joi, 6 noiembrie 2014

Calitatea vieţii

PIB şi alţi indicatori

PIB
Produsul Intern Brut pe cap de locuitor este indicatorul cel mai frecvent folosit pentru a exprima nivelul de trai  al populaţiei unei ţări.
Strâns legată de PIB este puterea de cumpărare a veniturilor realizate din salarii.
Din păcate, orice comparaţie între puterea de cumpărare a veniturilor salariale din ţara noastră cu situaţia din alte ţări europene este descurajantă pentru noi .

 România şi Bulgaria se găsesc pe ultimele locuri din Uniunea Europeană, mult în urma celorlalte state, chiar dacă Uniunea Europeană în întregul ei a suferit efectele crizei economice.
Este de domeniul evidenţei faptul că  la noi  o mare parte a populaţiei este lipsită de condiţii care să-i permită un nivel minim de trai.


Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii de la noi a calculat cheltuielile minime pentru asigurarea triului zilnic  -în România:  asigurarea unui minim de calorii din alimente, fără nici o pretenţie de rafinament culinar, cheltuieli minime pentru îmbrăcăminte (care ar trebui să "ţină" 5 ani, desigur fără nici o pretenţie legată de modă), transport în comun pe o singură rută, spre serviciu, minime cheltuieli pentru igienă, medicamente şi legate de cultură şi minime cheltuieli pentru locuinţă. S-a prevăzut şi un minim de economisire de 10% din venituri.
S-a ajuns astfel la concluzia că la noi , "coşul zilnic" necesita în iulie 2010 cheltuirea a 1310 lei/persoană, adică 301 euro, iar în iulie 2013 a fost nevoie de 1409 lei, echivalând cu 316 euro (la cursul din perioada respectivă).
Aceste cheltuieli minime pentru  sunt numite a fi pentru"asigurarea unui trai decent", dar privind structura lor ne dăm seama că este vorba de fapt despre asigurarea unui nivel minim de supravieţuire.
Nu au fost luate în calcul aici cheltuieli pentru satisfacerea unor plăceri legitime legate de alimentaţie, sau pentru practicarea unui sport, pentru vacanţe, călătorii, mese ocazionale la restaurant, petreceri, spectacole, îmbrăcăminte la modă sau îngrijiri medicale la nivel corespunzător, nici transport cu un autoturis personal, sau măcar abonament pe mai multe linii de transport în comun. Nu s-au luat în calcul cheltuieli la dentist, beneficierea de servicii la coafor, frizer, cosmetică, sau cheltuieli pentru mobilarea locuinţei , pentru zugrăvirea ei sau pentru achiziţia unei locuinţe proprii. Nici cheltuieli legate de viaţa socială, cum ar fi cumpărarea unor cadouri pentru rude sau prieteni ori ajutarea unui semen în nevoie.  Nici cheltuieli pentru educaţie (meditaţii, taxe de studii, computer, documentaţii). 
Toate acestea ar face parte dintr-un trai decent. la nivel european.


Chiar şi în aceste condiţii, în care "coşul zilnic" cuprinde doar cheltuielile minime pentru supravieţuire la oraş, datele statistice arată că salariul minim din România anului 2013 (157,50 PCS-putere de cumpărare standard)  a asigurat doar jumătate din acest necesar
O situaţie asemănătoare se mai găseşte în UE doar în Bulgaria (bulgarii fiind totuşi cu puţin mai în faţa noastră). În celelalte ţări europene, salariul minim asigură cel puţin minimul de trai decent, în ţările cu nivel de trai mai ridicat salariul minim acoperind de peste 4 ori acest minim.
Şi mai mare este discrepanţa dacă se ia în calcul venitul mediu lunar din ţările europene. 
În România şi Bulgaria venitul mediu abia dacă acoperă , depăşind cu puţin acel minim luat în calcul, în timp ce în toate celelalte ţări europene salariul mediu depăşeşte de mai multe ori acest nivel minim, ajungând ca în ţările dezvoltate să fie de 8-14 ori mai mare decât acesta .

În România, cheltuielile pentru hrana zilnică reprezintă 40% din totalul cheltuielilor de consum (pentru că nu mai rămân bani şi pentru alte cheltuieli de acest gen).În alte ţări occidentale, pentru hrană se cheltuieşte abia 10-12% din fondurile alocate cheltuielilor de consum. Pentru că alimentele de bază costă cam tot atât, dar veniturile de acolo sunt mult mai mari, astfel încât mai rămân bani şi pentru alte cheltuieli.



Calitatea vieţii cuprinde însă şi alţi indicatori, în afară de PIB.
Conferinţe internaţionale discută despre factorii care trebuie să fie luaţi în calcul în aprecierea calităţii vieţii.
Pentru că un nivel înalt de producţie nu este un scop în sine, el trebuie să fie corelat cu ceilalţi factori din societate pentru a asigura sentimentul de bunăstare a oamenilor.
Mai mult, creşterea producţiei fără a se ţine seama de considerentele ecologice şi de dezvoltare durabilă devine chiar criminală, pe termen lung.
Creşterea economică bazată pe exploatarea rezervelor limitate duce la o alterare profundă şi ireversivilă a mediului.
În secolul XXI, specialiştii urmăresc şi alţi indicatori specifici ai dezvoltării societăţii, în afară de PIB.
În calculul PIB nu se ţine cont, de exemplu, de modul de repartizare a veniturilor, prin urmare de echitatea sau de inegalitatea socială existente în societate. 
Pentru aprecierea vieţii dintr-o ţară se iau în calcul şi indicele de folosire a forţei de muncă, precum şi condiţiile existente la locul de muncă.
Deosebit de importantă este calitatea realizată în  sectoarele educaţiei şi sănătăţii, nu doar cheltuielile ocazionate de aceste domenii.

Indicatori de satisfacere  a calităţii vieţii

Cercetările interdisciplinare întreprinse pe plan mondial au arătat că există un prag minim de confort al vieţii, mai jos de care lipsurile materiale fac ca oamenii să nu poată fi satisfăcuţi de condiţiile lor de trai.
Peste acest nivel (care a fost de mult atins în ţările europene, cu excepţia României şi a Bulgariei), indicele de satisfacţie de viaţă nu este direct proporţional cu PIB.

Conceptul de prosperitate

Conceptul de prosperitate se defineşte după un dublu registru: cel de a fi (starea de fericire, de mulţumire) şi cel de a avea (succes în afaceri, abundenţă, opulenţă). 
ONU, prin Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) au definit indicatorul de dezvoltare umană (IDH), care are trei componente: PIB, nivelul de educaţie şi speranţa de viaţă. 
Pe lângă ample anchete sociologice, prin care locuitorii au fost chestionaţi asupra valorilor pe care le consideră esenţiale pentru calitatea vieţii (educaţie, locuri de muncă, dreptate şi justiţie, mediu şi cadru de viaţă), au fost căutate exemple şi în alte culturi şi civilizaţii .

Exemplul statului Bhutan

În această ţară s-a dezvoltat conceptul de "fericire naţională brută", ca alternativă pentru PIB.
O ţară mică , având doar 750000 de locuitori a ales să aibă alţi indicatori de calitate a vieţii.
Cu toate că Bhutan are un PIB foarte scăzut (locul 106 din 180 de ţări), el se situează pe locul 8 în clasamentul termenilor de satisfacţie de viaţă.
PIB nu este corelat cu sentimentul de satisfacţie , iar codul legal din 1729 stipulează în această ţară că rolul guvernului este acela de a furniza populaţiei condiţii pentru fericire.
De câteva decenii, acest principiu s-a dezvoltat şi s-a precizat.

Indicele de fericire naţională

Acest indicator este considerat de bază în Bhutan, se calculează pe criterii obiective, începând din anul 2008.
El evaluează condiţiile sociale,mijloacele care ar reuni în cel mai înalt grad condiţiile pentru asigurarea fericirii populaţiei.
Acest indicator furnizează informaţii  pentru stabilirea politicilor economice şi sociale bazate pe noţiunea de fericire societală, construită în urma consultărilor cu populaţia.
Conceptul se bazează pe patru piloni
  • conservarea mediului, 
  • dezvoltarea socio-economică echitabilă şi sustenabilă, 
  • păstrarea şi promovarea culturii şi 
  • buna guvernare. 

Aceşti patru piloni sunt urmăriţi în nouă domenii: satisfacţia psihologică, sănătatea, folosirea timpului, educaţia, diversitatea şi elasticitatea culturală, buna guvernare , vitalitatea comunităţii, diversitatea şi adaptabilitatea ecologică şi standardul de viaţă.

Aceste domenii sunt divizate la rândul lor în 33 de sub indicatori


Ansamblul acestor domenii şi indicatori furnizează o evaluare multidimensională a dezvoltării unei ţări şi poate caracteriza diferite grupe de populaţie. (femeile, tinerii, locuitori din anumite zone).
Pentru fiecare indicator au fost stabilite praguri de suficienţă. Obiectivul politicilor publice este ca toată populaţia să poată atinge aceste praguri
Pentru a creşte valoarea indicatorului global, trebuie să crească condiţiile de fericire ale celor care nu au atins pragul de suficienţă şi asta în domeniile de insuficienţă.

Indicatorul permite astfel definirea cu precizie a politicilor economice şi sociale şi categoriilor de populaţie spre care ele trebuie să fie îndreptate cu precădere.
Bhutan a depus la Naţiunile Unite în decembrie 2013 un raport intitulat "Fericirea: spre o nouă paradigmă de dezvoltare". Acest raport se bazează pe studiile unui grup de 71 de experţi internaţionali.
Urmărirea fericirii tuturor, ca şi respectul pentru limitele de mediu şi pentru toate formele de viaţă constituie baza  şi paradigma dezvoltării.

Indicatorul fericirii naţionale brute nu este decât un exemplu, printre altele.
Numeroşi indicatorii pot să nuanţeze sau chiar să înlocuiască PIB. 
IDH, amprenta ecologică, indicatorul de sănătate socială, (care combină variabile cum ar fi numărul de sinucideri, de delicte, sărăcia, accesul la locuinţe şi altele) sau indicele GINI (care măsoară inegalităţile).
Întrebarea pe care şi-o pun guvernanţii din ţările dezvoltate este cum să asoieze aceşti indicatori , cum să-i pondereze şi mai ales până unde trebuie să se meargă cu ecartul faţă de PIB.

Se disting două concepţii diferite:

- Tendinţa de a traduce elementele sociale şi de mediu în termeni materiali, evaluând de pildă în bani distrugerile aduse mediului, sau luând în calcul şi activităţile domestice sau benevole în contabilitatea naţională. În cadrul acestui concept PIB rămâne ca etalon central, dar se acordă o atenţie suplimentară factorilor umani şi de mediu, în cadrul conceptului de "creştere verde", susţinută de progresl tehnologic. 
- Un curent diferit, care invită la căutarea unei alternative de dezvoltare în care economia este concepută ca un simplu serviciu cu finalitate socială, aceasta la rândul ei fiind limitată de constrângerile de mediu

Schimbarea indicatorilor poate duce la o schimbare socială

Dacă noiii indicatori ar fi supuşi unei dezbateri publice, cetăţeneşti, ei ar putea conduce spre o reflectare în profunzime asupra finalităţilor dezvoltării şi să ducă la schimbarea unei societăţi guvernată actualmente doar de ceea ce este cuantificabil şi rentabil.

Mai ales în condiţiile recesiunii economice, în care populaţia suferă de pe urma măsurilor de austeritate, iar creşterea PIB este penibilă, societatea ar trebui să depăşească obsesia pentru economia de piaţă îndreptându-se spre crearea fericirii şi mulţumirii în condiţiile respectului valorilor umane şi ale ecologiei.

Este ceea ce ne îndeamnă, de exemplu prinţul Charles, care consideră că trebuie să punem accent pe păstrarea mediului şi pe respectul valorilor civilizaţiei ancestrale.

Germenii acestor tendinţe ar putea fi găsiţi în iniţiative cetăţeneşti locale, care să menţină pe prim plan sobrietatea, solidaritatea, convivialitatea. 
În măsura în care acest mod de viaţă se va întări şi se va generaliza, s-ar putea ajunge la o schimbare sistemică. 

Un exemplu

Să ne amintim de felul în care s-au mobilizat moţii, din proprie iniţiativă, dezinteresat şi neprecupeţind nici un efort  pentru găsirea şi salvarea celor care căzuseră cu avionul în Apuseni. Sunt oameni care respectă mediul înconjurător,  comunităţi unite, care păstrează valorile din străbuni. Cum sprijină guvernanţii noştri aceste comunităţi? Dând mână liberă unor societăţi străine să le ia resursele şi să le distrugă mediul? 

Iar resursele şi mediul sunt ale noastre, ale tuturor şi sunt strict necesare urmaşilor noştri!

Este vorba despre viitorul înseşi civilizaţiei noastre, care pare să se îndrepte spre pieire şi necesită o reevaluare profundă pentru a supravieţui.

miercuri, 5 noiembrie 2014

dor tu dor

Auzim la tv cum un politician de vază ce organizează campania electorală pentru candidatul din partea celui mai mare partid politic din România vorbeşte despre campania "dor tu dor", (aşa cel puţin s-a auzit), care să fie făcută în toate localităţile din ţară.

Ce e aceea "dor tu dor"? -întreabă un domn mai în vârstă. 

Nu e un domn care să nu  fi fost pe la şcoală, chiar are pregătire superioară, dar ...pe timpul acela la noi se studia cu precădere limba rusă, iar ca a doua limbă nu neapărat engleza.

Aşa că găsesc util să scriu aici, ca să priceapă toţi românii:
"Dor tu dor" (aşa cum am auzit că spunea domnul vicepreşedinte de partid, vorbind  româneşte ) se referea probabil la traducerea în limba engleză a expresiei româneşti "din uşă în uşă" - adică 
door to door .
De ce nu spunea poiticianul respectiv pur şi simplu: "din uşă în uşă"?
...............................................................................................................................................................
Am auzit altădată pe o doamnă în vârstă întrebându-l pe fiul ei de ce se folosesc în reclamele televizate cuvinte şi expresii în limba engleză, atâta vreme cât se ştie că la noi o mare parte a populaţiei a învăţat la şcoală limba rusă.
Am auzit şi răspunsul tânărului:
"Nu tu eşti target-ul lor!"

marți, 4 noiembrie 2014

TV - imaginea naţiei

Care e ţinuta potrivită pentru dimineaţă, la serviciu?

Vedem pe yahoo France că ţinuta (considerată nepotrivită) a unei prezentatoare meteo la un post francez de televiziune a stîrnit indignarea telespectatorilor francezi.
Despre ce e vorba?
Imaginea cu pricina este difuzată pe Yahoo, după ce a fost intens criticată de francezi pe mediile de socializare .
O cunoscută prezentatoare tv, care este şi scriitoare, actriţă etc, a apărut într-o ţinută considerată nepotrivită cu ora şi cu situaţia .
Deşi mica rochie neagră este considerată o îmbrăcăminte elegantă, ea nu e potrivită la serviciu şi la orele dimineţii, dacă e prea transparentă şi prea scurtă (după cum au apreciat comentatorii de pe yahoo).
Iat-o

Cred şi eu că au fost şocaţi, dat fiind că în general la ei prezentatoarele (inclusiv cele de la meteo, care pot fi văzute mai jos) au ţinute adecvate.
Printre ele este şi doamna ce a fost criticată pentru ţinuta de mai sus.



Dar ce să mai spunem noi, când vedem la orele dimineţii prezentatoare de buletin meteo care arată ca după cum se vede în colajul următor:

Ce să mai creadă copiii noştri?
Şi ce să creadă despre noi străinii care privesc o emisiune tv de la noi?
Pentru că televiziunea este într-un fel şi imaginea naţiei....

luni, 3 noiembrie 2014

Nu credeţi în reclame

Cu toţíi suntem agresaţi pe aproape toate posturile tv de reclame care se repetă obsesiv, până ajungi să urăşti produsele la care se face reclamă.
Dar dacă în reclame mai sunt şi minciuni evidente...atunci ce să mai zic, capeţi o "încredere" deplină în afirmaţiile din reclamă.
Un mic exemplu:
Firma  Provident ne arată în imagini cum , cu ajutorul unui împrumut (cu dobândă mare, dar ce mai contează?) poţi să faci o maşină veche să arate ca o ...maşină Sport!


Mai concret,  vechea Dacia 1100 ruginită, a fost transformată prin vopsire în ...Dacia 1100 Sport (cea din imagine  fusese construită la vremea respectivă pentru Poliţia română).
Imaginile de jos sunt din reclama tv, în care maşina e prezentată cu acelaşi număr de înmatriculare, ca şi cum ar fi fort vorba despre unul şi acelaşi automobil.
Numai că, aşa cum vedem în imaginile de deasupra, este vorba de fapt de două maşini diferite: una este Dacia 1100, iar cealaltă (cea roşie) este Dacia 1100 Sport.

Prin urmare, nici chiar firma cu reclama nu a reuşit mare lucru cu un împrumut, ci a fost nevoită să folosească o altă maşină care să arate aşa cum ar trebui...

Concluziile le trage fiecare!



duminică, 2 noiembrie 2014

Cum să scapi de părinţi

Metoda din reclama televizată

„Astăzi pleacă maică-ta. În sfârşit o să avem linişte în casă!”
Vorbele pline de încântare aparţin unei tinere soţii. Soţul pare a fi de acord.
Dar, vai, mama nu poate pleca imediat. E răcită! (Adică are o viroză). Sau o fi o gripă? Nu se poate şti de la primele simptome. Oricum, mama, umilă,  ar vrea să mai stea până "se pune pe picioare".

Cei doi se întrec să-i dea mamei un descongestionant cu ibuprofen şi pseudoefedrină (nu îi dau aici numele comercial- care e desigur pomenit în reclamă) , ca nu cumva mama să mai zăbovească pe la ei și să-i deranjeze cu fața ei pământie de la băutul cafelei. Nici unul nu o privește.
Mama iese pe uşă cu valijoara ei, spre fericirea tinerilor. Va vedea acasă la ea dacă are o viroză uşoară sau o gripă. Oricum, niciunul dintre tineri  nu s-a deranjat din băutul cafelei ca să o conducă până la uşă  şi să-şi ia rămas bun. Doar se despărţeau pentru cine ştie câtă vreme! Poate pentru totdeauna!


Iată cea mai bună metodă de a scăpa cât mai repede de părinţi!

Bine, de părinţi scapă toată lumea în mod natural. La noi, mai repede decât în alte ţări europene, longevitatea fiind mai scăzută.
Unii sunt însă foarte grăbiţi, se pare. Ei nu vor să mai aştepte. Nu vor să mai aştepte nici măcar o săptămână.
Mama trebuie să plece chiar acum. Să scăpăm de ea! Să-şi ia valiza şi să plece, cu răceala sau cu gripa ei cu tot.
Doar n-o să mergem cu ea la medic!

(Asta făcea ea, când erau copiii mici: mergea cu ei la medic, dacă erau răciţi, îi îngrijea, îi trata cu medicamente, dar şi cu dragostea pe care le-o arăta şi care îi susţinea psihic, să se refacă mai repede. Lipsea de la serviciu ca să fie de gardă lângă copii, să le facă o frecţie, să le aducă un ceai, să le facă supa preferată şi să le-o dea cu lingura, să le spună o poveste înainte de culcare, dar și să stea de veghe toată noaptea dacă era necesar, să cheme medicul dacă situaţia se înrăutăţeşte .
Dar ea nu voia să scape de ei! ).

Cum au uitat copiii atât de repede toate astea? Sau – nu le-au uitat, dar le consideră obligatorii pentru o mamă. Şi doar pentru ea. Nimic deosebit. 
Mama a făcut doar ce trebuia să facă.
Şi asta face şi acum: face tot ce poate pentru a-i face fericiţi pe copii. Dacă asta înseamnă să plece din casa lor, aşa va face. Chiar dacă ar fi bolnavă - nu contează.
Bine că i-au dat măcar medicamentul acela. Iar fiul i-a mai spus şi : „mămică”! Cum să te superi pe el?

Copiii au repetat insistent să ia medicamentul. Niciunul nu i-a spus să citească prospectul ca să vadă contraindicaţiile.

E drept că la urmă se pomeneşte repede şi că ar trebui citit prospectul - dar câţi bătrâni mai fac asta, odată ce mai mulţi membri ai familiei aproape că îi obligă să ia un anumit medicament? ? 

Iată cotraindicaţiile enumerate în prospectul medicamentului:

- pacienţi cu hipersensibilitate la substanţele active (ibuprofen, pseudoefedrină) sau la oricare dintre excipienţi; (de unde ştim că nu suntem în această situaţie?)
- pacienţi cu hipersensibilitate cunoscută (rinită, crize de astm bronşic, urticarie, polipi nazali şi edem angioneurotic) la acidul acetilsalicilic sau la alte antiinflamatoare nesteroidiene (AINS);
- pacienţi aflaţi în tratament cu un inhibitor de monoaminoxidază (IMAO) sau timp de 14 zile după oprirea tratamentului cu IMAO. (De unde ştim ce este IMAO dacă nu suntem medici?).

Ibuprofen nu va fi administrat pacienţilor cu următoarele afecţiuni prezente sau în antecedente:
- ulcer gastric sau duodenal în evoluţie;
- tulburări inflamatorii gastro-intestinale;
- lupus eritematos diseminat sau alte colagenoze; (poliartrită reumatoidă de pildă,sau spondilită - sunteţi siguri că nu are şi mama dumneavoastră aşa ceva?)
- hemoragii gastro-intestinale;
- hemoragii cerebrovasculare sau alte hemoragii active;
- boli hematologice;
- insuficienţă hepatică severă;
- insuficienţă renală severă;
- insuficienţă cardiacă decompensată.
Ibuprofenul nu trebuie administrat înainte sau după operaţiile pe inimă.

De asemenea, Ibusinus nu se administrează la pacienţii cu:

- tahiaritmii; ( oare nu au vârstnicii  uneori palpitaţii?)
- hipertensiune arterială severă; (de la ce valoare încolo e severă?)
- feocromocitom; (de unde ştim ce e asta fără să întrebăm un medic?)
- diabet zaharat; (frecvent, din păcate, la vârstnici!)
- glaucom cu unghi închis; (posibil şi el la vârstnici)
- hipertrofie de prostată; (frecventă la bărbaţii vârstici – de aceea, poate în reclamă o arată pe mamă, nu şi pe tată...)
- hipertiroidism. (nu e exclus nici el)

Cu alte cuvinte, administrând medicamentul în cauză unor persoane în vârstă fără a consulta un medic poate fi o metodă sigură de a le vedea plecate mai repede.


Nu degeaba se dă mereu reclama asta la televizor!

sâmbătă, 1 noiembrie 2014

Echivalente temperaturi cuptor

Temperaturi cuptor cu gaz -  temperaturi cuptor electric


În funcţie de provenienţa reţetei pe care vrem să o pregătim la cuptor, găsim recomandări privind temperatura acestuia. Cum tipurile de cuptoare diferă, unităţile de măsurare a temperaturii diferă de asemenea, am găsit util să dau aici un tabel de echivalenţe între acestea. În funcţie de tipul cuptorului cu gaz, temperaturille ce corespund fiecărei trepte pot varia puţin- după cum am scris pe coloana în grade Celsius. Cele în grade Fahrenheit pot varia desigur în aceeaşi măsură, dar n-am mai trecut variaţia posibilă, pentru că oricum există un grad de aproximaţie.


Recomandări
aproximative
din reţete
Treapta cuptorului cu gaz
Grade
Celsius
Grade
Fahrenheit

Treapta 1/2
1200C
2500F
Treapta 1
1350  ÷ 1400C
2750F
Treapta 2
1490C ÷ 1500C
3000F
temperatura mică 
Treapta 3
1600C ÷ 1620C
3250F
temperatură moderată
Treapta 4
1760C ÷ 1800C
3500F

Treapta 5
1900C
3750F
Treapta 6
2000C
4000F
temperatură mare 
Treapta 7
2180C ÷ 2200C
4230F

temperatură foarte mare 
Treapta 8
2300C ÷ 2320C
4500F
Treapta 9
2400C ÷ 2460C
4750F

Treapta 10
2600C
5000F




Poftă bună!

vineri, 31 octombrie 2014

Contractul de muncă propus de laureatul Nobel pentru economie

Jean Tirole,laureatul Premiul Nobel pentru economie face un apel la reformarea pieţei muncii.


Jean Tirole este preşedintele Şcolii de Ecoomie din Toulouse (TSE) şi a primit premiul decernat de Academia regală de ştiinţe din Suedia pentru lucrările economice asupra regularizării pieţelor.

Este vorba - mai exact - despre "premiul Băcii centrale din Suedia în ştiinţe economice în memoria lui Alfred Nobel"
El este considerat « unul dintre economiştii cei mai influienţi ai epocii noastre».

Acest specialist în economie consideră că sunt lucruri care trebuie să fie schimbate de urgenţă în economia actuală, pentru a « da un viitor copiilor noştri».

El spune că de 30-40 de ani şomajul reprezintă o problemă, iar tinerilor li se propun de cele mai multe ori contracte de muncă pe perioade determinate, deoarece întreprinderilor le e frică să le ofere contracte de muncă pe perioade nedeterminate. Rezută situaţia absurdă în care, din preocuparea de a proteja prea mult pe salariaţi, aceştia nu mai sunt protejaţi deloc. Nu este întâmplător că toată Europa de Sud , care are exact aceleaşi instituţii de piaţă a muncii , are mai mult şomaj decât Europa de Nord, de exemplu Scandinavia, care are un sistem diferit şi care are destul de puţin şomaj.

Încă din 2003, Jean Tirole a propus împreună cu Olivier Blanchard (în prezent economist şef la Fondul monetar internaţional) instituirea unui contract de muncă unic , ce să îlocuiască sistemul de contracte de muncă pe durate determinate şi edeterminate, urmâd a fi adoptată în acelaşi timp şi o creştere progresivă a drepturilor salariale în funcţie de vechime.