Pasajul latin vandalizat

De Ziua Nationala, figurile stramosilor manjite

Era o realizare frumoasă asta, de a prezenta sugestiv imagini din istoria noastră în pasajul pietonal care face legătura dintre „kilometrul 0” al orașului București (piața Sfântu Gheorghe) și piațeta de la intrarea în vechiul centru comercial (Lipscani, Blănari, Șelari ), unde a fost reamplasată și „lupoaica”.
S-au mai plătit și o grămadă de bani (din banii noștri, desigur, adică din impozitele pe care le plătim la Primărie).

În paranteză fie spus, denumirea de „centrul vechi” dată acestei zone comerciale este improprie. Centrul unui oraș este acolo unde sunt clădirile lui reprezentative, nu acolo unde își au dughenele diferitele bresle de meseriași, care au dat și numele străzilor cu pricina. Dar asta e o altă discuție.

Oricum, era un pasaj civilizat, pe unde îți făcea plăcere să treci.
Era.
Pentru că acum, la trei ani de la darea în folosință, acest frumos pasaj a devenit o rușine.

Să ne amintim cum arăta pasajul în anul 2012. Basorelief din bronz cu înmpăratul Traian, unul dintre părinții națiunii noastre, flancat de scene de pe Columnă cu luptele dintre daci și romani. Iată în dreapta cum arată acum :  basorelieful mânjit cu vopsea, pereții mâzgăliți. Și figura lui Decebal a „beneficiat” de mâzgăleli
Iată cum arăta intrarea în pasaj la inaugurare	Și cum arată acum: cu litere lipsă, mâzgăleli peste tot	Panourile care mai sunt în pasaj au fost „conștiincios” murdărite
Locul pare a fi părăsit, lăsat în seama indivizilor dubioși care n-au altceva mai bun de făcut decât să distrugă	Mânjeli cu vopsea albă peste panourile pe care noi toți le-am plătit	Nu cumva să rămână vreo porțiune de perete curată. Printre firele electrice rămase fără corpuri de iluminat, inscripții dezordonate împestrițează locul.
Pavajul de bazalt e spart pe alocuri (a fost prost montat, cu goluri dedesupt) și a început să se desprindă
	Murdăria domnește peste tot	Dacă nimeni nu golește coșurile de gunoi, jardinierele au devenit și ele depozite de murdării
	Și, ca să nu uităm, iată cum arăta la început interiorul pasajului cu pricina. Bun, am înțeles că basoreliefurile de ipsos au fost scoase ca să fie turnate în bronz , dar ar trebui să se pună o plăcută care să anunțe acest lucru și mai ales data la care vor fi montate noile basoreliefuri. Dar, cu corpurile de iluminat ce s-a întâmplat?? Le toarnă cineva și pe ele în bronz? De ce a rămas pasajul în beznă?

 Am înțeles că panourile de ipsos au fost scoase pentru a fi turnate în bronz. Bine, bine, dar ar fi putut să fie scoase și înlocuite pe rând, astfel încât să nu ne trezim în fața unor pereți „ornați” doar cu fire electrice care nu duc nicăieri, cu un pasaj neluminat, care să devină adăpost pentru persoane dubioase. S-ar fi putut monta măcar provizoriu niște corpuri de iluminat până la refvenirea basoreliefurilor.

Iar revenirea basoreliefurilor nu ar fi trebuit să dureze „ o vecie”, ca pasajul să nu devină un maidan subteran.

Mai este și un alt motiv de îngrijorare: pavajul de bazalt care a fost montat la ieșirea spre stația de tramvai a început să se desfacă . În acest stadiu, reparația nu ar fi foarte dificilă, dar dacă trece iarna peste porținile deteriorate, pavajul se va strica și mai mult.

Pe de altă parte, vandalizarea nu este totuși de scuzat. Indivizii aceștia care se complac doar în murdărie ar trebui să fie puși la punct. Hai că se poate, dacă se vrea!

Dar murdărie nu este doar pe pereți, ci și pe jos. Ambalaje din plastic, pachete de țigări, mucuri de țigări , toate zac împrăștiate vădind că de multă vreme nu a mai făcut cineva curat pe acolo.

Măcar înainte de Ziua Națională s-ar fi putut face o minimă curățenie , mă gândesc.

Trebuie să o ducem undeva

Cine merge cu tramvaiul știe că , pe parcursul lungii călătorii desfășurate-ni se pare- cu încetinitorul, cam jumătate dintre călători vorbesc la telefon.

În definitiv, trebuie să faci ceva în acea jumătate de oră sau în acea oră pierdută pe drum.

De obicei rumoarea generală te împiedică să auzi ce vorbește fiecare, însă, dacă tramvaiul e mai puțin aglomerat, poți auzi fără să vrei conversații întregi , care să te facă să privești oarecum altfel persoana necunoscută de lângă tine.

Deunăzi, o femeie cochetă între două vârste desfășura un lung monolog la telefon. Interlocutoarea părea să asculte intervenind doar rareori, poate cu câte o întrebare scurtă.

Femeia vorbea suficient de tare ca să fie auzită de toți călătorii din tramvai, dar niu părea să fie preocupată de asta. Vorbea cu un anume patos, care atrăgea atenția.

„Nu știu ce să mă mai fac cu ea. Nu mai pot. Nici Gelu nu mai poate”. (Am schimbat prenumele soțului –n.n.).

„Se uită și el la mine, că era să mor , atunci, știi tu, și vede că nu mai pot.

Sora mea? A spus că sub nici o formă nu poate veni să vadă de ea noaptea. Dacă era pe picioare, era altceva, ar fi fost de acord să o ia la ea o săptămână. Dar așa?

Trebuie să o ducem undeva. Da. Așa a spus și Gelu. Dar e scump. Trebuie să dai o groază de bani.

Dar, cine o să aibă grijă de ea acolo? Că nu vede, nu aude... Cine o să-i pună ei aparatul auditiv?

Da, știu, așa e. Ne-a crescut copiii, a avut grijă și de Gelu...

S-a purtat foarte frumos cu el, a ținut la el.

Mi-a dat tot ce a avut....”

Tramvaiul a ajuns la capătul liniei.  

Mi-a venit ideia să întreb de ce nu vede bătrâna, dacă nu cumva are nevoie de o operație de cataractă.

Dar n-am avut prilejul. Femeia frumos coafată nu și-a încheiat convorbirea nici în timp ce cobora din tramvai.

Am plecat și eu, la treburile mele.

Ce ar mai fi fost de spus?

Teatrul Nottara in sala Omnia

Ce se întâmplă cu sala Omnia?

Sala Omnia e fosta sală de ședinte a CC al PCR.

După 1989, această sală a servit un timp pentru ședințele Senatului, dar a fost disponibilizată după instalarea ambelor camere parlamentare în Casa Poporului.
Sala a fost trecută în administrarea Ministerului Culturii și a beneficiat de fonduri (inclusiv de la Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei) pentru reabilitare și modernizare în vederea folosirii ca sala de spectacole. (Proiectul F/P 1572 din 2006) .
Sala a fost atribuită Teatrului de Operetă, care rămăsese fără sediu propriu după demolarea clădirii din piața Senatului (cum era denumirea dinainte de război) și funcționa provizoriu într-una dintre sălile Teatrului Național.
Dar acum, Opereta are un sediu nou consruit lângă clădirea Bibliotecii Naționale, clădire construită special în acest scop, cu peste 10 milioane de euro . Este un amplasament ce pare mai puțin atrăgător acum, pentru că spațiile înconjurătoare nu au fost suficient amenajate, dar există posibilitatea ca acest nou amplasament să devină un centru de interes artistic .
Clădirea cea nouă a Operetei are o suprafață de peste 6380m2, cu o sală cu 550 de locuri, cu o scenă de 14 x 20m. , e dotată cu sală de repetiții, cabine și -se spune-tot ce e necesar pentru buna organizare a spectacolelor, dispune și de parcare în apropiere..

(În paranteză fie spus, și clădirea Bibliotecii Naționale este în prezent mai mult un spațiu de expoziții și o bibliotecă de cartier, câtă vreme fondul enorm de cărți și de documente aflat în gestiunea Bibliotecii Naționale nu este disponibil și chiar nu se știe dacă mai există integral).

Bun, atunci sala Omnia a rămas disponibilă, nu? 
De ce nu ar fi folosită ea de Teatrul Nottara?
Ori, cumva, din 2007 și până acum nu s-au terminat faimoasele lucrări de amenajare?

Concert caritabil Angela Gheorghiu

Pentru victimele de la Colectiv

Așa cum a arătat în atâtea rânduri, marea noastră soprană Angela  Gheorghiu nu a încetat nici o clipă să simtă românește.
Ea a susținut la Ateneu un concert în memoria victimelor tragicului incendiu, dar și pentru ajutorarea celor afectați de această tragedie.
Corul și Orchestra Simfonică a Filarmonicii , sub conducerea dirijorului Tiberiu Soare, au participat de asemenea „pro bono” (adică fără a primi plată) la acest emoționant concert.
Sumele provenite din biletele cumpărate, dar și cele virate în conturile afișate pe postul tv care a transmis concertul vor fi destinate celor care încă suferă după incendiul din „clubul groazei”..
Frumoasă cum o știm, elegantă și înainte de toate într-o formă vocală perfectă, Angela Gheorghiu ne-a oferit interpretări de un mare rafinament și încărcate de emoție pieselor muzicale din concert, majoritatea fiind lucrări religioase renumite. Nu puteau lipsi nici ariile de operă, publicul ascultând cu entuziasm două dintre ariile celebre de Giacomo Puccini.
La concert au venit și nemângâiații părinți ai unei fete pe care Angela Gheorghiu încercase să o salveze ajutând la tratamentul costisitor, dar care din păcate părăsise această lume.
Și am văzut-o pe marea soprană arătându-și cu sinceritate emoția , cu simplitate dar și cu noblețe, fără a încerca „poze de divă” , ci transmițindu-și sentimentele prin arta sa.
Și înainte de Ziua Națională, ne-a oferit și o interpretare entuziastă și entuziasmantă a Imnului nostru.

Un concert minunat.
Și pentru că unele dintre piesele muzicale au fost mai puțin (unele chiar deloc) cântate la noi, mă gândesc că ar fi folositor să încerc a spune câte ceva despre ele.
1. 

Panis Angelicusn	de sfântul Tomas d’Áquino,  aranjament muzical César Franck
Panis angelicus fit panis hominum; Dat panis coelicus figuris terminum: O res mirabilis! manducat Dominum Pauper, servus, et humilis. Te trina Deitas unaque poscimus: Sic nos tu visita, sicut te colimus; Per tuas semitas duc nos quo tendimus, Ad lucem quam inhabitas. Amen.	Pâinea îngerilor Devine pâinea oamenilor. Pâinea cerurilor Sfârșește proorocirile. Ô minune! Mănâncă pe Domnul Sărmanul, servul și umilul Pe Tine, Întreite Dumnezeu. Într-Unul Te rugăm Vino la noi, Așa cum te slăvim Pe căile Tale condu-ne Unde ne dorim, La lumina în care Te afli. Amin.

 2. Ave Maria.  de Franz Schubeert
3. 

Ombra di nube	muzica de  Licinio Refice
Era il ciel un arco azzurro di fulgor;  Chiara luce si versava sul mio cuor.  Ombra di nube, non mi offuscare;  Della vita non velarmi la beltà.  Vola, o nube, vola via da me lontan;  Sia disperso questo mio tormento arcan.  Ancora luce, ancora azzurro!  Il sereno io vegga per l'eternità!	Era pe cer un arc albastru de fulger Lumină lină îmi curgea pe suflet Umbră de nor, nu mă mâhni; Splendoarea vieții nu-mi ascunde, Zboară, norule, departe de mine; Să se risipească frământarea-mi, Încă lumină, mai mult albastru! Senin să fiu pentru vecie!

4.

Ave  Verum Corpus	muzica de  Mozart
AVE VERUM CORPUS NATUM DE MARIA VIRGINE VE RE PASSUM IMMOLATUM IN CRUCE PRO HOMINE CUI USLATUS PERFORATUM FLUXIT AQUA ET SANGUINE EST O  NOBIS PRAEGUSTATUM MORTIS IN EXAMINE O IESU DULCIS O IESU PIE O IESU FILI MARIAE	Ave, corp adevărat născut de Fecioara Maria, Ce cu adevărat Ai suferit și  Ai fost jertfit pe cruce pentru om Din a cărui  coasta străpunsă a curs apă și sânge Ai gustat moartea pentru noi   O dulce Isus, bunule Isus, Isus fiul Mariei Cântat de cor

5.

Privegheați și vă rugați  - Gh. P. Brănești

6.

Iubi-te-voi, Doamne  - Evghenie Humulescu

Iubi-te-voi Doamne, de voia mea
Domnul este întărirea mea
Și scăparea mea și izbăvitorul meu
Domnul este întărirea mea și scăparea mea și izbăvitorul meu
De Tine simt  nevoia al inimii Stăpân
Cand valuri m-amenință cum singur să rămân?
Cum voi putea eu oare la țărmuri ca s-ajung
De nu-mi vei fi Tu sprijin pe drumul greu și lung?
În marea-mi slăbiciune Tu ești puterea mea,
Din Tine am viața și în Tine o voi avea
De Tine simt nevoie al vieții mele Domn,
De Tine soare dulce și scut mântuitor
Rămâi pe totdeauna, rămâi în viața mea
De Tine simt nevoie, deplin a Te vedea!.

7.

Tatăl Nostru -     muzică de Anton Pann

8.

Va Pensiero (corul robilor) din opera Nabucco de Giuseppe Verdi

9.

Vissi d'arte -arie din Tosca de Puccini

10.

O mio babbino caro -arie din Gianni Schicchi de Puccini

11.

Deșteaptă-te, române! 

Un conccert care ne-a mers la inimă tuturor

PS

Contul pentru donații în lei:

RON RO25BRDE445SV33742074450

Muzeu cu obiecte furate

Doar că acele obiecte nu au fost furate!

Ce se intampla cu muzeul Kalinderu

Un alt muzeu care a dispărut 

Ioan Kalinderu, fost perședinte al Academiei Române și mebru al Curții de Casație de la Haga  și-a lăsat prin testament uriașa sa avere (primită la rândul său prin testament de la familia Otteteleșanu) Academiei Române.
El a înființat de asemenea , în 1906, muzeul de artă „Kalinderu”, într-o clădire construită special în acest scop lângă locuința sa și care a fost de la început „destinat țărei”.
Muzeul
După moartea sa, în 1914, cum nu s-a găsit o prevedere în testament referitoare la muzeu, acesta „a făcut obiectul unei tranzacții între stat și moștenitori”(cum scria colecționarul Zambaccian).
Astfel că a luat ființă muzeul de stat „Ioan și dr. N. Kalinderu”, în care au fost expuse trei colecții de artă: cea a lui Ioan Kalinderu, cea a fratelui său, doctorul Nicolae Kalinderu și donația testamentară a lui Mihail Eustatiades.
Era cea mai bogată colecție de tablouri de Grigorescu (preferatul lui N. Kalinderu), dar erau de asemenea multe alte picturi, sculpturi și piese de valoare de artă populară, alături de unele copii reușite ale unor lucrări de artă celebre aflate în mari muzee ale lumii.Se găseau acolo și lucrări de artă medievală, artă tradițională românească lucrări de artă franceză, italiană, flamandă și germană.
Clădirea muzeului
Inițial clădirea făcea parte dintr-un ansamblu de patru imibile. Celelalte trei corpuri de clădire au fost afectate de bombardamentul din 1944 sau au fost demolate ulterior, rămânând în picioare doar construcția Muzeului. Clădirea era „plină vârf de artă-picturi , sculpturi” - după cum scria Alexandru Lepădatu.
Chiar fațada clădirii avea o serie de nișe în care se găseau sculpturi, era decorată cu  cornișe ,medalioane, console, denticuli și alte elemente arhitecturale decorative precum și cu elemente decorative din fier forjat. Finisajele erau prețioase (marmură, tencuială cu praf de piatră).
În interior era o impresionantă scară monumentală din marmură, ce pornea din holul de intrare bogat ornamentat cu coloane cu baze de alamă, și stucaturi, dar era și o scară secundară (de serviciu) ce dădea spre curte.. Plafoane aurite, grilaje din bronz  sculptat, candelabre, fresce , șeminee realizate artistic cu marmură , vitralii,  toate contribuiau la impresia de interioare luxoase demne de un muzeu
prestigios. Pe pereți puteau fi văzute picturi de mari dimensiuni, erau expuse statui și teracote.
Peste 30 de spații (luxoase) de expunere erau o valoare prin ele însele.

După război, clădirea a fost dată Institutului de Arte Plastice N Grigorescu. Clădirea alăturată servea ca ateliere pentru studenți, care intrau cu sfiiciune pe scara secundară păzită de o reproducere a unei statui celebre de Bernini (Apollo și Daphne). În casa scării, la etajul I erau înconjurați de „Cei 4 apostoli”, pictați în mărime naturală,
Șemineul monumental ornat cu o reproducere după sculpturi de Michelangelo era ceva ce contrasta puternic cu interioarele modeste  cu care erau obișnuiți cei mai mulți dintre studenți sau elevi.
Holul principal era folosit ca spațiu expozițional pentru lucrările studenților, care erau și oferite spre vânzare, la prețuri modice.
S-au făcut lucrări de consolidare a clădirii în 1986.

Dar iată că au venit „evenimentele din 1989”, iar muzeul Kalinderu intră în grija noilor diriguitori.
Muzeul trece din 2002 în administrația Muzeului Național de Artă Contemporană (instituție-fantomă după umila mea părere, pentru că nu am văzut în Capitală un muzeu de artă contemporană demn de acest nume). S-au făcut n 1990 noi proiecte de consolidare realizate de institutul Carpați  și proiect de reparație capitală întocmit de arhitecții Mircea Mihai și Corina Țuțuianu- în anul 2000.
În 2005, muzeul Kalinderu trece în subordinea Muzeului Național de Artă al României, urmând a se trece la consolidarea clădirii, pentru care se alocaseră 1 140 000 de euroîmprumutați de la Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei.În 2007 se mai dau încă 4 114 800 de lei , dar lucrările de consolidare au început (cică) abia în anul 2010.
Și acum?
Am dat ocol clădirii, dar nu am găsit nici o intrare utilizabilă (peste tot era închis cu uși fără clanță sau cu gard legat cu lacăte).
Clădirea pare părăsită, acoperită cu diferite graffiti-uri, despuiată de toate sculpturile și elementele decorative de altădată.
Ce se întâmplă în interior și unde sunt faimoasele colecții de artă?
Nimeni nu mai suflă nici o vorbă despre ele!

Dieta lui Djokovic

Regim fără gluten, dar cu multe legume

S-a vorbit mult despre faptul că Novak Djokovic (recentul câștigător al Turneului campionilor , jucătorul de tenis nr.1 mondial) are o intoleranță la gluten și de aceea a renunțat la vechile sale obiceiuri alimentare preferând o dietă fără gluten, fapt ce l-a ajutat la eliminarea problemelor respiratorii și abdominale pe care le avusese mai înainte.
Dar eliminarea glutenului nu e singurul lucru la care e atent Djokovic.

Așa cum a scris și în cartea lui „Serviciul câștigător”, el și-a schimbat în întregime stilul de viață
Sub îndrumarea doctorului Igor Cetojevic, el a eliminat din alimentație și  produsele lactate, dulciurile și cafeaua . În timpul competițiilor nu pune alcool în gură și a adoptat o nouă igienă de viață , ce include suficient somn, dar și meditație (rugăciune). 
El a încetat să vorbească doar de cariera lui de jucător de tenis, preocupându-se și de alte lucruri, cum ar fi ajutorarea semenilor sau donații pentru biserica sârbă.
În același timp, a încercat difeite alimente pentru a constata dacă îi convin , pentru a le include în meniu.

În urma asocierii succesului său sportiv cu alimentația fără gluten, Novak a devenit ambasadorul firmei franceze de alimente fără gluten Gerblé, sumele prevăzute în contract fiind confidențiale.

Dieta lui Novak Djokovic e bazată   pe legume, fasole, carne albă, pește, fructe, nuci, semințe , năut, linte și uleiuri sănătoase.
A eliminat total produsele cu gluten și produsele lactate și a redus mult dulciurile.
El cumpără alimente organice oriunde este posibil și gătește de multe ori singur.(pentru a-și aminti să nu ia mâncarea ca pe ceva de la sine înțeles), Djokovic mănâncă încet și deliberat.
Multe dintre mâncărurile de la mesele lui sunt după rețete făcute de Candice Kumai.


În 2012, după ce câștigase finala contra lui Nadal la Australian Open, și-a permis să mănânce un pătrățel mic de ciocolată. Nu mai gustase ciocolată de 18 luni.

Nu se uită la televizor în timp ce mănâncă și lasă la o parte telefonul și computerul.

E bine de știut însă că pâinea fără gluten se prepară cu ajutorul unor aditivi alimentari (gumă de guar și altele ) care să confere aluatului din făină de orez elasticitatea celui din grâu.

Dornici să obțină la rândul lor rezultate-minune pe terenul de tenis, Andy Murray și Jo-Wilfried Tsonga s-au convertit și ei la o dietă fără gluten. Nu se știe însă dacă ei au adoptat întregul stil de viață al lui Novak Djokovic. 

Iată cum decurge o zi din viața lui Novak Djokovic:
Seara s-a culcat între ora 23 și ora 24. Deci cam la aceeași oră. 
Scularea la 7 dimineața.
20 de minute de yoga sau tai chi, apoi micul dejun .
Urmează o oră și jumătate de antrenament cu partener de joc. În încheiere: stretching și masaj sportiv.
 La prânz evită ca de obicei zahărul, proteinele (în special din din carne roșie ) și carbohidrații nepotriviți.
Apoi: altă ședință de antrenament de o oră , folosind greutăți și benzi de rezistență. 
Apoi bea o băutură proteică.
În continuare: altă ședință de lovire cu racheta, timp de 90 de minute ,iar stretching , eventual alt masaj.

În meniul său intră bețișoare de legume, fasole, năut, linte, carne albă, pește, fructe, nuci și semințe, uleiuri sănătoase.. 
Iată un exemplu de dietă zilnică a campionului:

O zi la masă cu Novak Djokovic:

Mic dejun

• Se bea apă
• Două linguri cu miere
• Un bol cu musli (müesli ) energetic cu lapte de migdale sau de orez neîndulcit. Poate conține merișoare, stafide, semințe de dovleac sau de floarea soarelui, migdale. Poate să introducă în acel amestec și ovăz verde, afine. Sau un bol cu miere, unt de caju și fructe.  unt de caju
• Fruct

Eventual, în timpul dimineții (facultativ)

• Pâine fără gluten sau biscuiți cu avocado și cu ton.  

Dejun

• Salată de mesclun -amestec variabil de frunze de lăptucă, un soi de caprifoi, rucola, cicoare, andivă, radicchio, frunze de stejar, la care se poate adăuga păpădie, frunzulițe de spanac, iarbă grasă (folosită de daci sub numele de lax),plante aromatice, cu puțin ulei de măsline și usturoi.  
• Paste primavera fără gluten (inclusiv paste de orez) 
  Dovlecei, sparanghel, roșii uscate la soare, eventual brânză vegană.

Eventual –în timpul dupăamiezii

• Un măr cu unt de caju
• Pepene galben, pepene roșu.

Dîneu

• Salată César Kale (cu varză creață ,fenicul,  quinoa, muguri de pin) și dressing (eventual cu hamsii și sardine)
• Supă minestrone
• Somon (file) cu ierburi (eventual cu roșii prășite și marinată) 

E o dietă cu care se poate pierde din greutate

Meniul pentru altă zi:

Micul dejun: apă (la scularea din pat); două linguri de miere; banane cu unt de caju; fructe
Gustare în timpul dimineții: (dacă e necesar) : pâine prăjită (fără gluten) cu unt de migdale și miere.
Prânz: Salată de verdeață amestecată, salată picantă cu tăiței soba (soba fără gluten, ardei gras roșu, rucola, caju, frunze de busuioc, vinegretă picantă)
Gustare de la mijlocul dupăamiezii: bar cu fructe și nuci; fructe
Cina: Salată de ton nicoise (fasole verde, fasole cannellini, rucola, ton, ardei roșu, roșii și năut din conservă), supă de roșii, roșii prăjite.

Ziua a treia:

Micul dejun: apă la scularea din pat; două linguri de miere; ovăz fără gluten cu unt de caju și banane; fructe.
Gustarea la mijlocul dimineții: (dacă e necesar): hummus făcut în casă (cu năut și sos de soia fără gluten)  cu mere/crudități.
Prânz: Salată de verdeață amestecată, paste fără gluten cu pesto  (inclusiv paste de orez, nuci și frunze de busuioc). Înainte de fiecare masă, Novak Djokovic spune o rugăciune . Mănâncă având atenția îndreptată la mâncare. 
Gustare de la mijlocul după -amiezii: Avocado cu biscuiți fără gluten; fructe
Cina: Salată proaspătă de verdeață cu avocado și dressing făcut în casă; supă de morcovi și ghimbir; pui întreg prăjit cu lămâie. (De menționat că urmărește să fie un pui crescut în curte sau organic) 

Iată și o rețetă de supă minestrone:

Minestrone

Ingrediente
Nr. persoane : 8 

·         4 lingurite ulei de măsline

·         2 cepe mijlocii tocate

·         4 căței de usturoi tocați

·         2 morcovi  tăiați în două pe lungime, apoi tăiați în feliuțe transversale

·         1 cartof curățat de coajă și tăiat în cubulețe

·         1 dovlecel tăiat cubulețe

·         4 liguri de busuioc proaspăt , tocat, sau o linguriță de busuioc uscat

·         1 linguriță de oregano uscat

·         2 foi de dafin

·         700 g de roșii coapte, cojite, fără sâmburi și strivite

·         1 l de supă de pasăre făcută în casă

·         100 g de fasole verde tăiată în bucăți

·         120 g de paste scurte (scoiculițe sau altfel)

·         400 g de fasole boabe roșie sau albă, fiartă

·         40 g de parmezan proaspăt ras

·         3 lingură de pătrunjel tocat

·         Sare

---

Preparare

Metoda de preparare
Yimp de preparare : 20minute  ›  Fierbere : 50minute  ›  Va fi gata în :1oră10minute 

1. Într-o cratiță mare se încălzește uleiul un minut, se adaugă ceapa, isturoiul și le călim la foc mic 5 minute.
2. Se adaugă morcovii, cartoful, dovlecelul, busuiocul, oregano și foile de dafin și se călesc încă 5 minute, amestecând din timp în timp
3. Se încorporează roșiile , supa de pasăre, se dă în clocot și se lasă să fiarbă la foc mic, fără capac,  20 de minute.
4. Se adaugă fasolea verde , se pune capacul și se continuă fierberea circa 10 minute. Fasolea verde trebuie să nu se înmoaie prea tare. Se scot foile de dafin.
5. În timp ce fierbe supa, se fierb pastele «al dente», în apă clocotită ușor sărată; se scurg pastele și se adaugă în supă împreună cu fasolea boabe.
6. Se încălzește totul din nou, se sărează moderat dacă e nevoie și se servește presărând parmezan ras și pătrunjel în farfurii. 

Ce este intoleranța la gluten
Glutenul este un ansamblu de proteine ce se găsește în anumite cereale cum sunt grâul, dar și secara, orzul și chiar în porumb, orez și mei (în fiecare dintre acestea găsindu-se alte tipuri specifice de proteine). Dar cei cu intoleranță la gluten pot în general să mănânce porumb, orez , mei, hrișcă, quinoa. 
Glutenul dă elasticitate aluatului. Cei care au trăit în „vechiul regim” își amintesc de faptul că uneori se găsea în comerț o făină din care nu se putea prepara un aluat bun, ci rezulta doar o pastă lipicioasă și lipsită de elasticitate și care nu creștea cum trebuie cu drojdie. Explicația era că la export nu erau primite loturile de cereale (sau de făină ) cu conținut scăzut de gluten , dar se cultiva și grâu cu conținut scăzut de gluten pentru că dădea recolte foarte mari. Așa că acest tip de făină se comercializa în țară...doar că nu era agreat de gospodine.
Cercetătorii din agricultură au creat prin urmare soiuri de grâu cu un conținut  crescut de gluten, care dau o făină folosită pentru produse de panificație superioare (pufoase,crescute). S-a ajuns astfel la răspândirea soiurilor de grâu cu mare cantitate de gluten.
Unii oameni se nasc cu o intoleranță la gluten, numită boala celiacă. Aceste persoane nu pot digera glutenul, care le provoacă grave probleme de sănătate , ce se pot manifesta sub formă de oboseală cronică, tulburări gastro-intestinale, probleme articulare, neurologice sau dermatologice, stomatologice,   astfel încât sunt siliți să renunțe pentru totdeauna la acele alimente care conțin gluten, rezultând un regim hipocaloric  ce trebuie să fie supravegheat de medic pentru a nu se ajunge la grave carente de nutriție.
Sensibilitatea la gluten
Există și o sensibilitate la gluten,  diferită de boala celiacă și care ar afecta cam 6% din populația americană. Ea a fost pusă parțial pe seama unui efect nocebo (teama că un anume lucru le-ar putea dăuna, ceea ce are un efect psihologic ce se traduce în final și în plan fizic). Altă explicație ar fi prezența glucidelor care fermentează și care generează disconfort intestinal.

Ovăzul nu conține toate proteinele ce se găsesc în grâu, dar conține o proteină diferită, numită avenină. Avenina poate la rândul ei să fie toxică pentru mucoasa intestinală a persoanelor sensibile , dar unele varietăți de ovăz sunt inofensive și bune pentru o alimentație fără gluten, dar din pricină că făina de secară e procesată împreună cu făina de grâu ovăzul a fost clasificat de FAO ca având conținut de gluten.  În Scoția și în Irlanda însă , unde se cultivă mai puțin grâu, ovăzul este recomandată pentru alimentația fără gluten.
_________________________________________________________________________________

Update 12.01.2024

Între timp aflăm că Djokovic a renunțat și la carne și la produsele lactate, adoptând o dietă strict vegetariană, dar cu adaosuri proteicce.
Acum, dieta sa zilnică arată cam așa:
Dimineața: un pahar cu apă caldă cu puțină lămâie, pentru detoxifiere. Urmează o pauză pentru meditație.
Apoi, tot dimineața, Novak bea un smoothie verde, alcătuit din spanac, alge, fructe, semințe de chia și suplimente proteice (pudră de proteine organice și creatină.) O combinație pentru a avea energie și claritate mentală fără a fi îngreunat de digestie.
În privința meselor, acestea variază în fiecare zi, dar cuprind mereu alimente ușor de digerat, cum ar fi mere, babane și alte fructe,  de asemenea migdale,  nuci, curmale, unt de migdale, mușchi organic fără gluten, mâncate separat sau amestecate în diferite combinații, de cele mai multe ori cu adaos de miere de manuka provenind din Noua Zeelandă. O gustare obișnuită în timpul zilei e o felie de pâine fără gluten cu avocado pe deasupra. Sau măr cu unt de caju. În timpul meciurilor mănâncă banană sau curmale 
Pentru mesele principale are ca sursă de carbohidrați quinoa, orez sălbatic sau cartofi dulci .
În meniu figurează și paste fără gluten, (făcute din quinoa sau hrișcă)  cu legume. (dovlecei, sparanghel, roșii uscate la soare, 
Seara mănâncă cea mai mare cantitate de proteine - din tofu (într-o salată cu varză roșie și păstăi de mazăre , gogoșari și ceva nuci.
Novak Djokovic analizează cu atenție apa pe care o bea, băuturile cu vitamine folosite de sportivi și în general orice introduce în organism. 

De menționat că el a lansat propriul brand de băuturi nutritive SILA .
El a învestit și în firma Waterdrop, care a eliminat sticlele de plastic pentru băuturile pe care lee produce.(băuturi fără zahăr, nici cofeină, cu electroliți și nouă vitamine . Ambalajele folosite se dizolvă în apă   
Putem adăuga și programul obișnuit de antrenament al acestui mare sportiv.

.Luni: Condiționarea cardiovasculară și forța de bază. Asta înseamnă :

• exerciții cardio de dimineață
• 30 de minute de alergare ușoară
• 15 minute  antrenament cu intervale de înaltă intensitate- sprinturi pe terenul de tenis sau pe o bandă de alergare, sărituri cu ambele picioare odată peste garduri , flotări, răsuciri rusești (cu mâinile pe o minge mare medicinală și corpul întins sprijinit pe vârfurile picioarelor, ridică pe rând câte un picior- 3 seturi de 20 de repetări . Din planșăridică alternativ câte un braț ducându-l la spate. Alergări desculț pe iarbă, la deal. 

Marți: Antrenament de forță și agilitate. 

• Aruncări cu mingea medicinală- 3 seturi de 6-10 repetări
• Deadlift- tot atâtea
• Bench press: tot atâtea

După amiaza: agilitate și joc de picioare ;alergări înainte-înapoi 15-20 de minute, sărituri în lateral 

Miercuri: tenis pe teren, inclusiv tehnică și strategie,  două-trei ore.După amiază: yoga atârnat sau stretching, apoi 30 de minute înot sau bicicletă.

Joi:  Dimineața: cardio, apoi 45 de minute alergare ușoară. 15 minute sărituri cu două picioare pe treptele stadionului din două în două sau sprinturi. După amiaza, viteză și agilitate. Sprinturi și sărituri peste obstacole, în lateral , 3 seturi de 20 de repetări. 15-20 de minute . Stretching. Ca exercițiu cardio- cărarea în spate a antrenorului urcând scara stadionului. 

Vineri: antrenamente de forță și tenis. Tracțiuni 3 seturi de 12 repetări. Ridicări de greutăți: 3 seturi de 8-10 repetări. Aruncări laterale de minge medicinală- 3 seturi de 15 repetări. După amiază: tenis. Joc de picioare serviciu, voleuri. 

Sâmbătă: antrenament de tenis și rezistență.  

• Dimineața: tenis pe teren, cu concentrare pe situații de meci și strategie - 2-3 ore..
• După amiaza rezistență. Alergare pe bandă sau plimbare cu bicicleta (1-2 ore) 

Duminică: odihnă și recuperare. Întinderi, piscină, tehnici de relaxare.