e stat federal și se luptă să nu se destrame,

Slovacia- declarată o singură regiune,

Malta- tot o regiune, e mică de asemenea,

Apoi regiunile de cooperare transfrontaliere, care nu s-au dovedit atât de eficiente cum s-a crezut- dovadă că sunt pe la coadă.

Aici putem să amintim că aceste regiuni nu au dat nici un rezultat la noi și aș spune că din cauza dimensinilor lor prea mari.
Dacă micile regiuni de graniță pot avea rezultate, niște regiuni gigantice, cât o țară, n-au nici o șansă.

Republica Cehă- cât se poate de unitară

Bulgaria e în situația noastră- are și ea niște regiuni de dezvoltare,  oricum, mai eficiente ca la noi, totuși.


Italia a dat-o și ea în bară cu regionalizarea. 

Oricum ea are niște regiuni unificate relativ recent și cu tendinte centripete, acum se pare că ar putea deveni un stat federal. Nimic bun pe partea economică, economia ei a luat-o rapid pe pantă descendentă după regionalizare. Iar la absorbția fondurilor europene, e penultima.

Urmăm, la coadă, noi, România. Ar trebui să tragem învățăminte din experiențele celorlalte țări europene și să nu le repetăm greșelile.

În concluzie, doar două țări europene (Spania și Italia) au aplcat o regionalizare cu descentralizare sub forma unei reforme față de situația unitară avută anterior și acest lucru a dus la înrăutățirea catastrofală a economiilor lor. Aceste țări au pornit de la o situație economică înfloritoare, și tot au ajuns acum în situație critică, dar noi, care și așa suntem în cădere liberă, cum am mai face față dacă situația s-ar înrăutăți și mai mult? 

  • Țările care au avut o organizare de tip federal, provenită din evoluția istorică și-au păstrat-o neschimbată și au bune rezultate. 
  • Cele mai bune rezultate în absorbția fondurilor europene le-au avut însă statele cele mai centralizate.
  • Țările scandinave au declarat niște regiuni de dezvoltare și au acordat, experimental, drept de autogospodărire uneia dintre regiuni. Cum rezultatele nu au fost bune, autotitatea centrală a intervenit stopând procesul.


Ce ar trebui să facem noi, atunci?