marți, 7 aprilie 2015

Taxa pe necinste

Guvernul vrea să pună taxe pe activitățíle ilegale



Remarcând probabil că activitățile economice legale desfășurate în România nu aduc suficiente venituri statului (dat fiind că nu mai avem combinate, industrie proprie, flotă , agricultură intensivă, industrie ușoară, turism de succes, activitate științifică ș.a.m.d.), guvernul se orientează spre impozitarea necinstei (din care avem chiar prea multă, după cum observăm ).


  • O primă încercare a fost aceea de a legaliza și impozita prostituția.

S-a spus că dacă această activitate există oricum, hai să o impozităm.
Prostituția este desigur o activitate care transformă persoanele ce livrează servicii sexuale contra cost (indiferent de sexul lor) în obiecte sexuale. O activitate ce coboară persoanele respective la  nivelul de sclavie, ele nu mai sunt stăpâne pe propriul lor corp ci își pun corpul la dispoziția plătitorului, indiferent cine ar fi el.  O activitate care de cele mai multe ori le este impusă pe diferite căi.
De aceea activitatea de proxenetism este pedepsită de lege .
Dar unii parlamentari propun ca statul să acceadă  la poziția de proxenet-șef, visând să încaseze bani din patronarea acestei activități dezgustătoare , trecând-o în rândul activităților legale.
Faptul că în țări ca Germania , la mulți ani după legalizarea prostituției doar 5 persoane au declarat la Asigurările sociale că prestează servicii sexuale în mod profesionist, precum și creșterea riscurilor legate de această activitate fac autoritățile germane să plănuiască schimbarea legislației prea permisive în acest domeniu. Dacă încă nu au făcut-o , asta este probabil pentru că persoanele ce se prostituează provin în marea lor majoritate din țările sărace (în primul rând din România) și nu din Germania...

Guvernul se orientează- vedem - spre legalizarea altor activități ilicite, care există oricum, intenționând prin urmare să devină complice la aceste activități ilegale.


  • De exemplu, cazul plăților ilegale oferite medicilor de către pacienții terorizați de  slaba calitate a sistemului medical românesc.

Cetățenii plătesc toată viața pentru a fi asigurați medical și ar avea dreptul să fie tratați fără a mai plăti ceva medicilor. Cum însă sistemul medical românesc are la activ numeroase victime, pacienții se grăbesc să-i „cointereseze” pe medici cu plicuri în care au pus „atenții” la nivelul pe care l-au aflat de la ceilalți pacienți și după puterile financiare ale fiecăruia, în speranța că medicul respectiv își va da silința mai mult în cazul său și se vor putea astfel reduce riscurile letale ale unei operații- de pildă. Asta, pentru că medicii nu au salarii corespunzătoare. (Bine, nici ceilalți salariați cu studii superioare de la noi nu au salarii corespunzătoare - dacă excludem categoria directorilor care își fixează singuri salariile, nici pensionarii nu au pensii corespunzătoare, dar câtă vreme viețile altora nu sunt în mâinile lor, pare să fie ok).
Primirea de plicuri cu bani pe furiș pentru îndeplinirea activităților profesionale se cheamă mită și este pedepsită de Codul Penal.  Chiar și darea de mită se pedepsește. Chiar și tentativa se pedepsește - vedeți cazul celebru al lui Gigi Becali, care a fost cât pe ce să dea niște bani unor fotbaliști ca să joace fotbal la capacitatea lor maximă.  Chiar și în cazul medicilor, au fost mai multe cazuri în care, dacă medicul condiționase actul medical de primirea unor sume de bani ce depășeau posibiitățile pacientului, acesta a reclamat faptul și infracțiunea dovedită în flagrant delict a fost pedepsită de lege.
Cei mai mulți medici, însă, nu cer sume de bani, ba chiar se lasă rugați să șe primească, astfel încât pacientul nu poate să pretindă că a fost silit să plătească. Ba chiar, unii care sunt prea săraci chiar nu plătesc șpaga, sau plătesc o sumă modică. Ori aduc și ei o găină „bio”, crescută în gospodăria proprie. Îmi aduc aminte de cazul unui medic ce n-a vrut să primească bani pentru operație de la o bătrână, dar cum aceasta insista să-i „fie recunoscătoare” în vreun fel, i-a spus că ar aprecia o oală cu sarmale, dat fiind că soția lui nu avea timp să gătească. Am văzut și cazul unei doctorițe care, primind un buchet impunător de flori de la un pacient, l-a zvârlit cu dispreț  femeii de serviciu cu vorbele: „ia-l și vezi poate faci ceva cu el” (pacientul fiind de față).
Există și medici care chiar nu vor să primescă șpagă. Uite așa, nu vor. și de obicei toată lumea știe acest lucru despre ei.
Bun, și ce vrea să facă guvernul nostru? Vrea să legalizeze mita, introducând-o în plățile oficiale către unitatea sanitară respectivă, urmând să ia cotă-parte din ea prin taxele aferente. Adică să intre în complicitate la mituire. Și să legalizeze totodată mituirea.  După principiul: dacă fenomenul tot există, hai să-l legalizăm și să-l impozităm.

În privința medicilor se mai încearcă și alte inovații . Medicii care și așa sunt suprasolicitați în spitale vor avea voie să ofere servicii medicale private în cadrul spitalului, „după ce și-au terminat activitatea curentă și gărzile din spital”. Firește, alt prilej de câștig de pe urma impozitării acestei activități.
Nimeni nu își închipuie desigur că medicii ar fi niște roboți care nu au nevoie de somn și care pot să „presteze” zi și noapte , ca să reușeasă să -și facă și norma la spital,  gărzile, să mai aibă și activitățile universitare obișnuite și să mai lucreze încă o normă după toate astea, ca să mai ia niște bani , pe care să-i împartă cu spitalul. Evident că activitățile respective se vor comasa și medicul va încasa tariful „privat” în cadrul activității sale obișnuite din spital.
Diferența ar fi că omul necăjit nu va mai putea să „se revanșeze” cu o găină sau cu un alt produs din bătătură, ci va fi nevoit să plătească șpaga cash și cu tva. Asta, ca să ia și statul partea sa de șpagă., pentru activitatea deja plătită prin taxele de asigurări sociale.

Desigur, în acest caz acțiunea ar urma să fie extinsă și la celelalte categorii socio-profesionale.
De ce să mai fie anchetați de DNA cei care luau 10%- 20% din banii de investiții ca să atribuie o lucrare unei anumite firme? Cota-parte ar putea fi inclusă în devizul general și impozitată de stat! Desigur, activitatea ar deveni astfel legală.  Vorba ceea, dacă fenomenul tot există, hai să-l legalizăm!

Șpăgi pentru obținerea de posturi „grase”? Am văzut la tv că se dau sume serioase de bani pentru obținerea unor posturi de pe urma cărora ar urma să rezulte câștiguri (până acum ilegale) substanțiale. Stimabilul Mădălin Voicu s-a indignat auzind de așa ceva: „știam  de așa ceva pentru posturile de parlamentari, mai ales acum cu votul uninominal, dar pentru posturi??” (citat din memorie).
Iată încă o sursă potențială de venituri pentru guvern. S-ar putea pune taxe oficiale pentru locurile eligibile de parlamentari sau pentru diferite posturi bine remunerate la stat, șpaga astfel oficializată urmând a fi impozitată . Desigur, cei care plătesc pentru aceste funcții trebuie să-și recupereze cheltuielile și să „iasă” în profit, deci se vor legaliza și activitățile ilicite aducătoare de venituri , cum ar fi „umflarea” devizelor la lucrările de construcții (vedeți costurile ieșite din comun ale oricăror lucrări de construcții, la noi- ieșind în evidență autostrăzile) , traficarea restituirilor de orice fel, evaluările neconforme etc.


Evaziunea fiscală este de asemenea un fenomen care există. O legalizăm și pe ea? Nu de alta, dar dacă s-ar lua impozit pe evaziune, veniturile la buget ar crește, nu? Sau nu?




duminică, 5 aprilie 2015

Statinele

Ce medicamente luăm pentru a scădea nivelul de colesterol?

captură ecran după You tube

Raymond Francis, M.Sc. Chairman & CEO Beyond Health a pus pe youtube un film în care tratează o problemă de sănătate foarte serioasă în America (și nu doar acolo, desigur).

Pentru milioane de oameni medicii prescriu o clasă de medicamente numite statine.
Statinele  (sau  inhibitori de   HMG-CoA reductază sunt niște medicamente  folosite pentru scăderea nivelului de colesterol din sânge, dar despre care există opinii că care pot face rău. 

Se presupune că aceste medicamente, prescrise pentru scăderea nivelului de colesterol, previn atacurile de cord. Într-adevăr, aceste medicamente scad nivelul de colesterol din sânge. Dar nu previn atacurile de cord și nici nu sunt sigure pentru pacient!

Dr Raymond Francis spune că aceste medicamente pregătesc terenul pentru boli letale, inclusiv de rinichi, ba chiar și pentru boli de inimă!

Deși mulți medici consideră că nivelul crescut de colesterol este principala cauză a bolilor de inimă, se constată că mulți oameni care fac infarct au nivelul colesterolului normal.
Cardiologul Peter Langsdjoen (din Texas) spune înseși aceste medicamente – statinele -  cresc riscul de infarct. Într-o petiție adresată FDA, el a scris:
„Statinele prejudiciază grav sănătatea oamenilor și pe mulți oameni îi omoară”.
Toți pacienții care iau statine devin deficienți în coenzima Q-10, mai ales cei la care nivelul acestei coenzime este deja scăzut, cum sunt oamenii în vârstă și cei care au suferit deja un infarct. În termen de 6-12 luni de când au început să ia statine, pacienții se confruntă cu o scădere progresivă a nivelului de coenzimă Q-10.
La persoanele tinere și sănătoase acest deficit nu are urmări imediate, doar peste câțiva ani apărând oboseala, slăbiciunea, dureri musculare și în final afecțiuni cardiace.

Se constată că aceste statine sunt prescrise foarte ușor, chiar și unor persoane cu nivel normal de colesterol, în ideia de a preveni bolile de inimă. Totuși, bolile de inimă și infarcturile sunt din ce în ce mai numeroase. A apărut chiar și o boală nouă, numită cardiomiopatie statinică.
Statinele afectează țesutul muscular provocând dureri permanente și slăbiciune.
Un studiu din 2010 publicat în revista Curent Atherosclerosis Reports afirmă că 15% dintre consumatorii de statine acuză probleme musculare. Iar țesutul muscular afectat produce o proteină numită mioglobină, care se descompune într-o substanță chimică ce perturbă activitatea rinichilor și cauzează o boală fatală, numită rabdomioliză.
(cerivastatina-un produs din anul 1998 - a fost retrasă de pe piață în anul 2001 din pricina efectelor secundare grave (număr ridicat de cazuri de rabdomioliză cu insuficiență renală acută și deces) .

Alte complicații includ coagulări de sânge și stop cardiac.
Statinele distrug ficatul, dând dureri abdominale, urină de culoare închisă, îngălbenirea pielii și a scleroticii.
Statinele perturbă sistemul nervos. Neuropatia periferică este unul dintre simptome. Ea se manifestă prin furnicături și tresăriri necontrolate ale mâinilor și picioarelor și se poate ajunge chiar la senzații dureroase de arsură și chiar la paralizia membrelor.
Chiar și dacă statinele sunt administrate în doze relativ mici, funcțiile motorii ale corpului ajung să fie cu 40% mai scăzute decât la cei care nu iau statine
.
Intervin și probleme mentale: statinele provoacă pierderi de memorie și confuzie.(simptome asemănătoare bolii Alzheimer), schimbări bruște de dispoziție, depresii, ostilitate și agresivitate.

Diabetul este o altă complicație. Un studiu al Școlii de medicină Harvard publicat în ianuarie 2012 a concluzionat că folosirea pe termen lung a statinelor crește probabilitatea dezvoltării unui diabet de tip II cu circa 50%.
Un studiu din 2011 din Journal of the American Medical Association a stabilit că riscul de a face diabet crește cu 12% după 5 ani de administrare de statine.

Multe alte boli pot fi asociate cu statinele: cancer, scleroză laterală amiotrofică, boala Lou Gehring (afectarea măduvei spinării și a bulbului rahidian cu paralizie musculară progresivă) .
De fapt FDA a anunțat recent că sunt necesare avertizări privind efectele secundare ale medicației cu statine și anume indicarea în prospect că ele pot crește glicemia și provoacă pierderi de memorie.


Având în vedere că statinele nu au nici o eficiență în prevenirea atacurilor de cord, nu aduc nici un beneficiu organismului, dar în schimb provoacă toate aceste efecte adverse, doctorul Raymond Francis se întreabă de ce ar vrea o persoană dotată cu rațiune să ia aceste medicamente.


sâmbătă, 4 aprilie 2015

Procesiune in ajun de Florii

Traseul Procesiunii

Tradiţionala Procesiune de Florii va începe la ora 14.30, prin săvârşirea vecerniei în biserica Mănăstirii Radu Vodă, urmată de slujba de sfinţire a stâlpărilor (ramuri de finic şi de salcie).
Vedeți aici traseul procesiunii

De la ora 16.00, procesiunea, condusă de Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, va porni spre Catedrala Patriarhală pe următorul traseu: 

Mănăstirea Radu Vodă -bd. Mărăşeşti - bd. Dimitrie Cantemir - str. Bibescu Vodă - str. Şerban Vodă - Catedrala Mitropolitană Sfântul Spiridon Nou - str. Principatele Unite - str. Ienăchiţă Văcărescu - str. Sfânta Ecaterina - Biserica Sfânta Ecaterina - str. Bibescu Vodă - Dealul Patriarhiei - Catedrala Patriarhală. 
În timpul procesiunii, traficul rutier va închis temporar în zonă.
Se vor face două opriri: în faţa Catedralei Mitropolitane Sfântul Spiridon Nou şi în faţa Bisericii Sfânta Ecaterina - Paraclis Universitar (Facultatea de Teologie Justinian Patriarhul), unde procesiunea va fi întâmpinată de cadrele didactice (clerici şi mireni) şi de studenţi, care se vor intra în alai. La cele două opriri vor fi rostite ectenii şi rugăciuni.
La pelerinaj vor participa toţi clericii din Capitală şi din judeţul Ilfov, inclusiv preoţii de caritate (din spitale şi centre sociale, cimitire, unităţi militare, penitenciare etc.), adică aproximativ 800 de clerici, alături de credincioşi.
Pelerinajul va culmina cu slujba de sfinţire a icoanei mari a praznicului Intrării Domnului în Ierusalim, săvârşită pe Colina Bucuriei (Dealul Patriarhiei) şi cu rostirea Cuvântului de învăţătură de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.












Procesiuni asemănătoare ale clericilor şi credincioşilor se organizează în Arhiepiscopia Bucureştilor şi în Ploieşti, Câmpina, Vălenii de Munte, Urlaţi şi Mizil, în judeţul Prahova.

vineri, 3 aprilie 2015

1 Aprilie zi de doliu national

La 1 aprilie este comemorată Ziua Națională în memoria românilor – victime ale masacrelor de la Fântâna Albă și alte zone, ale deportărilor și ale Foametei organizate de regimul totalitar sovietic în nordul Bucovinei și întreaga Basarabie.

Această zi de comemorare a fost instituită prin Legea 68/2011
Comemorare pe 1 Aprilie a victimelor masacrelor și Foametei provocate 

Ce a fost la Fântâna Albă
Pe 1 Aprilie 1941, de Sfintele Paști, un grup mare de oameni din satele de pe valea Siretului Mic (satele Bănila Moldovenească, Dăvideni, Trestiana, Iordănești, Pătrăuții de Sus, Pătrăuții de Jos, Cupca, Corcești, Suceveni) au vrut să treacă granița trasată de sovietici în România,


Deși mai fusese un masacruîn  noaptea de 6 spre 7 februarie 1941, când un grup compact de 400 de români din nordul Bucovinei, din satele Coteni, Buda, Boian, Ostrița Herței, Horecea Mănăstirii, Horecea Urbană, Plaiul Cosminului, Ceahor, Corovia, Mahala au încercat să treacă granița pe râul Prut înghețat și majoritatea au fost uciși de mitralierele grănicerilor sovietici și aruncați în gropi comune în albia râului Prut, oamenii au crezut că în ziua sfântă de Paști nu se va putea petrece o altă crimă. 

Așa încât, după ce încercaseră zadarnic să obțină de la autoritățile sovietice aprobarea de a pleca în România, așa cum etnicilor germani li se aprobase să plece în Germani, un număr de circa 3000 de locuitori din satele de pe valea Siretului Mic au încercat să treacă granița nou înființată, încolonați pașnic, purtând drapele albe, icoane și cruci din cetină, prin dreptul locului numit Fântâna Albă

Dar, pentru cei fără Dumnezeu nu există zile sfinte. Dacă din masacrul de pe Lunca Prutului au reușit să scape câteva zeci, dar după masacrul de la Fântâna Albă nu a mai scăpat cam nimeni! Coloana nu a apucat să ajungă la graniță. Ea a fost atacată de Armata rusă la 3 kilometru de graniță și masacrată cu mitralierele. Cei care au fugit pe câmp, încercând să scape, au fost urmăriți de călăreții sovietici și căsăpiți cu săbiile sau vânați cu armele de foc. 
Răniții au fost legați de cai și târâți până la gropile comune ce fuseseră deja pregătite, fiind aruncați acolo de-a valma cu morții. Timp de trei zile s-au auzit gemete din acele înfiorătoare morminte comune. Sătenii au fost atât de îngroziți încât nici măcar nu pomeneau că  au pierdut membri ai familiei în acest masacru, de teamă să nu fie victime la rândul lor.
Doar doi supraviețuitori au fost, tată și fiu, care au reușit să se ascundă și să se întoarcă pe furiș în satul Cupca. Au reșit să ajungă în România abia în 1944, când Basarabia și Bucovina erau din nou unite la România. Copilul de atunci, Petru Huțanu, are acum 88 de ani și s-a întors la comemorarea de la locul masacrului ca să participe la comemorare și să povestească grozăviile ce s-au petrecut.
Banchet în ziua comemorării victimelor
Din păcate, mass media nu a pomenit prea mult despre acest masacru .
S-a vorbit mult mai mult despre fastuasa petrecere cu peste 100 de invitați  care a avut loc la Palatul Elisabeta în onoarea tânărului prinț Nicolae, nepotul lui Mihai I, chiar pe 1 Aprilie.
S-a vorbit despre bucatele alese cu care au fost delectați musafirii de la banchet: salată de crudități cu coacăze roșii, piept de rață afumat, somon cu garnitură de piure de conopidă și mazăre și prajitură aniversară.

O frumoasă comemorare a victimelor . E drept, în alocuțiunea sa tânărul Nicolae Medforth-Mills a spus că de fapt petrece de trei zile, încă de sâmbătă, dar banchetul jubiliar a fost pe 1 Aprilie.

Cu șase zile mai înainte s-a sărbătorit la Castelul Peleș ziua de naștere a fiicei lui Mihai I, Margareta, la petrecere fiind  invitat și președintele nostru Klaus Iohannis . 
Și cu acel prilej mass media ne-a informat asupra meniului select de la banchet: mousse de somon cu avocado,  friptura de vită cu sos de vin şi muştar, alături de o garnitură din cartofi și morcovi gratinaţi. La sfârşit s-a servit prăjitură cu zmeură şi frişcă.
Am fost instruiți, cu acest prilej , de către Sandra Gătejanu, director de protocol, asupra felului în care trebuie să fie alezați invitații la masă:
 „ niciodată un domn şi o doamnă nu ar trebui să stea unul lângă celălalt, deci întotdeauna sunt intercalaţi"...  
Pe 31 Martie a fost Ziua internațională a celor ce suferă de sindromul Down. 
Am văzut la tv cum tânărul Micolae a acordat câte o pereche de șosete cu dungi celor ce răspundea bine la întrebările puse studenților  din Cluj (au fost 9 perechi de șosete):
  • ce fel de oraș este Clujul?
  • ce a fost în 1818
  • ce s-a întâmplat în anul 1866?
  • cine a câștigat duminică meciul dintre România și Georgia?
  • care e populația municipiului Cluj-Napoca?
  • cu cine joacă România preliminariile Cupei europene ?
  • ce au primit mătușa mea și unchiul meu aseară?
  • Ce s-a întâmplat în anul 1981?
  • În ce an departamentul Agriculturii și cel al Horticulturii din Universitatea dumneavoastră s-au unit?


Jubileu la Palatul Elisabeta, de 1 Aprilie 2015

În filmul difuzat în mass media cu prilejul banchetului de pe 1 Aprilie de la Palatul Elisabeta s-au zărit și niște călugărițe ce ședeau în picioare lângă pereți. Nu știm cu ce prilej veniseră, fiindcă nu s-a spus că ar fi făcut parte dintre invitați. Oricum nu erau bucate de post.




marți, 31 martie 2015

Cutremure Martie 2015

Cutremur 4,9

42 de cutremure înregistrate în luna Aprilie la INFP

Cutremure de mică adâncime în Vrancea , în Deltă şi în Făgăraş, în Transilvania și în Muntenia, în Moldova 


Furtul in grup


„Vedem și dvs, și eu, noi și noi politicieni acuzați de fel de fel de lucruri. Ne duce cu gândul la o întrebare: Cum de au stat în spațiul public atâta timp?
 Klaus Iohannis


Într-un vechi film spaniol există o scenă între un copil vagabond și un bătrân cerșetor orb, pe care acesta îl servește. Bătrânul a primit un ciorchine de strugure și spune că vrea să-l împartă egal cu copilul - pe care de obicei îl oropsea.
Atunci ei făgăduiesc să ia pe rând fiecare câte o boabă de strugure și așa vor împărți strugurele în mod egal. Orbul începe însă să rupă câte două boabe odată, crezând că și copilul face la fel. Copilul observă și începe să ia câte trei boabe odată sau chiar mai multe, dacă putea.
Când s-a terminat strugurele, orbul a spus: «M-ai înșelat! Jur că ai mâncat câte trei boabe odată!»
«Nu, nici vorbă, de ce mă bănuiești?» protestează copilul,  la care orbul spune:  
«După asta știu că ai mâncat câte trei boabe odată, că eu mâncam câte două și tu nu spuneai nimic!»

Scena e o parabolă ce datează din 1554, fiind descrisă în „Viața lui Lazarillo de Tormes” , operă picarescă atribuită lui Diego Hurtado de Mendoza y Pachecol , erudit ambasador al lui Carol Quintul și a fost ecranizată  de César Fernández Ardavín în filmul El lazarillo de Tormes (1959), care a primit Ursul de aur la Berlinala din1960.
Lucrarea medievală a fost analizată și de Alexandru Ciorănescu, în Le masque et le visage : du baroque espagnol au classicisme français

Întâmplarea din film e o parabolă. Cam așa se întâmplă și în „spațiul public” de la noi, în general. Și un astfel de comportament explică multe dintre cele ce ies acum la iveală cu prilejul diferitelor anchete.


luni, 30 martie 2015

Directiva europeana privind publicitatea

Directiva 2005/29 privind practicile comerciale neloiale

Uniunea Europeană a emis în 2005 o directivă ce interzice practicile comerciale neloiale.
(Directiva 2005/29), legislațiile naționale urmînd a fi puse în acord cu aceasta.
O practică neloială este aceea care:
·         Este contrară cerințelor profesionale (comerciant necinstit)
·         E susceptibilă de a altera semnificativ comportamentul economic al consumatorului mediu în raport cu produsul.
Practici înșelătoare pentru a determina cumpărarea
E orba despre tuațiile în care vânzătorul transmite cumpărătorului informații false sau care induc pe cumpărător în eroare pentru a-l determina să cumpere produsul.
  • Un exemplu ar fi provocarea confuziei între un produs și altul.
  • Altă practică înșelătoare ar fi aceea prin care se fac omiteri intenționate a unor informații-de exemplu a prețului.

Directiva a indicat o listă neagră de procedee înșelătoare, dintre care ar fi:

  • Ø  Să se facă publicitate pentru un produs foarte ieftin, dar a nu avea un stoc suficient din acel produs. (de exemplu afiș mare cu reduceri masive de preț la rețete, la o farmacie, fără a avea însă produsele cele mai căutate și pe cele mai scumpe)
  • Ø  Să se declare că un produs nu va fi disponibil decât o perioadă limitată, când de fapt nu e cazul. (Vedem mereu la televizor reclame ce declară că „oferta e limitată” sau că putem beneficia de un anumit bonus dacă sunăm foarte repere după anunț, dar reclama respetivă se repetă de fapt perioade mari de timp..) .
  • Ø  Să se furnizeze servicii după vânzare într-o altă limbă decât cea care a fost folosită pentru vânzarea produsului către consumator, fără a-l atenționa despre acest lucru.
  • Ø  Să se declare că vânzătorul își încetează activitatea, dacă nu e adevărat. (Adică să declari că e vorba despre o lichidare de stoc ca urmare a încetării activității).
  • Ø  Să fie incitați copiii să cumpere sau să-și convingă părinții să cumpere un produs la care se face reclamă. (Vă amintiți figurinele pe care ar trebui să le colecționeze copiii și care se găseau în cutii de detergenți, de exemplu).
  • Ø  Să se afirme că produsele ar facilita câștigurile la jocuri de noroc
  • Ø  Să se afirme în mod fals că produsul poate vindeca o boală, să remedieze o disfuncție sau o malformație.
  • Ø  Să se afirme în mod fals că un produs similar costă mult mai mult pe piață .(Vă amintiți reclamele în care se afirmă că un asfel de produs costă pe piață o „mică avere?”)


Directiva europeană protejează în mod special pe consumatorii vulnerabili.
Anumite persoane sunt mai fragile din pricina unor infirmități fizice sau mentale, a vârstei sau a credulității lor. O persoană în vârstă poate fi mai ușor victima unor practici neloiale. Un copil e desigur mai credul.
Pentru a proteja pe consumatorii vulnerabili, directiva prevede ca, dacă practicile comerciale sunt susceptibile de a împinge să cumpere un grup clar identificabil de persoane foarte vulnerabile se va ține cont de slăbiciunea acestui grup pentru a evalua caracterul neloial a acetei practici. De exemplu, publicitatea pentru un produs ce ar putea vindeca reumatismul atinge în special persoanele vârstnice. (Vă sună cunoscut desigur, vedem mereu la tv ) 
Pentru a se determina dacă această publicitate e înșelătoare nu se va ține cont de comportamentul unui consumator mediu, ci de cel al consumatorilor vârstnici.
E citată ca exemplu publicitatea la brățări magnetice care ar ușura durerile .

Fiecare stat membru determină sancțiunile
Directiva lasă statelor membre dreptul de a determina sancțiunile aplicabile autorilor practicilor neloyale. Totuși se solicită un caracter efectiv, proporțional și descurajant pentru aceste practici.
Legislația belgiană, de pildă, prevede ca un consumator ce a fost victima unei practici neloiale să poată cere rambursarea sumelor pe care le-a plătit fără a fi obligat să restituie produsul sa serviciul primit.
La noi, însă, n-am auzit de așa ceva. De fapt, probabil că nu se ia nici o măsură împotriva acestor practici. 


Stabilirea dacă o practică comercială poate fi calificată ca neloială depinde deseori de aprecierea unui judecător. În caz de dubiu, se poate contacta CEC (Rețeaua de Centre europene ale consumatorilor). Se pot primi sfaturi și se poate găsi o soluție amiabilă, dacă vânzătorul e de bună credință.

Rețeaua de Centre europene ale consumatorilor cuprinde 29 de centre, cel puțin unul pentru fiecare dintre cele 27 de state membre ale UE plus Islanda și Norvegia. Ele lucrează împreună pentru a furniza consumatorilor informații asupra cumpărăturilor transfrontaliere și asistență în caz de litigii. 
În România: 
ROMANIA EUROPEAN CONSUMER CENTRE ROMANIA 
CENTRUL EUROPEAN AL CONSUMATORILOR ROMANIA 
Director: Razvan Resmerita 
Bd. Nicolae Balcescu nr. 32-34, etaj 4, cam. 16 Sector 1, Bucharest, RO-010055 
℡ + 40/ 21 3157149 + 40/ 21 3157149 + 40/ 21 3110242 


Directiva sancționează și practicile comerciale agresive.
Hărțuirea consumatorului (prin telefoane repetate de exemplu) sau constrângerea (condiționarea în orice fel) . (Știți desigur de câte ori ați fost sunat pe telefonul fix ca să fiți chemați la „evaluarea sănătății” -adică la o prezentare de produse? Ori ca să vi se dea carduri de credit de către bănci? )
E semnalată și înșelătoria cu cartonașul de răzuit. Adică promisiunea de a câștiga un premiu sau chiar afirmația că s-a câștigat deja premiul, când de fapt e vorba doar depre o presiune de a cumpăra niște produse. (Vă sună cunoscut? La noi e ceva curent! Am primit chiar astfel de cartonașe cu promisiuni de premii chiar în plicurile cu facturile unor furnizori de servicii de telefonie!)
Deciziie comerciale ale consumatorilor trebuie să fie libere. Ele nu pot fi luate ca urmare a utilizării unei hărțuiri, constrângeri sau influiențe nejustificate.
Se ia în considerare și durata publicității - care ajunge să fie obsesivă dacă se repetă nejustificat de mut.
Aici putem aminti că în cadrul Societății elvețiene de televiziune și radiodifuziune, de pildă, durata publicității nu poate depăși 8% din timpul de difuzare. La alte societăți de radio și de televiziune, durata publicității nu poate depăși 15% din timpul de difuzare zilnic. La noi, am aflat că un post de televiziune a fost amendat pentru că a depășit procentul de 24% din timpul de difuzare, cu reclame!
S-a ajuns deci ca aproape un sfert din timpul de emisie al televiziunilor să fie ocupat cu reclame, care au și sonorul mai tare decât al emisiunii obișnuite, ca să te oblige probabil să pui mâna pe telecomandă. (Ăsta e un lucru bun până la urmă pentru că dacă tot am pus mâna pe telecomandă, schimb postul - și fac asta până ce găsesc un post tv care nu e pe reclame, chiar cu riscul de a nu mai reveni la emisiunea respectivă, pentru că oricum nu pot vedea a milioana oară aceleași tigăi, cuțite și absorbante. Ați văzut desigur că posturile tv își sincronizează perioadele de reclame tocmai ca să nu schimbăm postul în acel timp, dar nu pot face asta și cu posturile străine , și iată cum crește audiența posturilor de documentare pe diferite teme  sau de filme non-stop)

Intrare în vigoare
Termen de transpunere în legislaţia statelor membre
Directiva2005/29/CE
12.6.2005

Vi se pare că ar fi  intrat în vigoare la noi?

duminică, 29 martie 2015

Explorati gradina Carpatilor

Suntem îndemnați să explorăm grădina Carpaților și în clipul publicitar ni se arată aceste imagini:


Ce vedem în aceste peisaje scăldate în frumoasa lumină a plaiului mioritic? O șosea ce datează din timpul regimului „de tristă amintire” și o zonă muntoasă pe care copacii au ajuns rarități.

Exploatațí grădina Carpațílor 

Probabil ar fi mai conform cu realitatea. Îndemnul - adresat, desigur, străinilor.
Deja nu mai avem grădina noastră
Și străinii remarcă fără îndoială acest lucru. Doar ei nu se iau după sloganuri publicitare, ci după informațiile concrete.
Iată cum văd cei de la „Pădurile Europei” situația din România:

Pădurile tăiate iau drumul Europei- în direcția nord-vest, pe locurile pustiite rămânând doar sloganuri bazate pe imagini anterioare dezastrului. (Sunt imagini dintr-un film Arte) .
E clar pentru toată lumea. Nimeni nu se îndoiește că România e pe cale să devină un deșert.
Că despăduririle vor continua până la ultimul arbore.
Bine că avem sloganuri, prin care sperăm să atragem turiști! Cam asta vor să spună imaginile de mai sus.

vineri, 27 martie 2015

Chimen negru, chimen, chimion în medicina și bucatarie

Chimenul negru leacul minune


Se pare că semințele plantei Nigella Sativa ajută în foarte multe boli, chiar și în diabet, epilepsie , microbi rezistenți la antibiotice și altele. În special în ultima vreme circulă pe internet o sumedenie de postări care declară că planata vindecă toate bolile. Atenție însă la leacurile astea care vindecă orice, tot ce e mult strică. Apo, nu trebuie să se confunde plantele cu nume asemănătoare.

Chimenul negru, (negrușca/negrilica) a făcut obiectul a peste 400 de studii, încă din 1964.
Nu e primul caz în care se constată că plante pe care le credeam intrate în uz doar pentru calitățile organoleptice se dovedesc benefice pentru sănătate.
Vorbitorii de imbă engleză îl numesc susan negru . Mai este numit coriandru roman, pentru că era inclus obligatoriu la prepararea hranei pentru legiunile romane.
Ulei de chimen negru s-a găsit și în mormântul faraonului Tutankamon, de acum 3300 de ani.
În zilele noastre se constată că 40 de afecțiuni medicale ar putea beneficia de foloasele aduse de această plantă, care are acțiune analgezică, antibacteriană, antifungică, anti-hipertensivă, antioxidantă, antivirală, bronhodilatatoare, hepatoprotectoare, antispastică, renoprotectoare (de protejare a rinichilor), inhibitoare a factorului alfa de necrozare tumorală, inductor de interferon,
sensibilizator la insulină și antagonistă a leucotrienelor.
Totuși, nu se va folosi decât în cantități mici, pentru că mai conține și terpenoide și alcaloide, care pot fi toxice în cantități mari. Deci atenție la thymochinonă și la uleiul esențial de chimen negru, ce sunt foarte concentrate.

Cum s-ar putea folosi în caz de:

  • Diabet de tip 2 - două grame de negrușcă/zi pe stomacul gol (micșorează rezistența la insulină)
  • Infecția cu Helicobacter Pylori (ce provoacă ulcer)
  • Epilepsie (se folosește un extract apos )
  • Hipertensiune : 100 ÷ 200mg de extract de negrușcă/de 2 ori pe zi timp de două luni micșorează tensiunea celor cu ușoară hipertensiune
  • Astm: extractul de chimen negru cu apă fierbinte are efect antiastmatic.
  • Amigdalită și faringită acută: capsule de negrușcă în combinație cu Phyllanthus niruru alină durerea 
  • Vătămări pricinuite de arme chimice: extract de chimen negru în apă fierbinte reduce simptomele și nevoia de medicamente
  • Cancer de colon: Extractul de negrușcă dar și uleiul de negrușcă au efect de inhibare a cancerului de colon fără efecte negative.
  • Stafilococ auriu multiplu rezistent (MRSA)  rezistent la meticilină: s-a constatat efect favorabil in vitro.
  • Dependență de opiacee: efecte favorabile asupra a 35 de dependenți, prin terapie pe termen lung.
  • Uleiul extras la rece se folosește în uz extern, ca antiseptic.
Preparatele cu chimen negru cresc imunitatea.
Analizele au arătat că semințele de chimen negru conțin caroten (ce e transformat de ficat în vitamina A).
Semințele mai conțin și stimulenți sexuali (pentru asta în Vest e folosit de cupluri) , enzime digestive (ajută digestia) diuretice și chiar sedative.
.o.
Atenție, a nu se confunda chimenul negru (Nigella Sativa ) cu chimionul (Cuminum cyminum) sau cu chimenul (Carum carvi) folosite la noi în bucătărie , drept condiment, dar și ca remediu pentru digestie sau pentru slăbit..

Chimenul se folosește și el în terapeutica naturistă, sub formă de ceai  ca antiinflamator intestinal sau în caz de răceli.  Se folosesc și cataplasme cu semințe de chimen pentru sâni inflamați.
La noi se folosește în mod tradițional la ceaiurile contra colicilor sugarilor ori se presară în apa de baie a sugarului- tot în același scop.
Infuziile de chimen se folosesc pentru calmarea bolilor de  respirație.



Cum  ajută chimenul la pierderea de greutate

Consumat in mod regulat, sub formă de ceai, chimenul contribuie la scaderea în greutate prin arderea grăsimilor, în special in zona abdomenului.
Chimenul intensifică metabolismul, crescând cu pana la 25% capacitatea organismului de ardere a grăsimilor. 

În acelasi timp, chimenul contribuie la îmbunătățirea procesului digestiv și la cresterea imunitătii, are capacități diuretice, antispastice, astringente, expectorante și vermifuge.

Fitoterapia cu chimen este indicată și in caz de astm bronsic, dureri de cap, răceală, anorexie, flatulență, astenie fizică, cancer de colon și cancer de piele.

Ceaiul de chimen

Se pun la fiert 4 căni de apa. Când apa clocotește se adaugă 4 linguri de semințe de chimen și se lasă ceaiul sa fiarba încă 5 minute.Se ia de pe foc și se mai lasă la infuzat timp de 5 minute.
Ceaiul se poate bea atât cald, cât și rece, de 3-4 ori pe zi.



Până una-alta, dacă tot suntem în post, să încercăm și tradiționala supă de chimen!

Supa de chimen  rețetă

O mâncare simplă, ce ne ajută la multe

Ingrediente:

  • legme de supă (1-2 cepe, 1-2 morcovi, pătrunjel, o țelină mică)
  • 2 linguri de ulei
  • 1 cățel de usturoi
  • 1 lingură rasă de semințe de chimen (jumătate din cantitate zdrobită în mojar)
  • 4 linguri de bulion concentrat de roșii (tomate)
  • 2 foi de dafin, o frunză de țelină
  • pătrunjel verde, sare, piper, opțional chili (după gust)
  • 1 lingură de făină
  • crutoane din cubulețe de pâine , opțional un ardei roșu copt
Preparare
  • Cuburile de pâine se pot stropi cu ulei , sare, piper , cimbru și ținute 5 minute în cuptorul încins pentru a se rumeni ușor. 
  • Legumele rădăcinoase se taie cubulețe și se călesc puțin în ulei , împreună cu usturoiul (doar până ce devine transparentă ceapa). 
  • Separat se rumenește ușor făina împreună cu chimenul la foc mic, fără grăsime, amestecând continuu  (și paprika- după gust)  până ce făina se aurește puțin. Se adaugă peste legume.
  • Se adaugă 1,2 litri de apă fierbinte, restul de chimen  și se amestecă.
  • Se poate adăuga ardeiul roși copt 
  • Apoi se adaugă bulionul
  • Se adaugă foile de dafin, sare, piper și se fierbe supa până se înmoaie legumele.
  • Se pasează totul în blender (nu puneți fierbinte în vas de plastic!) până ce se sfărâmă și chimenul. Sau se strecoară prin sită.
  • Se presară cu pătrunjelul verde. 
Se servește cu crutoane. De preferat să nu adăugați „prafuri” de îmbunătățire a gustului ce conțin glutamat de sodiu - s-a constatat că nu e bun pentru noi.

luni, 23 martie 2015

Cartofi de la Mc Donald's

Ce conțin faimoșii cartofi de la Mc Donald's








Ingredientele au fost publicate de ziaristul științific american Grant Imhara cu aprobarea firmei McDonald's.
În cursul unei vizite făcute la o uzină de fabricație McDonald's, ziaristul a găsit 18 ingrediente ce se adaugă la cartofii prăjiți:

  • sare
  • ulei de rapiță
  • ulei de boabe de soia
  • ulei hidrogenat din boabe de soia (tip margarină)
  • arome naturale de vită  ( E621 =GMS?)
  • făină hidrolizată
  • lapte hidrolizat
  • acid citric
  • Dimethilpolysiloxane  ([O-Si(CH3)2]un tip de silicon folosit la șampoane)
  • dextroză
  • pyrofosfat acid de sodiu (450)
  • ulei de porumb
  • TBHQ


Nu vă neliniștiți, Dimethilpolysiloxane (E900= PDMS sau dimethicone) , care se adaugă pentru ca uleiul să nu facă spumă în timpul prăjirii, se folosește și la băuturile de tip cola sau alte băuturi acidulate. Și la Silly Putty, un tip aparte de cauciuc. 

TBHQ tert-Butylhydroquinone (TBHQ, tertiary butylhydroquinone) este un tip de fenol folosit drept conservant pentru grăsimi .
Conform reportajului aprobat de McDonald's, nici unul dintre aceste componente nu prezintă un risc pentru sănătate.  De asemenea, rețetele mai și diferă de la o țară la alta. 

duminică, 22 martie 2015

Richard III va fi înmormantat după 530 de ani

Înmormântarea lui Richard III

Azi 22 martie 2015 o procesiune solemnă duce osemintele ultimului rege Plantagenet, Richard al III-lea spre a fi înmormântate la  Leicester.
Richard III, devenit cunoscut în lumea întreagă prin drama scrisă de William Shakespeare, a murit în pe 22 august 1485, în timpul bătăliei de la Bosworth, dusă împotriva lui Henri Tudor.
Învingătorul din această bătălie, Henri Tudor va urca pe tronul Angliei sub numele de Henric VII, întemeind astfel dinastia  domnitoare Tudor, din care a făcut parte și regina Elisabeta I. Actuala regină a Marii Britanii, Elisabeta II este de asemenea o descendentă a lui Henric VII Tudor.
Despre Richard III se știa că fusese înmormântat fără nici un fel de fast la o mănăstire franciscană ce a fost distrusă în 1530, în cursul schismei anglicane.

Regăsirea osemintelor lui Richard III
În anul 2012 , arheologii de la universitatea din Leicester au identificat amplasamentul exact al vechii mănăstiri franciscane  și au întreprins săpături pe locul acesteia, unde  urma să se construiască  o parcare.

Osemintele regelui au fost regăsite perfect conservate și au fost identificate în primul moment după puternica scolioză  -
despre care se cunoștea din scrierile epocii. Ele au fost datate și cu carbon 14, fiind stabilită astfel perioada morții între anii 1455 și 1540.
Pentru a fi siguri că era vorba despre osemintele regelui Richard III, cercetătorii au comparat ADN- ul acestora cu ADN-ul ultimilor urmași cunoscuți ai acestui rege.
Unul dintre acești urmași este Michael Ibsen, un fabricant de mobilă din Canada, ce descinde din sora lui Richard III. Un alt urmaș, al cărui ADN a fost comparat de asemenea, a preferat să rămână necunoscut marelui public. S-a aflat totuși că e vorba de Wendy Duldig  și ea descendentă a surorii mai mari a lui Richard III, Anne de York. S-a constatat potrivirea genetică dintre aceste persoane și osemintele deshumate, care s-au dovedit a aparține într-adevăr lui Richard III. 
A fost reconstituită și figura defunctului după analiza științifică a craniului, iar figura obținută a fost comparată cu portretele cunoscute din epocă. S-a constatat că Richard III avea într-adevăr o deviere laterală a coloanei (nu o cocoașă) , dar avea ambele mâini sănătoase - nu cum este prezentat în piesa lui Shakespeare. 
Descendență nelegitimă



Analizele genetice făcute cu acest prilej la toți descendenții cunoscuți ai familiei au arătat însă că există o „ruptură” pe linia genetică masculină, ceea ce indică existența  unui fiu provenit dintr-un adulter în arborele genealogic - fapt ce a fost anunțat într-o conferință de presă de către Kevin Schurer, viceCancelar al Universității din Leicester. 
„Nu știm la ce nivel se situază ruptura...și desigur nu vrem să sugerăm că Majestatea sa (regina Elisabeta II) nu ar trebui să se găsească pe tron”  s-a grăbit să adauge dl. Schurer. 
El a menționat însă că se pot pune înrtebări asupra legitimității tuturor regilor regilor din dinastia Tudor, ce o include și pe Elisabeta I.

Istoria menționează mai multe situații în care legitimitatea descendenței unora dintre pretendenții la tron a fost contestată.
John Beaufort, fiul lui  John of Gaunt, strămoșul comun al familiilor domnitoare britanice din ultimele secole, s-a născut în afara căsătoriei și a fost recunoscut la maturitate ca fiu legitim al lui John of Gaunt după căsătoria acestuia cu mama fiului considerat până atunci bastard. 
Dacă el nu ar fi fost în realitate fiul natural al lui John of Gaunt, asta ar pune în chestiune legitimitatea regilor  Henry IV, Henry V, Henry VI și a  "întregii dinastii Tudor" începând cu  Henry VII, Henry VIII, Edward VI, Mary I et Elizabeth I. (Vedeți aici arborele genealogic, pentru a afla legăturile de rudenie).

Istoricii menționează că și legitimitatea regelui Edward IV fusese serios contestată în 1483. Un document redactat în limba latină de un cleric italian (Domenico Mancini) contemporan cu Richard III povestea că ducesa Cecily (Neville) d'York , mama lui Edward IV și a lui Richard III recunoscuse public faptul că primul dintre fiii ei era un bastard.
 Declarația servea desigur intereselor lui Richard III în preluarea puterii, dar fusese considerată plauzibilă în epocă, mai ales că Edward IV, un bărbat foarte înalt (1,93m) nu semăna deloc cu tatăl său, ducele Richard d'York, ce era mărunt și îndesat, ca și celălalt fiu al său, Richard III.

Edward IV se născuse la Rouen în Franța la 28 aprilie 1442, pe când Normandia aparținea încă de Anglia. Dar un document găsit în anul 2003 în arhivele catedralei din Rouen de către istoricul britanic Michael Jones ar dovedi că tatăl său,  Richard d'York nu era acolo în momentul presupus al concepției.
El era asediat în acest timp în  cetatea Pontoise, situată la 100 km distanță. Iar asediul a durat între 3 iunie și 19 septembrie 1441. Era în timpul „războiului de 100 de ani”.
Cetatea a fost cucerită pe 19 septembrie 1441 de regele Franței Charles VII.(La cucerirea cetății 1200 englezi au fost uciși și s-au compus poeme - în vechea limbă franceză, desigur:
         Entre vous Angloiz et Normans
         Estans céans dedens Pontoise
         Fuyez vous-en, prenés les champs
         Oublyez la rivière d'Oise
         Et retournez à la cervoise
         De quoy vous estes tous nourriz
         Senglans, puans, mezeaulx [lépreux], porriz.).

Cucerirea cetății Pontoise în 1441
Chroniques - Jean Chartrier -sec. XV


Un cal! Un regat pentru un cal!
Studierea osemintelor a arătat și modul în care a fost ucis regele . Regele, doborât de pe cal , a fost ucis cu o lovitură de halebardă .
În piesa „Richard III” scrisă de Shakespeare 100 de ani mai târziu, Richard III exclama: „Un cal! Un regat pentru un cal!” în timpul bătăliei decisive, purtate împotriva lui Henri Tudor.
Cum bătălia se desfășura în favoarea lui Henru Tudor, Richard a încercat să ajungă la acesta pentru a decide soarta bătăliei printr-o confruntare directă. Mai mulți cai au fost uciși sub el, apoi regele, rămas pedestru,  a fost  încercuit și ucis .
Scheletul poartă urmele a 10 răni , dintre care 8 la cap.  Richard III a fost ucis de o lovitură de halebardă aplicată din spatele craniului. Unele răni au fost provocate post mortem, în semn de „umilire” .
 Manuscrisele istorice relataseră  că viitorul rege Henric VII a legat cadavrul despuiat al lui Richard III de calul său și l-a târât astfel pentru a-și celebra victoria, înainte de a-l abandona pentru a fi înmormântat fără nici un fel de ceremonie.

Astăzi, rămășițele nefericitului rege au fost purtate în procesiune solemnă întâi la universitatea din Leicester, apoi la locul faimoasei bătălii de la Bosworth, traversând pe parcurs mai multe localități cu rezonanță istorică. Sicriul va fi readus la Leicester pentru a fi vegheat timp de trei zile, timp în care publicul va putea să vină pentru  a-l omagia pe ultimul rege medieval al Angliei. Pe 26 martie sicriul va fi înhumat în catedrala din Leicester.  Procesiunea s-a compus din mii de persoane în costume de epocă său în armuri ce au venit să onoreze ultimul rege al Angliei mort pe cânpul de luptă.
Se vor oficia servicii religioase anglicane și catolice (Richard III era catolic). La mesa de recviem, cardinalul Vincent Nichols va purta veștminte autentice din secolul al XV-lea (aflate în păstrare la muzeu) .
Locul definitiv de odihnă pentru Richard III a fost decis prin hotărâre a Înaltei Curți din Londra, punându-se capăt astfel disputei cu descendenții îndepărtați ai acestuia care cereau ca înhumarea să se facă la York (locul de baștină al familiei ).


Schimbarea reputației regelui

Richard II a fost ucis la 32 de ani, după o domnie de numai doi ani.  Se pare însă că reputația de tiran sângeros ar fi fost orchestrată de cronicarii oficiali ai dinastiei Tudor, care i-a urmat și că nu ar corespunde realității. I se pune în sarcină uciderea în Turnul Londrei a doi nepoți, (fiii fratelui său mai mare Edward IV - cel despre care mama sa spunea că ar fi fost un bastard - vă amintiți?) fapt considerat astăzi ca incert. Biserica anglicană (al cărei guvernator suprem  este regina Marii Britanii) a refuzat recent să se facă teste ADN asupra osemintelor a doi copii ce au fost descoperite în Turnul Londrei în secolul XVII și care sunt păstrate în prezent la abația Westminster într-o urnă pe care s-a scris : „sufocați cu o pernă de către perfidul lor unchi Richard Uzurpatorul”
Identitatea reală a copiilor nu se cunoaște însă. Iar despre persoana care a ordonat uciderea fiilor lui Edward IV, părerile sunt astăzi împărțite.
Unii autori contemporani îl prezintă pe Richard II ca pe o persoană romantică și care a înfăptuit reforme economice benefice Angliei.


vineri, 20 martie 2015

Relatiile franco-romane


Relațiile dintre Franța și România sintetizate pe site-ul Ambasadei Franței la București

Pe site-ul Ambasadei Franței , la rubrica „Dosare țări” sunt prezentate succint toate țările , la fiecare fiind o scurtă introducere cu menționarea principalelor caracteristici ale relațiilor dintre Franța și țara respectivă.
Iată ce scrie despre România

Relațiile dintre Franța și România sunt vechi și bogate. Sprijinul puternic și constant acordat de Franța pentru a dubla candidatură de aderare a României la Uniunea Europeană și la NATO s-a înscris în această tradiție a relațiilor privilegiate ce unesc cele două țări . Franța are, de asemenea, în România un aliat a cărui apropieree ne este prețioasă în cadrul forurilor multilaterale.
Câțiva nori au umbrit însă  relațiile din ultimii ani: sosirea în Franța a populațiilor "rom" originare din România (și problemele de integrare socială pe care le aveau), precum și reticența țării  noastre, alături de alte state, la deschiderea spațiului Schengen  României.
Les relations entre la France et la Roumanie sont anciennes et riches. Le soutien appuyé et constant apporté par la France à la double candidature de la Roumanie à l’adhésion à l’Union européenne et à l’OTAN s’est inscrit dans cette tradition de relations privilégiées unissant nos deux pays. La France dispose par ailleurs avec la Roumanie d’un allié dont la proximité nous est précieuse dans les enceintes multilatérales.Quelques nuages sont venus cependant ternir les relations ces dernières années : l’arrivée en France de populations « roms » originaires de Roumanie (et les problèmes d’insertion sociale qu’ils présentaient), ainsi que la réticence de notre pays, aux côtés d’autres, à l’ouverture de l’espace Schengen à la Roumanie.