Directiva europeana privind publicitatea

Directiva 2005/29 privind practicile comerciale neloiale

Uniunea Europeană a emis în 2005 o directivă ce interzice practicile comerciale neloiale.

(Directiva 2005/29), legislațiile naționale urmînd a fi puse în acord cu aceasta.

O practică neloială este aceea care:

·         Este contrară cerințelor profesionale (comerciant necinstit)

·         E susceptibilă de a altera semnificativ comportamentul economic al consumatorului mediu în raport cu produsul.

Practici înșelătoare pentru a determina cumpărarea

E orba despre tuațiile în care vânzătorul transmite cumpărătorului informații false sau care induc pe cumpărător în eroare pentru a-l determina să cumpere produsul.

• Un exemplu ar fi provocarea confuziei între un produs și altul.
• Altă practică înșelătoare ar fi aceea prin care se fac omiteri intenționate a unor informații-de exemplu a prețului.

Directiva a indicat o listă neagră de procedee înșelătoare, dintre care ar fi:

• Ø  Să se facă publicitate pentru un produs foarte ieftin, dar a nu avea un stoc suficient din acel produs. (de exemplu afiș mare cu reduceri masive de preț la rețete, la o farmacie, fără a avea însă produsele cele mai căutate și pe cele mai scumpe)
• Ø  Să se declare că un produs nu va fi disponibil decât o perioadă limitată, când de fapt nu e cazul. (Vedem mereu la televizor reclame ce declară că „oferta e limitată” sau că putem beneficia de un anumit bonus dacă sunăm foarte repere după anunț, dar reclama respetivă se repetă de fapt perioade mari de timp..) .
• Ø  Să se furnizeze servicii după vânzare într-o altă limbă decât cea care a fost folosită pentru vânzarea produsului către consumator, fără a-l atenționa despre acest lucru.
• Ø  Să se declare că vânzătorul își încetează activitatea, dacă nu e adevărat. (Adică să declari că e vorba despre o lichidare de stoc ca urmare a încetării activității).
• Ø  Să fie incitați copiii să cumpere sau să-și convingă părinții să cumpere un produs la care se face reclamă. (Vă amintiți figurinele pe care ar trebui să le colecționeze copiii și care se găseau în cutii de detergenți, de exemplu).
• Ø  Să se afirme că produsele ar facilita câștigurile la jocuri de noroc
• Ø  Să se afirme în mod fals că produsul poate vindeca o boală, să remedieze o disfuncție sau o malformație.
• Ø  Să se afirme în mod fals că un produs similar costă mult mai mult pe piață .(Vă amintiți reclamele în care se afirmă că un asfel de produs costă pe piață o „mică avere?”)

Directiva europeană protejează în mod special pe consumatorii vulnerabili.

Anumite persoane sunt mai fragile din pricina unor infirmități fizice sau mentale, a vârstei sau a credulității lor. O persoană în vârstă poate fi mai ușor victima unor practici neloiale. Un copil e desigur mai credul.

Pentru a proteja pe consumatorii vulnerabili, directiva prevede ca, dacă practicile comerciale sunt susceptibile de a împinge să cumpere un grup clar identificabil de persoane foarte vulnerabile se va ține cont de slăbiciunea acestui grup pentru a evalua caracterul neloial a acetei practici. De exemplu, publicitatea pentru un produs ce ar putea vindeca reumatismul atinge în special persoanele vârstnice. (Vă sună cunoscut desigur, vedem mereu la tv ) 

Pentru a se determina dacă această publicitate e înșelătoare nu se va ține cont de comportamentul unui consumator mediu, ci de cel al consumatorilor vârstnici.

E citată ca exemplu publicitatea la brățări magnetice care ar ușura durerile .

Fiecare stat membru determină sancțiunile

Directiva lasă statelor membre dreptul de a determina sancțiunile aplicabile autorilor practicilor neloyale. Totuși se solicită un caracter efectiv, proporțional și descurajant pentru aceste practici.

Legislația belgiană, de pildă, prevede ca un consumator ce a fost victima unei practici neloiale să poată cere rambursarea sumelor pe care le-a plătit fără a fi obligat să restituie produsul sa serviciul primit.

La noi, însă, n-am auzit de așa ceva. De fapt, probabil că nu se ia nici o măsură împotriva acestor practici. 

Stabilirea dacă o practică comercială poate fi calificată ca neloială depinde deseori de aprecierea unui judecător. În caz de dubiu, se poate contacta CEC (Rețeaua de Centre europene ale consumatorilor). Se pot primi sfaturi și se poate găsi o soluție amiabilă, dacă vânzătorul e de bună credință.

Rețeaua de Centre europene ale consumatorilor cuprinde 29 de centre, cel puțin unul pentru fiecare dintre cele 27 de state membre ale UE plus Islanda și Norvegia. Ele lucrează împreună pentru a furniza consumatorilor informații asupra cumpărăturilor transfrontaliere și asistență în caz de litigii. 

În România: 

ROMANIA EUROPEAN CONSUMER CENTRE ROMANIA 

CENTRUL EUROPEAN AL CONSUMATORILOR ROMANIA 

Director: Razvan Resmerita 

Bd. Nicolae Balcescu nr. 32-34, etaj 4, cam. 16 Sector 1, Bucharest, RO-010055 

℡ + 40/ 21 3157149 + 40/ 21 3157149 + 40/ 21 3110242 

Directiva sancționează și practicile comerciale agresive.

Hărțuirea consumatorului (prin telefoane repetate de exemplu) sau constrângerea (condiționarea în orice fel) . (Știți desigur de câte ori ați fost sunat pe telefonul fix ca să fiți chemați la „evaluarea sănătății” -adică la o prezentare de produse? Ori ca să vi se dea carduri de credit de către bănci? )

E semnalată și înșelătoria cu cartonașul de răzuit. Adică promisiunea de a câștiga un premiu sau chiar afirmația că s-a câștigat deja premiul, când de fapt e vorba doar depre o presiune de a cumpăra niște produse. (Vă sună cunoscut? La noi e ceva curent! Am primit chiar astfel de cartonașe cu promisiuni de premii chiar în plicurile cu facturile unor furnizori de servicii de telefonie!)

Deciziie comerciale ale consumatorilor trebuie să fie libere. Ele nu pot fi luate ca urmare a utilizării unei hărțuiri, constrângeri sau influiențe nejustificate.
Se ia în considerare și durata publicității - care ajunge să fie obsesivă dacă se repetă nejustificat de mut.
Aici putem aminti că în cadrul Societății elvețiene de televiziune și radiodifuziune, de pildă, durata publicității nu poate depăși 8% din timpul de difuzare. La alte societăți de radio și de televiziune, durata publicității nu poate depăși 15% din timpul de difuzare zilnic. La noi, am aflat că un post de televiziune a fost amendat pentru că a depășit procentul de 24% din timpul de difuzare, cu reclame!
S-a ajuns deci ca aproape un sfert din timpul de emisie al televiziunilor să fie ocupat cu reclame, care au și sonorul mai tare decât al emisiunii obișnuite, ca să te oblige probabil să pui mâna pe telecomandă. (Ăsta e un lucru bun până la urmă pentru că dacă tot am pus mâna pe telecomandă, schimb postul - și fac asta până ce găsesc un post tv care nu e pe reclame, chiar cu riscul de a nu mai reveni la emisiunea respectivă, pentru că oricum nu pot vedea a milioana oară aceleași tigăi, cuțite și absorbante. Ați văzut desigur că posturile tv își sincronizează perioadele de reclame tocmai ca să nu schimbăm postul în acel timp, dar nu pot face asta și cu posturile străine , și iată cum crește audiența posturilor de documentare pe diferite teme  sau de filme non-stop)

Intrare în vigoare	Termen de transpunere în legislaţia statelor membre
Directiva2005/29/CE	12.6.2005

Vi se pare că ar fi  intrat în vigoare la noi?

persoana a doua singular, plural

Dumneavoastră sau tu?