Alimentaţie publică fără toalete!

Terase, bufete, restaurante unde clienţii nu au toaleta

Deşi există reglementări precise în domeniu şi fiecare unitate de alimentaţie publică trebuie să aibă un aviz sanitar pentru a funcţiona în legalitate, iată că aceste reglementări nu sunt, în fapt, respectate.
Pe de altă parte, puţinele toalete publice existente anterior în Bucureşti au fost închise sau au primit altă destinaţie.

În 1960 existau toalete publice subterane, semnalate la suprafaţă printr-un portic.
Acum, acestea au dispărut, fără a fi înlocuite cu nimic! 

Când se vorbeşte despre lipsa (evidentă) de dotări sanitare accesibile turiştilor şi în general cetăţenilor care nu sunt aproape de locuinţă sau de birou, se propune ca soluţie amplasarea de cabine portabile, "ecologice". Este evident, însă, că acest tip de cabine nu poate înlocui toaletele civilizate pe care te aştepţi să le găseşti într-o capitală - şi în general, într-un oraş civilizat.
O toaletă nu este doar un spațiu inchis, unde îţi faci nevoile. (Termenul de w.c. este gresit in cazul closetelor uscate, fie ele și "ecologice", pentru ca lipsește apa! La fel este gresit sa numim aceste cabine: "toalete", de vreme ce nu pot servi și scopului de a ne aranja toaleta si de a ne spala.)
 O toaleta este şi un spaţiu în care te poţi spăla pe mâini, îţi poţi aranja puţin ţinuta, unde poţi schimba scutecul bebeluşului.
Primul reflex, când cauţi un astfel de spaţiu, este să cauţi un restaurant sau un bufet, unde ar trebui să fie obligatoriu aşa ceva.

Surpriză: ţi se răspunde, deseori că....nu există toaletă pentru clienţi!
Există, în primul rând, sumedenia de cafenele , "bufete", mici restaurante care au fost amenajate te miri unde, pe la parterele unor blocuri (în spaţii ce nu au fost destinate acelui scop) , unele cu extindere pe trotuare. Acolo poţi mânca, poţi bea, dar ...nu te poţi spăla pe mâini şi nu poţi merge la toaletă, pentru că nu ai unde. Cum au primit toate acestea autorizaţii de funcţionare? Le mai verifică, pe urmă, cineva?

Am intrat într-un restaurant deschis (pe atunci) de puţină vreme, într-un spaţiu de la parterul unui bloc, pe unul dintre bulevardele centrale.  M-am aşezat la masă, am comandat un fel de mâncare şi am întrebat unde e toaleta. Mi s-a răspuns că nu există toaletă. Cum adică nu aveţi toaletă - am spus eu - dar sunteţi obligaţi să aveţi! Dumneavoastră unde mergeţi la toaletă? Chelneriţa îmi spune că există o toaletă pentru personal, dar acolo clienţii nu au acces. Îi spun că trebuie să mă spăl neapărat pe mâini şi nu pot mânca altfel. Mi-a adus un şerveţel umed să mă şterg. Nu merge aşa - spun eu. Am fost la cimitir, am umblat cu pământ, trebuie să mă spăl cu săpun, nu să mă şterg cu un şerveţel. Cum mă ridicam de la masă să plec, chelneriţa mi-a permis totuşi, "în mod excepţional", să folosesc faimoasa lor toaletă. "Nu dăm voie, în general, ca să nu se murdărească"- explică ea cu seninătate.

În foarte multe cazuri, însă, dotările sanitare chiar lipsesc. Mesele ocupă trotuarul, preparatele sosesc dintr-o chicinetă aflată la parterul unui bloc, dotări sanitare nu există!

Să se fi schimbat legislaţia în materie?

O simplă căutare pe internet ne lămureşte că e încă în vigoare faimosul

 ORDIN Nr. 976 din 16 decembrie 1998 pentru aprobarea 

Normelor de igienă privind producţia, prelucrarea, depozitarea, păstrarea, transportul şi desfacerea alimentelor

de unde spicuiesc:
Art. 15

 (1) În toate unitățile alimentare trebuie să fie asigurată dotarea cu anexe social-sanitare corespunzătoare ca număr şi capacitate normativelor de proiectare şi protecţia muncii în vigoare.

Art. 28

Pentru asigurarea condiţiilor igienico-sanitare în vederea unei prelucrări şi preparări a alimentelor corespunzătoare, în funcţie de profilul lor, unităţile de alimentaţie publică sau colectivă vor avea din construcţie spaţiile necesare pentru circuitele funcţionale:

- sală de mese;

- spaţii de preparare a mâncărurilor;

- spaţii de păstrare a alimentelor;

- anexe social-sanitare.

Art. 34

(1) Anexele social-sanitare cuprind: camere-vestiar, cabine cu duşuri, grupuri sanitare (WC) şi chiuvete pentru personal şi separat pentru clienţi, birouri, boxe pentru reziduuri.

(2) Grupurile sanitare (WC) pentru personal şi cele pentru consumatori, în orice fel de unitate de alimentaţie publică sau colectivă, vor fi în permanenţă întreţinute în perfectă stare de funcţionare şi vor fi dotate cu hârtie igienică, săpun şi serveţele de hârtie la chiuvetă.

(3) În unităţile mici de alimentaţie publică cu pâna la 3 salariaţi, de tipul patiseriilor, barurilor de zi, iaurgeriilor, snack-barurilor, nu este necesar grup sanitar separat de cel al consumatorilor.

(Deci toaletă pentru consumatori trebuie să existe obligatoriu, dar ea va fi folosită în acest caz şi de către cei trei angajaţi).

CAPITOLUL 8: Dispoziţii finale

Prevederile prezentului ordin reprezintă cerinţele minime pentru asigurarea funcţionării unităţilor de producţie, depozitare, transport şi de comercializare a alimentelor.

Prin urmare, simpla respectare a dispoziţiilor legale privind alimentaţia publică şi obligarea (prin intermediul amenzilor)  comercianţilor de a avea dotări sanitare şi de a pune grupurile sanitare la dispoziţia celor care intră în respectivul local ar rezolva în bună parte această cumplită deficienţă pe care o au oraşele noastre, începând cu Capitala.

Când vom vedea că dispoziţiile legale chiar se aplică?