Se afișează postările cu eticheta Dumnezeu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Dumnezeu. Afișați toate postările

miercuri, 6 martie 2013

MICHELANGELO

Michelangelo di Buonarroti, fiul lui Lodovico di Leonardo Buonarroti Simoni şi al Francescăi di Neri del Miniato di Siena

Pe  6 martie 1475 se năştea la castelul Caprese din localitatea Caprese fiul magistratului şi primarului oraşului, Michelangelo, cel care avea să devină cel mai mare geniu al Renaşterii italiene, excelând ca sculptor, arhitect, urbanist, pictor şi chiar inginer de fortificaţii, dar şi poet,  întreprinzând o operă titanică, o înşiruire de realizări grandioase şi deschizatoare de drumuri în majoritatea acestor domenii, şi dând dovadă pe tot parcursul vieţii de înalte calitîţi morale, precum şi de un ardent patriotism.
Când iubita sa Florenta era în pericol de a fi invadată, Michelangelo a proiectat fortificaţiile de apărare, dar a şi alergat să lupte el însuşi cu arma în mână alături de ceilaţi florentini pentru apărarea oraşului.
Iar dupa ce pericolul a fost înlăturat, a creat acea sculptură alegorică ce încarna însăşi dorinţa de libertate şi hotărârea de a o apăra împotriva oricui, acel eroic David devenit simbolul Florenţei.

La 400 de ani de la naştere, oraşul Florenţa a dorit să-i ridice un monument pe terasa (proiectată chiar de Michelangelo) de pe colina aparăta altadată de marele artist cu arma în mână.   
Monumentul reuneşte copii ale celebrelor statui realizate de Michelangelo pentru Signorie şi pentru mormintele ocrotitorilor artelor, Lorenzo si Giuliano de Medici şi poarta o inscripţie care spune:

A
MICHELANGELO BUONARROTI
COMPIENDO IL QUARTO SECOLO
DALLA SUA NASCITA
IL MUNICIPIO DI FIRENZE
DEDICAVA
PERCHE
ANIMO GRANDE CON GRANDE INGEGNO
PAR COSA DIVINA
AL CITTADINO E ALL’ARTEFICE
INCHINATEVI
ITALIANI E STRANIERI
QUI
DOVE A DIFEZA DELLA LIBERTA
STETTO MICHELANGELO
GLI ERESSE CON OPERE DELLA SUA MANO
MONUMENTO DEGNO
LA PATRIA
CONTEMPLANDO QUESTI SIMULACRI
SE TI CONDUCA IL PENSIERO
DAL PALAZZO DEI SIGNORI
AI SEPOLCRI MEDICI
VI LIDOCERAI O CITTADINO SCOLPITA
QI TUA PAGINA DELLA STORIA
DI FIRENZE REPUBBLICA
======================================================================== 
LUI
MICHELANGELO BUONARROTI
LA ÎMPLINIREA A PATRU SECOLE
DE LA NAȘTEREA SA
MUNICIPIUL FLORENŢEI
I-A DEDICAT
PENTRU
SUFLETUL SĂU  MARE ŞI GENIUL SĂU CREATOR
DE NATURĂ DIVINĂ
CETĂȚEANULUI  ȘI ARHITECTULUI
ÎNCHINAŢI-VĂ
ITALIENI ŞI STRĂINI
AICI
UNDE ÎN APARĂREA LIBERTĂŢII
STĂTU MICHELANGELO
I -A RIDICAT, CU OPERE FĂCUTE DE MÂNA SA
UN MONUMENT DEMN,
PATRIA

CONTEMPLÂND ACESTE COPII
SĂ TE DUCĂ GÂNDUL
LA PALATUL SIGNORIEI
ŞI LA MORMÂNTUL FAMILIEI MEDICI
UNDE VEI AFLA SCULPTATĂ
PAGINA TA DIN ISTORIA
REPUBLICII FLORENŢA



Unele opere ale sale sunt considerate a fi rămas neterminate, dar din abordarea modernă a artei proprie zilelor noastre ele reprezintă de fapt o tratare înnoitoare a sculpturii, care nu are nevoie de şlefuire a tuturor detaliilor pentru a exprima adevărul artistic, ci tocmai contrastul dintre zonele finisate şi cele lăsate brute este în măsura să le măreasca expresivitatea şi să le sublinieze mesajul inexprimabil în cuvinte.
Sculptura "sclav captiv" este reprezentarea concepţiei artistului că sufletul uman este un prizonier ce se străduieste să se elibereze din constrângerile formei sale trupesti.


Cu patru zile înainte de a muri, la 89 de ani, încă lucra la Pieta Rondanini, lucrare care vădeşte o cu totul altă concepţie artistică decat cea din celebra Pieta de la San Pietro di Roma, pe care o făcuse când nu avea încă 25 de ani.
Aici volumele sunt simplificate, reduse la esenţă şi chiar numai schiţate, pentru a sugera natura transcedentala şi spiritualizată a subiectului. Corpul lui Cristos pare să se înalţe într-o mişcare ca a păsării lui Brancuşi, dar nu ridicat de Fecioara Maria, ce îl strange doar la piept cu mâna-i firavă, ci de un braţ misterios, enorm, venit din înalt, care imprimă mişcarea ascendentă a întregului ansamblu. Brațul imprimă mișcarea ascendentă prin simpla lui alăturare
Coborârea de pe cruce devine o înălțare.

Partea de sus a lucrării e doar schițată, ca și cum personajele ar fi învăluite de ceață.
 S-a considerat că lucrarea ar fi rămas neterminată.
Faptul că artistul ar fi ales, la aceste ultime lucrări să adopte o altă abordare artistică , total diferită de tot ce făcuse până atunci părea de neconceput. Și totuși Michelangelo a mai folosit tehnica aspectului brut, rugos al marmurei atunci când a considerat că subiectul o cere, cum a fost cazul portretului lui Brutus.
În cazul acesta, însă, e vorba de mai mult. E vorba de un nou limbaj artistic, neaxat pe reprezentarea amănunțită a subiectului, ci pe exprimarea conceptului, într-o manieră neconformistă și inovatoare.

În ultimii săi ani,Michelangelo dorea   « să renunţe complet la lume şi să-şi îndrepte toate gândurile către Dumnezeu»

Unii privitori au crezut că lucrarea nu a fost terminată şi de aceea avea aceste elemente de neînţeles. Asta, pentru că nu concepeau că Michelangelo trecuse dincolo de sculptura strict figurativă pentru a reprezenta, într-o lucrare perfect compusă, trecerea din moarte la viaţa veşnică, însăşi  ÎNVIEREA!

sâmbătă, 16 februarie 2013

Adevăratul motiv pentru care a abdicat papa

Motto:
"Calitatea şi adevărul relaţiei cu Dumnezeu certifică autenticitatea oricărui gest religios"
Benedict al XVI-lea
Toţi caută un motiv ascuns al abdicării papei Benedict al XVI-lea
Deşi motivul invocat a fost cel al sănătăţii precare la 85 de ani, presa întoarce pe toate părţile alte motive posibile.

1. Hitlerjugend

Imediat după alegerea sa s-a făcut mare tapaj despre faptul că la vârsta de 14 ani, Joseph Ratzinger a făcut parte din Tineretul Hitlerist (Hitlerjugend). Informaţia scoasă din context poate deruta pe mulţi. E suficientă însă o simplă căutare pe internet pentru a vedea că în 1939, când a fost înscris tânărul Joseph , elev la seminar, în organizaţia hitleristă de tineret, acest lucru era obligatoriu!
Decretul din 25 martie 1939 „ jugenddienstpflicht”  stabilea că toţi tinerii germani între 10 şi 18 ani,( inclusiv fetele),  erau obligaţi să facă parte din organizaţiile de tineret stabilite de regimul hitlerist. Papa a subliniat că această înscriere s-a făcut împotriva voinţei sale sau a părinţilor săi şi a denunţat „inumanitatea” regimului hitlerist. Din 1940, organizaţia obligatorie avea 8 milioane de membri! Cum se poate reproşa, atunci, unui copil că s-a supus legilor din timpul său?
Şi totuşi, se găsesc destui care să-i reproşeze şi acum bătrânului călugăr, după o viaţă petrecută în rugăciune şi respectarea strictă a perceptelor creştine, că s-a supus legilor din ţara sa pe când era copil!
Chiar dacă ar apărea -să zicem -fotografii cu copilul de 14 ani în uniforma organizaţiei de tineret hitleristă, ce ar dovedi asta? Nimic, desigur. Sau poate cei 8 milioane de copii , deveniţi adulţi după război, ar fi trebuit să fie excluşi din societate? (Dacă ar fi supravieţuit, desigur)
Ce i se reproşează, atunci?

2. O linie conservatoare asumată

În privinţa marilor întrebări ale societăţii, Benedict al XVI-lea a adoptat o linie conservatoare, chemând chiar şi clerul la întoarcerea la esenţa mesajului lui Iisus.
El a refuzat să schimbe atitudinea bisericii în privinţa moravurilor (avort, eutanasie, familie, homosexualitate). Totuşi, a fost primul papă care a admis folosirea prezervativului-cu anumite amendamente.
În privinţa recunoaşterii sociale a cuplurilor homosexuale, însă, refuzul său a fost categoric.
"Ca fiinţe umane, (homosexualii) merită respect(...) ei nu trebuie să fie respinşi pentru asta. Respectul fiinţei umane este fundamental şi decisiv. [...] Dar asta nu înseamnă  ca homosexualitatea să fie considerată normală. Ea rămâne ceva ce se opune înseşi esenţei a ceea ce a vrut Dumnezeu de la începuturi” a scris el în cartea „ Lumina Lumii” , considerând „ incompatibile” homosexualitatea şi preoţia.
I se poate reproşa asta? În schimb, papa a adoptat unele obiceiuri moderne, cum ar fi mesajele pe pagina Twitter, unde a postat în fiecare zi câte un mesaj. Acel cont va fi închis, însă, după 28 februarie.

3. Scandalul pedofiliei

În ultimii ani au fost dezvăluite mai multe cazuri , în Europa şi America, de abuzuri sexuale comise de membri ai clerului asupra unor copii.
Papa Benedict al XVI-lea a condamnat dur aceste „păcate", a ordonat toleranţă zero la acest tip de fapte şi a cerut explicit iertare victimelor, în iunie 2010. Majoritatea faptelor datau de mulţi ani, din timpul papei Ioan Paul al II-lea, dar ieşiseră la iveală când victimele deveniseră adulte. Ce ar fi trebuit să facă papa, mai mult decât a făcut?
A mai fost şi afacerea sustragerii de documente de către majordomul său, Paolo Gabriele. Tot papa era de vină şi pentru asta?

4. Raportul cu celelalte religii

Benedict al XVI-lea a activat pentru reconcilierea familiei creştine, i-a chemat pe europeni să nu-şi respingă „originile creştine”, a lucrat la „noua evanghelizare” . În acelaşi timp, suveranul pontif şi-a exprimat respectul şi către cei de alte credinţe - evrei, musulmani-sau chiar necredincioşi .Cu prilejul călătoriei în Israel, el a denunţat viguros antisemitismul şi negaţionismul: „ Aceste suferinţe să nu fie niciodată negate, discreditate sau uitate. Fie ca toți oamenii de bună credință să rămână vigilenţi” .
Dar papa a trimis semnale şi elementelor cele mai radicale ale familiei catolice, depunând eforturi pentru readucerea creştinilor integrişti în sânul Bisericii.

Benedict XVI şi integriştii
Relaţiile sale cu Islamul n-au fost mereu liniştite. În 2006, Benedict al XVI-lea a afirmat că gândirea creştină lasă mai mult loc „raţiunii” decât Islamul, stabilind o legătură între religia musulmană şi violenţă.   Protest general în lumea musulmană, chiar cu unele manifestări violente (ce dovedeşte, de fapt asta? Nu chiar violenţa despre care a vorbit papa?).
Benedict al XVI-lea a declarat că a fost o înţelegere greşită şi s-a recules la Istanbul alături de un imam musulman, în direcţia Mecca.
Polemici, împăciuiri. Un papă ce nu doreşte să rupă tradiţia catolică, dar aspiră să ancoreze Biserica în epoca sa.
După trecerea primului moment de stupefacţie pricinuit de anunţul renunţării papei Benedict al XVI-lea la misiunea sa petriană, a apărut o frumoasă unanimitate printre comentatorii ce afirmă că această decizie curajoasă, raţională şi modernă va rămâne cu siguranţă ca un moment important şi poate de cotitură  în istoria Vaticanului.  

Spre o divizare a bisericii catolice? 

Au fost comentatori care s-au gândit deja la o revenire la organizarea Bisericii Catolice în mai multe patriarhate, după exemplul situaţiei din timpul Imperiului roman, când fiinţau cinci patriarhate: la Roma, Ierusalim, Alexandria, Antiohia şi Constantinopol. Putem adăuga că se poate lua ca exemplu organizarea Bisericilor creştine ortodoxe, care sunt şi acum organizate ca patriarhate autocefale, „primum inter pares” (adică primul între egali) fiind, în virtutea tradiţiei bizantine,  patriarhul Constantinopolului.
Papa Benedict al XVI-lea a denunțat "loviturile împotriva unităţii Bisericii" în prima slujbă după anunțul șoc

Papa Benedict al XVI-lea a denunţat miercuri, cu ocazia începerii Postului Paştelui catolic,  "loviturile împotriva unităţii Bisericii" şi "diviziunile în cadrul corpului eclezial".


Să fie acesta adevăratul motiv al abdicării-faptul că nu doreşte să facă parte dintr-un astfel de proiect?
"Citirea Vechiului Testament îi invită pe toţi creştinii să se gândească la importanţa mărturisirii credinţei şi a vieţii creştine pentru fiecare dintre noi şi pentru comunitatea noastră. 
Această faţă a Bisericii este câte odată desfigurată. Mă gândesc în special la păcatele împotriva unităţii Bisericii, la diviziunile din corpul bisericesc"
Benedict XVI la ultima liturghie 
Papa îşi continuă activitatea până în ultima zi din pontificatul său - ceea ce pare să-i mire pe ai noştri. La noi, când urmează alegeri, nici unul dintre directori nu mai face nimic, investiţiile sunt blocate, totul stă pe loc, pentru că...directorii respectivi nu ştiu dacă vor mai fi în funcţii după alegeri. Nici unul nu se gândeşte că , tocmai pentru că poate nu mai are mult timp, să facă maximum posibil ca să lase ceva bun în urma lui.
Iată că papa, deşi ştie sigur că se va retrage pe 28, munceşte parcă şi mai mult, până în ultimul moment. Chiar şi  în ultima zi va avea audienţe.
Ieri, de pildă, s-a întâlnit cu preşedintele Băsescu, ce era însoţit nu numai de soţie ci şi de o delegaţie de 12 persoane. În fotografie se vede cartea -unicat, editată în condiţii grafice artistice de excepţie - ce a fost dăruită suveranului pontif de delegaţia noastră. 
Este vorba despre un tetraevangheliar imprimat în 1908 pe hârtie lucrată artizanal, cu gravuri ca cele din Evul Mediu şi legat în piele. Volumul are laţimea de un metru cu coperţile deschise.



24 februarie - ultimul Angelus ca papă 
"Domnul m-a chemat să urc pe munte, să mă dedic încă şi mai mult rugăciunii şi meditaţiei."
Benedict XVI

După 28 februarie, titlul fostului papă va fi:

 "Sanctitatea sa Benedict XVI, papă emerit

sau 

"Sanctitatea sa Benedict XVI, pontif roman emerit".

 Benedict XVI va purta o sutană albă foarte simplă, diferită de cea a papilor. El va purta încălţăminte maron, aşa cum este perechea primită la vizita în Mexic.

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Update 22.08.2013:

Papa Benedict a abdicat după o experienţă mistică

Papa  (actualmente emerit) Benedict al XVI-lea a explicat că a renunţat la însărcinarea sa pentru că a fost îndemnat de Dumnezeu să facă acest lucru.
Un vizitator ce a dorit să rămână anonim s-a întâlnit cu Benedict al XVI-lea la mănăstirea Mater Eclesiae, aflată în grădinile Vaticanului, unde fostul papă trăieşte acum aproape în întregime retras de lume, şi a relatat discuţia pe care a purtat-o în legătură cu hotărârea de abdicare.
Benedict al XVI-lea a spus că Dumnezeu nu i s-a adresat prin intermediul unei viziuni, ci în timpul unei "experienţe mistice", despre care nu a dat alte detalii.
Papa emerit a salutat acţiunile succesorului său, papa Francisc, spunând că îşi dă seama din ce în ce mai mult că renunţarea sa a fost "voinţa lui Dumnezeu".
Vizitatorul a estimat că Benedict al XVI-lea era în stare de sănătate destul de bună pentru a călători, contrar afirmaţiilor unor articole de presă despre o puternică degradare a sănătăţii fostului papă.

(Conform agenţiei catolice Zenit)