cum plătim mai putin la intretinere

Sfaturi practice pentru economia de energie acasă

Vedem aici ponderea diferitelor consumuri în consumul total de energie al casei.

La încălzire

Majoritatea cheltuielilor o reprezintă încălzirea pe timpul iernii.

Ce putem face pentru a micşora consumul

• ·         Închidem draperiile, perdelele şi (dacă avem) jaluzelele pe timpul nopţii şi le deschidem pe timpul zilei (ca să intre razele de soare)
• ·         Curăţim filtrele instalaţiei de aer condiţionat şi orificiile prin care circulă aerul. Scoatem praful din interiorul aparatului de aer condiţionat cu aspiratorul . După câţiva ani de funcţionare, ştergem ventilatorul .
• ·         Scoatem aerul din radiatoare la începutul fiecărui sezon de încălzire.
• ·         Verificăm din timp în timp flacăra arzătorului de la centrala termică proprie.
• ·         După terminarea sezonului de încălzire, curăţăm centrala termică proprie înlăturând depunerile acumulate şi chemăm un specialist pentru reglarea arzătoarelor.
• ·         Dacă e cazul să schimbaţi centrala proprie de încălzire, interesaţi-vă de performanţele noilor tipuri de aparate şi decideţi în funcţie de nevoile de încălzire.

Termostate

·         Dacă aveţi posibilitatea de a alege, alegeţi termostate electronice performante, care vă asigură temperatura dorită în fiecare încăpere şi fac posibile economii.

·         Fixaţi temperatura pe timpul nopţii cu 3 ⁰C mai scăzută (nu scădeţi mai mult) decât cea de peste zi = economie de până la 6% la încălzire.

·         Există şi termostate programabile, dar sunt evident mai scumpe.

Încălzire modernizată

·         Dacă aveţi şemineu sau sobă, ele pot fi amenajate ca să economisească energie.

Folosiţi panouri solare pentru a avea apă caldă

Îmbunătăţiţi termoizolarea casei

·         În cazul unei case „pe pământ”, 32% din pierderile de căldură sunt prin uşi şi ferestre, 25% prin coşuri de fum şi scăpări de aer, 17% prin pereţi , 15% prin pereţii de la subsol , pardoseli şi fundaţii şi 11% prin acoperiş.

Ce putem face?

·         Să izolăm casa din pivniţă până în pod, ca să nu mai avem planşee reci, care favorizează condensul şi mucegaiul.

·         Să examinăm şarpanta ca să ne asigurăm că e termoizolată peste tot

·         Să izolăm toate punctele de trecere dintre izolările anvelopei (între pereţi şi planşee sau cele ce dau spre spaţii neîncălzite)

Termoizolarea subsolului :

Dacă vrem să termoizolăm subsolul, e clar că termoizolarea pusă la exterior e de preferat, dar în cazul caselor deja construite e foarte greu de realizat, aşa că ne vom mulţumi să îl termoizolăm prin interior. Fundaţiile trebuie să fie însă etanşe şi bine drenate, deci să verificăm că nu există fisuri prin care să se infiltreze apă din exterior, ca să nu avem condens. Depunerile negricioase la baza zidului pe timpul verii arată producerea de condens, în timp ce dârele albicioase arată infiltraţii de apă )cu săruri minerale). Dacă avem astfel de situaţii e cazul să hidroizolăm subsolul prin exterior (şi cu această ocazie să aplicăm stratul de termoizolaţie tot la exterior). Fundaţiile din piatră sau din blocuri de beton trebuie să fie termoizolate pe la exterior.

Dacă termoizolăm subsolul prin interior, vom folosi un material termoizolant rezistent la umiditate (de pildă polistiren de tip 3 sau 4 – dar protejat contra focului, sau vată minerală ori vată de sticlă, protejate împotriva umezelii printr-o membrană hidrofugă)).

De unde vine umiditatea din subsol

·

         Vara,  se poate produce condensarea aerului cald şi umed pe pereţii mai reci ai subsolului. Şi conductele de apă rece pot provoca condensarea vaporilor. O barieră de vapori de proastă calitate sau prost aplicată poate permite vaporilor de apă din aer să traverseze zidurile chiar şi pe la tocurile ferestrelor sau pe la prize.

·         Umiditatea poate proveni şi din exterior: trotuarele casei pot să nu aibă panta spre exterior, ci să conducă apa spre pereţii casei; burlanele defecte pot lăsa apa să şiroiască pe pereţi, cauzând igrasie cu timpul (am văzut asta şi la Mogoşoaia- monument de arhitectură!); drenajul defectuos al solului poate păstra umiditatea în sol.
În imaginea alăturată vedeţi efectele devastatoare produse asupra unei clădiri neîngrijite de un simplu burlan rupt. Apa care a şiroit pe perete din burlanul rupt a distrus tencuiala şi a produs igrasie , ba chiar s-au produs fisuri în soclul casei. 

·         Până când găsim cauza exactă a umidităţii, vom combate mucegaiul cu produse specifice (spoirea cu var e eficientă şi ea, dar să fie var, nu vopsea lavabilă). Vara vom aerisi bine spaţiile, chiar şi iarna vom deschide ferestrele 2-3 minute , din timp în timp.

Izolarea acoperişului

·         Verificăm mai întâi starea învelitorii şi a elementelor structurale ale şarpantei şi efectuăm reparaţiile necesare. Verificăm să nu fie infiltraţii pe la elementele ce traversează acoperişul (coşuri, ţevi). Ne asigurăm că bariera de vapori e continuă.

·         Verificăm starea termoizolaţiei existente şi o suplimentăm cu încă un strat dacă e cazul.

·         Depistaţi locurile pe unde se infiltrează aer plimbând încet o lumânare aprinsă sau o fâşie de foiţă de-a lungul îmbinărilor (trape, tocuri de uşi sau ferestre, goluri pentru hote sau ventilatoare, goluri în jurul conductelor etc).

·         Etanşaţi de sus în jos- începănd cu părţile superioare ale încăperilor, fiindcă pe acolo iese mai mult aer cald.

·         Curăţaţi bine fisura înainte de a aplica un chit de etanşare.

Uşile şi ferestrele

·         Rostul dintre tocurile tâmplăriei şi ziduri  trebuie să fie etanşat cu vată de sticlă necompactată între două cordoane de spumă de polietilenă uşor comprimată. Sau cu spumă de poliuretan.

·         Dacă tocurile ferestrelor sunt prea stricate, montaţi alte ferestre, duble, , cu geam termoizolant.  Dacă geamul termoizolant şi-a pierdut etanşeitatea şi se văd urme de umiditate la interiorul lor, puteţi înlocui doar geamurile respective, nu toată fereastra.

·         Aplicaţi pelicule transparente pe ferestrele pe care nu le deschideţi iarna, ca să le măriţi etanşeitatea.

·         Etanşaţi uşile şi ferestrele folosind profile speciale de etanşare.

Apa caldă

·         Alegeţi robinete cu debit redus (există şi aeratoare de robinete, care amestecă apa cu aer).

·         Reparaţi sau înlocuiţi robinetele care pică apă

·         Preferaţi să faceţi duş în loc să faceţi baie în cadă

·         Când spălaţi vesela nu lăsaţi să curgă apa continuu ci umpleţi mai degrabă chiuveta cu apă cu detergent , spălaţi vasele şi clătiţi la urmă cu apă aproape rece.

·         Dacă vreţi maşină de spălaţi vase, alegeţi un model cu ăncărcare frontală, care consumă mai puţină apă.

Aparate menajere

·         Dintre aparatele electrocasnice, frigiderul consumă cel mai mult, urmat de congelator, maşina de spălat rufe, maşina de spălat vase şi maşina de gătit (dacă e electrică). Se ştie deja că e bine să folosim aparatele cu consum redus de energie (clasă A). De asemenea, să nu ne alegem modelele cele mai mari dacă nu ne sunt necesare.

·         Contează şi locul în care puneţi aparatele. Dacă frigiderul stă lângă maşina de gătit sau lângă fereastra însorită, desigur va consuma mai mult. Serpentina frigiderului ar trebui să fie curăţată periodic pentru ca aparatul să-şi păstreze randamentul.

·         Vă puteţi gândi de asemenea dacă aveţi într-adevăr nevoie de congelator...

·         Unii „extremişti” recomandă preferarea cuptorului cu microunde în locul cuptorului clasic (cu convecţie). Eu una nu sunt de acord cu asta, dat fiind că e deja constatat faptul că prepaparea la microunde nu e prielnică sănătăţii.

·         Maşinile de spălat rufe cu încărcare frontală consumă mai puţină apă decât cele cu încărcare pe sus. Dacă spălaţi rufele la temperatură mai scăzută (noii detergenţi o permir) sau chiar rece, se economiseşte energie.

Aparatele electronice

·         Scoateţi din priză încărcătoarele de telefon mobil şi adaptorul de alimentare externă pentru calculatorul portabil dacă nu e nevoie să încărcaţi bateriile respective. Altfel, aceste încărcătoare consumă energie electrică degeaba.

·         Numeroase aparate electronice continuă să consume curent electric în modul de „veghe”. O priză multiplă cu întrerupător vă permite să opriţi alimentarea televizorului sau calculatorului când nu le folosiţi, protejându-le astfel şi de suprasarcini sau supratensiuni accidentale.

Iluminatul

Se ştie deja că lămpile cu halogeni consumă mai puţin. Dar trebuie să fie luate măsuri de siguranţă în cazul utilizării lor. Tuburile fluorescente conţin mercur, o substanţă foarte toxică. De aceea lămpile fluorescente nu se aruncă la gunoi, ci se duc la locuri de recuperare specializate. Există şi măsuri de protecţie a ochilor.

Ventilaţia mecanică

Se recomandă ca locuinţele să aibă un sistem de ventilaţie mecanică, ce poate fi reglat pentru a asigura aerarea optimă, evacuând umiditatea excesivă din băi sau bucătării şi aerul viciat din încăperi. Pentru economia de energie, sistemul ar trebui să aibă un recuperator de căldură, care să folosească acea căldură din aerul evacuat din interior pentru a încălzi aerul introdus de afară. În cazul apartamentelor de bloc, hotele din bucătării vor evacua fumul şi vaporii de ce rezultă de la gătit. Dar trebuie să fie menţinute în stare bună de funcţionare şi hotele de ventilaţie prevăzute de proiectanţi la bucătării, băi , cămări sau debarale.

Mult succes!

Punctul longevitatii zu san li

Presopunctura în ajutorul longevităţii

Secretul vechilor japonezi care atingeau vârste foarte înaintate  consta şi în practicarea lunară a moxibustiei ( încălzirea punctului cu ajutorul moxei ) în perioada de Lună plină ( Lună nouă după alţii), pe punctul S36 (足三里 zu san li) de pe meridianul stomacului (Zu Yang Ming 足陽明) 

.Acest punct este supranumit  în China "Punctul Longevităţii", iar în Japonia "Punctul celor 100 de boli".

Unde este acest punct pe corpul uman?

La trei degete sub rotulă, dedesuptul şi în afara tuberozităţii anterioare a tibiei, în muşchiul gambier anterior. Este punctul 36 de pe "meridianul stomacului".

Care este rolul acestui punct

Ar fi punctul care repartizează energia în corp. Ar fi utilă stimularea lui în cazurile de vid de energie, în cazurile de suferinţe ale stomacului (şi ale intestinului gros ), precum şi în cazuri de depresii sau stres. În tradiţia orientaşă este punctul longevităţii şi este stimulat cu ajutorul procedeului numit moxa. 

Cum moxa sau acupunctura sunt procedee ce pot fi aplicate doar de către specialiştii în medicină orientală, procedeul de stimulare aflat la îndemâna noastră, a "amatorilor" este presopunctura. 

Se consideră că acest punct de acupunctură este un declanşator ce face parte dintr-un sistem de reglare informaţională , ce poate fi stimulat cu orice tip de energie (mecanică, termică, electrică, magnetică, luminoasă) de la o sursă biocompatibilă (nu se foloseşte lumina de la becuri economice  sau căldura generată prin microunde). 

Care ar fi efectele stimulării acestui punct

• Creşterea activităţii glandelor suprarenale
• Buna funcţionare a organelor din partea inferioară a corpului
• Eliberarea de adrenalină şi de hidrocortizon
• Reglează sistemul imunitar 
• Elimină inflamaţiile din corp
• Stabilizează presiunea arterială şi cantitatea de insulină
• Vindecă bolile aparatului digestiv
• Tratează urmările unui accident cerebral

Tehnica de presopunctură :

Masaj cu arătătorul dinspre genunchi spre laba piciorului, timp de 60-90 de secunde.

Alte surse recomandă masarea zilnică  a punctului Zu San Li , după cum urmează:

• În fiecare dimineaţă, înainte de micul dejun, frecat de 9 ori printr-o mişcare circulară în sensul acelor de ceasornic, la fiecare gambă. (timp de 10 minute). Înainte de a începe masarea, se adoptă o poziţie aşezată relaxată. Se calmează respiraţia . Se poate masa cu degetul, sau cu un bob de orez sau de altă cereală.  Se mai poate pune o jumătate de căţel de usturoi pe punctul respectiv şi lăsa acolo 1-2 ore,  până se înroşeşte pielea . E  şi o metodă de slăbit (se pot pierde 400-500 grame pe săptămână). Nu se va efectua presopunctura înainte de culcare, fiindcă poate tulbura somnul. Impactul cel mai puternic al procedeului este în timpul Lunii noi. 
• Opt zile după începutul Lunii noi, se masează punctul Zu San Li  dimineaţa, în sensul acelor de ceasornic, gândindu-ne că întărim sistemul imunitar , îmbunătăţim funcţionarea tuturor organelor . Înainte de masa de prânz , se freacă punctul Zu San Li  alternativ pe fiecare gambă pentru a ameliora memoria şi funcţionarea sistemului cardiovascular şi a sistemului digestiv. 

• După dejun, se freacă punctul Zu San Li în acelaşi timp pe ambele gambe pentru a preveni anxietatea  şi nervozitatea.
• Noaptea se freacă în sens contrar acelor de ceasornic , alternativ, pentru ameliorarea digestiei şi pierderea de greutate. (conform healthyfoodhouse şi edenya)

Gesturi care ne tradeaza

Gesturi interpretate de psihologi

Limbajul corporal poate trăda o persoană în societate. Se spune că 93% dintre mesajele pe care le transmitem sunt emise în mod nonverbal (55% de corp, 38% prin voce) şi doar 7% prin cuvinte. Iată câteva indicii:

Ştie doar un secret şi cel ce vede să fie foarte atent;
se mai foloseşte şi la luarea în derâdere

1. Atingerea lobului urechii stângi = se întrevede o ripostă.

Într-o situaţie stânjenitoare, (de pildă un elev în faţa unei întrebări grele, la examen) unii îşi ating lobul urechii stângi. Asta poate arăta fie că persoana îşi dă seama că a făcut o greşeală şi se pregăteşte să găsească o ieşire din situaţie, fie că e gata să iasă dintr-o situaţie delicată printr-un contraatac.
Tragerea uşoară a urechii în jos = decizie dificilă.
Ciupirea uşoară a rădăcinii nasului , cu ochii pe jumătate închişi = evaluare negativă.
2. Pupilele dilatate = stres
Pupilele diatate indică panica, oricum o emoţie puternică, stres. În funcţie de context,  persoana poate reacţiona printr-un act negândit.

3. Clipit des din ochi = persoana minte

În afară de cazul în care cineva suferă de un tic nervos şi clipeşte des  încontinuu, clipitul des indică prefăcătoria. Ca şi ferirea privirii prin plimbarea ei prin cameră, în loc de a privi spre interlocutor.

4. Mâna la gură = ceva de ascuns.

Mîna dreaptă dusă la gură în timpul discuţiei indică un conflict interior  (nu vrem să spunem adevărul, dar vrem să nu se vadă asta) . Dacă însă mâna stângă e dusă la gură, asta ar arăta o surpriză sau frică.

5. Întoarcerea capului = umilinţă sau constrângere de a face ceva nedorit.
Încercare de a-şi masca adevărata intenţie sau adevăratele sentimente. Poate fi o persoană vinovată de ceva.
6. Degetul la nas = sindromul lui Pinocchio

Ni s-a spus în copilărie că mincinoşilor le creşte nasul. Aşa că, dacă persoana pare sigură de ea de fapt nu e chiar aşa, dar dacă pare să ezite reflectează pur şi simplu la răspuns.
Atingerea frecventă a nasului , în special a nării stângi  = minciună. (Minciuna provoacă un aflux sanguin în această zonă).
Degetul uşor îndoit sub nas = dezaprobare.
Ciupirea nărilor = situaţie percepută ca problematică

7. Strângere de mână bizară = lipsă de respect
Nu aveţi încredere în mâinile pe jumătate întinse sau în degete întinse.
Dacă o persoană vă întinde mâna stângă, nu o strângeţi imediat, apoi sstrângeţi-o într-un mod cât mai impozant posibil, pentru a arăta că nu sunteţi în poziţie de inferioritate.

8. Buze muşcate sau linse = persoana nu e în largul ei.

Persoanele anxioase au tendinţa să-şi muşte buzele dacă sunt stresate. Într-o astfel de situaţie, ar putea minţi. Încercaţi să liniştiţi persoana respectivă.

9. Mâna la bărbie = încercare de seducţie

 Mâna stângă la bărbie: prieten gata să vă asculte. Dar dacă mâna stângă e pusă pe bărbie iar cotul pe masă, persoana se cam plictiseşte...
Degetele încrucişate: Degetul mare drept peste cel stâng = încredere în cunoştinţele sale şi experienţa proprie. Degetul mare stâng peste cel drept= încredere în sentimente şi intuiţie.

10. Picioare încrucişate = mai multe interpretări posibile.

O situaţie de opunere: Femeile dreptace care îşi pun piciorul drept peste cel stâng , sau bărbaţii care îşi pun piciorul stâng peste cel drept.
O situaţie de control: femeile dreptace care îşi pun piciorul stâng peste cel drept, sau bărbaţi care îşi pun piciorul drept peste cel stâng.
Glezna pusă pe genunchi arată dorinţa de a afişa dezinvoltură, într-un mod destul de imatur.
Picioarele încrucişate, unul dintre ele mişcându-se uşor, capul sprijinit în mână sau ochii fixaţi în pământ : plictis.
Aşezat, cu mâinile încrucişate la ceafă şi cu picioarele puţin încrucişate: siguranţă de sine, superioritate şi aroganţă.
Aşezat cu gleznele încrucişate : dreapta peste stânga= stăpânirea emoţiilor, dar şi semn al eşecului; stânga peste dreapta= frustrare, dar gata de adaptare, încredere în intuiţie.
În picioare, cu piciorul drept peste cel stâng = persoană sigură de sine, dar şi egoistă
În picioare, cu un picior aşezat pe vârf = aparenţe care diferă de adevăr
11. Mângâierea părului = dorinţa de a se încuraja
O uşoară nelinişte, pe care persoana caută să o depăşească - de exemplu la un interviu pentru angajare.Scărpinarea în cap = reflectare la ceva. Scărpinarea în cap în timp ce puneţi o întrebare arată că nu ştiţi răspunsul .
Mângâierea bărbiei = ezitare, înainte de a lua o decizie.
Mângâierea gâtului = teama de reacţia interlocutorului.
Mângâierea toracelui arată persoanei din faţa dumneavoastră că o doriţi.

12. Scărpinare continuă = nerăbdare şi exasperare.
Scărpinarea furioasă a mâinilor sau braţelor indică fie că persoana e nerăbdătoare să plece, fie că persoana îşi caută cuvintele.
Mişcare continuă în faţa unei persoane = intimidare în faţa acelei persoane. Mişcări mai puţine = destindere.
Scărpinarea cefei cu indexul = gelozie.
Scărpinarea gâtului cu indexul = nevoia de a spune ce gândiţi

13. Bătutul din picior = sistem de protecţie
Într-o situaţie stresantă.
Roaderea unghiilor = nervozitate şi sentiment de inferioritate.
Bătut din degete  = latura autoritară
14. Să-ţi ascunzi mâinile = eşti acolo fără să fii.
Comrtamentul mâinilor arată atenţia persoanei.  Dacă în timp ce vorbiţi mâinile sunt ascunse sub masă, ori sunt încrucişate sau lipite de corp, asta dă impresia că nu vă implicaţi în discurs. Că discursul nu vă face plăcere. Fie pentru că e o minciună, fie pentru că nu stăpâniţi bine subiectul.
Dacă dimpotrivă mâinile sunt la vedere, puse în faţă, arătaţi că sunteţi deplin angajat în discuţie.
Cu cât mâinile se depărtează mai mult de corp, cu atât vorbele sunt mai adevărate. Dar dacă ele rămân fixe, arată că vă stăpâniţi răspunsul.
Arătarea palmelor mâinilor: sinceritate şi deschidere.
Mâinile care se mişcă în ritmul vocii arată spontaneitate.
O mână la obraz = evaluare a unei situaţii.
Punerea mâinii pe frunte = descurajare.
Ambele mâini la frunte = îngrijorare serioasă.
15. A-şi arăta mâinile = implicare
Arătarea mâinilor în timpul unui discurs subliniază cuvintele. Mişcarea mâinilor spre exterior sugerează traducerea în fapt a promisiunilor.
Braţele încrucişate cu mâinile ascunse = stres.
Braţele încrucişate cu mâinile pe bicepşi = prezenţă, implicare.
16. Interlocutor aşezat cu mâinile în buzunare = manipulator.
17. Postură cu capul aplecat şi spatele curbat = semn de supunere  sau de tristeţe.
(Sau autoconsolare).
18. Mersul cu pas sigur şi ţinuta dreaptă = siguranţă şi încredere în sine.
19. Privirea
Privirea în sus spre dreapta = minciună
Privitul în jos = nu vreţi să luaţi parte la discuţie
Privirea evazivă = timiditate.
20. Telefonul mobil

• la urechea dreaptă: deschidere spre prieteni
• la urechea stângă: introvertit, întors spre sine
• trecerea telefonului de la o ureche la alta: trecere de la o atitudine la alta în funcţie de interlocutor

În seducţie:

• Surâs sincer şi călduros? Fericit să vă cunoască
• Nu îndrăzneşte să surâdă? Caută să domine situaţia
• Surâde mereu? O jenă ascunsă sub masca veseliei
• Grimasă cu un colţ al gurii spre obraz? Hipersensibilitate
• Muşcarea buzelor ? Panică totală
• Lingerea comisurii buzelor? Simulează cu siguranţă
• Gură mare? Gurmand şi exuberant.
• Gura mică? Închidere în sine, /pudoare.
• Gură armonioasă şi bine proporţionată? Echilibrat.

Locul unui sărut:

• Pe păr: tandreţe
• Pe frunte: prietenie
• Pe gât: pasiune
• Pe urechi: fidelitate
• pe ochi: "te iubesc, dar nu îndrăznesc să o spun"

Gesturi pentru a seduce:

• Scărpinarea şoldului = dorinţă carnală
• Ambele mâi pe şolduri, paralele cu axa picioarelor (la o femeie) = atracţie fizică, inconştientă sau conştientă
• Mângâierea interiorului braţului= dorinţă intensă
• Încrucişarea braţelor pe piept (la o femeie) = invitaţie
• Ridicarea părului de pe ceafăspre vârful capului= ofrandă erotică a corpului
• Dacă un bărbat se ţine de ceafă = e interesat
• Privirea fixă= dorinţa de a atrage atenţia
• Mângâierea distrată a lobului urechii de către un bărbat = evaluarea şanselor de seducţie
• Mângâierea involuntară a conturului buzelor cu indexul, de către o femeie = tulburată/deranjată de prezenţa sau de comportamentul bărbatului
• Un bărbat aşezat cu picioarele depărtate = dorinţă vizibilă de a seduce.

Apa, aspirina si infarctul

 C\teva sfaturi simple, care pot face diferenţa

Recomandate de un medic

Infarctul, aspirina şi şi apa   Câtă lume cunoașteți care spune că nu vrea să bea nimic înainte de culcare pentru că pe urmă trebuie să se trezească de foarte multe ori în timpul nopții? De fapt e bine să beţi apă pe tot parcursul zilei, inclusiv seara, mai ales că rinichii sunt în plină activitate pe timpul nopţii.

Băutul apei într-un timp anume îi maximizeaza acesteia eficiența în corp. 2 pahare cu apă, după trezire – ajută la activarea organelor interne 1 pahar cu apă cu 30 de minute înaintea unei mese – ajută la digestie 1 pahar cu apă înaintea unei băi – ajută la scăderea tensiunii arteriale 1 pahar cu apă înainte de a merge la culcare – preîntâmpină atacul cerebral sau infarctul    A bea apă înainte de culcare ajută și la prevenirea cârceilor pe timpul nopții. Mușchii de la picioare  au nevoie de hidratare, altfel  se chircesc și durerea te trezește.     Aspirina    Dr. Virend Somers este cardiolog la Clinica Mayo, și este prim autor al raportului publicat la 29 iulie 2008 în Jurnalul Colegiului American de Cardiologie.-iată ce zice el despre infarct:    Majoritatea infarcturilor apar în timpul zilei, între orele 6:00 și 18:00. A face un infarct în timpul nopții, când inima ar trebui sa se odihnească, înseamnă că s-a întâmplat ceva neobișnuit.    Dr.Somers și colegii săi au muncit timp de un deceniu pentru a arăta că de vină este apneea de somn. 1. Dacă iei o aspirină pe zi, atunci ia-o seara. Motivul: Aspirina are un timp de înjumătățire de 24 de ore; de aceea, dacă majoritatea infarcturilor se petrec în orele mici ale dimineții, aspirina ar putea să-şi exercite acţiunea. 2. Aspirina poate rămâne timp îndelungat în cutia cu medicamente, chiar ani de zile (când se învechește, miroase ca oțetul). Există sortimente diferite de aspirină.. Bayer produce aspirina cristal care se dizolvă instantaneu pe limbă. Efectul ei este mai rapid decât al tabletelor. Cine suferă de inimă ar trebui să păstreze nişte aspirine lângă pat.

E vorba de infarcturi. Mai sunt și alte simptome ale unui infract în afara durerii în brațul stâng. Mai există și o durere intensă în barbă, greață, transpirație din abundență. Și aceste simptome pot apărea dar frecvența lor e mai redusă.   Notă: S-ar putea să NU existe durere în piept în timpul unui infarct. Majoritatea oamenilor (în jur de 60%) care au făcut infarct în somn, nu s-au trezit. Dar, dacă el se produce, durerea în piept s-ar putea să vă trezească din somn.    Dacă infarctul are loc: - Dizolvați imediat 2 aspirine în gură și înghiți-ți-le cu puțină apă. - Sunați la salvare - Sunați un vecin sau pe un membru al familiei care locuiește în apropiere. - Spuneți-i: "infarct!" - Spuneți-i că ați luat 2 aspirine. - Așezați-vă într-un scaun sau fotoliu în fața ușii și așteptați sosirea acestora. - Nu stati intins, ci pe şezut !     NU STAȚI ÎNTINS !   Un cardiolog a  afirmat că dacă fiecare persoană, care citește aceste sfaturi  le trimite măcar altor 10 persoane, probabil o viață ar putea fi salvată.

A se erija

Ce înseamnă a se erija

proiect de monument

erijat în memoria lui 

Clément Ader şi al lui Eole al său

Am auzit aceast verb folosit de două ori într-o emisiune
televizată ("Bonton").
Subiectul emisiunii era faptul că nu este elegant să întrebăm pe cineva cât câştigă şi cam cum ar trebui să reacţionăm dacă cineva ne întreabă asta. Bun, am înţeles că nu trebuie nici să ne lăudăm cu veniturile mari, nici să ne plângem de veniturile mici (după caz).
Ceea ce m-a mirat a fost faptul că realizatoarea emisiunii a folosit în mod repetat verbul " a se erija" în moduri absolut stranii.
Prima dată s-a spus cam aşa: "nu ne vom erija să spunem cât câştigăm" .
Puţin mai târziu, doamna realizatoare a continuat cu sfatul  legat de felul în care să reacţionăm dacă cineva ne întreabă cât câştigăm: "vom încerca să ne erijăm în oricare altă discuţiie" - vrând să spună probabil că ar trebui să abatem discuţia spre alt subiect.

Se pare că doamna realizatoare se găseşte într-o confuzie în ceea ce priveşte sensul acestui verb.


El provine din francezul ériger ,care înseamnă:

• §    A ridica ceva în poziţie verticală  : A erija catargul unui circ.
• §  A ridica o statuie, un monument cu o anume solemnitate, în onoarea cuiva; a construi:  S-a ridicat o statuie acestui om politic.
• §  A ridica la un anume rang : A erija un consulat la rang de ambasadă.
• §  A stabili ceva la un rang superior; a ridica, a institui :  A erija un caz particular la regulă generală.
• §   A crea o însărcinare, o instituţie, un tribunal.

În franceză există şi forma reflexivă a verbului, 

s'ériger, care înseamnă:

Literar. A-şi da rolul, demnitatea de; a se pune în postura de, a se prezenta drept:  A se erija în reformator.  Sinonim a se impune Engleză to set oneself up as something.

Cum a se plasa (cu de la sine putere)  într-o anumită demnitate sau postură implică o nuanţă negativă, care poate merge de la simplă infatuare până chiar la impostură, verbul este folosit la noi clar în sens peiorativ:

ERIJÁ, erijez, vb. I. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prepoziţia „în”)

A-și atribui fără nici un drept o situație, un rol care conferă autoritate, a se da drept..., a voi să treacă drept... (Din fr. ériger) 

Sursa: DEX '09 (2009)

A SE ERIJÁ mă ~éz intranz. A-și atribui fără nici un drept un rol sau o situație care conferă autoritate. ~ în rol moralist. /<fr. ériger 
Sursa: NODEX (2002)

Traducând deci exprimările realizatoarei emisiunii tv, ar trebui să înţelegem că:

• nu ne vom da calitatea  să spunem cât câştigăm . şi 
• vom încerca să ne dăm drept (ceva sau cineva)  în oricare altă discuţiie

Nu cred că asta e cea ce voia să spună doamna realizatoare a emisiunii.

Ce să facem atunci când nu suntem siguri de sensurile unui cuvânt?

Păi, ar fi de bon ton  (adoptat ca bonton în româneşte) să nu folosim cuvântul respectiv, înlocuindu-l cu cuvinte pe care le cunoaştem, ca să nu dăm naştere la situaţii rizibile (care provoacă râsul).

Maşina de ocazie

Sfaturi pentru cumpărarea unei maşini de ocazie -pentru neprofesionişti 

1. PREGĂTIŢI-VĂ CĂUTAREA
Chiar înainte de a începe să căutaţi, selectaţi-vă preferinţele. Marca, modelul, kilometrajul, zona în care căutaţi şi suma aproximativă pe care o veţi aloca.
2. PRIVIŢI CU NEÎNCREDERE OFERTELE NEVEROSIMIL DE BUNE
Dacă oferta e prea frumoasă pentru a fi adevărată, s-arputea să fie ..o ţeapă. Evitaţi de asemenea anunţurile care nu au şi un număr de telefon şi fugiţi de vânzătorii care, sub diferite pretexte, vă cer coordonatele ca să vă contacteze altcineva...ş.a.m.d.
3. PROFESIONIŞTII NU SUNT NEAPĂRAT  MAI BUNI DECÂT PARTICULARII.
Se crede în general că vânzătorii profesionişti sunt mai demni de încredere decât particularii, dar uneori nu e chiar aşa. Cei mai mulţi dintre profesionişti nu sunt decât revânzători. Faptul că oferă garanţii este desigur un avantaj, dar asta se plăteşte în preţul maşinii.
4. NU CUMPĂRAŢI NICIODATĂ ÎN PRIPĂ.
Ar trebui să aveţi destul timp să vă deplasaţi să vedeţi mai multe maşini, să vă întâlniţi de mai multe ori cu unii dintre vânzători ca să probaţi maşinile şi în cele din urmă pentru formaţităţile de vânzare. Nu vă încredeţi în vânzătorii care vă presează .
În principiu, când remarcaţi o maşină într-un anunţ, daţi un telefon vânzătorului.
Sigur că îl veţi întreba în primul rând:

• unde se găseşte maşina şi dacă mai e disponibilă sau dacă există deja înţelegeri cu alţi cumpărători (nu vă lăsaţi presaţi cu ameninţarea că o va cumpăra altcineva -mai bine să cântăriţi bine lucrurile, oricum maşini de ocazie apar în fiecare zi)
• cât consumă maşina
• dacă are urme vizibile de lovituri, zgîrieturi etc
• dacă îi lipsesc elemente accesorii- cum ar fi semnalizatoare, emblema, oglinzi etc
• care au fost ultimele reparaţii efectuate şi dacă sunt disponibile facturile respective
• dacă maşina are un control tehnic valid mai recent de 6 luni
• dacă s-a schimbat kilometrajul de când s-a postat anunţul
• dacă maşina e la prima mână, ori la a doua sau a treia
• dacă a fost cumpărată din altă ţară şi de unde anume
• de ce e pusă în vânzare
• de ce la preţul respectiv (mai ales dacă preţul e mult mai mare sau mai mic decât preţul de referinţă)
• în ce fel s-ar efectua plata (ideal ar fi prin cec bancar)
• când şi unde poate fi văzută şi încercată maşina (maşina ar trebui să poată fi încercată pe cel puţin 3 km. 

5. LA CE SĂ FIŢI ATENŢI CÂND VEDEŢI MAŞINA

• Să aveţi destul timp să o vedeţi bine (minim o jumătate de oră).
• E bine să o vedeţi ziua, în aer liber. Şi să puteţi să o vedeţi de jur împrejur, ba chiar dedesupt şi deasupra. 
• Priviţi-o şi de la circa 5m. De la distanţă se văd eventualele diferenţe de culoare ale vopselei.
• Examinaţi-o şi de dedesupt. Căutaţi eventuale pete de uei sau de apă, în afară de cele de la ploaie .
• Deschideţi fiecare portieră, portbagajul şi capota, apoi închideţi-le trântind uşor şi ascultaţi zgomotele pe care le fac. Dacă scoate un sunet surd şi se închide bine fără a fi nevoie să trântiţi foarte tare.
• Urcaţi-vă în maşină. Daţi scaunele mai în spate şi mai în faţă, înclinaţi-le. Demaraţi motorul şi lăsaţi-l la ralenti, ascultând zgomotele pe care le face motorul. 
• Cu motorul pornit, vedeţi dacă merg ştergătoarele şi toate elementele bordului. Deschideţi şi ascultaţi radioul. Observaţi kilometrajul, care ar trebui să corespundă cu cel din anunţ.
• Apăsaţi pe ambreiaj şi intraţi într-o viteză.
• Ieşiţi din maşină şi ascultaţi motorul de afară. Daţi atenţie şi eşapamentului. Dacă e în stare proastă, se aud pârţâituri surde din timp î ntimp.
• Mergeţi în spate şi priviţi fumul care iese de la eşapament. Dacă e timp rece sau umed, sunt vapori de apă. Pe altfel de timp, nu ar trebui să se vadă nimic. Aplecaţi-vă şi căutaţi un eventual miros.
• Întoarceţi-vă în faţă , deschideţi capota şi observaţi motorul. Chiar dacă nu vă pricepeţi, veţi băga de seamă o anomalie, dacă există.  Oricum, verificaţi nivelurile de ulei, de lichid de răcire etc. Întrebaţi de când datează bateria. 
• Dacă e motor cu benzină şi are kilometraj mare, cureaua de distribuţie ar fi trebuit să fie schimbată la 100000- 130 000 km,. Dacă e maşină diesel, filtrele ar fi trebuit să fie schimbate regulat. Observaţi motorul, să vedeţi dacă nu curge vreun lichid. Cereţi "prietenului priceput" care vă însoţeşte sau vânzătorului să accelereze şi observaţ motorul în acest timp. Supravegheaţi şi temperatura lui. Dacă temperatura a crescut foarte mult de la pornirea motorului, nu e semn bun. Ascultaţi şi sunetele.
• Cereţi-i persoanei care e la volan să aprindă farurile -în toate variantele, apoi semnalizatoarele.Priviţi şi la starea "geamului". Dacă totul e în regulă, închideţi capota şi mergeţi în spate.
• Cereţi să se pună frână şi observaţi luminile de stop. Cereţi să se pornească în marşarier şi observaţi luminile. Cereţi să se semnalizeze -în toate variantele.
• Observaţi pneurile, inclusiv roata de rezervă. Vedeţi cât sunt de uzate.
• Dacă totul e ok, întoarceţi-vă în maşină şi examinaţi scaunele, geamurile (felul în care funcţionează deschiderea/închiderea), apoi retrovizoarele. Testaţi climatizarea, dacă e automatică. Observaţi  calculatorul de bord, dacă există. Uitaţi-vă şi la covorull de pe pardoseală, dacă există. Ridicaţi-l şi priviţi pardoseala maşinii peste tot, inclusiv în portbagaj.
• Testaţi retrovizoarele, porniţi maşina şi rulaţi măcar 600m. Măriţi puţin viteza şi ascultaţi motorul. Treceţi printr-un loc mai denivelat şi verificaţi suspensiile. Încercaţi şi mersul înapoi, frânarea şi schimbarea vitezelor, turaţia.
•  Dacă totul e ok, s-ar zice că e bună.
• Dacă în schimb aţi găsit probleme, apreciaţi dacă puteţi să le reparaţi şi cât v-ar costa. Dar asta ar presupune că ştiţi exact care e problema. Sau mai bine orientaţi-vă la altă maşină -doar nu lipsesc.
• Dacă sunteţi la un profesionist care vă propune altă maşină, nu vă repeziţi imediat la ea , pentru că aţi fi mai puţin vigilent. Rezervaţi-vă tot atâta timp pentru verificarea ei. 

6. GÂNDIŢI-VĂ BINE ŞI NU CUMPĂRAŢI DECÂT DACĂ SUNTEŢI ABSOLUT SIGUR. ASIGURAŢI-VĂ IMEDIAT MAŞINA DUPĂ CUMPĂRARE.

7. ASIGURAŢI-VĂ CĂ AŢI PRIMIT DE LA VÎNZĂTOR TOATE ACTELE  (DE VÂNZARE ŞI ACTELE MAŞINII) ÎNAINTE DE A PLĂTI. 

8. NU CUMPĂRAŢI DE LA DISTANŢE MAI MARI DE 100KM.  În caz de litigiu, situaţia se complică. Fiţi atenţi : se spune că la maşinile de ocazie din Belgia sau din Germania trucarea kilometrajului e curentă şi machierea caroseriilor de asemenea. Priviţi totul cu atenţie.

9. SFĂTUIŢI-VĂ CU O PERSOANĂ CARE SE PRICEPE, CARE SĂ VINĂ CHIAR CU DUMNEAVOASTRĂ.  

10. PĂSTRAŢI MAXIMUM DE INFORMAŢII DESPRE TRANZACŢIE. 

Imprimaţi anunţul-dacă e de pe un site. Sau păstraţi ziarul sau prospectul în care aţi găsit anunţul. Dacă e un anunţ lipit undeva, fotografiaţi-l. Păstraţi numele, adresa, numărul de telefon şi celelalte date ale vânzătorului.