Directiva europeana privind publicitatea

Directiva 2005/29 privind practicile comerciale neloiale

Uniunea Europeană a emis în 2005 o directivă ce interzice practicile comerciale neloiale.

(Directiva 2005/29), legislațiile naționale urmînd a fi puse în acord cu aceasta.

O practică neloială este aceea care:

·         Este contrară cerințelor profesionale (comerciant necinstit)

·         E susceptibilă de a altera semnificativ comportamentul economic al consumatorului mediu în raport cu produsul.

Practici înșelătoare pentru a determina cumpărarea

E orba despre tuațiile în care vânzătorul transmite cumpărătorului informații false sau care induc pe cumpărător în eroare pentru a-l determina să cumpere produsul.

• Un exemplu ar fi provocarea confuziei între un produs și altul.
• Altă practică înșelătoare ar fi aceea prin care se fac omiteri intenționate a unor informații-de exemplu a prețului.

Directiva a indicat o listă neagră de procedee înșelătoare, dintre care ar fi:

• Ø  Să se facă publicitate pentru un produs foarte ieftin, dar a nu avea un stoc suficient din acel produs. (de exemplu afiș mare cu reduceri masive de preț la rețete, la o farmacie, fără a avea însă produsele cele mai căutate și pe cele mai scumpe)
• Ø  Să se declare că un produs nu va fi disponibil decât o perioadă limitată, când de fapt nu e cazul. (Vedem mereu la televizor reclame ce declară că „oferta e limitată” sau că putem beneficia de un anumit bonus dacă sunăm foarte repere după anunț, dar reclama respetivă se repetă de fapt perioade mari de timp..) .
• Ø  Să se furnizeze servicii după vânzare într-o altă limbă decât cea care a fost folosită pentru vânzarea produsului către consumator, fără a-l atenționa despre acest lucru.
• Ø  Să se declare că vânzătorul își încetează activitatea, dacă nu e adevărat. (Adică să declari că e vorba despre o lichidare de stoc ca urmare a încetării activității).
• Ø  Să fie incitați copiii să cumpere sau să-și convingă părinții să cumpere un produs la care se face reclamă. (Vă amintiți figurinele pe care ar trebui să le colecționeze copiii și care se găseau în cutii de detergenți, de exemplu).
• Ø  Să se afirme că produsele ar facilita câștigurile la jocuri de noroc
• Ø  Să se afirme în mod fals că produsul poate vindeca o boală, să remedieze o disfuncție sau o malformație.
• Ø  Să se afirme în mod fals că un produs similar costă mult mai mult pe piață .(Vă amintiți reclamele în care se afirmă că un asfel de produs costă pe piață o „mică avere?”)

Directiva europeană protejează în mod special pe consumatorii vulnerabili.

Anumite persoane sunt mai fragile din pricina unor infirmități fizice sau mentale, a vârstei sau a credulității lor. O persoană în vârstă poate fi mai ușor victima unor practici neloiale. Un copil e desigur mai credul.

Pentru a proteja pe consumatorii vulnerabili, directiva prevede ca, dacă practicile comerciale sunt susceptibile de a împinge să cumpere un grup clar identificabil de persoane foarte vulnerabile se va ține cont de slăbiciunea acestui grup pentru a evalua caracterul neloial a acetei practici. De exemplu, publicitatea pentru un produs ce ar putea vindeca reumatismul atinge în special persoanele vârstnice. (Vă sună cunoscut desigur, vedem mereu la tv ) 

Pentru a se determina dacă această publicitate e înșelătoare nu se va ține cont de comportamentul unui consumator mediu, ci de cel al consumatorilor vârstnici.

E citată ca exemplu publicitatea la brățări magnetice care ar ușura durerile .

Fiecare stat membru determină sancțiunile

Directiva lasă statelor membre dreptul de a determina sancțiunile aplicabile autorilor practicilor neloyale. Totuși se solicită un caracter efectiv, proporțional și descurajant pentru aceste practici.

Legislația belgiană, de pildă, prevede ca un consumator ce a fost victima unei practici neloiale să poată cere rambursarea sumelor pe care le-a plătit fără a fi obligat să restituie produsul sa serviciul primit.

La noi, însă, n-am auzit de așa ceva. De fapt, probabil că nu se ia nici o măsură împotriva acestor practici. 

Stabilirea dacă o practică comercială poate fi calificată ca neloială depinde deseori de aprecierea unui judecător. În caz de dubiu, se poate contacta CEC (Rețeaua de Centre europene ale consumatorilor). Se pot primi sfaturi și se poate găsi o soluție amiabilă, dacă vânzătorul e de bună credință.

Rețeaua de Centre europene ale consumatorilor cuprinde 29 de centre, cel puțin unul pentru fiecare dintre cele 27 de state membre ale UE plus Islanda și Norvegia. Ele lucrează împreună pentru a furniza consumatorilor informații asupra cumpărăturilor transfrontaliere și asistență în caz de litigii. 

În România: 

ROMANIA EUROPEAN CONSUMER CENTRE ROMANIA 

CENTRUL EUROPEAN AL CONSUMATORILOR ROMANIA 

Director: Razvan Resmerita 

Bd. Nicolae Balcescu nr. 32-34, etaj 4, cam. 16 Sector 1, Bucharest, RO-010055 

℡ + 40/ 21 3157149 + 40/ 21 3157149 + 40/ 21 3110242 

Directiva sancționează și practicile comerciale agresive.

Hărțuirea consumatorului (prin telefoane repetate de exemplu) sau constrângerea (condiționarea în orice fel) . (Știți desigur de câte ori ați fost sunat pe telefonul fix ca să fiți chemați la „evaluarea sănătății” -adică la o prezentare de produse? Ori ca să vi se dea carduri de credit de către bănci? )

E semnalată și înșelătoria cu cartonașul de răzuit. Adică promisiunea de a câștiga un premiu sau chiar afirmația că s-a câștigat deja premiul, când de fapt e vorba doar depre o presiune de a cumpăra niște produse. (Vă sună cunoscut? La noi e ceva curent! Am primit chiar astfel de cartonașe cu promisiuni de premii chiar în plicurile cu facturile unor furnizori de servicii de telefonie!)

Deciziie comerciale ale consumatorilor trebuie să fie libere. Ele nu pot fi luate ca urmare a utilizării unei hărțuiri, constrângeri sau influiențe nejustificate.
Se ia în considerare și durata publicității - care ajunge să fie obsesivă dacă se repetă nejustificat de mut.
Aici putem aminti că în cadrul Societății elvețiene de televiziune și radiodifuziune, de pildă, durata publicității nu poate depăși 8% din timpul de difuzare. La alte societăți de radio și de televiziune, durata publicității nu poate depăși 15% din timpul de difuzare zilnic. La noi, am aflat că un post de televiziune a fost amendat pentru că a depășit procentul de 24% din timpul de difuzare, cu reclame!
S-a ajuns deci ca aproape un sfert din timpul de emisie al televiziunilor să fie ocupat cu reclame, care au și sonorul mai tare decât al emisiunii obișnuite, ca să te oblige probabil să pui mâna pe telecomandă. (Ăsta e un lucru bun până la urmă pentru că dacă tot am pus mâna pe telecomandă, schimb postul - și fac asta până ce găsesc un post tv care nu e pe reclame, chiar cu riscul de a nu mai reveni la emisiunea respectivă, pentru că oricum nu pot vedea a milioana oară aceleași tigăi, cuțite și absorbante. Ați văzut desigur că posturile tv își sincronizează perioadele de reclame tocmai ca să nu schimbăm postul în acel timp, dar nu pot face asta și cu posturile străine , și iată cum crește audiența posturilor de documentare pe diferite teme  sau de filme non-stop)

Intrare în vigoare	Termen de transpunere în legislaţia statelor membre
Directiva2005/29/CE	12.6.2005

Vi se pare că ar fi  intrat în vigoare la noi?

Explorati gradina Carpatilor

Suntem îndemnați să explorăm grădina Carpaților și în clipul publicitar ni se arată aceste imagini:

Ce vedem în aceste peisaje scăldate în frumoasa lumină a plaiului mioritic? O șosea ce datează din timpul regimului „de tristă amintire” și o zonă muntoasă pe care copacii au ajuns rarități.

Exploatațí grădina Carpațílor 

Probabil ar fi mai conform cu realitatea. Îndemnul - adresat, desigur, străinilor.
Deja nu mai avem grădina noastră
Și străinii remarcă fără îndoială acest lucru. Doar ei nu se iau după sloganuri publicitare, ci după informațiile concrete.
Iată cum văd cei de la „Pădurile Europei” situația din România:

Pădurile tăiate iau drumul Europei- în direcția nord-vest, pe locurile pustiite rămânând doar sloganuri bazate pe imagini anterioare dezastrului. (Sunt imagini dintr-un film Arte) .
E clar pentru toată lumea. Nimeni nu se îndoiește că România e pe cale să devină un deșert.
Că despăduririle vor continua până la ultimul arbore.
Bine că avem sloganuri, prin care sperăm să atragem turiști! Cam asta vor să spună imaginile de mai sus.

Chimen negru, chimen, chimion în medicina și bucatarie

Chimenul negru leacul minune

Se pare că semințele plantei Nigella Sativa ajută în foarte multe boli, chiar și în diabet, epilepsie , microbi rezistenți la antibiotice și altele. În special în ultima vreme circulă pe internet o sumedenie de postări care declară că planata vindecă toate bolile. Atenție însă la leacurile astea care vindecă orice, tot ce e mult strică. Apo, nu trebuie să se confunde plantele cu nume asemănătoare.

Chimenul negru, (negrușca/negrilica) a făcut obiectul a peste 400 de studii, încă din 1964.
Nu e primul caz în care se constată că plante pe care le credeam intrate în uz doar pentru calitățile organoleptice se dovedesc benefice pentru sănătate.
Vorbitorii de imbă engleză îl numesc susan negru . Mai este numit coriandru roman, pentru că era inclus obligatoriu la prepararea hranei pentru legiunile romane.
Ulei de chimen negru s-a găsit și în mormântul faraonului Tutankamon, de acum 3300 de ani.
În zilele noastre se constată că 40 de afecțiuni medicale ar putea beneficia de foloasele aduse de această plantă, care are acțiune analgezică, antibacteriană, antifungică, anti-hipertensivă, antioxidantă, antivirală, bronhodilatatoare, hepatoprotectoare, antispastică, renoprotectoare (de protejare a rinichilor), inhibitoare a factorului alfa de necrozare tumorală, inductor de interferon,
sensibilizator la insulină și antagonistă a leucotrienelor.
Totuși, nu se va folosi decât în cantități mici, pentru că mai conține și terpenoide și alcaloide, care pot fi toxice în cantități mari. Deci atenție la thymochinonă și la uleiul esențial de chimen negru, ce sunt foarte concentrate.

Cum s-ar putea folosi în caz de:

• Diabet de tip 2 - două grame de negrușcă/zi pe stomacul gol (micșorează rezistența la insulină)
• Infecția cu Helicobacter Pylori (ce provoacă ulcer)
• Epilepsie (se folosește un extract apos )
• Hipertensiune : 100 ÷ 200mg de extract de negrușcă/de 2 ori pe zi timp de două luni micșorează tensiunea celor cu ușoară hipertensiune
• Astm: extractul de chimen negru cu apă fierbinte are efect antiastmatic.
• Amigdalită și faringită acută: capsule de negrușcă în combinație cu Phyllanthus niruru alină durerea 
• Vătămări pricinuite de arme chimice: extract de chimen negru în apă fierbinte reduce simptomele și nevoia de medicamente
• Cancer de colon: Extractul de negrușcă dar și uleiul de negrușcă au efect de inhibare a cancerului de colon fără efecte negative.
• Stafilococ auriu multiplu rezistent (MRSA)  rezistent la meticilină: s-a constatat efect favorabil in vitro.
• Dependență de opiacee: efecte favorabile asupra a 35 de dependenți, prin terapie pe termen lung.
• Uleiul extras la rece se folosește în uz extern, ca antiseptic.

Preparatele cu chimen negru cresc imunitatea.
Analizele au arătat că semințele de chimen negru conțin caroten (ce e transformat de ficat în vitamina A).
Semințele mai conțin și stimulenți sexuali (pentru asta în Vest e folosit de cupluri) , enzime digestive (ajută digestia) diuretice și chiar sedative.

.o.

Atenție, a nu se confunda chimenul negru (Nigella Sativa ) cu chimionul (Cuminum cyminum) sau cu chimenul (Carum carvi) folosite la noi în bucătărie , drept condiment, dar și ca remediu pentru digestie sau pentru slăbit..

Chimenul se folosește și el în terapeutica naturistă, sub formă de ceai  ca antiinflamator intestinal sau în caz de răceli.  Se folosesc și cataplasme cu semințe de chimen pentru sâni inflamați.
La noi se folosește în mod tradițional la ceaiurile contra colicilor sugarilor ori se presară în apa de baie a sugarului- tot în același scop.
Infuziile de chimen se folosesc pentru calmarea bolilor de  respirație.

Cum  ajută chimenul la pierderea de greutate

Consumat in mod regulat, sub formă de ceai, chimenul contribuie la scaderea în greutate prin arderea grăsimilor, în special in zona abdomenului.

Chimenul intensifică metabolismul, crescând cu pana la 25% capacitatea organismului de ardere a grăsimilor. 

În acelasi timp, chimenul contribuie la îmbunătățirea procesului digestiv și la cresterea imunitătii, are capacități diuretice, antispastice, astringente, expectorante și vermifuge.

Fitoterapia cu chimen este indicată și in caz de astm bronsic, dureri de cap, răceală, anorexie, flatulență, astenie fizică, cancer de colon și cancer de piele.
Ceaiul de chimen

Se pun la fiert 4 căni de apa. Când apa clocotește se adaugă 4 linguri de semințe de chimen și se lasă ceaiul sa fiarba încă 5 minute.Se ia de pe foc și se mai lasă la infuzat timp de 5 minute.
Ceaiul se poate bea atât cald, cât și rece, de 3-4 ori pe zi.


Până una-alta, dacă tot suntem în post, să încercăm și tradiționala supă de chimen!

Supa de chimen  rețetă

O mâncare simplă, ce ne ajută la multe

Ingrediente:

• legme de supă (1-2 cepe, 1-2 morcovi, pătrunjel, o țelină mică)
• 2 linguri de ulei
• 1 cățel de usturoi
• 1 lingură rasă de semințe de chimen (jumătate din cantitate zdrobită în mojar)
• 4 linguri de bulion concentrat de roșii (tomate)
• 2 foi de dafin, o frunză de țelină
• pătrunjel verde, sare, piper, opțional chili (după gust)
• 1 lingură de făină
• crutoane din cubulețe de pâine , opțional un ardei roșu copt

Preparare

• Cuburile de pâine se pot stropi cu ulei , sare, piper , cimbru și ținute 5 minute în cuptorul încins pentru a se rumeni ușor. 
• Legumele rădăcinoase se taie cubulețe și se călesc puțin în ulei , împreună cu usturoiul (doar până ce devine transparentă ceapa). 
• Separat se rumenește ușor făina împreună cu chimenul la foc mic, fără grăsime, amestecând continuu  (și paprika- după gust)  până ce făina se aurește puțin. Se adaugă peste legume.
• Se adaugă 1,2 litri de apă fierbinte, restul de chimen  și se amestecă.
• Se poate adăuga ardeiul roși copt 
• Apoi se adaugă bulionul
• Se adaugă foile de dafin, sare, piper și se fierbe supa până se înmoaie legumele.
• Se pasează totul în blender (nu puneți fierbinte în vas de plastic!) până ce se sfărâmă și chimenul. Sau se strecoară prin sită.

• Se presară cu pătrunjelul verde. 

Se servește cu crutoane. De preferat să nu adăugați „prafuri” de îmbunătățire a gustului ce conțin glutamat de sodiu - s-a constatat că nu e bun pentru noi.

Cartofi de la Mc Donald's

Ce conțin faimoșii cartofi de la Mc Donald's

Ingredientele au fost publicate de ziaristul științific american Grant Imhara cu aprobarea firmei McDonald's.
În cursul unei vizite făcute la o uzină de fabricație McDonald's, ziaristul a găsit 18 ingrediente ce se adaugă la cartofii prăjiți:

• sare
• ulei de rapiță
• ulei de boabe de soia
• ulei hidrogenat din boabe de soia (tip margarină)
• arome naturale de vită  ( E621 =GMS?)
• făină hidrolizată
• lapte hidrolizat
• acid citric
• Dimethilpolysiloxane  ([O-Si(CH₃)₂]_n un tip de silicon folosit la șampoane)
• dextroză
• pyrofosfat acid de sodiu (450)
• ulei de porumb
• TBHQ

Nu vă neliniștiți, Dimethilpolysiloxane (E900= PDMS sau dimethicone) , care se adaugă pentru ca uleiul să nu facă spumă în timpul prăjirii, se folosește și la băuturile de tip cola sau alte băuturi acidulate. Și la Silly Putty, un tip aparte de cauciuc. 

TBHQ tert-Butylhydroquinone (TBHQ, tertiary butylhydroquinone) este un tip de fenol folosit drept conservant pentru grăsimi .

Conform reportajului aprobat de McDonald's, nici unul dintre aceste componente nu prezintă un risc pentru sănătate.  De asemenea, rețetele mai și diferă de la o țară la alta. 

Richard III va fi înmormantat după 530 de ani

Înmormântarea lui Richard III

Azi 22 martie 2015 o procesiune solemnă duce osemintele ultimului rege Plantagenet, Richard al III-lea spre a fi înmormântate la  Leicester.
Richard III, devenit cunoscut în lumea întreagă prin drama scrisă de William Shakespeare, a murit în pe 22 august 1485, în timpul bătăliei de la Bosworth, dusă împotriva lui Henri Tudor.
Învingătorul din această bătălie, Henri Tudor va urca pe tronul Angliei sub numele de Henric VII, întemeind astfel dinastia  domnitoare Tudor, din care a făcut parte și regina Elisabeta I. Actuala regină a Marii Britanii, Elisabeta II este de asemenea o descendentă a lui Henric VII Tudor.
Despre Richard III se știa că fusese înmormântat fără nici un fel de fast la o mănăstire franciscană ce a fost distrusă în 1530, în cursul schismei anglicane.

Regăsirea osemintelor lui Richard III
În anul 2012 , arheologii de la universitatea din Leicester au identificat amplasamentul exact al vechii mănăstiri franciscane  și au întreprins săpături pe locul acesteia, unde  urma să se construiască  o parcare.

Osemintele regelui au fost regăsite perfect conservate și au fost identificate în primul moment după puternica scolioză  -
despre care se cunoștea din scrierile epocii. Ele au fost datate și cu carbon 14, fiind stabilită astfel perioada morții între anii 1455 și 1540.
Pentru a fi siguri că era vorba despre osemintele regelui Richard III, cercetătorii au comparat ADN- ul acestora cu ADN-ul ultimilor urmași cunoscuți ai acestui rege.
Unul dintre acești urmași este Michael Ibsen, un fabricant de mobilă din Canada, ce descinde din sora lui Richard III. Un alt urmaș, al cărui ADN a fost comparat de asemenea, a preferat să rămână necunoscut marelui public. S-a aflat totuși că e vorba de Wendy Duldig  și ea descendentă a surorii mai mari a lui Richard III, Anne de York. S-a constatat potrivirea genetică dintre aceste persoane și osemintele deshumate, care s-au dovedit a aparține într-adevăr lui Richard III. 
A fost reconstituită și figura defunctului după analiza științifică a craniului, iar figura obținută a fost comparată cu portretele cunoscute din epocă. S-a constatat că Richard III avea într-adevăr o deviere laterală a coloanei (nu o cocoașă) , dar avea ambele mâini sănătoase - nu cum este prezentat în piesa lui Shakespeare. 
Descendență nelegitimă

Analizele genetice făcute cu acest prilej la toți descendenții cunoscuți ai familiei au arătat însă că există o „ruptură” pe linia genetică masculină, ceea ce indică existența  unui fiu provenit dintr-un adulter în arborele genealogic - fapt ce a fost anunțat într-o conferință de presă de către Kevin Schurer, viceCancelar al Universității din Leicester. 
„Nu știm la ce nivel se situază ruptura...și desigur nu vrem să sugerăm că Majestatea sa (regina Elisabeta II) nu ar trebui să se găsească pe tron”  s-a grăbit să adauge dl. Schurer. 
El a menționat însă că se pot pune înrtebări asupra legitimității tuturor regilor regilor din dinastia Tudor, ce o include și pe Elisabeta I.

Istoria menționează mai multe situații în care legitimitatea descendenței unora dintre pretendenții la tron a fost contestată.
John Beaufort, fiul lui  John of Gaunt, strămoșul comun al familiilor domnitoare britanice din ultimele secole, s-a născut în afara căsătoriei și a fost recunoscut la maturitate ca fiu legitim al lui John of Gaunt după căsătoria acestuia cu mama fiului considerat până atunci bastard. 
Dacă el nu ar fi fost în realitate fiul natural al lui John of Gaunt, asta ar pune în chestiune legitimitatea regilor  Henry IV, Henry V, Henry VI și a  "întregii dinastii Tudor" începând cu  Henry VII, Henry VIII, Edward VI, Mary I et Elizabeth I. (Vedeți aici arborele genealogic, pentru a afla legăturile de rudenie).

Istoricii menționează că și legitimitatea regelui Edward IV fusese serios contestată în 1483. Un document redactat în limba latină de un cleric italian (Domenico Mancini) contemporan cu Richard III povestea că ducesa Cecily (Neville) d'York , mama lui Edward IV și a lui Richard III recunoscuse public faptul că primul dintre fiii ei era „un bastard”.
 Declarația servea desigur intereselor lui Richard III în preluarea puterii, dar fusese considerată plauzibilă în epocă, mai ales că Edward IV, un bărbat foarte înalt (1,93m) nu semăna deloc cu tatăl său, ducele Richard d'York, ce era mărunt și îndesat, ca și celălalt fiu al său, Richard III.

Edward IV se născuse la Rouen în Franța la 28 aprilie 1442, pe când Normandia aparținea încă de Anglia. Dar un document găsit în anul 2003 în arhivele catedralei din Rouen de către istoricul britanic Michael Jones ar dovedi că tatăl său,  Richard d'York nu era acolo în momentul presupus al concepției.
El era asediat în acest timp în  cetatea Pontoise, situată la 100 km distanță. Iar asediul a durat între 3 iunie și 19 septembrie 1441. Era în timpul „războiului de 100 de ani”.
Cetatea a fost cucerită pe 19 septembrie 1441 de regele Franței Charles VII.(La cucerirea cetății 1200 englezi au fost uciși și s-au compus poeme - în vechea limbă franceză, desigur:

         Entre vous Angloiz et Normans
         Estans céans dedens Pontoise
         Fuyez vous-en, prenés les champs
         Oublyez la rivière d'Oise
         Et retournez à la cervoise
         De quoy vous estes tous nourriz

         Senglans, puans, mezeaulx [lépreux], porriz.).

Cucerirea cetății Pontoise în 1441
Chroniques - Jean Chartrier -sec. XV

Un cal! Un regat pentru un cal!
Studierea osemintelor a arătat și modul în care a fost ucis regele . Regele, doborât de pe cal , a fost ucis cu o lovitură de halebardă .
În piesa „Richard III” scrisă de Shakespeare 100 de ani mai târziu, Richard III exclama: „Un cal! Un regat pentru un cal!” în timpul bătăliei decisive, purtate împotriva lui Henri Tudor.
Cum bătălia se desfășura în favoarea lui Henru Tudor, Richard a încercat să ajungă la acesta pentru a decide soarta bătăliei printr-o confruntare directă. Mai mulți cai au fost uciși sub el, apoi regele, rămas pedestru,  a fost  încercuit și ucis .
Scheletul poartă urmele a 10 răni , dintre care 8 la cap.  Richard III a fost ucis de o lovitură de halebardă aplicată din spatele craniului. Unele răni au fost provocate post mortem, în semn de „umilire” .
 Manuscrisele istorice relataseră  că viitorul rege Henric VII a legat cadavrul despuiat al lui Richard III de calul său și l-a târât astfel pentru a-și celebra victoria, înainte de a-l abandona pentru a fi înmormântat fără nici un fel de ceremonie.

Astăzi, rămășițele nefericitului rege au fost purtate în procesiune solemnă întâi la universitatea din Leicester, apoi la locul faimoasei bătălii de la Bosworth, traversând pe parcurs mai multe localități cu rezonanță istorică. Sicriul va fi readus la Leicester pentru a fi vegheat timp de trei zile, timp în care publicul va putea să vină pentru  a-l omagia pe ultimul rege medieval al Angliei. Pe 26 martie sicriul va fi înhumat în catedrala din Leicester.  Procesiunea s-a compus din mii de persoane în costume de epocă său în armuri ce au venit să onoreze ultimul rege al Angliei mort pe cânpul de luptă.
Se vor oficia servicii religioase anglicane și catolice (Richard III era catolic). La mesa de recviem, cardinalul Vincent Nichols va purta veștminte autentice din secolul al XV-lea (aflate în păstrare la muzeu) .
Locul definitiv de odihnă pentru Richard III a fost decis prin hotărâre a Înaltei Curți din Londra, punându-se capăt astfel disputei cu descendenții îndepărtați ai acestuia care cereau ca înhumarea să se facă la York (locul de baștină al familiei ).


Schimbarea reputației regelui

Richard II a fost ucis la 32 de ani, după o domnie de numai doi ani.  Se pare însă că reputația de tiran sângeros ar fi fost orchestrată de cronicarii oficiali ai dinastiei Tudor, care i-a urmat și că nu ar corespunde realității. I se pune în sarcină uciderea în Turnul Londrei a doi nepoți, (fiii fratelui său mai mare Edward IV - cel despre care mama sa spunea că ar fi fost un bastard - vă amintiți?) fapt considerat astăzi ca incert. Biserica anglicană (al cărei guvernator suprem  este regina Marii Britanii) a refuzat recent să se facă teste ADN asupra osemintelor a doi copii ce au fost descoperite în Turnul Londrei în secolul XVII și care sunt păstrate în prezent la abația Westminster într-o urnă pe care s-a scris : „sufocați cu o pernă de către perfidul lor unchi Richard Uzurpatorul”
Identitatea reală a copiilor nu se cunoaște însă. Iar despre persoana care a ordonat uciderea fiilor lui Edward IV, părerile sunt astăzi împărțite.
Unii autori contemporani îl prezintă pe Richard II ca pe o persoană romantică și care a înfăptuit reforme economice benefice Angliei.

Relatiile franco-romane

Relațiile dintre Franța și România sintetizate pe site-ul Ambasadei Franței la București

Pe site-ul Ambasadei Franței , la rubrica „Dosare țări” sunt prezentate succint toate țările , la fiecare fiind o scurtă introducere cu menționarea principalelor caracteristici ale relațiilor dintre Franța și țara respectivă.
Iată ce scrie despre România

Relațiile dintre Franța și România sunt vechi și bogate. Sprijinul puternic și constant acordat de Franța pentru a dubla candidatură de aderare a României la Uniunea Europeană și la NATO s-a înscris în această tradiție a relațiilor privilegiate ce unesc cele două țări . Franța are, de asemenea, în România un aliat a cărui apropieree ne este prețioasă în cadrul forurilor multilaterale.
Câțiva nori au umbrit însă  relațiile din ultimii ani: sosirea în Franța a populațiilor "rom" originare din România (și problemele de integrare socială pe care le aveau), precum și reticența țării  noastre, alături de alte state, la deschiderea spațiului Schengen  României.

Les relations entre la France et la Roumanie sont anciennes et riches. Le soutien appuyé et constant apporté par la France à la double candidature de la Roumanie à l’adhésion à l’Union européenne et à l’OTAN s’est inscrit dans cette tradition de relations privilégiées unissant nos deux pays. La France dispose par ailleurs avec la Roumanie d’un allié dont la proximité nous est précieuse dans les enceintes multilatérales.Quelques nuages sont venus cependant ternir les relations ces dernières années : l’arrivée en France de populations « roms » originaires de Roumanie (et les problèmes d’insertion sociale qu’ils présentaient), ainsi que la réticence de notre pays, aux côtés d’autres, à l’ouverture de l’espace Schengen à la Roumanie.

Cutremurele si extragerea de petrol si gaze

Cutremure provocate de injectare de apa in sol

Un articol publicat în iulie 2014 de Le Figaro la rubrica știință & mediu spune că o mai bună cunoa;tere a geologiei ar putea duce la scăderea numărului de cutremure legate în special de exploatările de gaze de șist.

O creștere semnificativă a numărului de cutremure a fost înregistrată anul trecut în Oklahoma-SUA. Această frecvență fără precedent a mișcărilor seismice a fost legată de stocarea subterană a apelor uzate. În acest stat din centru Statelor Unite , apa  fusese folosită pentru fracturarea hidraulică a rocilor pentru extragerea gazelor de șist . Această problemă a cutremurelor provocate de activitatea umană a fost întâlnită și ca efect al altor industrii, cum ar fi geotermia, care de asemenea injectează și stochează apă în rezervoare subterane.

Numărul de cutremure din statul Oklahoma a fost de 40 de ori mai mare în perioada 2008-2013 decât cel înregistrat între 1975 și 2007, spune Katie Keranen, principalul autor al articolului publicat pe această temă în revista Science pe 3 iulie 2014. Katie Keranen este profesor de geofizică la universitatea Cornell din New York.

În Oklahoma, volumele de apă uzată stocate în subsol (prin intermediul puțurilor de injecție) s-a dublat între 2004 și 2008, din pricina dezvoltării exploatărilor de gaze de șist. Creșterea numărului de cutremure ar fi legată în special de patru dintre cele 9000 de puțuri de injecție a apelor uzate din zonă și care se întind pe 2000 km2. Aceste 4 puțuri principale ar fi contribuit la apariția a 20% dintre cutremurele din centrul Statelor Unite din ultimii ani - estimează autorii în revista Science.

Pentru a putea incrimina în mod aproape sigur volumele de apă uzată injectate în adâncime, cercetătorii au folosit modele matematice asupra migrației fluidelor. După François Cornet, cercetător la Școala și observatorul științelor pământului la universitatea din Strasbourg, «acest mecanism este bine descris încă de la începutul anilor 1960. 
Apa injectată în subsol poate modifica echilibrul forțelor care se aplică asupra rocilor și poate permite eliberarea de "stres de forfecare" prin alunecarea straturilor de teren, care, dacă se petrec rapid, dau naștere la mici mișcări seismice».

Apa face să se zguduie orașul Basel din Elveția

Injectarea de apă , care mai e folosită și pentru geotermie, pentru a se menține presiunea în rezervorul cu apă caldă a făcut astfel să se zguduie și orașul Basel din Elveția la începutul anilor 2000. Locuitorii au fost surprinși de cutremure cu magnitudini 3,4. Expertul adaugă: «nefiind obișnuii cu astfel de mișcări seismice, populația locală a reacționat negativ. În schimb, populația care trăiește în preajma sitului geotermic al Geyserilor din California , unde exploatarea generează mai multe seisme cu magnitudinea 4 pe an nu a avut reacții ». (Este o regiune cu activitate seismică recunoscută și cutremurele au fost puse pe seama faimoasei falii din California. Clădirile sunt astfel configurate pentru a rezista la cutremure).
O dificultate a cutremurelor provocate de activitățile umane provine din faptul că „anumiți industriași au o abordare mai degrabă experimentală decât științifică” apreciază cercetătorul francez. Adică, ei nu ar fi evaluat suficient permeabilitatea straturilor , numărul și  amplasamentul  de puțuri și nici volumul maxim de apă ce poate fi injectată , ori debitul admisibil pe fiecare puț.

Aceste îmbunătățiri ar fi necesare . Căci în Oklahoma cutremurele induse de activitățile umane au fost resimțite la peste 30 de kilometri distanță de punctul de plecare. 
Cercetătorii preconizează o ameliorare a practicilor industriașilor, o întărire a reglementărilor o supraveghere a presiunii pe suprafață , o rețea de captatori seismici în zona de stocare a apelor uzate și în fine accesul public la aceste măsurători.

Oamenii de știință federali ai USGS au arătat clar  legătura dintre industria petroliferă și cutremure.
USGS = United States Geological Survey (organismul de Geologie american)
Încă din  anul 2012, oficialii U.S. Geological Survey au spus că una dinte etapele procesului de fracturare hidraulică, eliminarea unor volume mari de apă sărată și cu conținut de chimicale prin injectare în pământ la mare adâncime a fost legată de creșterea masivă a activității seismice din Oklahoma. 

Între timp, oamenii de știință federali ai USGS au arătat clar evaluarea lor asupra legăturii dintre industria petroliferă și cutremure. „Această creștere a activității seismice , în special în centrul Statelor Unite nu este rezultatul unor procese naturale” se putea citi într-o declarație a USGlicată în ultima lună. „Injectarea în profunzime a apelor uzate este principala cauză a creșterii spectaculoase a seismelor detectate și a creșterii corespunzătoare a riscului seismic în centrul Statelor Unite.”

Indicele recentelor cutremure din Oklahoma este o netă abatere de la normă. Această situație a cunoscut un vârf de cutremure în 2014 care a situat statul pe primul loc în privința activității seismice, depășind California, care este o zonă situată pe o cunoscută falie generatoare de cutremure.

Societățile de asigurări se adaptează la cutremurele produse de fracturarea hidraulică

Circa 15 la sută dintre cei din Oklahoma au acum asigurare contra cutremurelor a spus Comisarul de asigurări din Oklahoma John Doak. 

Numărul asigurărilor a crescut cu aproximativ 2% în 2011 și depășește California, unde doar 10% dintre locuitori au o asigurare la cutremur.

Conform ziarului „Dallas Morning News” companiile de asigurări și-au mărit tarifele pe anul viitor , așteptând raportul USGS , în care se vor evidenția pe hartă zonele din vecinătatea puțurilor de foraj în care se prevede că se vor induce  cutremure . Primele de asigurare vor fi mai mari în numeroasele zone în care se exploatează gaze și petrol de șist.

În anul trecut, USGS a legat direct un cutremur cu magnitudinea 5,7 din Oklahoma de industria de fracturare intensivă din acest stat. 

 În Oklahoma au ajuns să fie semnalate și 11 cutremure pe zi

„Observația că un cutremur indus de om poate declanșa o cascadă de cutremure, inclusiv implicații importante legate de injectarea de ape uzate”  a explicat seismologul Elisabeth Cochran, de la USGS.

Numeroase  cutremure au lovit zona Dallas în ultimii 6 ani iar oamenii de știință au demonstrat că operațiunile de fracturare hidraulică de pe terenuri învecinate erau cauza acestora.

Frecvența și intensitatea activității seismice au crescut în toată regiunea centrală a Statelor Unite , în statele Arkansas și Coorado. Ohio și Texas și se consideră că fenomenul a fost cauzat de fracturarea hidraulică. US Geological Survey consideră că sunt necesare mai multe studii în acest sens și că micile cutremure nu ar fi provocate de fracturarea hidraulică, dar că această tehnologie este vinovată pentru amploarea celor mai mari cutremure.

 În Oklahoma cele mai mari cutremure de pământ s-au produs în vecinătatea puțurilor de injecție. (Business Week - planetpost)

Soferii de taxi va pacalesc sa nu purtati centura

Nu știu de ce, dar în 50% dintre cazurile în care iau un taxi și vreau să-mi pun centura, șoferul îmi spune să nu o pun, pentru că „nu trebuie”.
Vorbesc despre cazurile în care stau pe locul de lângă șofer, pentru la pe locurile din spate de cele mai multe ori nici nu există centuri de siguranță, în taxiurile de la noi.

Am mai întâlnit și situația în care, dacă pasagerul de pe scaunul din față insista totuși să-și pună centura, șoferul de taxi îi spune să-și pună centura doar de formă, fără să o cupleze. 

Cum pasagerii nu au întotdeauna carnet de conducere auto și e posibil să nu cunoască prevederile Codului Rutier, aceste sfaturi, venite din partea unui șofer profesionist, sunt de obicei urmate de către pasageri.

Și totuși, șoferii de taxi nu au dreptate, ba chiar contravin Codului Rutier procedând astfel.

Din 28 septembrie, conform OG nr. 21/2014, șoferii sunt obligați  să-și anunte toți pasagerii cu privire la obligația legală de a purta centura de siguranță în timpul circulației pe drumurile publice, pe toate locurile dotate din fabricare cu centuri de siguranță .

Iar copiii ce au mai puțin de 3 ani nu vor putea fi duși în taxi pe scaunul din față. Copiii sub 12 ani și cu înălțimea mai mică de 1,50m vor trebui să poarte centuri adaptate staturii lor.

(În autoturismul propriu copiii sub 3 ani trebuie să fie transportați în scaunul special pentru copii).

Șoferii de taxi sunt exceptați, într-adevăr, de la obligația de a purta centura de siguranță în timpul circulației, pentru că au fost numeroase cazuri în care pasagerii erau răufăcători care l-au atacat pe șoferul de taxi pentru a-l jefui, așa că el trebuie să se poată apăra. 
Dar numai ei sunt exceptați, nu și pasagerii!

Legea prevede că În timpul deplasării pe drumurile publice, șoferul și pasagerii unui autoturism sunt obligați să poarte centura sau dispozitivele de siguranță omologate. În caz contrar, ei riscă să primească o amendă din clasa I de sancțiuni (2 – 3 puncte-amendă), cuprinsă între 134 si 201 de lei. La aceasta sumă de bani se adaugă și 2 puncte de penalizare.

Prin urmare, urmând „sfatul binevoitor” al șoferului de taxi și nepurtând centura de siguranță riscați să fiți amendat cu 134-201 lei. Face?
Există și unele excepții:

Iată categoriile de persoane care nu sunt obligate să poarte centura de siguranță:

• conducatorii auto care staționează;
• conducatorii auto care execută manevra de mers înapoi;
• femeile în stare vizibilă de graviditate;
• conducătorii de autoturisme care execută servicii de transport public de persoane, în regim de taxi, când transportă pasageri;
• instructorii auto, pe timpul pregătirii practice a persoanelor care învață să conducă un autovehicul pe drumurile publice;
• examinatorul din cadrul autorității competente în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere;
• persoanele care au certificat medical în care să fie menționată afecțiunea care contraindică purtarea centurii de siguranță (caz în care trebuie să aibă asupra lor certificatul și durata de valabilitate a acestuia)

Afecțiunile medicale pentru care se acordă scutire de la portul centurii de siguranță sunt prevazute in Ordinul MS nr. 1246/2011 privind aprobarea Listei bolilor pentru care se exceptează de la portul centurii de siguranță ocupanții unui autovehicul cu o capacitate mai mică de 3,5 tone și a formularului Certificatului medical de scutire pe motiv medical grav.

Astfel, potrivit acestui act normativ, 

afecțiunile care contraindică purtarea centurii de siguranță sunt:

• sindroame hemoragipare;
• sindroame tumorale abdominale (splenomegalie, organomegalie, adenopatii masive);
• leucemii acute și cronice;
• mielom multiplu;
• limfoame maligne;
• ciroza hepatică și cancerul hepatic cu ascită voluminoasă;
• status post toracotomie și sternotomie pentru diferite operatții toracice, 3 luni postoperator;
• by-pass extraanatomic axilo-femural;
• pace-maker cardiac recent montat;
• afecțiuni acute ale sânului;
• obezitate care împiedică închiderea centurii de siguranță.

Certificatul medical de scutire pe motiv medical grav se eliberează intr-un singur exemplar, la cerere, de către medicii din orice unitate sanitară în evidența căreia se află persoana care solicită acest act.

O femeie a nascut copilul fiului ei

Tată și frate în același timp

Situația din familia unui homosexual a pus în încurcătură autorităție din Marea Britanie.
Un tânăr homosexual englez, Kyle Casson,  a devenit tată prin fecundarea „in vitro” cu propriii săi spermatozoizi a unui ovul provenit de la o donatoare (nu se cunosc împrejurările donării).
Ovulul astfel fecundat a fost impplantat în uterul mamei tînărului respectiv. Aceasta a dus sarcina la termen și a născut prin cezariană.

Miles fiul lui Kyle Casson – Captură de ecran Dailymail

Au fost evitate în acest fel complicațiile legate de adopție.(pentru că o lege împiedică un părinte singur ce a recurs la o mamă purtătoare să crească un copil în Marea Britanie)  În plus, tânărul prefera să aibă propriul său copil și nu unul adoptat. Iar o mamă purtătoare străină ar fi putut face probleme dorind să păstreze copilul, pentru că din punct de vedere legal ea este mama copilului .

Timp de opt luni, administrația britanică l-a considerat pe Kyle ca fiind atât tatăl cât și fratele bebelușului născut în aceste condiții. Recent justiția britanică a acceptat adoptarea bebelușului de către Kyle. Copilul va fi considerat ca avându-l pe Kyle drept tată iar mama - necunoscută.
Mama lui Kyke, ce era considerată înainte mama bebelușului, va fi considerată bunica acestuia, după decizia justiției.
Situația a iscat polemici în Marea Britanie, iar tatăl se apără astfel:
”Știu că unele persoane sunt împotriva a ceea ce am făcut, dar eu cred că atâta timp cât pot să asiguri un acoperiș, nu văd de ce s-ar nega dreptul unora de a avea un copil (...) Mă doare undeva de ce cred acești oameni. El e îngrijit. E iubit. Eu am plătit totul. ” a declarat Kyle unui tabloid englez.

 Din filmulețul postat de Kyle Casson pe you tube

Kyle își va relua în curând lucrul la un supermarchet local, iar mama-bunică va deveni și bona copilului........

De menționat că la fiecare fecundare „In vitro” a femeilor care au dificultăți să rămână însărcinate, organismele acestora sunt puternic stimulate hormonal ca să producă un mare număr de ovule în același timp (15-17 în loc de unul, maxim două).  Ele sunt extrase de medic , iar douâ-trei sau mai multe dintre ele, fecundate „in vitro” sunt reimplantate femeii care dorește să devină mamă. La un moment dat, se face un avort selectiv pentru  reducerea numărului de embrioni aflați în uter  Prin urmare unii dintre frații embrionului ales vor fi uciși în uter în prezența acestuia.
Ce se întâmplă cu celelalte ovule, ce nu au fost implantate, rămâne uneori neclar...

Foto Le Monde2 din 19 iunie 2009 (S. Clair)

Mame purtătoare

O mamă purtătoare (mamă surogat, mamă de împrumut) este o femeie care acceptă în urma unui acord să rămână însărcinată cu obiectivul de a da naștere unui copil care va fi crescut de o altă familie sau persoană ca fiu propriu.

Legislația asura „mamelor purtătoare” diferă în U.E.  În Marea Britanie sistemul este permis de relativ puțină vreme, dar în Italia de pildă este interzis.

Legea italiană prevede că femeia care a născut copilul este mama acestuia  și există o interdicție de gestație pentru altcineva. A fost chiar un caz în care un cuplu de italieni ce nu reușea să aibă copii a recurs la o „mamă purtătoare” din Ucraina , plătindu-i acesteia 25000 de euro, însă tribunalul italian nu a permis ca „părinții” italieni să adopte copilul născut de ucraineancă, ci a decis ca acesta să fie dat spre adopție altei familii. Femeia ce a născut copilul a refuzat să-i fie trecut numele pe certificatul de naștere al copilului. Cuplul de italieni a încercat să declare pe numele lor copilul la biroul de stare civilă , dar frauda a fost descoperită și cei doi au fost inculpați.  Ucraineanca „a dispărut în natură” - după cum se exprimă oresa.
În Franța sistemul „mamelor purtătoare” este interzis, dar în cazul în care copilul se naște în străinătate dintr-un astfel de contract , copilul poate dobândi naționalitatea franceză., copilul putând fi adoptat de către soțul (soția) părintelui legal. În Franța, „faptul de a se interpune” pentru recurgerea la practica „mamei purtătoare” este pasibil de un an închisoare și 15000 de euro amendă.  Amenda se dublează dacă fapta a fost făcută pentru bani.

„Mamele purtătoare” sunt admise de legislațiile din Marea Britanie, SUA, Grecia și Israel, dar sunt interzise în numeroase alte țări , din considerentul că e vorba despre comercializarea corpului cuiva și există riscul aservirii unei persoane în profitul alteia . 

În România „mamele purtătoare” există, dar nu există o legislație clară. .
Mamele-surogat semnează un act notarial prin care se angajează ca după naștere să renunțe la copil în favoarea părinților biologici, fără a primi nici o recompensă materială.  În document se stipulează intercdicția ca mama-surogat să recurgă la un avort (dacă se răsgândește între timp) , ceea ce înseamnă că ea își pierde dreptul de a decide asupra propriului corp.
Se încalcă astfel un drept fundamental al omului.
Avortul este permis doar dacă medicul constată o interdicție medicală. Traficul de ovule este pedepsit de lege.
În privința inseminării „In vitro”, femeile singure și cuplurile de homosexuali nu pot beneficia (pentru moment) de această procedură, la noi în țară.

Lumini stranii asociate cu cutremure

Fenomene luminoase atmosferice sunt uneori asociate cutremurelor de pământ.

Conform unui articol din Le Figaro, Cercetători canadieni și americani au publicat în Seismological Research Letters un articol în care arată  în ce condiții seismele ar putea produce luminozitate atmosferică.
Benzi și coloane luminoase ce ies din pământ
Luminile pot fi emise înainte, în timpul sau după mișcările seismice și pot lua forme destul de variate. Robert Thériault, geolog la Ministerul resurselor naturale din Québec și primul autor al studiului spune că manifestările luminoase pot fi clasificate în patru categorii :

•  sfere luminoase statice sau în mișcare pe cer
• luminozități atmosferice-fulgere scurte și rapide și de asemenea lumini vizibile la mai mulți kilometri
• un soi de flăcări ce ies din pământ, dar care nu sunt arderi, căci nu emit căldură
• benzi sau coloane luminoase ce ies din pământ

Explicația lor ar fi aceea că eliberarea brutală de sarcini electrice provocată de alunecarea rocilor cristaline ar urca la suprafață ionizând aerul atmosferic , oarecum asemănător cu o lampă fluorescentă.Fenomenul a fost verificat în laborator, la scară redusă.

Luminile asociate cu seismele se produc în 97% din cazuri deasupra faliilor verticale din crusta continentală.
Cercetătorii speră că acest fenomen , destul de rar totuși, (apărând la mai puțin de 10% dintre cutremurele din lume) va fi mai bine studiat.

Cineva s-a salvat fiind avertizat de luminozitatea stranie
Cunoașterea acestui tip de neobișnuit de luminozitate i-a salvat în orice caz viața unui italian ce locuia în Aquila, relatează Robert Thériault. 
În anul 2009, italianul respectiv a observat de la fereastra casei lui un fel de flăcărui ieșind din sol, pe străzile orașului. El a reacționat imediat, ieșind cu ai săi din casă și punându-se la adăpost, cu două ore înainte ca un cutremur majos să radă aproape în totalitate vechiul oraș, cu numeroase clădiri medievale.

Cutremurul ce a produs 308 de morți și distrugerea sau deteriorarea a 10000 de clădiri a avut magnitudinea între 5,8 și 6,7 și a avut loc la ora 2:32 noaptea. A fost de mică adâncime (10km) și a fost urmat de numeroase alte mișcări seismice . 25000 de persoane au rămas fără adăpost și au părăsit regiunea a doua zi. Liniile telefonice au fost tăiate.

Urmări judiciare
În anul 2012 cei șapte oameni de știință ce erau membri ai comisiei italiene „Mari riscuri” la data producerii acestui cutremur au fost condamnați de tribunalul orașului Aquila la 6 ani de închisoare pentru „omor prin imprudență”. Oamenii de știință au fost achitați în anul 2014 de curtea de Apel din Aquila, menținându-se totuși pedeapsa de doi ani de închisoare pentru reprezentantul protecției civile.

Cum a fost la cutremurul de pe 4 Martie 1977

Supraviețuitorii din clădirile prăbușite la cutremurul din 1977

La cutremurul din 1977 au avut de suferit în București mai ales clădirile vechi, antebelice, la care proprietarii făcuseră tot felul de modificări care afectaseră structura de reziztență.

Au fost însă și trei clădiri construite în perioada „socialistă”care s-au prăbușit (celelalte au avut de suferit în general avarii mai mari sau mai mici, dar au rămas în picioare).
Cele trei clădiri prăbușite au fost: blocul OD16 din Militari, un tronson de bloc de la intersecția străzilor Ștefan cel Mare și Lizeanu și Centrul de Calcul ce fusese construit lângă Palatul CFR de la Gara de Nord (acesta fusese construit la insistențele arhitectului cu planșee tip „dală groasă”, fără grinzi, dar inginerul nu calculase corect efectele unui cutremur ieșit din comun - clădirea  actuală  a fost reconstruită cu o altă soluție de rezistență). Din fericire, la ora aceea nu erau salariați în clădirea Centrului de Calcul.

În cazul blocului cu 11 etaje OD16 din Militari (de pe bulevardul numit acum Iuliu Maniu) au fost constatate la anchetă grave nereguli produse la construire: betoane turnate peste gunoaie, chiar și peste o cizmă, nereguli la fundație și lipsuri  de materiale în elementele de structură, ceea ce compromisese construcția.
De fapt doar un tronson s-a prăbușit (scara C), unde se făcuseră mârșăviile la construire. În fundațiile blocului s-a găsit fierul care trebuia să fie montat ca armătură la stâlpii și la grinzile blocului. Deci ei nu furaseră materialele, (că pe timpul acela exista o lege de control a averilor, adică averile nejustificate erau confiscate) dar le trântiseră aiurea ca să „economisească” manopera!

Unii locatari au putut supraviețui din acest bloc!
Credeți că cineva care s-ar fi aflat în acest bloc la etajul 8 ar fi putut scăpa cu viață după această prăbușire?
Și totuși.
Am aflat cum a relatat evenimentele o fostă locatară de la etajul 8 al blocului.
Când a început cutremurul, fiecare dintre membrii familiei (ea, soțul și copilul de un an) era în altă cameră din apartament. Primul gând al mamei a fost să ajungă în camera copilului, dar ușa nu se mai deschidea! Golul ușii era deformat de balansarea blocului. A ridicat atunci un scaun, să spargă gemulețul ce exista între camera de zi și camera copilului, ca să intre pe acolo, dar nu a mai apucat  să spargă geamul. Și-a pierdut cunoștința.  S-a trezit lungită în stradă, unde venise deja o echipă de salvare să o ajute - pentru că avea laba unui picior zdrobită. În rest, era neatinsă. Aterizase pe trotuar pe plăcile prefabricate din beton care se prăbușiseră ca niște cărți de joc. .
Aflată pe targă, a început să strige: „copilul, copilul!”.  Unul dintre salvatori a spus: „era un copil pe aicea, care mergea de-a bușilea!” . Era copilul ei, care scăpase nevătămat! A aflat apoi că și soțul ei scăpase , doar cu o lovitură la cap, dar care nu a avut urmări! Ceilalți locatari muriseră!

Supraviețuitorii își pierduseră tot avutul, dar erau fericiți că supraviețuiseră! (Au urmat operații chinuitoare, dar s-au terminat cu bine.

După 4 zile,  autoritățile anunțau:

„Cetăţenii care au locuit în blocurile prăbuşite vor primi imediat locuinţe în blocuri noi. Persoanele spitalizate vor putea, de asemenea, la părăsirea unităţilor sanitare, să se mute în noile locuinţe puse la dispoziţie de stat. Toţi cetăţenii ale căror locuinţe au fost nimicite şi cărora cataclismul le-a distrus avutul vor primi noile apartamente, dotate gratuit, de către stat, cu tot mobilierul necesar, inclusiv cu aparate de radio şi televizoare”. 

Deși nu încheiaseră polițe de asigurare, au primit totul gratuit și în timp foarte scurt.
S-a finalizat în grabă un bloc nou lângă Obor (ce a fost vizitat chiar de Ceaușescu) iar pe 11 martie sinistrații au putut intra în noile lor apartamente (fiind vizitați apoi de Ceaușescu, ce a ținut să-i vadă în apartamentele dotate complet  și să-i întrebe dacă au primit toate cele necesare).. 

Sinistrații au fost invitați la un mare depozit de mobilă să-și aleagă mobila pentru noile apartamente , aragaz, frigider, aspirator, mașină de spălat, apoi  la magazine de confecții să-și aleagă un număr de haine minim necesare pentru fiecare anotimp (groase, subțiri), pantofi, lenjerie de corp, lenjerie de pat, pături, covoare, lustre, perdele, apoi și-au ales aparatele de radio și tv (dintre cele aflate curent în vânzare, desigur). Vase, veselă, fețe de masă, tacâmuri desigur.  Alții au găsit apartamentele gata dotate.

Traumele, desigur, nu puteau fi uitate.  Își pierduseră obiectele personale la care țineau: fotografii, mobila de la părinți și altele.  Dar aveau cele necesare traiului și puteau să-și continue viața normal.

Altă minune i-a salvat pe membrii unei familii cu doi copii ce erau la etajul 5 din blocul vechi cu 8 etaje ce s-a prăbușit pe strada Popa Rusu nr 11. Erau într-o cameră de pe colțul blocului: doamna pe un scaun, soțul într-un șezlong și copiii pe pat. Își amintește că au început cu toții să spună „Tatăl Nostru”. Au supraviețuit cu toții din blocul ce ajunsese un morman de moloz. Au fost scoși din dărâmături de echipa de salvare.  (Soțului însă i s-a amputat un picior).  A fost singura familie scoasă din dărâmăturile blocului cu toți cei 4 membri în viață. 

În rest, au scăpat cei care nu fuseseră acasă, sau care reușiseră să iasă repede afară. Au fost și unii scoși vii dar care au murit mai târziu.

Ei sunt convinși că au supraviețuit fiindcă s-au rugat. Doamna i-a spus lui Ceaușescu:
«Sunt fată de preot, tata e un preot de ţară şi faptul că noi trăim acum se datorează muncii lui, că-n viaţă a făcut două biserici şi doi copii. Şi dacă Dumnezeu ne-a dat nouă viaţă, asta e răsplata jertfei lui»

Altă supraviețuitoare locuia în blocul vechi cu 9 etaje de pe str. Tudor Arghezi nr. 1, care s-a distrus integral. Își dusese fata la o mătușă, în alt bloc, dar o puternică stare de neliniște a determinat-o să se ducă și ea acolo.  Când s-a întors acasă, blocul era o grămadă de moloz, din care încă se mai auzeau țipete. Din vreo 500 de locatari au supraviețuit doar 50.

Altă supraviețuitoare își amintește că ea și soțul ei au supraviețuit pentru că se duseseră la premiera unui film, la Sala Palatului. Blocul lor, de pe strada Sahia nr.1 a fost distrus, iar din peste 100 de locatari nu supraviețuiseră decât 5. Când a ieșit de la film, se trăgea deja cu gloanțe în hoții care se repeziseră să fure din magazine...

Alt supraviețuitor a reușit să iasă la timp din apartamentul la demisol în care locuia, iar în timp ce traversa a căzut blocul vechi de pe Popa Rusu nr.11.
A doua zi după cutremur, dimineața, șiruri lungi de oameni SE DUCEAU PE JOS LA SERVICIILE LOR. Nu circulau mijloacele de transport în comun, dar oamenii s-au dus pe jos fiecare la locul său de muncă, pentru că de acolo puteau să ajute, se puteau organiza. Unii sportivi au format echipe care au ajutat la degajarea supraviețuitorilor de sub dărâmături, proiectanții au început proiectele de consolidare pentru clădirile avariate.

Să comparăm aceste povestiri cu ceea ce ni se spune acum: să nu ne bazăm pe autorități, să facem depozite de apă, mâncare și haine, să încercăm noi să ne organizăm, cum știm, să nu ieșim din casă, dar dacă suntem afară să nu intrăm în casă fără acceptul autorităților (nu se spune care autorități și până când ar fi interdicția), să nu folosim telefoanele, dar să ne întâlnim cu familia în piețe dinainte stabilite, având actele, banii, medicamentele, mâncarea, apa, lanternele, trusa de prim ajutor, hainele groase , radiourile cu tranzistori și sacii de dormit la noi, (toate acestea fiind depozitate probabil în afara caselor pentru această situație) deplasându-ne departe de clădiri, dar fără să blocăm căile de acces. 

Închipuiți-vă cum ar decurge așa ceva: Unii oameni ar avea mici depozite în afara caselor (unde?)în care ar avea acest inventar de supraviețuire de care să se servească în cazul în care nu erau în casă și nu mai au voie să intre înăuntru. Alții nu vor avea așa ceva. Alții nu ar putea căra greutăți atât de mari. Am fost deja atenționați că după cutremur se vor petrece tâlhării și furturi, deci să ne luăm măsuri...desigur, neputând să ne bazăm pe autorități, ar trebui să ne luăm propriile măsuri de apărare - care? Reiese că vor fi bătălii stradale pentru puținele resurse aflate în posesia unora.)

Cei ce vor avea bagaje mari în spate și vor încerca să meargă pe carosabil (departe de case, nu?) printre mașini, în stare de șoc, până în cartierul în care locuiesc alți membri ai familiei (fără să aibă vești de la ei- căci nu vor folosi telefoane) vor fi în mare pericol.  Simularea care s-a făcut nu a prevăzut și aceste lucruri. 

Eu, una, vă mărturisesc că nu aș ști ce să fac, deși am citit toate materialele ce au fost difuzate pe această temă și am văzut „sfaturile prețioase” de la tv.