Se afișează postările cu eticheta regionalizare. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta regionalizare. Afișați toate postările

marți, 25 februarie 2014

Referendumul din Catalonia ilegal

Catalonia nu se va separa de Spania

Spania s-a "regionalizat" , ceea ce pare să-i fi adus foarte multe probleme.
După ce o serie de analişti au apreciat că actuala criză economică din Spania a fost favorizată, dacă nu chiar provocată de regionalizarea ţării, acum se manifestă şi tendinţe de separare a regiunilor mai bogate, care nu mai vor să contribuie la bugetul comun al statului spaniol.
Este cazul Cataloniei, care are în prezent statutul de regiune autonomă în cadrul statului spaniol, dar nu are un sistem fiscal independent, astfel încât peste 60% din taxele şi impozitele plătite sunt folosite pentru menţinerea celorlalte comunităţi autonome , mai sărace, din Spania.
Catalonia are o foarte puternică identitate culturală şi lingvistică. Ea este populată de 7,5 milioane de locuitori şi a cunoscut în ultimii ani puternice tendinţe naţionaliste, declanşate de criza economică, ce a alimentat un sentiment de nedreptate şi a crescut tensiunile politice.
Regiunea, care a fost unul dintre motoarele economice ale Spaniei, a devenit una dintre cele mai pline de datorii regiuni ale Spaniei.
Naţionaliştii catalani anunţaseră un referendum pentru data de 9 noiembrie 2014, dată la care locuitorii ar fi trebuit să răspundă la întrebările: " Vreţi să fie Catalonia un stat?" şi dacă da, "vreţi ca acest stat să fie independent?".

Referendumul asupra separării regiunii autonome este ilegal


Şeful guvernului spaniol, Mariano Rajoy a anunţat  că acest referendum nu va avea loc, fiindcă este ilegal.
"Doar ansamblul poporului spaniol are puterea de a decide asupra a ceea ce trebuie să fie Spania" a spus el.
Primul ministru spaniol a spus: " Am fost mereu dispus la dialog, dar în cadrul Constituţiei şi al legii".
" Toţi cei care pretind să modifice Constituţia pout să ceară acest lucru, dar respectând regulile pe care Constituţia însăşi le-a stabilit. Asta înseamnă statul de drept" a subliniat el.

Poziţia Uniunii Europene


Vicepreşedintele Comisiei europene, Viviane Reding chemase duminică guvernul spaniol şi pe conducătorii regionali ai Cataloniei să " negocieze cu spiritul deschis pentru a ajunge la un acord" care să evite ca regiunea să continue pe calea de a obţine independenţa.






marți, 19 noiembrie 2013

sâmbătă, 8 iunie 2013

Regionalizarea Romaniei vazuta de la Uniunea Europeana

UE ne avertizează că regionalizarea nu va aduce noi fonduri europene României

Preşedintele Institutului pentru Regiunile Europei, Franz Schausberger a publicat în ziarul austriac Wiener Zeitung, un articol intitulat “Ploaia caldă a banilor europeni nu vine de la sine”.
Acolo se spune negru pe alb că: 

Reorganizarea administrativ-teritorială a României nu va aduce automat o absorbţie mai mare a fondurilor europene. 



luni, 25 martie 2013

De ce sa avem guvernatori?


Guvernator

Aud că urmează să ne fărâmiţăm ţara, pe care strămoşii noştri au luptat secole de-a rândul să o unifice şi în fruntea regiunilor noastre vor fi nişte guvernatori.

Dar, ce e acela un guvernator ? Ar fi bine să ştim.


Guvernator este un titlu care a desemnat diferite funcţiuni în diferite ţări şi perioade.. 
În general, gouvernatorul este persoana care are puterea executivă civilă sau militară, sau pe amândouă într-o provincie, într-un Stat (în cazul unei federaţii) sau într-o colonie. Cel mai adesea el răspunde în faţa unei autorităţi superioare – cum ar fi şeful statului sau guvernul ţării pentru care acţionează.
În ce cazuri găsim acum, în lume guvernatori?

Stat federal

·         Într-un stat federal, el guvernează în numele puterii centrale (dacă este numit) sau în mod autonom (dacă este ales).  - Nu e cazul nostru, acum, dar se intenţionează să devenim ? Ne-a întrebat cineva dacă vrem asta? 

Colonie         

Într-o colonie, el guvernează în numele Statului-metropolă, faptul că se găseşte la mare distanţă conferindu-i largi prerogative. – Poate suntem o colonie şi nici măcar nu ştim ?
·   

Alte cazuri - fără legătură cu regiunile

     
Acest titlu este dat de asemenea şi reprezentanţilor locali ai companiilor de armată care dispun de o citadelă, o fortăreaţă sau de o regiune militară. (Nu ne referim la această accepţiune, acum)
·         Titlul de guvernator poate fi atribuit şi unei persoane ce conduce o instituţie mare sau o bancă, deseori numit de stat - cum e cazul Băncii Franţei. Acest titlu e dat uneori şi preşedintelui Băncii centrale europene. (Nici despre asta nu vorbim)
·         În domeniul învăţământului, guvernantul sau guvernanta sunt însărcinaţi cu educaţia unui prinţ sau a unor copii din familii sus-puse. În Marea Britanie se regăseşte termenul pentru membrii consiliilor de administraţie ale unităţilor de învăţământ. (school governor) - altă treabă.

Guvernator general

În epoca colonială europeană, un guvernator general era guvernatorul unei colonii mari sau al unui grup de colonii. În ţările Commonwealth-ului, guvernatorul general joacă rolul de reprezentant al Coroanei britanice. De exemplu în Canada, guvernatorul general este reprezentantul monarhiei la nivel federal.  

Diferite semnificaţii ale guvernatorului în alte ţări

Afganistan

·         Guvernatori ai provinciilor afgane (de acolo ne inspirăm?)

Australia

Guvernatorul general al Australiei (Governor-General of the Commonwealth of Australia) este reprezentantul şefului statului australian, Elizabeth II, care este şi regina Australiei.
Regina dispune de guvernatori în fiecare provincie .

Austria

Guvernator  este traducerea obişnuită în presa francofonă a termenului german  Landeshauptmann, care desemnează pe şeful de guvern din fiecare dintre cele nouă Landuri (State federale) austriace. Unii traduc incorect acest termen prin « Prim ministru».  ( E vorba de un stat federal- aşa se urmăreşte să devenim şi noi?)

Belgia

Guvernatorul este comisarul guvernului, dar şi al Regiunilor din Comunităţile din provincie. Ei asigură aplicarea reglementărilor federale în domenii ca: securitatea civilă şi planuri de urgenţă, securitatea poliţienească şi de ordine publică, tutela administrativă specifică asupra funcţionării poliţiei locale, a legislaţiei asupra armelor, a serviciilor de incendiu şi a tratării dosarelor dosarelor privind calamităţile. Guvernatorii sunt numiţi şi revocaţi de către rege. Deci, un domeniu restrâns de activitate, fără nici un fel de autonomie. Dar nu asta se preconizează la noi.

Brazilia

Din 1945, şeful executivului statului Braziliei poartă titlul de guvernator.

Statele Unite ale Americii

Guvernatorul este şeful executivului care guvernează un stat din cadrul Statelor Unite. Dat fiind caracterul federal al SUA, guvernatorul nu e subordonat guvernului federal şi dispune de largi prerogative. Este ales prin sufragiu universal direct.
Acest titlu se aplică şi şefilor executivelor din teritoriile ne-încorporate ale SUA: Puerto Rico, Guam, Insulele Virgine  americane şi Mariane de Nord. Insulele Samoa au şi ele un guvernator ales, dar cu funcţii mai restrânse.  

Imperiul roman

·         Guvernator al provinciilor ocupate

Franţa

În vechiul regim,(înainte de Revoluţia Franceză)  titlul de guvernator era purtat de către reprezentanţii regelui în provincii. Acest titlu a fost folosit apoi pentru colonii. După decolonizare, acest titlu a mai fost folosit un timp pentru unele teritorii de peste mări, pentru a-i desemna pe prefecţi.
Astăzi, acest titlu mai e purtat doar de şeful băncii Franţei , care este şi membru al Consiliului guvernatorilor Băncii centrale europene.
De asemenea, şeful regiunii militare a Parisului poartă titlul de Guvernator militar al Parisului.

Indonezia

Gubernur, sau guvernatorul, este, în cadrul autonomiei regionale, şeful executiv al unei provincii. E ales prin sufragiu direct. De acolo luăm noi exemplu?

Japonia

În Japonia,  termenul de « guvernator » (governor în engleză ) este folosit pentru traducerea termenului  Chiji (知事?).  E vorba de şeful executivului din cele 47 prefecturi ale  Japoniei. Nu prea seamănă cu ce e la noi .

Maroc

În Maroc, guvernatorul este un funcţionar înalt ce reprezintă puterea centrală în regiuni şi în prefecturi sau provincii. El depinde de ministerul de interne. Aşa se vrea şi la noi?

Mexic

Mexicul este şi el un stat federal compus din mai multe state, conduse de câte un guvernator ales prin sufragiu universal.

Marea Britanie şi  Commonwealth

·         Guvernatorul general al  Canadei, al Noii Zeelande, al Australiei. (fostele colonii)

Olanda

·         Guvernatorul general al Indiilor olandeze

Rusia

Anumite subdiviziuni ale Federaţiei Ruse , oblasti, sunt conduse de câte un guvernator (în timp ce altele au preşedinţi sau şefi de administraţie, în funcţie de gradul lor de autonomie). Din 2005, ei sunt propuşi de Preşedintele Federaţiei Ruse şi apoi confirmaţi de legislativele locale. Deci, nu sunt aleşi prin vot direct! Şi e un stat federal!

Ce observăm ? În Uniunea Europeană nu există în prezent guvernatori decât în :
·         Belgia- care e un stat federal în care se pune periodic problema separării în două state diferite. Acolo, însă guvernatorii sunt numiţi, nu aleşi şi au atribuţii restrânse.
·         Austria – care este un stat federal .
·         În coloniile sau fostele colonii ale unor state vesteuropene
Poate cineva să explice de ce se preconizează înfiinţarea de guvenatori la noi ? 
De ce să votăm prin referendum doar o exprimare vagă, urmând ca apoi politicienii să facă ce vor, fără să ne mai întrebe?
Ne vom trezi că cineva a hotărât să declare independenţa uneia sau alteia dintre noile regiuni? Sau că va decide alipirea regiunii la alt stat?


---------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Notă
Elemente din prezenta pagină pot fi preluate doar cu indicarea sursei. Preluarea integrală se poate face doar cu aprobarea autorului 

joi, 7 martie 2013

E foarte probabil ca România să rămână o republică?

Constituţia revizuită poate fi şi neconstituţională?

Domnul Crin Antonescu a vorbit la Academia Română despre acţiunea de revizuire a Costituţiei, de către un colectiv pe care cu onoare îl conduce.
Şedinţa era o "dezbatere" şi s-a spus că dezbaterie de acest fel vor continua.
Din păcate, nu am auzit nimic asemănător cu o dezbatere. Nu am auzit o expunere de motive pro şi contra unor idei ce ar trebui să intre în Constituţia revizuită, ba chiar s-a spus că discuţiile vor avea loc " în altă parte, în locurile obişnuite". Domnul Antonescu a spus că nu doreşte să intre într-o polemică. Păi, ce este atunci o dezbatere? Domnia sa nu doreşte nici să primească un proiect de constituţie din partea Academiei, presupunând că acolo ar fi şi păreri contradictorii. Păi, dacă într-un for de elită, cum este Academia, există păreri contradictorii cu privire la Constituţie, nu e necesar ca tocmai aceste păreri să fie dezbătute public, cu argumente pertinente, pentru a se ajunge la cea mai bună soluţie?
Argumentele logice şi competente nu ar convinge oare, pentru obţinerea unui consens între membrii elitei româneşti?
Constituţia are, oricum o multitudine de articole.
Ea va trebui să fie votată în final de popor, prin referendum.
E greu de crezut că toată lumea va studia acel nou text şi va trece toate articolele prin prisma propriilor sale concepţii, pentru a stabili dacă este de acord sau nu cu textul propus.
Tocmai de aceea, este evident că cineva care vrea ca noul text al Constituţiei să reflecte într-adevăr voinţa poporului român, ar trebui să organizeze dezbateri televizate pentru fiecare punct din Constituţie ce se doreşte a se modifica, pentru a se explica public argumentele pro (sau contra) ale persoanelor competente în domeniu.

Deocamdată nu vedem aşa ceva.
Ba, chiar, constatăm că însuşi preşedintele se plânge că nu ştie ce anume se vrea a se modifica.
Păi, atunci, dacă nici el nu e la curent, ce să mai zicem noi, amărâţii?
Cum vom şti ce vom vota?

În paranteză fie spus, aud că se doreşte o lege a referendumului prin care să se considere valid un referendum cu o prezenţă foarte slabă şi aprobat ceva cu votul unui număr foarte mic de persoane. Probabil că populaţia va evita să meargă la un referendum despre ceva ce nu a apucat să cunoască suficient pentru a avea o opinie fermă. Atunci, noua Constituţie va fi hotărâtă de o minoritate care va avea propriile păreri - poate contrare majorităţii?

Câteva lucruri  a spus domnul Antonescu despre Constituţie, în discursul de la Academie:
România va rămâne un stat unitar, angajat în structurile din care face parte, o democraţie constituţională şi parlamentară şi, "foarte probabil", România va rămâne o republică.(!)
.

Foarte probabil înseamnă că nu e absolut sigur. Deci că nu este exclus să fie şi altfel. 

Cum ştim, însă, că în actuala Constituţie, la  ARTICOLUL 152: Limitele revizuirii, se precizează la aliniatul 1 că Dispoziţiile prezentei Constituţii privind caracterul naţional, independent, unitar şi indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independenţa justiţiei, pluralismul politic şi limba oficială nu pot forma obiectul revizuirii.", 
înseamnă că în opinia domnului Crin Antonescu noua Constituţie ar putea fi şi....neconstituţională?? 

De fapt, se spune mereu că nu va fi o nouă Constituţie, ci doar se revizuieşte cea veche. Asta, pentru că pentru o nouă Constituţie ar fi nevoie de o Adunare Constituantă, nu doar de un colectiv restrâns de politicieni. 

Vorba este, însă, câte modificări se pot face ca să fie considerată doar o revizuire a Constituţiei şi nu una nouă? Nimeni nu spune asta, dar în practică se vorbeşte despre schimbari numeroase  şi în puncte importante.
Mai poate fi considerată asta o revizuire, sau e de fapt o încropire a unei noi Constituţii, "pe sub masă?"






luni, 4 martie 2013

Ion vrea să devină evreu

Povestea spune că Ion s-a dus la un rabin şi l-a rugat să-l ajute să devină evreu.

Rabinul, mirat, spune:
- Dar de ce vrei, tu, Ioane, să devii evreu?
- Păi rabbi, eu admir mult poporul evreu, văd că are succes mereu şi vreau şi eu să devin evreu.
- Măi, Ioane, eu nu cred că tu o să poţi să faci faţă. E mult de învăţat, trebuie să cunoşti multe cărţi ...
- Rabbi, spune-mi ce cărţi să citesc şi le citesc imediat! Eu cred că pot să învăţ
 tot ce scrie acolo. Pune-mă la încercare.
- Bine, Ioane. Uite, ai aici o serie de cărţi, citeşte-le şi când eşti gata vino să-ţi pun întrebări.
Ion ia cărţile, le citeşte şi după un timp revine la rabin.
Rabinul întreabă:
- Spui că ai citit cărţile, dar le-ai şi înţeles?
- Sigur, rabbi, uite, poţi să-mi pui orice întrebare din Torah sau din altă carte, o să vezi că ştiu tot.
- Bine. Uite, o să-ţi pun o întrebare simplă: vezi casa aceea din faţa noastră? Eu îţi spun să te sui pe casă. Cum o să aplici tu ce ai citit în cărţi?
- Păi..o să merg acolo să văd dacă e vreo scară ce duce la acoperiş şi o să mă sui pe ea
- Nu e bine. Du-te să mai citeşti că n-ai înţeles nimic!
Ion pleacă şi se întoarce peste o săptămână, spunând iar că a citit şi ştie tot.
- Bine, Ioane. Ai aceeaşi problemă. Cum răspunzi acuma?
- Păi...o să merg la vecini să cer o scară, ca să mă sui pe ea şi...
- Greşit! Tot n-ai înţeles nimic!
- Păi nu ştiu rabbi, nu scrie de asta în cărţi, nu ştiu ce să zic altceva. Care e răspunsul?
- Uite, Ioane, o să-i pun aceeaşi întrebare lui Iţic, să vedem ce răspunde el.
Iţic, vezi casa aceea? Du-te să te sui pe casă!
Iţic răspunde cu accentul lui tărăgănat:
- Dar ce să caut eu pe casă??

Mi-am amintit de anecdota asta de când tot aud de regionalizarea României.
Cineva a spus să regionalizăm România şi toată lumea a început acuma să facă tot felul de variante, să stabilească mai multe capitale, să discute despre mai mulţi guvernatori, să se certe pe soluţii etc.
Dar nimeni nu întreabă: Dar de ce să ne fărâmiţăm ţara? 
Nimeni nu face o comparaţie între ţările UE , ce schimbări au făcut ele în propriile lor organizări administrative (nu vorbim de ţările care deja sunt state federale, ci de statele unitare) şi care au fost efectele acelor măsuri.
Se spune că ar trebui să se dezbată această temă cu populaţia, dar n-am văzut ca cineva competent să explice în mass media de ce ar trebui să se regionalizeze ţara, în ce ar consta regionalizarea , ce au făcut alte ţări europene pe tema asta şi ce rezultate au avut.
Adică ar fi bine să cântărim în primul rând motivele şi implicaţiile unor acţiuni şi abia pe urmă să trecem la acţiune - dacă este cazul.


Dar la noi se discută cine să fie guvernator!

vineri, 18 ianuarie 2013

Stire de presă: cineva şi-a părăsit nevasta!

breaking news  


Informaţie de maximă importanţă, difuzată de posturile noastre de televiziune:

Un tânăr (nu ştim cum îl cheamă), şi-a părăsit nevasta, cu care are mai mulţi copii (nu ştim câţi) şi a fugit cu altă femeie!
De ce ni se spune nouă asta? E drept, nu e frumos, dar...o fi singurul caz, ca să fie toată lumea anunţată, sau cum? Ah, am uitat să vă spun, tânărul e de etnie rromă şi a fugit cu o româncă. Ei, şi ce, o să spuneţi dumneavoastră. Da, dar cică e fiul domnului Cioabă. Sau al domnului Stănescu (n-am reţinut).  Cum care domn Cioabă? (sau Stănescu?) Liderul din comunitatea din satul ...(am uitat care sat).Ei, ştiţi dumneavoastră, acela ce se autointitulează rege....(Au uitat să spună la tv " autointitulat" - poate, încet încet, începe să creadă şi domnul Cioabă că e vreun rege).Domnul Cioabă (sau Stănescu) este în direct la tv. Precizează că nu e vorba despre fiul lui, ci despre un nepot. Câţi ani are nepotul? 24-25 de ani, răspunde domnul cu pricina. Îmi aduc aminte că mai citisem o ştire cu un nepot al domnului Cioabă, prin iulie anul trecut. Caut ştirea, să-mi amintesc despre ce era vorba.Era vorba despre nişte tineri care au bătut crunt  un paznic de la o sală de jocuri.
La data aceea, domnul Cioabă a spus că tânărul nu e nepotul lui. 

”Toți se dau nepoții mei, știți cum este. Nepoții mei sunt mici, cel mai mare are 14 ani, restul trei-patru, doar îi știți. Nu știu despre cine este vorba”, a declarat Cioabă.
 David Cioabă, poreclit ”Mușchiuleț” este cel care, în înregistrarea video, încearcă în repetate rânduri să folosească un scaun pentru a-l lovi pe paznic.
(Înregistrarea video se poate vedea pe: 
http://www.turnulsfatului.ro/15848/video-socant-nepotul-lui-cioaba-si-doi-prieteni-au-fost-arestati-preventiv-regele:-nepotii-mei-sunt-mici-nu-stiu-despre-cine-e-vorba-.html)

Dar să revenim la emisiunea noastră de televiziune. Realizatorul de televiziune întreabă dacă acum se va recurge la...stabor (e vizibil încântat că stăpâneşte limbajul specific). " Păi şi staboru tot io sunt" explică imediat domnul bulibaşă. "Aha, păi.. atunci...vă urez să judecaţi bine!" spune mai departe realizatorul de televiziune, ne mai ştiind ce să adauge. În glasul omului de televiziune se simte un uşor amuzament.
 Nu cred că actul de justiţie ar trebui să fie practicat de oricine într-un stat de drept. Dar suntem într-un stat de drept? 
Un consilier al domnului prim ministru spune că nu suntem nici stat unitar. O fi ştiind el ceva, se lucrează tare la regionalizarea ţarii.
 Singurele state din UE care s-au regionalizat în ultima vreme (Spania şi Italia) au dat-o în bară cu asta. Dar...unde-i rău, hop şi eu...nu?
Pe ecran se derulează imagini cu persoane încărcate cu obiecte supradimensionate din aur.  Domnul bulibaşă mulţumeşte realizatorului de televiziune pentru ajutorul dat. 

De ce trebuia să ni se consume nouă timpul cu asta, într-o emisiune de ştiri? De ce ne-ar interesa pe noi că o persoană perfect necunoscută şi-a părăsit nevasta? Nu ştim dacă respectivul e într-adevăr nepotul cuiva important (am văzut că în luna iulie toţi nepoţii domnului Cioabă erau încă mici, nu?). Cei doi implicaţi (junele şi noua sa concubină) nu au fost numiţi. Oricum, nu conta.  Ce ni s-a spus atunci?
Dacă a fost vorba doar de podoabele uriaşe din aur, asta ar putea avea legătură doar cu declaraţia fiscală a domnului bulibaşă. Ăsta da, ar fi un subiect de presă!
Vorba aceea, ţara arde şi baba se piaptănă! 
Chiar nu mai era nici o ştire adevărată, care să fie într-adevăr de interes public?
De exemplu, care e strategia de dezvoltare economică a guvernului nostru? Sau- să reformulăm- există o strategie de dezvoltare?

Îmi aduc aminte că, după intrarea în UE, primul ministru de atunci, dl. Tăriceanu, a fost întrebat despre asta. El a răspuns: 
 " Nu mai avem nevoie de o strategie de dezvoltare, se va ocupa Uniunea Europeană de asta!"
M-am gândit atunci:  dar pentru ce mai avem guvern, dacă e aşa?

Iată că acum au trecut destui ani de la primirea în UE. Noi, se vede că încă mai aşteptăm ca UE să se ocupe de dezvoltarea noastră economică. Aşa o fi? 

Bine că aflăm despre un nepot (sau ce rudă o fi) al cuiva care a plecat cu altcineva. 

UPDATE
Iată că ştirile pe această temă continuă pe ecranele televizoarelor noastre. Ce a apărut nou? Faptul că persoanele bronzate natural se simt JIGNITE de faptul că junele lor a fugit cu o...româncă! Femeile rrome sunt indignate că româncele, care n-au ce mânca, profită de averile celor din etnia lor! 
Realizatorii de televiziune n-au avut nici o reacţie la această atitudine, mai mult, păreau încântaţi. Nu s-au gândit nici un moment că româncele ar fi mult mai puţin sărăntoace dacă o mare parte din veniturile ţării nu s-ar duce spre ajutorarea celor care declară că nu au nici un venit, chiar dacă sunt încărcaţi de bijuterii şi circulă în maşini scumpe. 
De asemenea, aceste venituri ar fi mai mari şi posibilităţile de a-i ajuta pe cei săraci ar creşte, dacă cei bogaţi (cum se laudă ei că sunt) şi-ar plăti impozitele cuvenite,  facturile pentru utilităţi şi celelalte dări, aşa cum fac sărăntocii de români.






sâmbătă, 12 ianuarie 2013

REORGANIZARE TERITORIALA

ABSORBȚIA FONDURILOR EUROPENE



Se spune, însă, că în lipsa unei  reorganizări teritoriale în sensul unei regionalizări nu am primi bani de la UE și că acesta ar fi motivul pentru care suntem pe ultimul loc la absorbția acelor fonduri.

Și că, dacă am face această fărâmițare teritorială, cu  cheltuieli enorme și o mare brambureală, dar și cu mari riscuri de dezintegrare statală, am putea lua banii de la UE.

Am căutat, atunci, niște date privind țările din UE, organizarea lor teritorială și gradul de absorbție a fondurilor UE.

În UE există 4 tipuri de organizări teritoriale:


  • state centralizate
  • state federale
  • model scandinav-numit "stat providență"
  • state regionalizate (Spania și Italia)
Am centralizat datele găsite sub forma unui tabel, țările fiind trecute în ordinea eficienței folosirii fondurilor UE

Organizare teritorială în țările europeneși procentul de absorbție a fondurilor structurale

Țara
Suprafața
Km2
mii de locuitori
Nr Județe
(oblaste,
Comitate,
Voievodate,
Provincii,
Departamente)
Suprafață medie/județ
Nr regiuni
Suprafață medie/regiune
Procent
absorbție
Fonduri structurale
La sfârșitul lui 2011
Irlanda
70 273
4 722
32 comitate
Stat unitar
2 196
1 regiune
70 273
48,27%
Lituania
65 303
3 535 ,5
Stat unitar

1regiune
65 303
47,98%
Suedia
441 369
9 514, 4
21 comitate

Model scandinav
Stat providență
21 017
126 ,3- 1 961, 5
mii loc.
8 regiuni
doar una descen-tralizată
55 171
46,52%
Estonia
43 698
1 282, 9
15 regiuni
Stat unitar
2 913


41,99%
Germania
357 026
81 305, 8
Stat federal
tradițional

16 Länder 

2 568-70 552
22 314
41,15%
Finlanda
338 144
5 422, 9
20 regiuni (districte)
Model scandinav
Stat providență
16 907

42 ,5-555 ,4mii loc
6 provincii
56 357
40,92%
Luxemburg
2 586
524, 8
districte
Stat unitar

1regiune

2 586
40,58%
Austria
83 871
8 292 ,3
landuri
Stat federal
tradițional
2 601- 19 178
9 310
(415 Vienne)
3 regiuni
Stat federal
27 957
39,19%
Regatul Unit
242 821
63 181, 7
20
diviziuni administrative

12 141


240, 3- 7 744, 9
mii loc.
4 entități + teritoriile de peste mări
12 regiuni

Natiune
Pop.
Mii loc
Supr.
Anglia
51 092
130 395 
km2
Scoția
5 062
78 782
 km2
 ȚaraGalilor
2 950
20 779
 km2
Irlanda de Nord
1 685
13 843
 km2
38,83%
Danemarca
43 100
(2 220 093 cu insulele)
5 529 8
270 comune
Model scandinav
Stat providență

5 regiuni+2 insule
8 620+insule
38,28%
Portugalia
92 201
10 561 ,6
20 districte
Din care 2 autonome, în Atlantic)
4 610
2 255 –10 225
3 regiuni
(regiunea continentală +2 insulare)
2 333-801

18 440
37,77%
Cipru
9 251
1 120, 4
33 municipii

6 districte
1 542
37,39%
Polonia
312.679
38.501
16 voievodate
Stat unitar
9 412-35 597
19 542
6 regiuni
52 113
37,23%
Slovenia
20 273 
2 000
210 comune
Stat unitar

1regiune
20 273
37,01%
Spania
505 911
46 754, 7
17 comunități autonome
50 provincii
Stat regionalizat
29 759
7 regiuni

72 273
36,52%
Letonia
64 597
2 204 ,7
109 comune
Stat unitar

1regiune
64 597
36,43%
Ungaria
93.029
10.076
19
Stat unitar
4896
7comitate grupate în
 3 regiuni
(aflate în proiect)
13 290
35,25%
Grecia
131 957
9 903,2
74  districte regionale

Stat unitar
1 783
4 regiuni
13 periferice
7 dioceze1 reg autonomă-mănăstirea Athos
32 989

10 150
34,94%
Franța
675 417
65 967,7
 96
(Consiliu general cu membri aleși)
36 570 comune
Stat unitar

22
+5 peste mări
Banii pentru regiuni sunt stabiliți dinainte de Stat*
8 280-45 348

25 015
34,77%
Olanda

41 530
16 733, 7
12 provincii și trei teritorii insulare Stat unitar
1 417- 4 971

2769
4 regiuni:
Țările de Jos
+3 regiuni insulare
5 932
33,62%
Belgia
30 528
11 116, 2
provincii valone, 5flamande +Bruxelles
Stat federal
2 775
3 regiuni: Valonia, Flandra și Bruxelles
Stat federal
10 176
32,17%
Slovacia
49 035
5 483
79  districte
Stat unitar

1 regiune
4 kraj
49 035
53- 428 mii loc
27,76%
Malta
316
408, 3
68 localități
Stat unitar

1regiune
316
27,29%
Cooperația
transfrontalieră






26,62%
Rep.
Cehă
78 870 
10 190 ,2
14 regiuni
Stat unitar
5 633
3 314-11 014 km2
14regiuni
5 633
26,14%
Bulgaria
110.944
7.564,5
28
Stat unitar
3962
6   reg de dezvoltare
18 490
23,55%
Italia
301 336
59 433, 7
110 


8101 comune
Stat regionalizat
212- 7 400

2 739
20
(5 regiuni economice)
 15 regiuni cu statut normal și 5 regioni cu autonome
Lărgită din 1848
4 438- 25 711

15 067
60 267
21,72%
România
238 391 
19 043,7
41  județe
Stat unitar
5 814

1.583 -8.697
8 regiuni de dezvoltare
29 799

2,8 milioane loc
16,51%


Am observat că statul cel mai centralizat din UE e campionul eficienței folosirii fondurilor: Irlanda. 

Urmează Lituania, din aceeași categorie. 

În privința Suediei, s- a procedat la o grupare experimentală a unor unități administrative în unele mai mari, fără a se proceda la fel în toate regiunile. Procesul nu a fost continuat,  probabil că rezultatele nu au fost satisfăcătoare. Deci eficiența absorbției fondurilor nu se datorează regionalizării, care a fost practic stopată.

(De altfel, metoda aceasta a experimentării unei noi organizări sau soluții economice  pe zone limitate s-a folosit pe scară largă În China și asta a făcut ca marele popor să evite eșecurile și soluțiile dezastruase. Orice reformă s-a aplicat mai întâi pe o zonă limitată și s-a hotărât apoi dacă să se extindă sau nu soluția. Dacă am fi făut și noi la fel după 1989, poate alta era situația noastră acum).

Urmează Estonia, ce și-a păstrat regiunile tradiționale. E și un stat mic.
Apoi Germania- care și-a păstrat landurile istorice, chiar dacă între ele sunt mari diferențe de dimensiuni. S-a vorbit despre gruparea unora mai mici, dar...nu s-a făcut.

Finlanda- model scandinav, ca în Suedia.

Luxemburg- tot unitar ( e și mic, e drept)

Austria e stat federal, așa a rămas, dar nu și-a schimbat împărțirea teritorială.

Regatul Unit- la fel.

Danemarca: model scandinav.

Portugalia are o singură regiune pe teritoriul continental și alte două regiuni în insule- deci nu e o împărțire arbitrară sau nouă. 

Cipru-insulă cu împărțirea tradițională.

Polonia a declarat niște regiuni de dezvoltare, dar păstrează și voievodatele tradiționale (echivalentele județelor noastre). Deci are o organizare teritorială similară cu ce avem noi acum. Dar absoarbe fondurile europene foarte bine!

Slovenia- o singură regiune ( e și mică, e drept)

Spania s-a regionalizat și și-a ruinat economia!

De unde avea o economie înfloritoare, după regionalizare totul s-a dus de râpă! Poate că a reușit să folosească ceva fonduri europene, dar economia țării a intrat în criză profundă.
Priviți pe această postare care ar fi explicația: 

Ungaria și-a păstrat județele tradiționale, istorice, dar a declarat- în proiect, deocamdată- că înființează și niște regiuni, care nu ar desființa sau înlocui județele, ci ar avea un rol statistic , niște reprezentanți aleși dintre cei aflați în consiliile județelor, deci nici vorbă să desființeze județele. Cu toate acestea, Ungaria e mult în fața noastră la absobția fondurilor UE. De ce? O explicație ar fi aici:
Ei au pus mare accent pe înfrățirea cu localitățile din Franța și astfel francezii i-au ajutat să-și facă proiectele și să le fie aprobate.( La noi ce s-a mai făcut cu înfrățirile dintre localități?)

Urmează Grecia, care e unitară, cu niște regiuni de tip nou mai mult pe hârtie,

Franța- cât se poate de unitară, cu împărțirea ei tradițională, la care se fac acum mici modificări ca să fie în trend...

Olanda- unitară- a declarat regiuni aparte regiunile de peste mări...nimic deosebit

Belgia , care e stat federal și se luptă să nu se destrame,

Slovacia- declarată o singură regiune,

Malta- tot o regiune, e mică de asemenea,

Apoi regiunile de cooperare transfrontaliere, care nu s-au dovedit atât de eficiente cum s-a crezut- dovadă că sunt pe la coadă.

Aici putem să amintim că aceste regiuni nu au dat nici un rezultat la noi și aș spune că din cauza dimensinilor lor prea mari.
Dacă micile regiuni de graniță pot avea rezultate, niște regiuni gigantice, cât o țară, n-au nici o șansă.

Republica Cehă- cât se poate de unitară

Bulgaria e în situația noastră- are și ea niște regiuni de dezvoltare,  oricum, mai eficiente ca la noi, totuși.


Italia a dat-o și ea în bară cu regionalizarea. 

Oricum ea are niște regiuni unificate relativ recent și cu tendinte centripete, acum se pare că ar putea deveni un stat federal. Nimic bun pe partea economică, economia ei a luat-o rapid pe pantă descendentă după regionalizare. Iar la absorbția fondurilor europene, e penultima.

Urmăm, la coadă, noi, România. Ar trebui să tragem învățăminte din experiențele celorlalte țări europene și să nu le repetăm greșelile.

În concluzie, doar două țări europene (Spania și Italia) au aplcat o regionalizare cu descentralizare sub forma unei reforme față de situația unitară avută anterior și acest lucru a dus la înrăutățirea catastrofală a economiilor lor. Aceste țări au pornit de la o situație economică înfloritoare, și tot au ajuns acum în situație critică, dar noi, care și așa suntem în cădere liberă, cum am mai face față dacă situația s-ar înrăutăți și mai mult? 

  • Țările care au avut o organizare de tip federal, provenită din evoluția istorică și-au păstrat-o neschimbată și au bune rezultate. 
  • Cele mai bune rezultate în absorbția fondurilor europene le-au avut însă statele cele mai centralizate.
  • Țările scandinave au declarat niște regiuni de dezvoltare și au acordat, experimental, drept de autogospodărire uneia dintre regiuni. Cum rezultatele nu au fost bune, autotitatea centrală a intervenit stopând procesul.


Ce ar trebui să facem noi, atunci?