13 MILIOANE DE CARTI CONFISCATE LA BIBLIOTECA NATIONALA

Cât timp vor mai fi sechestrate cărţile şi

documentele aflate în fondul Bibliotecii Naţionale a României?

Am încercat din nou, după câteva luni, să consult două cărţi din fondul de carte aflat la Biblioteca Naţională. Asta după ce încercasem imediat după "deschiderea" bibliotecii (când am aflat cu surprindere că mi-am făcut degeaba legitimaţie de acces, pentru că de fapt cărţile nu erau disponibile şi puteam doar să admirăm imensele holuri pustii), apoi am încercat pe 23 10 2012, când deveniseră disponibile 327271 de cote de carte, adică un număr insignifiant, demn numai de o bibliotecă de cartier. Fireşte, n-am avut norocul să găsesc cele două titluri care mă interesau printre cele disponibile, pentru că aveam doar 327271/13 000 000 =0,02şanse !

Am încercat din nou, astăzi. Acum cotele disponibile nu mai erau scrise pe o hârtiuţă, ca data trecută, ci era un tabel chiar pe site-ul Bibliotecii Naţionale, unde se puteau căuta cărţile dorite pe calculatoarele Bibliotecii. 

Fireşte, tot n-am putut lua cărţile dorite. Când oare le-aş putea consulta, în sfârşit?

Am făcut un calcul estimativ:

Tabel cote de carte disponibile La Biblioteca Naţională La data 7.03 2013		Număr de cărţi disponibile la  7 03 2013	Număr de cărţi disponibile la  23 10 2012	Număr cărţi disponibilizate lunar în acest interval	Peste căt timp va fi disponibil fondul de carte al B N (estimat)
Format I	1-107 784	107 784
Format II	1-411 000 471 806-473 543 520 501- 560 340	452 576
Format III	278 251-305 337	27086
Format IV	74 931-84 360	9429
Format V	22 761-23 501	740
		597 615	327 271	61 077	203,1 luni
Total cărţi şi documente fondul bibliotecii		13 000 000			16,92 ani

Prin urmare, dacă se păstrează actualul ritm de reintroducere în circuit a cărţilor şi documentelor din fondul Bibliotecii Naţionale, în aproximativ 17 ani vom putea să beneficiem din nou de ele!

Adică s-au cheltuit sume enorme de bani ca să fie încuiate în depozite aproape 13 milioane de cărţi şi de documente, pentru ca generaţiile actuale să poată beneficia de ele abia după 17 ani!

În acelaşi timp, Biblioteca Naţională solicită în continuare donaţii de cărţi şi de documente!

Ce să facă biblioteca aceasta cu ele? 

Să le sechestreze şi pe acestea, ca să le pună la dispoziţia cetăţenilor peste 17 ani?

Sau, poate că este un program anume pentru strângerea şi ascunderea cărţilor şi documentelor în ceea ce se numeşte deja "MAUSOLEUL SAMSUNG"?

E vorba de 13 milioane de cărţi şi documente care au fost, practic, confiscate, pentru a fi restituite apoi " cu ţârâita", în următorii 17 ani?

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Update 11.10.2013

O nouă verificare a fondului de cărţi disponibilizate la Biblioteca-Mausoleu al Cărţilor

Rezultatul este decepţionant!
Ritmul de aranjare a cărţilor în rafturi a scăzut şi mai mult, îndepărtând obiectivul de a putea beneficia nu doar de holuri goale, ci şi de  cărţile din acest Fond Naţional, către generaţiile următoare.
În acest ritm, copiii ce se nasc zilele astea ar putea să aibă la dispoziţie aceste cărţi cu puţin înainte de a muri (sau deloc!). 
Urmaşii noştri ar putea citi aceste cărţi şi documente în anul 2084!
În textul de prezentare a fondului de carte din bibliotecă se spune că multe dintre documente au o importanţă deosebită pentru identitatea noastră culturală şi naţională.
Atunci, de ce nu putem beneficia de ele? De ce ne-au fost - practic- luate?

Tabel cote de carte disponibile La Biblioteca Naţională La data 11.10 2013		Număr de cărţi disponibile la  11.10 2013	Număr de cărţi disponibile la  7 03 2013	Număr cărţi disponibilizate lunar în acest interval	Peste căt timp va fi disponibil fondul de carte al B N (estimat)
Format I	1 - 108114	108 114	107 784
Format II	1 - 564808	564 808	452 576
Format III	278251 - 307832	29 581	27086
Format IV	74931 - 85439	10 508	9429
Format V	22761 - 23572	811	740
		713 822	597 615	14 525	845,9 luni
Total cărţi şi documente fondul bibliotecii		13 000 000			70,5 ani

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Update 17.09.2014
Auzim mereu despre scandaluri legate de fondurile de cărţi din biblioteci.
Dar care mai este situaţia la măreaţa noastră Bibliotecă Naţională, pentru care statul nostru a împrumutat în numele nostru atâta bănet (pe care noi îl plătim acum cu dobîdă) ?
Pe site-ul Bibliotecii putem vedea cotele disponibile (adică puse în ordine şi numerotate, astfel încât să poată fi consultate de către cititori).
Iată situaţia de astăzi 17 septembrie 2014:

TABEL COTE DISPONIBILE Pe 17.09.2014 FORMAT I 1 – 109167         (109167 buc) FORMAT II 1 – 576421         (576421buc) FORMAT III 1 – 70999           (70999 buc) 278251 - 314921(66670 buc) FORMAT IV 74931 – 88121    (13190 buc) FORMAT V 22761 – 23726    (965 buc) FORMAT A I 1-2729                (2729 buc) FORMAT A II 1-5346                (5346 buc) FORMAT A III 1-4276                (4276 buc) FORMAT A IV 1-1504                (1504 buc) FORMAT A V 1-251                   (251 buc)

COTE DISPONIBILE Pe 17.09.2014 TEZE DE DOCTORAT FORMAT IV 40001 – 43669  ( 3668 buc) FORMAT V 10201 – 21000  (10799 buc) FORMAT V 25001 – 27000  (1999 buc) FORMAT V 29001 – 40200  (11199 buc) FORMAT V 43069 – 48008   (4939 buc) FORMAT V 65002 – 89721  (24719 buc) Cote disponibile pe 17.09.2014 Carti si reviste :             851 518 buc Teze de doctorat:            57 323 buc Total cote disponibile:    908 841 buc.

Comparând cu tabelul similar de pe data 11.10.2013, afişat anterior, vedem :

Număr de cărţi şi reviste disponibile la 11.10 2013: 713 822

Număr de cărţi şi reviste disponibilizate între 11.10.2013 şi 17.09.2014 (timp de 341 de zile calendaristice /48,7 săptămâni/11,2 luni/0,93 ani):

851 518 - 713 822 = 137 696 buc.

Media de disponibilizare a cărţilor în lunile din anul trecut:

137 696 : 11,2 luni = 12 294,2 cote/lună. (ritm mai scăzut decît în primul an de după deschidere)

Dacă Biblioteca Naţională deţinea 13 milioane de cărţi şi documente acum doi ani (conform afirmaţiei de pe site) şi a mai căpătat în cei doi ani de la deschidere numeroase alte donaţii de cărţi şi documente, acum cine ştie câte mai are?

Să zicem că are tot 13 milioane de cărţi şi documente, dintre care au fost disponibilizate 851 518. 

Restul de cel puţin 12 148 482  cărţi şi  documente sunt undeva, în nişte lăzi, necatalogate şi neverificate .

Ce se întâmplă cu ele? Au fost aduse de la mai multe sedii de biblioteci, chiar şi din provincie. Singurul efect a fost golirea clădirilor respective şi lipsirea cititorilor de la noi de posibilitatea de a beneficia de acest fond uriaş de carte.

Când vor avea din nou românii aceste cărţi?

În ritmul din ultimul an, 12 148 482 cote : 12 294,2 cote/lună= 988,14 luni = 82,34 ani!

82,34 ani!

Noi nu vom mai apuca să vedem aceste cărţi. Nici copiii noştri.

Dar or mai fi ele, acolo? Cine ne poate garanta că mai sunt, de vreme ce timp de două sau trei generaţii  nimeni nu le va vedea şi nimeni nu face un inventar?

Între timp, unii tineri de la noi, din ce în ce mai mulţi, au dificultăţi cu citirea unui text.
Vedem la televizor o tânără care spune că "Bac-ul ar trebui desfiinţat. Sicer. Eu nu-i văd rostul".
Da, ea nu vede de ce ar trebui să aibă o educaţie. Nu vede de ce ar trebui să aibă nişte cunoştinţe de bază în diferite domenii esenţiale . Alte persoane interogate de reporteri pe stradă nu ştiu ce limbă vorbesc! Am văzut ca la întrebarea reporterului : "în ce limbă vorbiţi", mai multe persoane au râs stânjenite şi au răspuns că nu ştiu!
În timp ce alte state progresează spre noi culmi ale ştiinţei, conform secolului în care trăim,  la noi cetăţenii se întorc spre Paleolitic!
Iar confiscarea cărţilor ajută la asta!

E foarte probabil ca România să rămână o republică?

Constituţia revizuită poate fi şi neconstituţională?

Domnul Crin Antonescu a vorbit la Academia Română despre acţiunea de revizuire a Costituţiei, de către un colectiv pe care cu onoare îl conduce.
Şedinţa era o "dezbatere" şi s-a spus că dezbaterie de acest fel vor continua.
Din păcate, nu am auzit nimic asemănător cu o dezbatere. Nu am auzit o expunere de motive pro şi contra unor idei ce ar trebui să intre în Constituţia revizuită, ba chiar s-a spus că discuţiile vor avea loc " în altă parte, în locurile obişnuite". Domnul Antonescu a spus că nu doreşte să intre într-o polemică. Păi, ce este atunci o dezbatere? Domnia sa nu doreşte nici să primească un proiect de constituţie din partea Academiei, presupunând că acolo ar fi şi păreri contradictorii. Păi, dacă într-un for de elită, cum este Academia, există păreri contradictorii cu privire la Constituţie, nu e necesar ca tocmai aceste păreri să fie dezbătute public, cu argumente pertinente, pentru a se ajunge la cea mai bună soluţie?
Argumentele logice şi competente nu ar convinge oare, pentru obţinerea unui consens între membrii elitei româneşti?
Constituţia are, oricum o multitudine de articole.
Ea va trebui să fie votată în final de popor, prin referendum.
E greu de crezut că toată lumea va studia acel nou text şi va trece toate articolele prin prisma propriilor sale concepţii, pentru a stabili dacă este de acord sau nu cu textul propus.
Tocmai de aceea, este evident că cineva care vrea ca noul text al Constituţiei să reflecte într-adevăr voinţa poporului român, ar trebui să organizeze dezbateri televizate pentru fiecare punct din Constituţie ce se doreşte a se modifica, pentru a se explica public argumentele pro (sau contra) ale persoanelor competente în domeniu.

Deocamdată nu vedem aşa ceva.
Ba, chiar, constatăm că însuşi preşedintele se plânge că nu ştie ce anume se vrea a se modifica.
Păi, atunci, dacă nici el nu e la curent, ce să mai zicem noi, amărâţii?
Cum vom şti ce vom vota?

În paranteză fie spus, aud că se doreşte o lege a referendumului prin care să se considere valid un referendum cu o prezenţă foarte slabă şi aprobat ceva cu votul unui număr foarte mic de persoane. Probabil că populaţia va evita să meargă la un referendum despre ceva ce nu a apucat să cunoască suficient pentru a avea o opinie fermă. Atunci, noua Constituţie va fi hotărâtă de o minoritate care va avea propriile păreri - poate contrare majorităţii?

Câteva lucruri  a spus domnul Antonescu despre Constituţie, în discursul de la Academie:
România va rămâne un stat unitar, angajat în structurile din care face parte, o democraţie constituţională şi parlamentară şi, "foarte probabil", România va rămâne o republică.(!)
.
Foarte probabil înseamnă că nu e absolut sigur. Deci că nu este exclus să fie şi altfel. 
Cum ştim, însă, că în actuala Constituţie, la  ARTICOLUL 152: Limitele revizuirii, se precizează la aliniatul 1 că " Dispoziţiile prezentei Constituţii privind caracterul naţional, independent, unitar şi indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independenţa justiţiei, pluralismul politic şi limba oficială nu pot forma obiectul revizuirii.", 
înseamnă că în opinia domnului Crin Antonescu noua Constituţie ar putea fi şi....neconstituţională?? 

De fapt, se spune mereu că nu va fi o nouă Constituţie, ci doar se revizuieşte cea veche. Asta, pentru că pentru o nouă Constituţie ar fi nevoie de o Adunare Constituantă, nu doar de un colectiv restrâns de politicieni. 

Vorba este, însă, câte modificări se pot face ca să fie considerată doar o revizuire a Constituţiei şi nu una nouă? Nimeni nu spune asta, dar în practică se vorbeşte despre schimbari numeroase  şi în puncte importante.
Mai poate fi considerată asta o revizuire, sau e de fapt o încropire a unei noi Constituţii, "pe sub masă?"

MICHELANGELO

Michelangelo di Buonarroti, fiul lui Lodovico di Leonardo Buonarroti Simoni şi al Francescăi di Neri del Miniato di Siena

Pe  6 martie 1475 se năştea la castelul Caprese din localitatea Caprese fiul magistratului şi primarului oraşului, Michelangelo, cel care avea să devină cel mai mare geniu al Renaşterii italiene, excelând ca sculptor, arhitect, urbanist, pictor şi chiar inginer de fortificaţii, dar şi poet,  întreprinzând o operă titanică, o înşiruire de realizări grandioase şi deschizatoare de drumuri în majoritatea acestor domenii, şi dând dovadă pe tot parcursul vieţii de înalte calitîţi morale, precum şi de un ardent patriotism.
Când iubita sa Florenta era în pericol de a fi invadată, Michelangelo a proiectat fortificaţiile de apărare, dar a şi alergat să lupte el însuşi cu arma în mână alături de ceilaţi florentini pentru apărarea oraşului.
Iar dupa ce pericolul a fost înlăturat, a creat acea sculptură alegorică ce încarna însăşi dorinţa de libertate şi hotărârea de a o apăra împotriva oricui, acel eroic David devenit simbolul Florenţei.

La 400 de ani de la naştere, oraşul Florenţa a dorit să-i ridice un monument pe terasa (proiectată chiar de Michelangelo) de pe colina aparăta altadată de marele artist cu arma în mână.   
Monumentul reuneşte copii ale celebrelor statui realizate de Michelangelo pentru Signorie şi pentru mormintele ocrotitorilor artelor, Lorenzo si Giuliano de Medici şi poarta o inscripţie care spune:

A

MICHELANGELO BUONARROTI

COMPIENDO IL QUARTO SECOLO

DALLA SUA NASCITA

IL MUNICIPIO DI FIRENZE

DEDICAVA

PERCHE

ANIMO GRANDE CON GRANDE INGEGNO

PAR COSA DIVINA

AL CITTADINO E ALL’ARTEFICE

INCHINATEVI

ITALIANI E STRANIERI

QUI

DOVE A DIFEZA DELLA LIBERTA

STETTO MICHELANGELO

GLI ERESSE CON OPERE DELLA SUA MANO

MONUMENTO DEGNO

LA PATRIA

CONTEMPLANDO QUESTI SIMULACRI

SE TI CONDUCA IL PENSIERO

DAL PALAZZO DEI SIGNORI

AI SEPOLCRI MEDICI

VI LIDOCERAI O CITTADINO SCOLPITA

QI TUA PAGINA DELLA STORIA

DI FIRENZE REPUBBLICA

======================================================================== 

LUI

MICHELANGELO BUONARROTI

LA ÎMPLINIREA A PATRU SECOLE

DE LA NAȘTEREA SA

MUNICIPIUL FLORENŢEI

I-A DEDICAT

PENTRU

SUFLETUL SĂU  MARE ŞI GENIUL SĂU CREATOR

DE NATURĂ DIVINĂ

CETĂȚEANULUI  ȘI ARHITECTULUI

ÎNCHINAŢI-VĂ

ITALIENI ŞI STRĂINI
AICI

UNDE ÎN APARĂREA LIBERTĂŢII

STĂTU MICHELANGELO

I -A RIDICAT, CU OPERE FĂCUTE DE MÂNA SA

UN MONUMENT DEMN,

PATRIA

CONTEMPLÂND ACESTE COPII

SĂ TE DUCĂ GÂNDUL

LA PALATUL SIGNORIEI

ŞI LA MORMÂNTUL FAMILIEI MEDICI

UNDE VEI AFLA SCULPTATĂ

PAGINA TA DIN ISTORIA

REPUBLICII FLORENŢA

Unele opere ale sale sunt considerate a fi rămas neterminate, dar din abordarea modernă a artei proprie zilelor noastre ele reprezintă de fapt o tratare înnoitoare a sculpturii, care nu are nevoie de şlefuire a tuturor detaliilor pentru a exprima adevărul artistic, ci tocmai contrastul dintre zonele finisate şi cele lăsate brute este în măsura să le măreasca expresivitatea şi să le sublinieze mesajul inexprimabil în cuvinte.

Sculptura "sclav captiv" este reprezentarea concepţiei artistului că sufletul uman este un prizonier ce se străduieste să se elibereze din constrângerile formei sale trupesti.

Cu patru zile înainte de a muri, la 89 de ani, încă lucra la Pieta Rondanini, lucrare care vădeşte o cu totul altă concepţie artistică decat cea din celebra Pieta de la San Pietro di Roma, pe care o făcuse când nu avea încă 25 de ani.

Aici volumele sunt simplificate, reduse la esenţă şi chiar numai schiţate, pentru a sugera natura transcedentala şi spiritualizată a subiectului. Corpul lui Cristos pare să se înalţe într-o mişcare ca a păsării lui Brancuşi, dar nu ridicat de Fecioara Maria, ce îl strange doar la piept cu mâna-i firavă, ci de un braţ misterios, enorm, venit din înalt, care imprimă mişcarea ascendentă a întregului ansamblu. Brațul imprimă mișcarea ascendentă prin simpla lui alăturare
Coborârea de pe cruce devine o înălțare.

Partea de sus a lucrării e doar schițată, ca și cum personajele ar fi învăluite de ceață.
 S-a considerat că lucrarea ar fi rămas neterminată.
Faptul că artistul ar fi ales, la aceste ultime lucrări să adopte o altă abordare artistică , total diferită de tot ce făcuse până atunci părea de neconceput. Și totuși Michelangelo a mai folosit tehnica aspectului brut, rugos al marmurei atunci când a considerat că subiectul o cere, cum a fost cazul portretului lui Brutus.
În cazul acesta, însă, e vorba de mai mult. E vorba de un nou limbaj artistic, neaxat pe reprezentarea amănunțită a subiectului, ci pe exprimarea conceptului, într-o manieră neconformistă și inovatoare.

În ultimii săi ani,Michelangelo dorea   « să renunţe complet la lume şi să-şi îndrepte toate gândurile către Dumnezeu»

Unii privitori au crezut că lucrarea nu a fost terminată şi de aceea avea aceste elemente de neînţeles. Asta, pentru că nu concepeau că Michelangelo trecuse dincolo de sculptura strict figurativă pentru a reprezenta, într-o lucrare perfect compusă, trecerea din moarte la viaţa veşnică, însăşi  ÎNVIEREA!

O masina mortala

Noul Lamborghini Veneno : taur de luptă pe patru roţi

Pentru sărbătorirea a 50 ans, Lamborghini a scos noul său model superexclusivist sub numele de“Veneno”. Veneno se numea, se pare, un celebru taur de luptă extrem de agresiv, care l-a rănit grav în 1914 pe toreadorul José Sanchez Rodríguez într-o corridă din arena Sanlúcar de Barrameda în Andalusia (Spania).

Doar că taurul pe patru roţi e mult mai scump: cam trei milioane de euro fără taxe - dar nu vă grăbiţi, cele trei exemplare s-au vândut deja.

Numele se traduce ca "venin" , cum era supranumit taurul legendar iar maşina a fost definită ca   «o maşină de curse ce rulează legal pe stradă"

Doar trei exemplare vor fi fabricate şi, sunt deja vândute. Vor costa 4,5 milioane de dolari fiecare. Fiecare exemplar va purta cele trei culori naţionale ale Italiei.

Maşina are două locuri şi e propulsată de  un motor cu12 cilindri şi 6,5 litri, 750 cai-putere şi o cutie de viteze cu   şapte viteze. Cică accelerează de la 0  la 100 kilometri pe oră în mai puţin de trei secunde.

Au fost folosite  fibre de carbon  ,ultra-uşoare dar ultra-rezistente, pentru a se obţine greutatea de 1450 kg. Maşina are un şasiu unic şi o alură deosebită. Uşile se deschid , cum era de aşteptat, în sus.

De ce un nume de taur? 

În 1962 Ferruccio Lamborghini a vizitat o ferma de tauri de luptă a lui Don Eduardo din Sevilla. Lamborghini, care era el însuşi un "taur", a fost impresionat de imaginea de forţă şi agresivitate, dar şi de rezistenţă pe care o degaja taurul Miura şi a adoptat acestă emblemă pentru compania de maşini (iniţial în culorile Italiei). Numele Gallardo evocă o celebră rasă de tauri crescuţi în regiunea Cadix. Countach este o expresie admirativă din dialectul piemontez.

Maşinile Lamborghini au avut nume legate de istoria tauromahiei. Islero a fost numită după taurul care l-a ucis pe legendarul Manolete la 8 septembrie 1947. Reventon l-a omorât pe toreadorul mexican Felix Guzman în 1943. Diablo era un alt Miura de la sfârşitul secolului XIX. (El diablo era un taur de luptă feroce crescut de Ducele de Veragua în sec. XIX). Espada poartă numele spadei lungi folosite la corrida. Murcielago este numele unui taur celebru pentru că a rezistat la 24 de lovituri de spadă la o corridă din 1879.

Murcielago înseamnă « liliac » în spaniolă. Urus este denumirea latină a unei specii de taurine considerate la originea bovinelor actuale.Aventador era de asemenea numele unui celebru taur de luptă. Acesta a primit trofeul  « Peña la Madronera » decernat celui mai brav taur din  Feria del Pilar, ce se desfăşura la  Saragossa.

 

Cumparaturi de Ziua Femeii

Mon bijou

Caut un cadou de Ziua Femeii şi văd un magazin cu denumire promiţătoare: Mon Bijou.

Ca de la Paris, ce mai! Se găseşte într-un loc select, pe Calea Victoriei, aproape de Piaţa Victoriei, lângă alt magazin cu nume franţuzit: Ma Dame....promiţător, ce mai...

Intru şi ochesc o brăţară cu pietre faţetate montate în puţin argint. Montura e tot ce poate fi mai simplu, dar pietrele ar putea forma valoarea brăţării (care nu e chiar ieftină, costă cinci sute şi ceva , spre 600 de lei).

Întreb dacă pietrele sunt naturale sau sintetice.

-          Sigur că sunt naturale, sunt citrine, cuarţ fumuriu şi cuarţ transparent.- spune sigură pe ea vânzătoarea.

Pietrele arată prea bine parcă ...dar mai ştii? Să întreb mai bine:

-          Puteţi da un certificat că sunt pietre naturale?

-          Dăm certificat că e argint. Sunt marcate la noi, la Banca Naţională.

-          Dar Banca nu spune nimic şi despre pietre, dacă tot au văzut brăţara?

-          Ei, nu, că noi nu ducem doar un obiect acolo, ducem toate mărfurile din magazin, vă daţi seama. Dar vă daţi seama că nu pun ei marcajul pe orice, dacă nu sunt bune nici nu le primesc acolo- explică plină de convingere vânzătoarea.

-          Păi ei marchează faptul că metalul e argint, dar de unde ştiu eu că pietrele sunt naturale şi nu artificiale?

-          N-avem decât pietre naturale aici, nici nu le primeşte la Bancă dacă nu sunt naturale, vă daţi seama, ni le dă imediat afară -  spune din nou vânzătoarea.

-          Bine, dacă eu cumpăr brăţara şi o duc la expertizare şi se dovedeşte că pietrele sunt artificiale, mi-o primiţi înapoi?

-          După ce o cumpăraţi, puteţi să faceţi ce vreţi cu ea, vă priveşte – răspunde râzând vânzătoarea.

-          Dar dacă se dovedeşte că nu sunt pietre naturale, o primiţi înapoi?

-          Aveţi garanţie 30 de zile. Dacă aduceţi expertiza scrisă...Dar nu putem să vă dăm banii înapoi, trebuie să luaţi altceva de ei! (Altceva similar, adică să o luăm de la început?)

Sunt în impas. Mă uit la altă bijuterie din magazin.

-          Dar setul acesta cu cercei şi pandantiv, cu ce fel de pietre este?

-          Sunt cristale Swarovski, pentru astea avem certificat de la firmă- spune mândră vânzătoarea.

-          Păi, nu spuneaţi că aveţi numai pietre naturale în magazin?

-          Da, sigur, dar pietrele astea sunt naturale, sunt cristale Swarovski, nu sunt artificiale!(sic!!!)

Oftez adânc.

-          Bine, văd că nu pot să obţin o informaţie exactă despre brăţară.

-          Da, păi v-am spus!

-          Bine, mulţumesc, la revedere.

Mă întorc şi mă îndrept spre uşă. În spatele meu, vânzătoarea spune:

-          Dar nu ştiu ce vreţi! N-aveţi ce face! Dacă toată lumea ar fi aşa....

Deschid uşa şi ies în stradă. În spatele meu aud cum vânzătoare se precipită spre uşă şi strigă în spatele meu, din rărunchi, spre trotuarul pe care am apucat eu să mă îndepărtez:

-    Du-te şi te tratează!


Să tot faci cumpărături de 8 martie....mai ales în unele magazine!

Ion vrea să devină evreu

Povestea spune că Ion s-a dus la un rabin şi l-a rugat să-l ajute să devină evreu.

Rabinul, mirat, spune:
- Dar de ce vrei, tu, Ioane, să devii evreu?
- Păi rabbi, eu admir mult poporul evreu, văd că are succes mereu şi vreau şi eu să devin evreu.
- Măi, Ioane, eu nu cred că tu o să poţi să faci faţă. E mult de învăţat, trebuie să cunoşti multe cărţi ...
- Rabbi, spune-mi ce cărţi să citesc şi le citesc imediat! Eu cred că pot să învăţ
 tot ce scrie acolo. Pune-mă la încercare.
- Bine, Ioane. Uite, ai aici o serie de cărţi, citeşte-le şi când eşti gata vino să-ţi pun întrebări.
Ion ia cărţile, le citeşte şi după un timp revine la rabin.
Rabinul întreabă:
- Spui că ai citit cărţile, dar le-ai şi înţeles?
- Sigur, rabbi, uite, poţi să-mi pui orice întrebare din Torah sau din altă carte, o să vezi că ştiu tot.
- Bine. Uite, o să-ţi pun o întrebare simplă: vezi casa aceea din faţa noastră? Eu îţi spun să te sui pe casă. Cum o să aplici tu ce ai citit în cărţi?
- Păi..o să merg acolo să văd dacă e vreo scară ce duce la acoperiş şi o să mă sui pe ea
- Nu e bine. Du-te să mai citeşti că n-ai înţeles nimic!
Ion pleacă şi se întoarce peste o săptămână, spunând iar că a citit şi ştie tot.
- Bine, Ioane. Ai aceeaşi problemă. Cum răspunzi acuma?
- Păi...o să merg la vecini să cer o scară, ca să mă sui pe ea şi...
- Greşit! Tot n-ai înţeles nimic!
- Păi nu ştiu rabbi, nu scrie de asta în cărţi, nu ştiu ce să zic altceva. Care e răspunsul?
- Uite, Ioane, o să-i pun aceeaşi întrebare lui Iţic, să vedem ce răspunde el.
Iţic, vezi casa aceea? Du-te să te sui pe casă!
Iţic răspunde cu accentul lui tărăgănat:
- Dar ce să caut eu pe casă??

Mi-am amintit de anecdota asta de când tot aud de regionalizarea României.
Cineva a spus să regionalizăm România şi toată lumea a început acuma să facă tot felul de variante, să stabilească mai multe capitale, să discute despre mai mulţi guvernatori, să se certe pe soluţii etc.
Dar nimeni nu întreabă: Dar de ce să ne fărâmiţăm ţara? 
Nimeni nu face o comparaţie între ţările UE , ce schimbări au făcut ele în propriile lor organizări administrative (nu vorbim de ţările care deja sunt state federale, ci de statele unitare) şi care au fost efectele acelor măsuri.
Se spune că ar trebui să se dezbată această temă cu populaţia, dar n-am văzut ca cineva competent să explice în mass media de ce ar trebui să se regionalizeze ţara, în ce ar consta regionalizarea , ce au făcut alte ţări europene pe tema asta şi ce rezultate au avut.
Adică ar fi bine să cântărim în primul rând motivele şi implicaţiile unor acţiuni şi abia pe urmă să trecem la acţiune - dacă este cazul.

Dar la noi se discută cine să fie guvernator!

1 Martie

Mărţişorul

tradiţie în toate teritoriile locuite de traci

Numele , Martis si Mărţişor, sau Marteniţa înseamnă " martie mic"  diminutivul  lui Marte. 

Această tradiție există nu doar în România, Basarabia (Republica Moldova) și Bucovina (Ucraina de sud-vest) ci şi în Bulgaria, Macedonia, nordul Greciei, estul Serbiei,   precum și în Valahia Moravă din  estul Republicii Cehe.

Etnologii  văd această tradiţie ca pe un patrimoniu tracic (substrat comun al acestor țări). 
Într-adevăr, în toată această zonă întinsă, în care se află acum aceste ţări sau regiuni, au locuit în vechime tracii.

 Harta cu arealurile stapanite de triburile geto-dace de pe teritoriul Daciei
întocmită de NICOLAE SABIN DORDEA pe baza documentelor și vestigiilor arheologice.

Sud-estul Europei în secolul II î.Hr.

întocmită de Spiridon Manoliu

E posibil ca acest obicei să fie continuarea unei tradiții ancestrale, ce ar veni chiar din preistorie.
La Schela Cladova, din județul Mehedinți , în vestigiile unei așezări ce datează din mezoliticul timpuriu au fost găsite amulete constituite din pietricele vopsite în alb și roșu și înșirate alternativ formând coliere ce se purtau la gât.
Schela Cladovei este considerată prima așezare umană stabilă din Europa, datând din anii 8000 î.Hr
Se presupune că încă din acele timpuri roșul (culoarea sângelui) semnifica viața , vitalitatea , în timp ce albul era legat de zăpadă, iarnă. Deci colierul ar fi fost legat de ritualuri legate de venirea primăverii. 
Mai târziu, la traci , primăvara exista sărbătoarea zeului Marsyas Silen, zeu al vegetației și gliei roditoare. Apăruse firul răsucit alb-roșu , cu rol de protecție în noul an.
Și la romani Anul Nou se sărbătorea pe 1 Martie (zeul Marte fiind nu doar zeu al războiului, ci și ocrotitor al câmpului și turmelor).

Originea acestei moșteniri  poate  fi găsită, potrivit oamenilor de ştiinţă, în festivalurile de primăvară, de început de an,  care s-au perpetuat de-a lungul secolelor, fiind preluate de obiceiurile  latine ulterioare- în rândul românilor / moldovenilor, sau slave -la bulgari / macedoneni. 
Tradiții orale, probabil pre-creştine, descriu personaje mitice similare: la bulgari/ macedoneni Baba Marta  și Baba Dochia printre români / moldoveni. Zeul războiului şi al agriculturii Marte, dar şi denumirea Daciei (Dachia,Dochia), ar fi, probabil, la originea acestor nume.

Tradițiile străvechi descrise mai jos variază ușor de la o regiune istorică la alta și sunt aceleași în fiecare regiune, chiar dacă acum ea este împărţită în mai multe ţări moderne (cazul Dobrogei, Macedoniei sau Moldovei istorice). Este evident caracterul unitar al acestei tradiţii în toate regiunile locuite de traci şi atestă continuitatea vieţuirii tracilor (dacilor) pe vechile lor pământuri.

Există şi  legende mai noi, au apărut cu începere din secolul XIX în literatura şcolară sau pentru copii, aceste legende fiind diferite în fiecare țară de astăzi; aceste legende leagă marteniţa / mărţişorul de originile fiecărei națiuni moderne. 
Astfel, legenda bulgară se referă la fondarea primului regatului bulgar în 681, în timp ce legenda românească / moldovenească evocă Roma antică și cucerirea Daciei de către romani.

Oricum, martişorul este un talisman prins la piept și purtat pe toată durata lunii martie, constând dintr-un roșu și un fir alb, la care în zilele noastre se adaugă elemente decorative simbolice, cum ar fi flori, trifoi cu patru foi, coşar (" aducătoare de noroc"),  sau animale, diferite figurine din lemn, ceramică, sticlă sau metal, cu diferite semnificaţii. El ar trebui să fie păstrat până la sfârşitul lunii sau pănă când cel care îl poartă  vede primul pom înflorit, (de ramura căruia se va lega mărţişorul), sau prima barză, sau rândunică, simboluri ale primăverii. În unele zone se spune că mărţişorul se poartă 12 zile, după care el este pus la rădăcina unui pom, iar dacă acea zi e frumoasă va fi de bun augur pentru  vara ce urmează. 

Un obicei derivat din acesta este alegerea unei zile între 1 şi 9 martie ("zilele babei Dochia", perioadă cu vreme capricioasă) şi asocierea aspectului zilei respective cu o prevestire bună sau rea pentru anul următor (în antichitatea etruscă şi romană, probabil şi dacică,  începutul anului era la 1 martie). S-a remarcat asemănarea numelui Dochia cu Dacia. Ar  fi vorba deci despre zilele de  început de an din vechea Dacie ("baba Dochia").

În prima jumătate a secolului al XIX-lea, boierul Iordache Golescu a menționat în ampla sa lucrare în șapte volume: „Cronica limbii românești” : „Mărțișorul este și luna martie, dar se zice și o ață împletită cu un fir alb și altul roșu ce-l leagă la gâtul, la mâinile copiilor, în luna lui martie, spre pază, spre depărtarea dă orice boală, dă deochiat, dă fermecat” .

(De remarcat că această lucrare nu a fost încă tipărită, fiind păstrată în formă de manuscris. în Biblioteca Academiei Române....)

Poetul George Coșbuc afirma: „Mărţişorul este un simbol al focului şi al luminii, deci şi al soarelui. Poporul nostru îl cunoaşte şi îl ţine în mare cinste, şi îl poartă copiii, fetele şi mai rar nevestele şi flăcăii, fiindcă el e crezut ca aducător de frumuseţe şi de iubire” […] „Scopul purtării lui este să-ți apropii soarele, purtându-i cu tine chipul cam cu acelaşi rost cum purtăm noi o cruce ori un chip al lui Hristos în sân. Printr-asta te faci prieten cu soarele, ți-l faci binevoitor să-ți dea ce-i stă în putere, mai întâi frumusețe ca a lui, apoi veselie și sănătate, cinste, iubire și curăție de suflet. Țăranii pun copiilor mărțișoare ca să fie curați ca argintul și să nu-i scuture frigurile, iar fetele zic că-l poartă ca să nu le ardă soarele și cine nu le poartă are să se ofilească. Poporul mai știe că mărțișorul trebuie purtat ca lucru sfânt, nu așa ca podoabă ori ca jucărie.” După trecerea sărbătorii, cu banul de la snur se cumpărau vin roșu, pâine și caș proaspăt pentru ca purtătorii simbolului de primăvară să aibă fața albă precum cașul și rumenă precum vinul roșu. Mărțișorul, adică acel snur, reprezintă unitatea contrariilor: vară-iarnă (calendarul geto-dacilor avea două anotimpuri), căldură-frig, fertilitate-sterilitate, lumină-întuneric. Snurul era fie legat la mână, fie purtat în piept. El se purta de la 1 martie până când se auzea cucul, înfloreau cireșii și veneau păsările călătoare. Atunci, mărțișorul se lega de un trandafir sau de un pom înflorit, ca să le aducă noroc.

Tradiţii  din zonele amintite:

În primele zile ale lunii martie,  români / moldoveni și bulgari / macedoneni îşi oferă reciproc mărţişoare  /marteniţi  (cel mai adesea, bărbaţii oferă femeilor, dar în unele zone şi femeile oferă mărţişoare bărbaţilor),  formate dintr-un fir roșu și un fir alb împletite împreună și care, uneori, se termină cu ciucuri de lână sau cu păpuși mici de aceeași culoare în Bulgaria (Pijo și Penda), prin ciucuri de diferite forme în  România și Basarabia. În satele din Transilvania, mărţişorul roşu şi alb este atârnat la porţi, la ferestre, la coarnele animalelor, la intrarea în stâna oilor şi la mânerele găleţilor, pentru îndepărtarea spiritelor rele. Ambele culori pot avea mai multe simboluri:

• ·         sănătatea și puterea sângelui, albul unei viață lungi;
• ·         căldura soarelui de primăvară și zăpada de iarnă care se topește;
• ·         lumină și apă, două elemente esențiale pentru viață;
• ·         dragoste (sau prietenie) şi puritate (sau dreptate, sau respect);
• ·         viață și pace ...

Un mărţişor pentru toţi românii!

voyagesenduo com 

România exportă aur

Export oficial sau ...neoficial....sau semioficial?

Da, există toate aceste forme, oricât ar părea de ciudat.
Dovada? La fiecare colţ de stradă sunt gherete (ghişee în magazine, magazine de mici dimensiuni) unde se anunţă că se cumpără aur, dar şi alte metale preţioase: platină, argint). Dar şi pe internet eşti asaltat de oferte de acelaşi fel, toţi spunând că oferă "cel mai bun preţ"...
Dacă vrei să şi cumperi de la ei, nu se poate!  Atunci, unde se duce aurul cumpărat de ei? În străinătate, de obicei în Turcia.
Cum de le convine turcilor să cumpere aceste bijuterii? Simplu: aurul , argintul sau platina se cumpără mult sub preţul pieţei. Metalele respective sunt deja prelucrate ca aliaje pentru bijuterii: aur de 14 carate, de 18 carate sau de 24 de carate, argint peste 900%, platină . Cele mai multe bijuterii sunt în stare bună şi pot fi revândute ca atare. La preţ dublu, însă! Dar sunt unele bijuterii vechi care au o lucrătură deosebită şi care valorează mult mai mult decât valoarea metalului preţios în sine.
În plus, bijuteriile cuprind în multe cazuri şi pietre preţioase, care nu sunt plătite de cei care cumpără bijuteriile, deci le revin acestora gratis! Indiferent dacă e vorba de diamante, safire sau rubine.
Se plătesc taxe la stat pentru exportul respectiv? probabil că nu....
Din când în când bulgarii mai depistează câte un transport de aur în maşinile unor români care merg în Turcia. De exemplu, într-o maşină: 2,5 kilograme, respectiv 326 de inele, 178 de cercei, 151 de lănţişoare, 80 de brăţări şi 63 de medalioane, în valoare aproximativă de 75.000 de euro. 
Traficul respectiv datează de mulţi ani, iar autorităţile române nu par deranjate de asta.

Dughenele care cumpără aurul se înmulţesc mai mult ca ciupercile şi asta dovedeşte că bişniţa (adică business- ul de tip mafiot) merge strună.  

Multe bijuterii provin de la casele de amanet, de unde românii nu mai reuşesc să le recupereze.

Cum situaţia financiară a românilor e din ce în ce mai proastă, oamenii sunt siliţi să-şi vândă bijuteriile de familie, unele de mare valoare mai ales prin lucrătură şi pietrele preţioase incluse, sau câte un ceas de aur, care poate avea o valoare foarte mare de colecţie- la orice preţ binevoieşte să le ofere comerciantul. Unii cumpără  CEASURI AUTENTICE (Rolex, Patek Philippe, Audemars Piguet, Vacheron Constantin, Alain Silberstein, Hublot, Franck Muller, Ulysse Nardin, Breitling, Omega, Cartier, etc.) ŞI BIJUTERII CU DIAMANTE - cu plata pe loc-  deci cu păcălirea pe loc a clientului, care poate nu e un expert..

Se cumpără bijuterii şi ceasuri din metale preţioase şi prin internet.

Controlează cineva acest trafic? Probabil că nu....

De ce ar face-o? Noi n-avem nevoie de aur, nu avem nevoie nici de eventualele taxe ce ar trebui plătite...În România sunt înregistrate peste 2000 de case de amanet.
Cel putin 10 tone de aur se trimit anual în Turcia! 
De fapt, cantităţile sunt mult mai mari, nimeni nu ştie exact cât. Doar la noi e sat fără câini!

......Un cetățean turc  intenţiona să scoată din ţară peste 5 kilograme de aur.Bunurile se aflau ascunse în bagajele turiștilor care se deplasau pe ruta România – Turcia, cu un autocar aparținând unei firme de transport din Municipiul București, condus de cetățeanul turc.
Conform O.U.G privind regimul metalelor pretioase și pietrelor prețioase în România, bărbatul riscă o amendă cuprinsă între 2.000 și 5.000 lei şi confiscarea bijuteriilor.....

Doar cateva capturi si cateva amenzi fata de peste 10 tone de aur trecut anual peste granita fara taxe!

În schimb, ni se explică mereu că preţul aurului creşte şi că...ce? Păi, să ne ia alţii aurul din munţi şi să ne lase mări de cianuri şi munţi de steril radioactiv în schimb! Şi să ia pe gratis mai ales celelalte metale rare, mai preţioase chiar decât aurul, care se găsesc acolo şi din care noi nu am primi nimic!

Vedem un nou proiect de lege , prin care 

“Resursele cu conţinut de metale preţioase aflate pe teritoriul sau în subsolul României (…) vor fi gestionate, exploatate, valorificate numai de către societăţi comerciale mixte în care statul român va fi acţionar“.

Păi, ca la Roşia Montană, nu? Unde statul mai are vreo 6% - se pare....Doar nu se precizează o limită minimă de acţiuni.....

Banca Naţională a României va avea drept de preempţiune la achiziţia de lingouri din aur şi argint obţinute în urma exploatării acestor resurse. Adică BNR va avea dreptul să cumpere (grozav, nu?) lingourile produse din aurul şi argintul nostru, în loc să avem noi,românii,  pur şi simplu, propriul nostru aur din propriile noastre resurse!
Oricum, Banca Naţională a spus că nu doreşte să cumpere aur. Pentru că ar fi vorba să cumpere la preţul pieţei şi atunci poate cumpăra oricând,....de pe piaţă!

Dar, tot ne rămâne ceva: natura distrusă! Şi lipsirea copiilor noştri de averea lor!

Chinezii au văzut şi ei că e rost de chilipir aici şi vor să se bage şi ei. De ce nu? Nouă, oricum nu ne trebuie aurul şi nu ne trebuie nici natura înconjurătoare...
Roşia Montană e o intersecţie de interese şi de drumuri istorice: cea mai veche aşezare atestată din România şi, de câţiva ani buni, cel mai râvnit loc nu numai din ţara noastră, dar şi din Europa. De ce? Simplu: pentru că e cel mai mare zăcământ de aur de pe continent şi, dacă nu se va interveni la momentul oportun, va deveni cea mai otrăvită zonă din Europa. 
Dar şi simbolul celui mai mare jaf pe care această ţară îl va fi suferit vreodată!

Credem că ţara noastră nu se află, cel puţin formal, sub stare de ocupaţie. Dar dacă ocupantul nu e de zărit în mod direct, cum e posibil ca Statul Român să se fi angajat prin reprezentanţii lui mai noi  şi mai vechi  să concesioneze o asemenea bogăţie (economică şi simbolică) în condiţii atât de umilitoare? Spunem aceasta întrucât compania canadiană căreia i s-a concesionat exploataţia de la Roşia Montană pe o suprafaţă de 42.82 km², Gabriel Resources, prin firma creată special pentru acest proiect, Roşia Montană Gold Corporation (RMGC), deţine o majoritate covârşitoare din capitalul social, în vreme ce Statul Român doar un procent ruşinos, un fel de bacşiş, prin firma hunedoreană Minvest Deva. Iar aceasta în condiţiile în care, aşa cum susţine Academia Română într-o luare de poziţie împotriva proiectului, în afacerile internaţionale raportul este exact invers: spre exemplu, pe piaţa petrolului, beneficiar este statul-gazdă, ce deţine 85% din capitalul social, şi abia 15% revine companiei care investeşte.

Nu numai atât, dar, aşa cum ne informează Academia Română, „proiectul, fiind realizat într-o zonă declarată defavorizată, firma RMGC beneficiază de scutiri de impozite pe o perioadă de 10 ani şi reduceri la taxele vamale, astfel că va exporta aurul şi argintul extras practic la preţul de cost”.

Nu în ultimul rând, exploataţia presupune tratarea minereului măcinat cu cianură. Se estimează că vor fi folosite circa 196 milioane de tone de cianură în decurs de 15 până la 20 de ani, cât va dura proiectul. Tehnica folosită este cu siguranţă simbolul barbariei moderne: frumoşii munţi din împrejurimile Roşiei Montane vor fi efectiv măcinaţi, lăsând în urmă priveliştea dezolantă a unui pământ stors de vlagă, punctat de găuri uriaşe, pline de balast otrăvit. La acestea se adaugă distrugerea aşezămintelor, a cimitirelor şi a bisericilor, precum şi a unuia dintre cele mai importante situri arheologice din România, monument protejat de UNESCO.

Parlamentul European a votat  o rezoluţie prin care interzice folosirea cianurii în minerit, dar miniştrii noştri  consideră că rezoluţia nu e obligatorie pentru România.(!)

Dar nu este vorba doar de aurul de la Roșia Montană! La certej, de pildă, firma străină își vede liniștită de treabă, preconizând să exploateze aurul nostru tot cu cianuri și să distrugă suprafețe enorme din pământul nostru, fără ca românii să prindă de veste!