Infectie nosocomiala

Sunt spitalele de la noi mai periculoase decât cele din alte părți?

La conferința de presă susținută de secretarul de stat Săndesc , secondat de dr. Adrian Streinu-Cercel, directorul Spitalului de bol infecțioase M. Balș, ni  s-au adus la cunoștință următoarele:

·         În adresa primită din partea unui spital din Belgia, s-a specificat că pacienții cu arsuri de la Colectiv erau „colonizați” cu bacterii  diverse.

·         Domnul Streinu-Cercel ne-a explicat că noi toți suntem colonizați cu bacterii, ceea ce este un lucru benefic, pentru că altfel nu am putea să ne hrănim.

(De aici eu înțeleg că prima parte a adresei e „de bine”, adică belgienii ne comunică faptul pacienții respectivi beneficiază și ei de ajutorul bacteriilor pentru a se hrăni)

·         În adresa primită de la un spital militar din Belgia, se specifică de asemenea și faptul că pentru acei pacienți există riscul de a dezvolta infecții.

(Ni se explică imediat că pacienții cu arsuri sunt mai lipsiți de apărare în fața infecțiilor și că, în medie, pacienții intubați dezvoltă o infecție în a cincea zi după intubare. Adică, e absolut normal ca pacienții cu arsuri să dezvolte infecții. Ce fel de infecții? Păi..nozocomiale, adică intraspitalicești, pentru că sunt luate de la vecinul de pat.)

Așa că, în concluzie, să ne bucurăm dacă ni se depistează bacterii la analize și să ne obișnuim cu gândul că după cinci zile de tratament în spital (cu sau fără intubare) vom avea o infecție cu una sau mai multe bacterii, că așa e peste tot.

Cât despre bacteriile rezistente la antibiotice, ni se explică faptul că ele pot veni de pildă din Asia, de unde au ajuns în Suedia și apoi la noi. (Așa că ele nu provin de la noi, ci din Asia, deci nimeni din sistemul sanitar de la noi nu e de vină).

Cum în urma conferinței de presă rămăsesem cu unele nelămuriri, am zis să mai citesc câte ceva despre infecțiile nosocomiale. Și iată ce am găsit:

Ce e o infecție nosocomială

= O infecție contractată într-un așezământ de sănătate (spital, policlinică etc).

(nosos=boală în grecește, komein=a îngriji).

Prin urmare o infecție nosocomială este o infecție ce nu exista înainte de intrarea pacientului în spital și se dezvoltă la peste 48 de ore după internare.

Termenul de 48 de ore se prelungește la 30 de zile în cazul infecțiilor de sit operator și până la un an în cazul montării unor materiale protetice.

Altfel spus, orice infecție care apare pe o cicatrice chirurgicală în anul ce urmează după operație , chiar dacă pacientul a ieșit din spital, poate fi considerată ca nosocomială. (cf. Wikipedia).

Ce mai scrie acolo?

„Infecțiile nosocomiale nu sunt  deci toate evitabile( se citează ca factori favorizanți imunitatea scăzută, tehnici medicale invazive ș altele), dar aproape jumătate dintre acestea pot fi prevenite prin mijloace simple, cum ar fi spălarea pe mâini și o formație continuă adaptată.

Vedem și statistici referitoare la situația din Franța, de pildă, unde se enumeră o serie întreagă de norme specifice în domeniu.

An	Pacienți tratați în spital cuprinși în anchetă	Nr unități spitalicești investigate	Pacienți infectați In spital	pondere infecții nosocomiale depistate	Observații
1990	11 599	39 spitale	6,7%	7,4%
1996 anchetă națională	236 334	830	6,7%	7,6%.
2001 anchetă națională	305 656	1533 (78% din paturile de spital disponibile)	5,9%	6,4%.	Sub egida Rețelei de alertă, de investigație și de supraveghere a infecțiilor nosocomiale (Raisin)
2006 anchetă națională	358 353		4,97%	5,38%

Se remarcă o scădere (cât de cât) a procentelor de infecții nosocomiale constatate, în Franța. Se remarcă de asemenea cercetarea sistematică ce se face în spitalele de acolo.

Dintre aceste infecții „căpătate” în spitale, în 2006 30,3% erau infecții urinare, 14,7% erau pneumopatii, 14,2%erau infecții din situri operatorii, 10,2% au fost infecții ale pielii și ale țesuturilor moi , 6,8 % au fost infecții respiratorii și 6,4% au fost septicemii bacteriene.

 Printre pacienții internați la reanimaremai mult de două zile, 14,4% au prezentat cel puțin o infecție.

Dar la noi, cât la sută dintre pacienți fac infecții intraspitalicești? 

În Italia,

În anul 2000, circa 6,7% dintre persoanele spitalizate au căpătat o infecție în spital și 10% dintre aceștia au decedat (deci 0,6%).

La policlinica Umberto I, în care condițiile de igienă „s-au dovedit dezastruase” în 2006, indicele de infectare a depășit 15%.

În SUA

10% dintre pacienții spitalizați capătă o infecție nozocomială. O treime dintre aceste infecții ar fi evitabile.

La noi a făcut cineva o astfel de anchetă la nivel național, o cercetare care să constate câți dintre pacienții ce au primit îngrijiri sau au fost investigați în spitale s-au „procopsit” și cu o infecție de pe acolo? N-am auzit să se fi făcut....

Infecțiile cu germeni multirezistenți

Din păcate infecțiile din spitale prezintă un pericol major din alt punct de vedere: germenii care se înmulțesc prin spitale au devenit din ce în ce mai rezistenți la antibiotice, pentru că au supraviețuit unor tratamente (de cele mai multe ori pe durata a doar trei zile) cu antibiotice și au căpătat rezistență la acestea. Medicii folosesc atunci alte antibiotice și microbii capătă rezistență și la noile tratamente, pentru că nu s-a făcut o antibiogramă pentru a se stabili gradul de sensibilitate a germenului la antibioticul respectiv și fiindcă tratamentul durează tot trei zile)  și tot așa. În acest mod simplu se selectează tulpini de bacterii rezistente la aproape toate antibioticele, așa-numiți „germeni multirezistenți”.

La analizele de urină din secțiile de urologie vedem că urina tuturor pacienților este „sterilă” .Aceeași urină dusă la un laborator privat din oraș poate indica o infecție cu klebsiella ce nu mai e sensibilă decât la Tienam (ultima redută a medicinei contra acestor germeni multirezistenți).

Printre bolnavi circulă sub formă de zvon denumiri de germeni care ar circula nestingheriți prin spital. Oficial, însă, nici o vorbă despre asta!

Ni se spune că și în alte părți există infecții intraspitalicești.

Da, cifrele de mai sus arată asta. Dar mai arată ceva: faptul că aceste infecții sunt depistate , raportate, se duce o luptă împotriva lor pe plan național, la vedere.

La noi, gunoiul e ascuns sub preș.

Să vedem care sunt măsurile igienice recomandate la francezi pentru reducerea numărului de infecții din spitale:

• ·         Igiena mâinilor personalului sanitar, a pacienților și a anturajului lor (De multe ori m-am gândit, privind mâinile încărcate cu inele și brățări , cel mai adesea de aur, ale asistentelor, dacă aceste bijuterii sunt compatibile cu o bună igienă. Dar dacă ai ghinionul să folosești un grup sanitar din unele dintre spitalele de la noi, nu mai ai nici un dubiu în privința riscurilor care te pas acolo. Nu degeaba grupurile sanitare pentru personal sunt separate față de cele pentru pacienți și închise cu cheia)
• ·         Depistarea, la sosirea în spital, a pacienților cu risc mare (vârste extreme, imunodeprimați, pacienți ce au fost internați des, pacienți transferați de la alte spitale)- cum se practică în Olanda, în Finlanda sau în Danemarca

• ·         Izolarea septică (într-o cameră individuală) a bolnavilor susceptibili a propaga infecții (asta la noi nu prea se poate face, din lipsă de rezerve).
• ·         Izolarea protectoare a celor sensibili la infectare
• ·         Supravegherea folosirii antibioticelor în spital (eu știu că la urologie se prescriu din start câte două antibiotice oricărui pacient operat, iar dacă acesta face febră i se prescriu alte două antibiotice și dacă nici acestea nu au succes e trimis un membru de familie în oraș să cumpere alte două antibiotice , care ar putea să „meargă”...)
• ·         Supravegherea mediului de către un tehnician biohigienist (ce e aia?n.n.) care să se ocupe de aparatele de aer condiționat , apă, camerele de grefe, apa pentru îngrijirile standard și apa caldă sanitară – să nu conțină legionella sau alți germeni patogeni; să controleze și să dezinfecteze endoscoapele și să controleze calitatea microbiologică a suprafețelor (adică de pildă a mușamalelor pe care nu le spală nimeni vreodată, a tărgilor ce n-au fost dezinfectate de la achiziționarea lor, acum 30 de ani etc)

• ·         Acțiuni preventive tehnice: tratarea conductelor ce transportă fluide, mai ales apă (cu șoc termic sau șpc clorat) , a tuturor aparatelor de încălzire și de climatizare
• ·         Formarea și controlul periodic medical al personalului din spital: spălarea mâinilor după fiecare pacient (cu săpun și alcool), folosirea de mănuși sterile (dar dacă n-avem, ce să facem..?) și a măștilor, dacă e necesar (n-am văzut la noi decât în sala de operații), dezinfectarea materialelor în autoclave (la noi uneori pacientul stă pe mușama fiindcă nu e cearceaf..), obligația pentru personalul de îngrijire să scoată toate bijuteriile și ornamentele corporale (aha, va să zică ei s-au gândit la asta n.n.), distrugerea materialelor de unică folosință
• ·         Constituirea unui Comitet de Luptă contra infecțiilor nosocomiale care să elaboreze programe în asociere cu o Echipă Operațională de Igienă
• ·         Schimbarea cu regularitate (de 3-4 ori pe an) a antibacterienelor de suprafețe (adică a materialelor de întreținere cu care ar trebui să se dezinfecteze măsuțele, paturile , pardoselile)

Există și măsuri de prevenire ce se adoptă prin însăși soluția arhitecturală adoptată: separarea fluxurilor materialelor septice de cele ale materialelor curate, neintersectarea circuitului pacienților și medicilor cu al vizitatorilor țn haine de stradă, etc. La noi, am văzut câte două operații desfășurate în același timp în aceeasi sală de operații, brancardier ce intra și ieșea cu targa pe roți ca să ducă sau să aducă un pacient în timp ce alt pacient era deschis pe masă, medic ce ieșea din sală, mergea printre aparținătorii îmbrăcați în paltoane și străbătea două coridoare ca să ia o sondă, ca să se întoarcă apoi în operație, alt medic ce ieșise din operație ca să –i asculte pe studenți, dar nu întindea mâna cunoscuților ci le întindea cotul, explicând că urma să intre ca să continue operația începută, pacient căruia i s-au găurit pe viu burta și vezica urinară în salon, pe un pat fără cearceaf, de față cu ceilalți pacienți din salon și cu studenții veniți să învețe...

Accesul personalului medical în sala de operație (care, desigur, ar trebui să fie sterilizată pentru fiecare intervenție) ar trebui să se facă printr-un filtru în care medicii și asistentele ar trebui să-și lase îmbrăcămintea nesterilă (inclusiv halatele de spital), să treacă printr-un duș dezinfectant, ca să se îmbrace apoi cu haine sterile și așa să intre în sală. La noi însă....mai va!

Pasajul latin vandalizat

De Ziua Nationala, figurile stramosilor manjite

Era o realizare frumoasă asta, de a prezenta sugestiv imagini din istoria noastră în pasajul pietonal care face legătura dintre „kilometrul 0” al orașului București (piața Sfântu Gheorghe) și piațeta de la intrarea în vechiul centru comercial (Lipscani, Blănari, Șelari ), unde a fost reamplasată și „lupoaica”.
S-au mai plătit și o grămadă de bani (din banii noștri, desigur, adică din impozitele pe care le plătim la Primărie).

În paranteză fie spus, denumirea de „centrul vechi” dată acestei zone comerciale este improprie. Centrul unui oraș este acolo unde sunt clădirile lui reprezentative, nu acolo unde își au dughenele diferitele bresle de meseriași, care au dat și numele străzilor cu pricina. Dar asta e o altă discuție.

Oricum, era un pasaj civilizat, pe unde îți făcea plăcere să treci.
Era.
Pentru că acum, la trei ani de la darea în folosință, acest frumos pasaj a devenit o rușine.

Să ne amintim cum arăta pasajul în anul 2012. Basorelief din bronz cu înmpăratul Traian, unul dintre părinții națiunii noastre, flancat de scene de pe Columnă cu luptele dintre daci și romani. Iată în dreapta cum arată acum :  basorelieful mânjit cu vopsea, pereții mâzgăliți. Și figura lui Decebal a „beneficiat” de mâzgăleli
Iată cum arăta intrarea în pasaj la inaugurare	Și cum arată acum: cu litere lipsă, mâzgăleli peste tot	Panourile care mai sunt în pasaj au fost „conștiincios” murdărite
Locul pare a fi părăsit, lăsat în seama indivizilor dubioși care n-au altceva mai bun de făcut decât să distrugă	Mânjeli cu vopsea albă peste panourile pe care noi toți le-am plătit	Nu cumva să rămână vreo porțiune de perete curată. Printre firele electrice rămase fără corpuri de iluminat, inscripții dezordonate împestrițează locul.
Pavajul de bazalt e spart pe alocuri (a fost prost montat, cu goluri dedesupt) și a început să se desprindă
	Murdăria domnește peste tot	Dacă nimeni nu golește coșurile de gunoi, jardinierele au devenit și ele depozite de murdării
	Și, ca să nu uităm, iată cum arăta la început interiorul pasajului cu pricina. Bun, am înțeles că basoreliefurile de ipsos au fost scoase ca să fie turnate în bronz , dar ar trebui să se pună o plăcută care să anunțe acest lucru și mai ales data la care vor fi montate noile basoreliefuri. Dar, cu corpurile de iluminat ce s-a întâmplat?? Le toarnă cineva și pe ele în bronz? De ce a rămas pasajul în beznă?

 Am înțeles că panourile de ipsos au fost scoase pentru a fi turnate în bronz. Bine, bine, dar ar fi putut să fie scoase și înlocuite pe rând, astfel încât să nu ne trezim în fața unor pereți „ornați” doar cu fire electrice care nu duc nicăieri, cu un pasaj neluminat, care să devină adăpost pentru persoane dubioase. S-ar fi putut monta măcar provizoriu niște corpuri de iluminat până la refvenirea basoreliefurilor.

Iar revenirea basoreliefurilor nu ar fi trebuit să dureze „ o vecie”, ca pasajul să nu devină un maidan subteran.

Mai este și un alt motiv de îngrijorare: pavajul de bazalt care a fost montat la ieșirea spre stația de tramvai a început să se desfacă . În acest stadiu, reparația nu ar fi foarte dificilă, dar dacă trece iarna peste porținile deteriorate, pavajul se va strica și mai mult.

Pe de altă parte, vandalizarea nu este totuși de scuzat. Indivizii aceștia care se complac doar în murdărie ar trebui să fie puși la punct. Hai că se poate, dacă se vrea!

Dar murdărie nu este doar pe pereți, ci și pe jos. Ambalaje din plastic, pachete de țigări, mucuri de țigări , toate zac împrăștiate vădind că de multă vreme nu a mai făcut cineva curat pe acolo.

Măcar înainte de Ziua Națională s-ar fi putut face o minimă curățenie , mă gândesc.

Spala-ti hainele si vor fi ca noi

Să învățăm din reclame

Un sfat bun ce vine de la un cunoscut supermarket: ar fi bine să ne spălăm din când în când hainele!
Chiar dacă nu am mai folosit până acum o mașină de spălat, ar fi bine dacă ne-am cumpăra una.
În acest fel ne-am putea spăla hainele și vom avea plăcuta surpriză de a le vedea ca noi!
Adică, odată stratul de jeg îndepărtat, hainele vor fi de nerecunoscut, ni s-ar părea că ne-am înnoit garderoba!
Divizia de marketing a magazinului a considerat că e un sfat care ne-ar prinde bine.