Un monument al coruptiei

Monument pentru COLECTIV

Infectie nosocomiala

Sunt spitalele de la noi mai periculoase decât cele din alte părți?

La conferința de presă susținută de secretarul de stat Săndesc , secondat de dr. Adrian Streinu-Cercel, directorul Spitalului de bol infecțioase M. Balș, ni  s-au adus la cunoștință următoarele:

·         În adresa primită din partea unui spital din Belgia, s-a specificat că pacienții cu arsuri de la Colectiv erau „colonizați” cu bacterii  diverse.

·         Domnul Streinu-Cercel ne-a explicat că noi toți suntem colonizați cu bacterii, ceea ce este un lucru benefic, pentru că altfel nu am putea să ne hrănim.

(De aici eu înțeleg că prima parte a adresei e „de bine”, adică belgienii ne comunică faptul pacienții respectivi beneficiază și ei de ajutorul bacteriilor pentru a se hrăni)

·         În adresa primită de la un spital militar din Belgia, se specifică de asemenea și faptul că pentru acei pacienți există riscul de a dezvolta infecții.

(Ni se explică imediat că pacienții cu arsuri sunt mai lipsiți de apărare în fața infecțiilor și că, în medie, pacienții intubați dezvoltă o infecție în a cincea zi după intubare. Adică, e absolut normal ca pacienții cu arsuri să dezvolte infecții. Ce fel de infecții? Păi..nozocomiale, adică intraspitalicești, pentru că sunt luate de la vecinul de pat.)

Așa că, în concluzie, să ne bucurăm dacă ni se depistează bacterii la analize și să ne obișnuim cu gândul că după cinci zile de tratament în spital (cu sau fără intubare) vom avea o infecție cu una sau mai multe bacterii, că așa e peste tot.

Cât despre bacteriile rezistente la antibiotice, ni se explică faptul că ele pot veni de pildă din Asia, de unde au ajuns în Suedia și apoi la noi. (Așa că ele nu provin de la noi, ci din Asia, deci nimeni din sistemul sanitar de la noi nu e de vină).

Cum în urma conferinței de presă rămăsesem cu unele nelămuriri, am zis să mai citesc câte ceva despre infecțiile nosocomiale. Și iată ce am găsit:

Ce e o infecție nosocomială

= O infecție contractată într-un așezământ de sănătate (spital, policlinică etc).

(nosos=boală în grecește, komein=a îngriji).

Prin urmare o infecție nosocomială este o infecție ce nu exista înainte de intrarea pacientului în spital și se dezvoltă la peste 48 de ore după internare.

Termenul de 48 de ore se prelungește la 30 de zile în cazul infecțiilor de sit operator și până la un an în cazul montării unor materiale protetice.

Altfel spus, orice infecție care apare pe o cicatrice chirurgicală în anul ce urmează după operație , chiar dacă pacientul a ieșit din spital, poate fi considerată ca nosocomială. (cf. Wikipedia).

Ce mai scrie acolo?

„Infecțiile nosocomiale nu sunt  deci toate evitabile( se citează ca factori favorizanți imunitatea scăzută, tehnici medicale invazive ș altele), dar aproape jumătate dintre acestea pot fi prevenite prin mijloace simple, cum ar fi spălarea pe mâini și o formație continuă adaptată.

Vedem și statistici referitoare la situația din Franța, de pildă, unde se enumeră o serie întreagă de norme specifice în domeniu.

An	Pacienți tratați în spital cuprinși în anchetă	Nr unități spitalicești investigate	Pacienți infectați In spital	pondere infecții nosocomiale depistate	Observații
1990	11 599	39 spitale	6,7%	7,4%
1996 anchetă națională	236 334	830	6,7%	7,6%.
2001 anchetă națională	305 656	1533 (78% din paturile de spital disponibile)	5,9%	6,4%.	Sub egida Rețelei de alertă, de investigație și de supraveghere a infecțiilor nosocomiale (Raisin)
2006 anchetă națională	358 353		4,97%	5,38%

Se remarcă o scădere (cât de cât) a procentelor de infecții nosocomiale constatate, în Franța. Se remarcă de asemenea cercetarea sistematică ce se face în spitalele de acolo.

Dintre aceste infecții „căpătate” în spitale, în 2006 30,3% erau infecții urinare, 14,7% erau pneumopatii, 14,2%erau infecții din situri operatorii, 10,2% au fost infecții ale pielii și ale țesuturilor moi , 6,8 % au fost infecții respiratorii și 6,4% au fost septicemii bacteriene.

 Printre pacienții internați la reanimaremai mult de două zile, 14,4% au prezentat cel puțin o infecție.

Dar la noi, cât la sută dintre pacienți fac infecții intraspitalicești? 

În Italia,

În anul 2000, circa 6,7% dintre persoanele spitalizate au căpătat o infecție în spital și 10% dintre aceștia au decedat (deci 0,6%).

La policlinica Umberto I, în care condițiile de igienă „s-au dovedit dezastruase” în 2006, indicele de infectare a depășit 15%.

În SUA

10% dintre pacienții spitalizați capătă o infecție nozocomială. O treime dintre aceste infecții ar fi evitabile.

La noi a făcut cineva o astfel de anchetă la nivel național, o cercetare care să constate câți dintre pacienții ce au primit îngrijiri sau au fost investigați în spitale s-au „procopsit” și cu o infecție de pe acolo? N-am auzit să se fi făcut....

Infecțiile cu germeni multirezistenți

Din păcate infecțiile din spitale prezintă un pericol major din alt punct de vedere: germenii care se înmulțesc prin spitale au devenit din ce în ce mai rezistenți la antibiotice, pentru că au supraviețuit unor tratamente (de cele mai multe ori pe durata a doar trei zile) cu antibiotice și au căpătat rezistență la acestea. Medicii folosesc atunci alte antibiotice și microbii capătă rezistență și la noile tratamente, pentru că nu s-a făcut o antibiogramă pentru a se stabili gradul de sensibilitate a germenului la antibioticul respectiv și fiindcă tratamentul durează tot trei zile)  și tot așa. În acest mod simplu se selectează tulpini de bacterii rezistente la aproape toate antibioticele, așa-numiți „germeni multirezistenți”.

La analizele de urină din secțiile de urologie vedem că urina tuturor pacienților este „sterilă” .Aceeași urină dusă la un laborator privat din oraș poate indica o infecție cu klebsiella ce nu mai e sensibilă decât la Tienam (ultima redută a medicinei contra acestor germeni multirezistenți).

Printre bolnavi circulă sub formă de zvon denumiri de germeni care ar circula nestingheriți prin spital. Oficial, însă, nici o vorbă despre asta!

Ni se spune că și în alte părți există infecții intraspitalicești.

Da, cifrele de mai sus arată asta. Dar mai arată ceva: faptul că aceste infecții sunt depistate , raportate, se duce o luptă împotriva lor pe plan național, la vedere.

La noi, gunoiul e ascuns sub preș.

Să vedem care sunt măsurile igienice recomandate la francezi pentru reducerea numărului de infecții din spitale:

• ·         Igiena mâinilor personalului sanitar, a pacienților și a anturajului lor (De multe ori m-am gândit, privind mâinile încărcate cu inele și brățări , cel mai adesea de aur, ale asistentelor, dacă aceste bijuterii sunt compatibile cu o bună igienă. Dar dacă ai ghinionul să folosești un grup sanitar din unele dintre spitalele de la noi, nu mai ai nici un dubiu în privința riscurilor care te pas acolo. Nu degeaba grupurile sanitare pentru personal sunt separate față de cele pentru pacienți și închise cu cheia)
• ·         Depistarea, la sosirea în spital, a pacienților cu risc mare (vârste extreme, imunodeprimați, pacienți ce au fost internați des, pacienți transferați de la alte spitale)- cum se practică în Olanda, în Finlanda sau în Danemarca

• ·         Izolarea septică (într-o cameră individuală) a bolnavilor susceptibili a propaga infecții (asta la noi nu prea se poate face, din lipsă de rezerve).
• ·         Izolarea protectoare a celor sensibili la infectare
• ·         Supravegherea folosirii antibioticelor în spital (eu știu că la urologie se prescriu din start câte două antibiotice oricărui pacient operat, iar dacă acesta face febră i se prescriu alte două antibiotice și dacă nici acestea nu au succes e trimis un membru de familie în oraș să cumpere alte două antibiotice , care ar putea să „meargă”...)
• ·         Supravegherea mediului de către un tehnician biohigienist (ce e aia?n.n.) care să se ocupe de aparatele de aer condiționat , apă, camerele de grefe, apa pentru îngrijirile standard și apa caldă sanitară – să nu conțină legionella sau alți germeni patogeni; să controleze și să dezinfecteze endoscoapele și să controleze calitatea microbiologică a suprafețelor (adică de pildă a mușamalelor pe care nu le spală nimeni vreodată, a tărgilor ce n-au fost dezinfectate de la achiziționarea lor, acum 30 de ani etc)

• ·         Acțiuni preventive tehnice: tratarea conductelor ce transportă fluide, mai ales apă (cu șoc termic sau șpc clorat) , a tuturor aparatelor de încălzire și de climatizare
• ·         Formarea și controlul periodic medical al personalului din spital: spălarea mâinilor după fiecare pacient (cu săpun și alcool), folosirea de mănuși sterile (dar dacă n-avem, ce să facem..?) și a măștilor, dacă e necesar (n-am văzut la noi decât în sala de operații), dezinfectarea materialelor în autoclave (la noi uneori pacientul stă pe mușama fiindcă nu e cearceaf..), obligația pentru personalul de îngrijire să scoată toate bijuteriile și ornamentele corporale (aha, va să zică ei s-au gândit la asta n.n.), distrugerea materialelor de unică folosință
• ·         Constituirea unui Comitet de Luptă contra infecțiilor nosocomiale care să elaboreze programe în asociere cu o Echipă Operațională de Igienă
• ·         Schimbarea cu regularitate (de 3-4 ori pe an) a antibacterienelor de suprafețe (adică a materialelor de întreținere cu care ar trebui să se dezinfecteze măsuțele, paturile , pardoselile)

Există și măsuri de prevenire ce se adoptă prin însăși soluția arhitecturală adoptată: separarea fluxurilor materialelor septice de cele ale materialelor curate, neintersectarea circuitului pacienților și medicilor cu al vizitatorilor țn haine de stradă, etc. La noi, am văzut câte două operații desfășurate în același timp în aceeasi sală de operații, brancardier ce intra și ieșea cu targa pe roți ca să ducă sau să aducă un pacient în timp ce alt pacient era deschis pe masă, medic ce ieșea din sală, mergea printre aparținătorii îmbrăcați în paltoane și străbătea două coridoare ca să ia o sondă, ca să se întoarcă apoi în operație, alt medic ce ieșise din operație ca să –i asculte pe studenți, dar nu întindea mâna cunoscuților ci le întindea cotul, explicând că urma să intre ca să continue operația începută, pacient căruia i s-au găurit pe viu burta și vezica urinară în salon, pe un pat fără cearceaf, de față cu ceilalți pacienți din salon și cu studenții veniți să învețe...

Accesul personalului medical în sala de operație (care, desigur, ar trebui să fie sterilizată pentru fiecare intervenție) ar trebui să se facă printr-un filtru în care medicii și asistentele ar trebui să-și lase îmbrăcămintea nesterilă (inclusiv halatele de spital), să treacă printr-un duș dezinfectant, ca să se îmbrace apoi cu haine sterile și așa să intre în sală. La noi însă....mai va!

Concert caritabil Angela Gheorghiu

Pentru victimele de la Colectiv

Așa cum a arătat în atâtea rânduri, marea noastră soprană Angela  Gheorghiu nu a încetat nici o clipă să simtă românește.
Ea a susținut la Ateneu un concert în memoria victimelor tragicului incendiu, dar și pentru ajutorarea celor afectați de această tragedie.
Corul și Orchestra Simfonică a Filarmonicii , sub conducerea dirijorului Tiberiu Soare, au participat de asemenea „pro bono” (adică fără a primi plată) la acest emoționant concert.
Sumele provenite din biletele cumpărate, dar și cele virate în conturile afișate pe postul tv care a transmis concertul vor fi destinate celor care încă suferă după incendiul din „clubul groazei”..
Frumoasă cum o știm, elegantă și înainte de toate într-o formă vocală perfectă, Angela Gheorghiu ne-a oferit interpretări de un mare rafinament și încărcate de emoție pieselor muzicale din concert, majoritatea fiind lucrări religioase renumite. Nu puteau lipsi nici ariile de operă, publicul ascultând cu entuziasm două dintre ariile celebre de Giacomo Puccini.
La concert au venit și nemângâiații părinți ai unei fete pe care Angela Gheorghiu încercase să o salveze ajutând la tratamentul costisitor, dar care din păcate părăsise această lume.
Și am văzut-o pe marea soprană arătându-și cu sinceritate emoția , cu simplitate dar și cu noblețe, fără a încerca „poze de divă” , ci transmițindu-și sentimentele prin arta sa.
Și înainte de Ziua Națională, ne-a oferit și o interpretare entuziastă și entuziasmantă a Imnului nostru.

Un concert minunat.
Și pentru că unele dintre piesele muzicale au fost mai puțin (unele chiar deloc) cântate la noi, mă gândesc că ar fi folositor să încerc a spune câte ceva despre ele.
1. 

Panis Angelicusn	de sfântul Tomas d’Áquino,  aranjament muzical César Franck
Panis angelicus fit panis hominum; Dat panis coelicus figuris terminum: O res mirabilis! manducat Dominum Pauper, servus, et humilis. Te trina Deitas unaque poscimus: Sic nos tu visita, sicut te colimus; Per tuas semitas duc nos quo tendimus, Ad lucem quam inhabitas. Amen.	Pâinea îngerilor Devine pâinea oamenilor. Pâinea cerurilor Sfârșește proorocirile. Ô minune! Mănâncă pe Domnul Sărmanul, servul și umilul Pe Tine, Întreite Dumnezeu. Într-Unul Te rugăm Vino la noi, Așa cum te slăvim Pe căile Tale condu-ne Unde ne dorim, La lumina în care Te afli. Amin.

 2. Ave Maria.  de Franz Schubeert
3. 

Ombra di nube	muzica de  Licinio Refice
Era il ciel un arco azzurro di fulgor;  Chiara luce si versava sul mio cuor.  Ombra di nube, non mi offuscare;  Della vita non velarmi la beltà.  Vola, o nube, vola via da me lontan;  Sia disperso questo mio tormento arcan.  Ancora luce, ancora azzurro!  Il sereno io vegga per l'eternità!	Era pe cer un arc albastru de fulger Lumină lină îmi curgea pe suflet Umbră de nor, nu mă mâhni; Splendoarea vieții nu-mi ascunde, Zboară, norule, departe de mine; Să se risipească frământarea-mi, Încă lumină, mai mult albastru! Senin să fiu pentru vecie!

4.

Ave  Verum Corpus	muzica de  Mozart
AVE VERUM CORPUS NATUM DE MARIA VIRGINE VE RE PASSUM IMMOLATUM IN CRUCE PRO HOMINE CUI USLATUS PERFORATUM FLUXIT AQUA ET SANGUINE EST O  NOBIS PRAEGUSTATUM MORTIS IN EXAMINE O IESU DULCIS O IESU PIE O IESU FILI MARIAE	Ave, corp adevărat născut de Fecioara Maria, Ce cu adevărat Ai suferit și  Ai fost jertfit pe cruce pentru om Din a cărui  coasta străpunsă a curs apă și sânge Ai gustat moartea pentru noi   O dulce Isus, bunule Isus, Isus fiul Mariei Cântat de cor

5.

Privegheați și vă rugați  - Gh. P. Brănești

6.

Iubi-te-voi, Doamne  - Evghenie Humulescu

Iubi-te-voi Doamne, de voia mea
Domnul este întărirea mea
Și scăparea mea și izbăvitorul meu
Domnul este întărirea mea și scăparea mea și izbăvitorul meu
De Tine simt  nevoia al inimii Stăpân
Cand valuri m-amenință cum singur să rămân?
Cum voi putea eu oare la țărmuri ca s-ajung
De nu-mi vei fi Tu sprijin pe drumul greu și lung?
În marea-mi slăbiciune Tu ești puterea mea,
Din Tine am viața și în Tine o voi avea
De Tine simt nevoie al vieții mele Domn,
De Tine soare dulce și scut mântuitor
Rămâi pe totdeauna, rămâi în viața mea
De Tine simt nevoie, deplin a Te vedea!.

7.

Tatăl Nostru -     muzică de Anton Pann

8.

Va Pensiero (corul robilor) din opera Nabucco de Giuseppe Verdi

9.

Vissi d'arte -arie din Tosca de Puccini

10.

O mio babbino caro -arie din Gianni Schicchi de Puccini

11.

Deșteaptă-te, române! 

Un conccert care ne-a mers la inimă tuturor

PS

Contul pentru donații în lei:

RON RO25BRDE445SV33742074450

La noi nu se respecta normele de siguranta la foc

Tragedia de la Colectiv nu trebuie să se repete!

Aceasta tragedie ingrozitoare, care inca nu s-a terminat, caci sunt inca atatea persoane care sufera pe paturile de spital fara sa stie daca macar vor supravietui, pentru a se gandi apoi cum sa se refaca , i-a facut pe unii dintre cei aflati in posturi de conducere sa mai faca niscai controale legate de  prezența avizelor PSI.
Si așa mai aflam si noi câte ceva.

63,5%- dintre școlile de la noi nu au aviz PSI.

Asta ne-a comunicat primul ministru interimar Cimpeanu  dupa ce initial anunțase că doar 7% dintre școli au acest aviz. Înțelegem că dupa primul anunț unele dintre școli „au găsit" acel aviz (căruia nu îi dadea probabil nimeni nici o atenție, așa că cine știe pe unde era rătăcit)
Oricum procentul școlilor în neregulă este foarte mare, așa că domnul Cimpeanu a indicat o procedură simplificată de avizare provizorie a școlilor, "Aș exemplifica planul de evacuare din școli, dar nu e singurul element pe care îl avem în atenție, pentru că lucrurile trebuie începute de undeva",
 Adică să se facă acel plan de evacuare (o schiță pe care se indică pe unde să se iasă în caz de urgență) și înca ceva (nenominalizat), ca apoi să se primească avizul provizoriu pentru a se crea o APARENTA DE LEGALITATE. 

De ce doar o aparență? Pentru că normal și legal ar fi să se îndeplinească TOATE cerințele de siguranță la incendiu, dacă vrem ca acei copii să fie în siguranță din acest punct de vedere.

Să ne imaginăm că există planul cu pricina și elevii știu pe unde trebuie să iasă. Dar ce vor face ei dacă timpul în care se pot evacua este prea lung, iar comportarea la foc a construcției este slabă, astfel încât nu pot iesi din cladire înainte de a fi cuprinși de flăcări? E doar un exemplu.

Ni se spune ca " Pentru a obţine avizul de la ISU este nevoie de timp şi de investiţii, care pot ajunge la 15.000 de euro" Vai de mine! Pe ce ar trebui să fie dați acești bani? Trebuie reconstruită școala aceea, sau ce? Cum au fost construite, atunci, acele școli și dupa care proiecte? Pentru că arhitecții respectă de obicei normele de siguranță la incendiu- dar a apelat cineva la ei?

Ori s-a mers dupa celebrul principiu " lasă că merge și așa"?

Nici spitalele nu corespund cu normele PSI

Premierul interimar s-a referit în treacăt și la spitale și nu ântâmplător.

Nici acolo nu sunt lucrurile în regulă - cel puțin la unele dintre ele, că nu le-am vazut pe toate pe dinăuntru.

E suficient să observăm casele scărilor care nu sunt separate de restul clădirii prin pereți și planșee conforme cu NPSU, ci mai au și geamuri (simple) spre coridoarele adiacente...

Cel puțin la unul dintre spitalele mari din Bucuresti am vazut asta- nu vă spun la care - să constate pompierii.

* la nivelul I şi II de stabilitate, uşile caselor de scară trebuie să fie pline sau cu geam armat 

Ati vazut astfel de uși la toate scărilor din spitale? 

A doua cale de evacuare este de multe ori încuiată

Am mai întâlnit și cazuri în care cea de a doua cale de evacuare, ce a fost proiectată conform normelor, nu ar putea sa fie folosită în caz de necesitate pentru că ....usile sunt încuiate, ca să nu mai fie nevoie să fie supravegheate. Da, dar dacă ar fi nevoie să se iasa pe acolo- și dacă lumea se ia dupa planul de evacuare care indică acea scara ca evacuarea cea mai apropiată?

La metrou, iesirile de evacuare sunt închise cu lacăt

Știm cu toții cum sunt intrările și ieșirile din stațiile de metrou> cu dispozitive turnante, care nu permit trecerea decat a unei persoane odată. Doar ca aceste accese nu pot constitui căi de evacuare pentru simplul motiv că în caz de panică toată lumea s-ar bloca  la turnantele respective și s-ar călca în picioare-(Așa cum s-a întâmplat la ieșirea nenorocită de la Colectiv, care, dupa ce că era insuficientă față de numărul mare de persoane din interior, avea și un prag metalic de care s-au împiedicat cei amețiți de fum și speriați, aceștia fiind apoi călcați în picioare de ceilalți- unii au sternul strivit, cum ne spun medicii care îi îngrijesc)

Prin proiectare, la metrou s-au prevazut și usițe cu deschidere simplă, spre exterior, prin care ar urma să iasă persoanele in caz de urgență. Doar că aceste ușițe sunt închise cu lacăte, ca să nu intre persoane fără bilet. Bine, nu intră fără bilet, dar Doamne ferește de un motiv de panică! (incendiu, explozie, cutremur etc).

La noul teatru de operetă scările sunt metalice și finisate cu lemn

Ce să mai vorbim despre noul teatru de operetă, de la care aveam pretenția să fie proiectat conform cu normele actuale de  siguranță, dacă ea are două scări metalice placate cu lemn, ce nu ar oferi nicidecum evacuarea în bune condiții a celor peste 500 de persoane din interiorul acelei săli aglomerate!
De altfel toată structura clădirii e metalică iar elementele metalice nu par a fi protejate contra incendiului . Desigur, clădirea nu are autorizație de siguranță la foc. dar primește sute de spectatori în același timp!

Blocuri înalte sunt termoizolate cu polistiren 

Acelasi normativ P118/2913 defineste ce inseamna o clădire înaltă:

e1). Clădire înaltă – clădire civilă supraterană, la care pardoseala ultimului nivel folosibil este situată la peste 28 m faţă de terenul sau carosabilul adiacent cel mai de jos accesibil autovehiculelor de intervenţie ale pompierilor pe laturile care permit calarea, ridicarea, manevrarea scării de intervenţie şi accesul în clădire. Atunci când ultimele niveluri sunt locuinţe de tip duplex sau triplex se ia în considerare numai nivelul de acces din circulaţiile comune orizontale ale clădirii. Deasupra nivelului limită se poate afla un singur nivel tehnic ce ocupă o suprafaţă de maxim 70% din aria construită a clădirii şi cuprinde numai încăperi pentru maşini ale ascensoarelor, spaţii tehnice aferente construcţiei şi circulaţii funcţionale. 

In general apartamentele de bloc au înălțimea liberă de 2,50 -2,70m, la aceasta adaugandu-se și grosimea de planșee intermediare și finisajele (circa 17 cm între niveluri).

Prin urmare, dacă avem un bloc cu P+11 niveluri alcatuit numai din apartamente de locuit, acesta va avea înălțimea pardoselii ultimului nivel de minimm : 0,45 m ( 3 trepte)+10x 0,17 +10x 2,60m =28,15m. 

Deci blocurile de locuințe cu P+11 niveluri sunt clădiri înalte. 

Dar dacă la parter sunt magazine, acestea sunt de regulă mai înalte,mai adaugandu-se încă aproximativ 1,60m. 

Deci blocurile cu P+10 niveluri sunt clădiri inalte, cu atât mai mult dacă au magazine la parter. 

Normativul PSI prevede ca pentru blocurile de locuit care sunt înalte sau foarte înalte 

 izolatia  termică în structură compactă exterioară trebuie să fie din clasa de reacţie la foc A1 sau A2-s1d0. 

De asemenea, Tâmplăria exterioară la blocurile de locuinţe care nu sunt înalte sau foarte înalte, se realizează din produse A1, A2, B sau C fără picături d0, iar la clădirile înalte şi foarte înalte va fi A1 sau A2-s1d0.

On sistemul de clasificare european (adoptat si la noi, fiind mai complicat decat cel fokosit la noi anterior)  un produs pentru constructii poate fi încadrat în clasele de reacție la foc A1, A2, B, C, D, E și F,, la care se adauga indicativele s1, s2, s3si respectiv d0m d 1 sau d2. Primul parametru indică emisia fumului iar al doilea formarea de picături la acțiunea focului. 

Respecta, oare, polistirentul expandat aceste cerințe? (A1 sau A2-s1d0.)

Tare mă tem că nu....
Și exemplele pot continua......
**************************************************************************************

Update mai 2019
Aflăm din presă că Teatrul Național de Operetă și Musical a încheiat cu firma AUSTING com srl un contract de prestări de servicii pentru CONSULTANȚĂ în protecția contra incendiilor pentru obținerea autorizației de securitate la incendiu.
Pentru suma de  48.195 lei, firma cu pricina îi va consilia pe cei de la Teatrul de Operetă cum să întocmească „actele de autoritate” prevăzute în ordinul MAI 163/2007 prin care să se stabilească responsabilitățile și modul de organizare a apărării împotriva incendiilor acolo. 

Adică după 12 ani de la emiterea acelui Ordin, conducerea Teatrului de Operetă și-a dat seama că nu știe cum să se conformeze și are nevoie de consiliere.
Dar nu doar asta: firma va întocmi și „fișa obiectivului”, va identifica riscurile (de incendiu ) și va sprijini Teatrul în întocmirea documentației tehnice pentru obținerea avizelor și autorizațiilor de securitate la incendiu și va reprezenta Teatrul în fața organelor de control abilitate.

(Ne aducem poate aminte că în 2005 avusese loc un mare incendiu la Teatrul de Operetă, cu acest prilej fiind distruse în întregime sala de spectacole și anexele cu garderobă și mobiler. Cu acest prilej s-a menționat că pereții sălii erau lambrisați cu lemn, ceea ce a favorizat incendiul). 
Construcția a refăcută cu 9 milioane de euro și inaugurată cu fast în ianuarie 2015, fără a avea însă.... autorizație de funcționare! ISU a constatat că nu fusese nici o solicitare pentru obținerea autorizației de securitate la incendiu!)
Nu mai vorbim de faptul că nici acustica sălii nu e corespunzătoare 

Dar funcționarea fără...autorizație de securitate la incendiu e posibilă- vedem- și pentru Biblioteca Națională (aflată în vecinătatea Operetei).
Pe cine interesează asta?