Muzeu cu obiecte furate

Doar că acele obiecte nu au fost furate!



Am citit și am auzit cu toții în mass media  titlurile stupefiante cu referire la : „muzeul cu obiecte furate” . Doar că, în continuare, din relatarea faptelor reiese că într-adevăr cei care au adunat obiectele arheologice nu au respectat litera legii, dar de fapt nu au avut în intenție de a fura ceva și nici nu au făcut-o de vreme ce au predat obiectele găsite la muzeul local.
Poate că ei nu cunoșteau legislația, dar din ce s-a relatat reiese că au avut bune intenții, adică au vrut să pună la adăpost relicvele istorice găsite pe cuprinsul unui site unde nu există nici un fel de pază și asta după ce am văzut deja cum brățările dacice și kosonii dacici de aur, piese unice și de mare valoare au părăsit România fără ca autoritățile noastre să împiedice faptele , iar muzeele de la noi au fost nevoite să cumpere o parte dintre obiectele dacice la licitațiile organizate în străinătate, plătindu-le practic hoților!

Dar oamenii aceștia din Ocnele Mari nu au vândut obiectele găsite peste hotare (din câte știm) , ci le-au predat muzeului fără a aștepta vreo recompensă.

Autoritățile ar fi trebuit, după umila mea părere, să-i ajute pe acești localnici să intre în legalitate și să-i informeze asupra restricțiilor ce există în siturile arheologice, dar în paralel să instituie și măsuri de pază a siturilor importante (cum este Buridava) și să nu-i aresteze decât dacă respectivii arheologi amatori nu ar fi predat autorităților obiecte arheologice găsite în situri arheologice.

Obiectele găsite și predate la muzeu nu erau furate! Cele 150 de obiecte antice găsite (fibule, inele, monezi, clopoței rituali) au ajuns, de fapt, unde trebuie, chiar dacă  pe o cale nerecomandată de lege.
Dacă ele ar fi fost găsite în afara sitului arheologic delimitat de autorități, găsitorii ar fi avut dreptul la recompensă, potrivit legii:

In legea 182/2000 republicată în 2008, la Art.49 se specifică faptul că autorii descoperirilor întâmplătoare, care au predat, în condițiile prevăzute la alin. (1), bunurile descoperite, au dreptul la o recompensă bănească de 30% din valoarea bunului, calculată în momentul acordării recompensei, iar, în cazul unor descoperiri arheologice de valoare exceptională, se poate acorda și o bonificație suplimentară de până la 15% din valoarea bunului. 

De unde pot ști arheologii amatori care este zona de protecție a sitului arheologic?

În Legea 422/2001 republicată în 2006 se spune că se consideră zonă de protecție suprafața cu raza de 100 m în localități urbane, 200m în localități rurale și 500m în afara localităților , măsurând de la limita exterioară de jur-împrejurul monumentului istoric. 

Dacă terenul respectiv este proprietatea particulară a cuiva, se cere acordul proprietarului pentru căutare. Iar în rezervațiile naturale este interzisă efectuarea de săpături. 

Câteva dintre prevederile legale legate de situri arheologice 

1) Accesul cu detectoare de metal și utilizarea lor în situri arheologice, în zonele de interes arheologic prioritar și în toate zonele cu patrimoniu arheologic reperat sunt permise numai pe baza autorizării prealabile emise de Ministerul Culturii și Cultelor.

      Fie că sunt situri arheologice RAN , ZIAP, ZPAR(zone cu patrimoniu arheologic reperat) si ZPAEI ( zonă cu patrimoniu arheologic evidentiata ăntâmplător)

2) Patrimoniul arheologic reprezinta ansamblul bunurilor arheologice care este format din:

1.siturile arheologice înscrise în Repertoriul arheologic național, cu excepția celor distruse ori dispărute, și siturile clasate în Lista monumentelor istorice, situate suprateran, subteran sau subacvatic, ce cuprind vestigii arheologice: asezări, necropole, structuri, construcții, grupuri de clădiri, precum și terenurile cu potențial arheologic reperat, definite conform legii

      Reprezinta RAN,LMI si terenuri cu POTENTIAL arheologic REPERAT (ZPAR)

3) Prin zonă cu patrimoniu arheologic reperat se înțelege terenul delimitat conform legii, în care urmează să se efectueze cercetări arheologice pe baza informațiilor sau a studiilor științifice care atestă existența subterană ori subacvatică de bunuri de patrimoniu arheologic, susceptibile să facă parte din patrimoniul cultural național; până la finalizarea cercetării arheologice și luarea măsurilor corespunzatoare de protecție și punere în valoare a descoperirilor arheologice. Zonele de protecție a siturilor arheologice sau istorice, instituite conform legii, sunt totodata și zone cu potential arheologic reperat

Deci dacă se găsesc unele fragmente de obiecte antice pe un teren, acesta se încadrează la  ZPAR

4) Zonele cu patrimoniu arheologic reperat, delimitate și instituite conform legii, beneficiază de protecția acordată zonelor protejate, precum și de măsurile specifice de protecție prevăzute de prezenta ordonanță.

5) Prin zonă cu potential arheologic evidentiat întamplător (ZPAEI) se înțelege terenul în care existența bunurilor de patrimoniu arheologic s-a evidențiat, în mod neprevăzut, ca urmare a:

1.acțiunilor umane, altele decât cercetarea arheologică atestată, cum ar fi: lucrări de construcții, lucrări de prospecțiuni geologice, inclusiv teledetecție, lucrări agricole, precum și alte tipuri de lucrări și cercetări efectuate subteran sau subacvatic;
2.acțiunilor factorilor naturali, cum ar fi: seisme, alunecări de teren, inundații, eroziunea solului și altele, și în cazul cărora este necesară o cercetare arheologică în vederea înregistrării și valorificării științifice a acestora.
Deci descoperirile facute cu detectorul de metale se incadreaza la ZPAEI

6) In cazul zonelor cu patrimoniu arheologic evidențiat întamplător și delimitat conform prevederilor art. 2 alin. (1) lit. k) se instituie, din momentul descoperirii de bunuri arheologice, pentru o perioadă ce nu poate depăși 12 luni, regimul de protecție pentru bunurile arheologice și zonele cu potențial arheologic, în vederea cercetării și stabilirii regimului de protejare

7) Până la descarcarea de sarcină arheologică terenul care face obiectul cercetării este protejat ca sit arheologic, conform legii.

Oricum, în primul rând arheologul amator trebuie să dețină un permis pentru a avea și a folosi un detector de metale.

Ce se face pentru obținerea permisului de detector de metale

OBȚINEREA AUTORIZAȚIEI PENTRU DETECTOR DE METALE

Etapele obținerii autorizației de deținere a unui detector de metale: 

1.Achiziționarea detectorului cu FACTURĂ FISCALĂ, ce va trebui să conțină:
datele posesorului: nume, prenume, adresa de domiciliu, seria și numărul cărții de Identitate, CNP.
Datele detectorului: Firma producătoare, modelul, numărul de serie. 

2.Obținerea cazierului judiciar. 

3.Achitarea unei Taxe de 10 lei la Trezoreria din orașul de domiciliu. Taxa de 10 lei se va achita pentru fiecare produs în parte; de exemplu,  pentru două detectoare achizitionate cu aceiasi factură se vor achita două taxe a câte 10 lei fiecare.

Autorizația va fi emisă de Direcția Generală de Poliție a Județului în care locuiți, unde se depun următoarele acte:
-Factura Fiscală copie și original
-Cazier
-Chitanța pentru taxa plătită
-Carte de identitate copie și original
-Cerere tip ( o veți obține și completa la Secția De Poliție)
-De asemeni veți avea la dumneavoastră  și detectorul de metale achiziționat, pentru a se putea verifica corectitudinea înregistrărilor din Factura Fiscală, emisă de către firma autorizată să comercializeze detectoare de metale.
Autorizația se eliberează în termen de 10 zile. 

Ce trebuie făcut ca să nu avem probleme cu legea când căutăm obiecte antice: 

1. De respectat procedura și etapele de obținere a autorizației de deținere, pentru a folosi în mod legal detectorul. 
2. De respectat Legislația cu privire la utilizarea detectoarelor de metale pe teritoriul României: 

• Legea 182 / 2000 privind patrimoniul mobil 
• Ordonanța de guvern 43/2000 
• Cod Civil  Art. 946 
• Legea  5/2000