marți, 19 martie 2013

Inelul papei



Inelul pescarului, care i-a fost pus pe deget papei Francisc I la instalarea în scaunul papal, este din argint aurit. 

Inelul purtat de papa Benedict XVI
Inelul, ce simbolizează puteera papală, i-a fost pus pe deget de către decanul colegiului cardinalilor, Angelo Sodano.

Bijuteria a fost proiectată de artistul italian  Enrico Manfrini iniţial pentru papa Paul VI (dar nu fusese executată) şi îl reprezintă pe Sfântul Petru ţinând cheile regatului lui Dumnezeu.  
Papa a ales acest model, dintre 3-4 variante propuse.

Inelul ce a fost folosit de un papă este distrus imediat după moartea acestuia, pentru că el serveşte drept sigiliu privat pentru documentele pe care le semnează. 
Cel al lui Benedict XVI a fost incizat cu o cruce, după abdicarea sa. 

Inelul purtat de papa Francisc I
(a fost aurit în aur de două nuanțe- 
cel puțin așa apare în fotografie)
Francisc I a ales ca inelul să fie făcut din argint aurit şi nu din aur masiv.
De menţíonat că un inel din argint care este o creaţíe unicat a unui artist plastic este cu mult mai valoros decât un inel din aur sau platină dar care nu este semnat de un artist cunoscut. De asemenea faptul că inelul aparíne unei personalităţí de prim rang conferă prin însuşi acest fapt o mare valoare unei astfel de bijuterii, indiferent din ce ar fi confecţionată. Faptul că inelul este din argint aurit va impune operaţioni de reaurire a sa după un timp, operaţiune tehnică dificilă în condiţiile în care nu trebuie să fie afectate detaliile artistice ale bijuteriei. Dar opţiunea pentru un inel de argint aurit este una simbolică. 
De asemenea, papa nu a dorit să poarte o cruce sofisticată din aur la ceremonia de întronare, ci a preferat crucea sa simplă de episcop.

Noua locuinţă a papei (pentru moment) 

În prima noapte a pontificatului său, papa Francisc I a înoptat în apartamentul 201 (foto) din reşedinţa Sfânta Marta, unde erau cazaţi cei 115 cardinali electori de la începutul conclavului de alegere. A doua zi dimineaţă, el şi-a luat valizele de la Casa Clerului, unde locuise înainte de conclav, fără să uite să-şi plătească factura şi să mulţumească personalului cu un buchet de flori.
Apoi el se va muta în reşedinţa pontificală din palatul apostolic. Nu e sigur că suveranul pontif se bucură de această mutare. Se ştie că în trecut, când era arhiepiscop, a preferat să locuiască într-un mic apartament şi nu în reşedinţa arhiepiscopiei din Buenos Aires, pe care- în final- a vândut-o pentru a da banii săracilor. 
După ce ajunsese cardinal, în 2001, el se îmbrăca tot cu vechiul său pardesiu negru, în locul veştmintelor purpurii. În 2009, el s-a dus să locuiască într-un bidonville la unul dintre preoţii săi ce fusese ameninţat cu moartea de traficanţii de droguri. 

Un papă cu obiceiuri modeste 

Cardinalul Jorge Mario Bergoglio 
în metrou la Buenos Aires, în 2008. 
Credite foto : Pablo Leguizamon/AP
Jorge Mario Bergoglio avea obiceiul să meargă cu metroul la  Buenos Aires. Acum, de când este ales papă, s-a deplasat cu microbuzul în care erau şi ceilalţi cardinali, sau cu o berlină modestă, pentru vizita la bazilica Santa Maria Maggiore. La ceremonia de întronare, a circulat într-o maşină deschisă şi a coborât din ea pentru a merge la o persoană handicapată din mulţime. 




Blazonul papei este aproape acelaşi cu cel pe care l-a avut ca arhiepiscop, doar că a fost adăugată tiara papală. 




Prima anecdotă:


Noul papă a sunat personal la reşedinţa iezuită din Roma, cerând să-l contacteze pe Adolfo Nicolas, fostul său superior din ordinul iezuit.
Cum el s-a prezentat drept papa Francisc I, recepţionerul Andreas i-a răspuns: „Oh, da? Şi eu sunt Napoleon”.
Înţelegând deruta recepţionerului, papa i-a răspuns cu răbdare: „ Eu sunt într-adevăr papa Francisc. Nu-ţi face griji, Andreas, spune-i doar Părintelui să mă contacteze pentru că aş dori să-i mulţumesc pentru scrisoarea sa fermecătoare”
Andreas şi-a cerut scuze, dar greşeala lui este de înţeles, căci de obicei papii apelează la serviciile unor secretari în astfel de situaţii.
Update 21.03.2013

Aud la un post de televiziune cum se povesteşte exact această întâmplare, cu papa şi recepţionerul. Doar că la postul tv se spune că era vorba despre un argentinian (nimic nu indică asta- oricum el sunase la reşedinţa iezuită din Roma- şi că papa ar fi " un împătimit al telefoanelor" (!)Va să zică, asta au înţeles ei? E vorba, de fapt, că papa preferă să facă nişte lucruri personal, în loc să pună un subaltern să le facă. Asta nu pentru că ar fi "împătimit" , ci pentru că este modest.

Dumnezeu ne iartă 


Papa a povestit la slujba „Angelus” o conversaţie avută cu o bătrână din Buenos Aires, ce sosea dintr-un pelerinaj la sanctuarul  Sfintei Fecioare din Fatima. Femeia a spus că e convinsă că 
Dumnezeu  iartă totul, pentru că altfel „ lumea nu ar mai exista." 





Manuscrisele din Biblioteca Vaticanului disponibile online!


   Biblioteca Apostolica Vaticana

Vaticanul face disponibile primele  256 de manuscrise din faimoasa bibliotecă. Ele vor fi vizibile pagină cu pagină, online. 


CETATEA VATICANULUI  

 Bunkerul care păstrează patrimoniul cel mai valoros al celei mai preţioase biblioteci umanistice din Renaştere ce a existat vreodată este un volul simplu, din beton armat, aflat în mijlocul palatului din secolul XV. Acolo sunt păstrate la temperatura între 20 şi 21 de grade şi cu umiditate între 50 şi 55, în tăcere absolută, circa 80 000 de codice palocreştine,manuscrise greceşti, arabe, persane, copte, ebraice şi altele, pe care doar puţini oameni de ştiinţă sau studenţi le-au putut cerceta. Acum, va fi suficient un clic pentru a intra în buncăr: Biblioteca Vaticanului a pus online primele 256 de manuscrise din tezaurul său, vizibile pe site la secţiunea : " materiale digitizate".   
PROIECTUL - A început o acţiune fără precedent: cele 80000 de manuscrise vor fi prezentate în formă digitală, o muncă ce va dura ani de zile, ajungându-se la circa  «patruzecişicinci "petabyte", adică 45 milioane de miliarde de byte!”! «Cine ştie dacă opinia publică are ideie de ceea ce are în păstrare Biserica, pentru întreaga umanitate». Manuscrisele vor fi "fotografiate" cu rezoluţie foarte mare, folosindu-se o tehnologie elaborată de NASA. Asta se va face pentru a se face public patrimoniul " bibliotecii papilor", dar şi pentru a-l păstra. 
PATRIMONIUL -  Biblioteca Vaticana  a luat naştere mulţumită papei  Niccolò V, mare pontif umanist pasionat de scrierile antice , care a fost ales în 1447 şi a lăsat la moartea sa o bibliotecă mărită, ce număra 1500 de manuscrise.  Papa Sixtus IV a dat la 15 iunie 1475 bula Ad decorem militantis Ecclesiae, ce constituia oficial Biblioteca.  Un tezaur ce a crescut mereu în decursul secolelor de la  Codex Vaticanus din secolul IV , cel mai vechi exemplar complet al Bibliei în limba greacă, la Papirusul  Bodmer: prima transcriere cunoscută a Evangheliilor după Luca şi Ioan, copiate între anii  175 ţi 225, la mai puţin de un secol şi jumătate după scrierea lor. De altfel, cercetătorii descoperă şi astăzi noi comori între vechile manuscrise: profesorul  Francesco D’Aiuto a descoperit în 2003 patru sute de versuri inedite dintr-o comedie a lui Menandros, scriere din care se cunoştea până atunci doar titlul : “Titthe”, sau “Îngrijitoarea”. Un «palinsesto» , adică un manuscris ce fusese şters pentru reutilizarea pergamentului: opera lui Menandros era ascunsă sub un manuscris copiat în secolul IX în Siria.  

Şi asta, în timp ce la noi au fost indisponibilizate circa 12,4 milioane de cărţi şi manuscrise la faimoasa Bibliotecă Naţională, ce ne arată doar săli goale şi 4,6% din patrimoniu! (Restul fiind blocat în lăzi, după ce mai înainte fusese disponibil în vechile sedii!). 
Mai mult, aşa-zisa noastră Bibliotecă Naţională solicită noi donaţii de cărţi şi manuscrise, pentru a le confisca- se vede- şi pe acestea!

----------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Alta informatie utila:

Cum vorbesti cu un operator la *222 la Vodafone

Incercaţi combinaţia următoare:
1330

Primul '1' este 'factură şi servicii', iar ultimul '3' este pentru servicii active pe cont. Dacă intercalează tot felul de reclame în meniu, trebuie să le ascultaţi şi să apăsaţi tasta corespunzătoare pentru a sări peste ele. 

sursa: http://www.vaticanlibrary.va/home.php?ling=it&res=1600x900 

 http://www.corriere.it/cultura/13_gennaio_30/manoscritti-bibilioteca-vaticana-online_c4bd5a10-6ad3-11e2-9446-e5967f79d7ac.shtml

x

Intronizare papa -întronare papa


Începutul pontificatului papei Francisc I

Mass media a adoptat termenul intronizare, de inspiraţie franceză sau italiană, dar...în limba română se spune întronare!


Marţi dimineaţa are loc  mesa ce va marca oficial începutul pontificatului papei Francisc I, succesorul lui Benedict XVI. Data nu a fost aleasă întâmplător, astăzi se serbează în calendarul catolic sfântul Iosif, care este sfântul patron al Bisericii catolice. Această celebrare extraordinară se ţine în prezenţa a 132 de delegaţii străine, şase suverani, 31 de şefi de stat, (între care şi T. Băsescu) 11 şefi de guvern, 3 reprezentanţi ai unor familii regale şi a multor demnitari religioşi -între care Patriarhul Constantinopolului, dar şi din partea altor religii (prilej pentru discuţii la nivel înalt între aceştia) şi a circa un milion de credincioşi.

O organizare minuţioasă. Înainte de începerea mesei, pe la ora 9 papa a făcut înconjurul pieţei într-o maşină descoperită, pentru a-i saluta pe credincioşi. El a coborât din maşină pentru a binecuvânta un bolnav paralizat, apoi a continuat binecuvîntarea celor prezenţi din maşină.
După ce a primit veştmintele liturgice, papa s-a recules la mormântul sfântului Petru, însoţit de un număr de prelaţi- cardinali şi  patriarhi ortodocşi.
Se cântă o compoziţie muzicală foarte veche, de Pier Luigi Palestrina, numită „Tu sei pastore delle pecore”.(Tu eşti păstorul oilor)
Papa a îmbrăcat palliumul, banda de stofă cu cruci , ce se poartă peste veştmintele papale , şi a primit inelul pescarului, simbolul puterii pontificale. Apoi se oficiază mesa, împreună cu circa 180 de prelaţi

Particularităţi. Messa se oficiază în limba latină, dar Evanghelia cântată în limba greacă. Apoi papa va rosti o omelie, scrisă dinainte, dar pe baza căreia va şi improviza.

Fără dezordine. Se estimează la circa un milion numărul de persoane venite să asiste în piaţă. Vaticanul nu a emis bilete, dar a împărţit piaţa în mai multe sectoare. Unul pentru eclesiaşti, altul pentru bolnavi şi handicapaţi şi altul pentru delegaţiile oficiale.
Argentinieni puţini. Le Papa Francisc a dat consemn concetăţenilor să renunţe la o călătorie lungă şi costisitoare la Roma pentru a participa la întronizare, ci să ofere mai bine banii de voiaj pentru opere caritabile. Dar argeninienii au vegheat toată noaptea în piaţa din Buenos Aires, rugându-se.
La sfârşitul slujbei, papa se roagă în faţa imaginei sfintei Fecioare.
În Piaţa Sfântul petru,o fetiţă aşezată între coloane desenează în caietul ei scenele solemne la care asistă.
Tot drumul din piaţa sfântul Petru până la castelul Sant Angelo (via della Concigliazione) e ticsit de credincioşi veniţi (unii din străinătate) încă  din zori ca să asiste la ceremonie şi la slujbă. Papa şi prelaţii împărtăşesc pe credincioşi. În piaţă e o tăcere solemnă, ca în biserică. Se aud doar cântările bisericeşti.

Papa emerit Benedict XVI urmăreşte solemnităţile la televizor, din reşedinţa sa de la Castel Gandolfo. În Piaţă trebuie să fie un singur Papă. Francisc I îl va vizita vineri pe Benedict XVI la Castel Gandolfo şi vor lua dejunul împreună.

La sfârşitul messei, oficialităţile prezente formează o coadă pentru a-i prezenta omagiile papei. Preşedintele Italiei, însoţit de soţie, urmat de primul ministru Monti,cu soţia,  Albert de Monaco, ...preşedinta Braziliei,....preşedinta Argentinei, preşedintele Ecuadorului, al Gabonului, Afganistanului, preşedintele României, primul ministru Angela Merkel, Jose Manuel Barosso, regele Belgiei, vicepreşedintele SUA..... Reginele s-au îmbrăcat în alb. 




duminică, 17 martie 2013

Poziţia copilului


Te fut în gură!

În sală se aude o exclamaţie generală de şoc şi oroare. Sunt în sala de cinematograf unde rulează filmul românesc premiat cu Ursul de Aur, Poziţia copilului.
Sala e plină în majoritate cu tineri, dar sunt şi spectatori mai în vârstă. Au mai auzit, desigur, expresii “deochiate” , dar în alt context. Un fiu care îi vorbeşte aşa mamei lui, e totuşi ceva nu doar nou, dar şi şocant.
Am văzut şi la "întrebări/răspunsuri" pe yahoo că unii din alte țări întreabă care e traducerea exactă a acestei expresii româneşti. Probabil au văzut filmul şi bănuiesc o proastă traducere - doar nu o să-i vorbească aşa un fiu mamei lui! Alături de "Hagi" şi de "Nadia", această expresie ar putea să fie asociată pe vecie, de străini, cu România. 
Ţara în care copiii vorbesc aşa cu mamele lor
Ei nu au de unde să știe că spectatorii de la noi sunt la fel de șocați ca și ei .
La ieşirea de la spectacol, mulţi simt nevoia să comenteze cu ceilalţi scenele din film. Oare numai ei au fost şocaţi, sau şi ceilalţi? Cum văd ei lucrurile?
Unii spun că mama trebuie să fi făcut ceva îngrozitor în trecut, ceva care l-a făcut pe fiu să se poarte aşa. Totuşi, din film nu reiese nici o crimă pe care să o fi comis această mamă, în trecut. Când ea îl întreabă pe fiu ce îi reproşează, el nu poate răspunde nimic. În singura discuţie ce are loc între ei, spre sfârşitul filmului (fiindcă pănă atunci fuseseră doar dialoguri scurte, pe ton scrâşnit), el începe prin a-i spune că ea nu se va schimba. Deducem că el ar fi vrut ca ea să se schimbe, (nu spune în ce fel) dar îşi pierduse nădejdea că asta se va întâmpla.
Dar, ce făcea ea, de fapt, şi ce anume nu-i plăcea lui din acel comportament?

Încă de la început aflăm că ea suferă că fiul ei nu o iubeşte, nu o felicită nici măcar de ziua ei şi îi vorbeşte într-un mod îngrozitor, cu înjurături de nedescris.
Ea ascunde, însă, acest lucru faţă de toată lumea. Numai sora şi soţul ei ştiu adevărul. Pentru ceilalţi, el este un fiu model, afectuos şi atent cu mama lui….
La petrecerea de ziua ei face totul pentru a-şi masca suferinţa de a nu-l avea alături pe fiu. Dansează, se sileşte să pară veselă, dar e ciudat de singură în mijlocul petrecerii.
La master-class se duce tot singură. Îi place opera, dar nu s-a găsit nimeni să-i fie alături la cursul de interpretare cu public ţinut de Leontina Văduva.
Mama are o profesiune căutată şi bine plătită, soţul  ei (chirurg) de asemenea şi au prieteni din cercurile sus-puse ale societăţii: politicieni, artişti de prim rang, oameni de afaceri.
Despre fiu aflăm că ar fi chimist, urmând să-şi dea doctoratul. O profesiune care, în România, nu presupune câştiguri prea mari. Totuşi, vedem că are un apartament luxos, într-un bloc nou, modern, conduce un A4, casa e îngrijită de o menajeră şi din barul bine dotat nu lipsesc băuturile străine fine. E de presupus că tot părinţii sunt la originea acestei bunăstări, iar el se complace în ea, fără probleme.
Nu vrea, însă, ca mama lui să vină pe acolo. Mama e nevoită să o tragă  de limbă pe menajeră ca să afle câte ceva despre menajul fiului. Ea pune pe seama prietenei fiului faptul că nu e binevenită acolo. E drept, ea nu o place pe concubina fiului şi probabil  asta s-a văzut în trecut, dar acuma  se poartă de-a dreptul mieros cu tînăra, încercând cu umilinţă să-i intre în voie. Nu pare să fie de folos, însă.
Fiul s-a combinat cu o femeie cu vreo 9 ani mai în vârstă decât el, cu un copil mărişor, din altă relaţie. Mama spune despre ea că "de trei ani, de când sunt împreună, îl dirijează şi îl conduce cm vrea ea". şi, probabil, chiar aşa şi este. Ea este cea care stabileşte, de pildă, ce medicamente să ia juniorul, ca şi cum ar fi vorba despre fiul ei, nu despre concubin. Tot ea va stabili când să se despartă, atunci când comportamentul lui o calcă pe nervi.   E de presupus că mama nu a fost de acord cu relația, dar- după cum spune la un moment dat- dacă îi place lui, îi va plăcea şi ei. Va accepta alegerea fiului, aşa cum a acceptat toate celelalte. Din toate astea nu vedem o mamă care îşi domină fiul, ci dimpotrivă, o mamă exclusă din viaţa propriului ei fiu şi care încearcă umil să fie măcar respectată, dacă nu iubită de el. 
Ar vrea, totuşi, să facă şi ea parte din viaţa fiului ei. O pretenţie exagerată? 
Şi-ar dori ca imaginea pe care o prezintă despre el celorlalţi să fie adevărată. E prea mult? 
Ea îl vede încă un copil, deşi e trecut binișor de 30 de ani. Asta şi pentru că fiul nu pare a putea să se descurce singur.
Scena în care mama îl masează pe fiu în zone fără legătură cu traumatismul nu pare să-i displacă fiului. Mai degrabă el este cel care pare să fi cerut, în trecut, astfel de atenţii, pentru care mama are pregătite mereu mănuşile şi unguentele adecvate şi în mintea lui aceste gesturi au o conotaţie sexuală. Poate şi faptul că şi-a ales o prietenă mult mai în vârstă, care are deja un copil, dar  nu doreşte să devină tată, preferând postura de copil mare al ambelor femei, spune multe despre "juniorul" din film. Diferenţa între cele două femei, însă, este aceea că mama nu îl va părăsi niciodată, indiferent de comportamentul lui (iar el ştie asta şi profită fără scrupule), în timp ce prietena îl va părăsi îndată ce nu va fi mulţumită de felul în care e tratată.
Mama este prea speriată de ostilitatea vădită a fiului pentru a-i putea impune ceva. Femeia sigură de ea care ştie să se impună în societate e lipsită de apărare în faţa fiului ei, terorizată că acesta o exclude din viaţa lui. Din partea ei nu sunt gânduri libidinoase, ci pur şi simplu sentimentul pe care în are o mamă că fiul ei face parte din ea chiar şi după ce l-a născut şi că prin urmare nu poate fi întreagă decât când şi fiul e alături de ea.
Profită de un moment tragic, provocat de fiu, ca să-l readucă sub aripa ei, fie şi temporar, să se bucure măcar câteva zile de prezenţa fiului, pe care să-l îngrijească la fel ca atunci când era copil. Pentru ea, vlăjganul de 35 de ani e tot copilul care trebuie să fie ocrotit şi îngrijit. 
E şi un prilej să meargă în apartamentul lui, să îi aducă ceva lucruri. Dă de mâncare peştilor din acvariu, curăţă nişte fire de păr din baie, aruncă o privire în sertarul cu bani: totul pare în regulă, în sertar e un teanc grosuţ de bancnote. Lucrurile se complică brusc pentru că prietena fiului s-a întors mai repede decât crezuse.
Mama intră atunci în panică. Nu se comportă firesc, aşa cum ar fi fost de aşteptat, să deschidă uşa şi să-şi explice prezenţa . Ea refuză să deschidă uşa, deşi e clar că femeia de afară îşi va da seama că uşa e blocată din interior. Pur şi simplu se teme să o facă! Orice urmă de prezenţă de spirit a părăsit-o şi ea rămâne ca paralizată în interior, stăpânită de o spaimă ce îşi are probabil originile în întâmplări mai vechi cu concubina fiului.
Odată ce aceasta a plecat, mama îşi revine. Revine la misiunea importantă pe care o are de îndeplinit: salvarea fiului de urmările faptelor lui!

Căci fiul a făcut ceva grav: a omorât din culpă un copil, în timp ce se întrecea pe şosea cu un alt tânăr bogătaş posesor de maşină “bengoasă”. Competitorul său a fost, însă, mai “şmecher”: l-a împiedicat pe “junior” să-l depăşească, dar păstrându-se în limitele legii. Sigur, juniorul ar fi trebuit să respecte şi el legea, dar….n-a făcut-o. Iar acum, vrea să scape, tot eludând legea. Îşi modifică fără probleme declaraţia, de faţă cu poliţiştii, dacă mama îi spune s-o facă. Nici un moment nu spune că ar vrea să-şi primească pedeapsa în mod corect, pentru ceea ce a făcut. Ar vrea să scape, dar nu ştie cum să facă. Începuse să declare cinstit ce făcuse fiindcă nu-i dăduse prin minte ce altceva ar fi putut face. Fusese bătut de familia victimei, dar nu se plânge poliţistului. Nu cere un avocat – nu-i dă prin minte. Venirea mamei apare salvatoare. Ea a intervenit deja, la şefii poliţiştilor. Ea cunoaşte legea şi îi ia la rost pe oamenii legii că nu i-au spus anchetatului că are dreptul la un avocat.  Ea ştie că are o luptă grea de dus pentru a-şi scoate fiul “basma curată”, dar e gata să ducă această luptă până la capăt. Scrupule morale? Nimeni nu pare să le aibă.
La urma urmei, de unde provine bunăstarea ieşită din comun a familiei? Nu din şpăgile pacienţilor operaţi de domnul doctor? Iar poliţiştii nu scapă nici ei prilejul de a eluda legea cu ajutorul familiei influiente a celui anchetat. Martorul e şi el gata să “colaboreze”, modificându-şi declaraţia după “nevoile” celui anchetat. Expertul e şi el “la ordin”.  În final, chiar şi părinţii victimei acceptă pachetul cu bani, desigur ca să-şi retragă plângerea. 
Pentru fiecare dintre aceste etape, e nevoie însă de o luptă, iar “juniorul” nu vrea să se lupte. El vrea să primească totul de-a gata. Aşa cum a fost mereu. El e curajos numai în faţa mamei, pe care o ştie slabă în faţa lui. Faţă de ea, face fiţe: o trimite să-I cumpere picături pentru nas, dar face o “criză” dacă primeşte o altă variantă a aceloraşi picături, față de  care căpătase -se vede- dependenţă. Nu vrea să audă argumente sau justificări – o “neascultare” minoră a mamei e o crimă de neiertat.  
Spune că vrea să se descurce singur, dar nu mişcă nici un deget  pentru asta. Când se pune problema discuţiei cu martorul, el pretinde ca mama să rezolve şi asta. Nu o roagă, ci pur şi simplu pretinde, pe un ton ridicat. La discuţia cu părinţii victimei, tot mama trebuie să meargă. El e prea speriat. La insistenţele reunite ale mamei şi prietenei, acceptă să meargă până acolo, dar rămâne în maşină.  Îi e frică.
Mamei îi este şi ei frică. Nu a uitat că un membru al familiei victimei scosese bâta s-o bată chiar în faţa poliţiştilor. Cum va fi acum, fără poliţişti de faţă? Ar avea nevoie de prezenţa fiului ca să se simtă oarecum protejată : “eşti, totuşi, un  bărbat!” Răspunsul este…nu. Fiul ei este un laş, aşa cum a constatat şi prietena lui, care hotărâse deja  să-l părăsească. El nu are probleme doar în relaţia cu mama lui, ci şi cu iubita, care va prefera să renunţe la situaţia materială bună şi la iubitul mai tânăr, ca să nu mai fie umilită de comportamentul lui jignitor şi duplicitar.

Singura care nu renunţă, este mama lui. Bruftuită, înjurată, îndepărtată de la relaţia normală cu fiul ei, care îi interzice chiar şi să îi telefoneze, ea va continua să se sacrifice pentru el. Strângând din dinţi, cu privirea stinsă şi cu faţa împietrită, îndură totul.  Şi luptă pentru fiul ei, pentru ce ea ce crede ea că este spre binele lui. Se confruntă nu doar cu poliţiştii şi cu martorul şantajist ci şi – suprema încercare – cu familia nefericitei victime a fiului.
Prietena fiului o însoţeşte în casa victimei, dar o lasă apoi singură.

Mama ştie că aici se va hotărî totul. A venit cu un pachet de bani, dar în faţa nenorocirii familiei nu îndrăzneşte la început să-l ofere. Acum nu mai e vorba de a cumpăra ceva, ştie că ceea ce cere ea nu se poate plăti. Nu poate decât să implore iertarea. Mila. Şi, pentru prima dată, plânge cu lacrimi amare. Lacrimile nu sunt prefăcute, mama plânge într-adevăr pentru anii îndelungaţi în care a făcut eforturi deosebite pentru educaţia fiului, dar şi pentru disperarea de a-l pierde. Pentru că fiul ei este oricum pierdut pentru ea. El o priveşte ca pe o străină faţă de care nu are nici măcar o minimă politeţe, și despre moartea căreia vorbeşte cu răceală voită şi cu indiferenţă. Situaţia ei este îngrozitor de asemănătoare cu a familiei care şi-a pierdut un copil în accident. Fiul ei nu e mort, dar îi arată că ea este ca şi moartă pentru el. Nici pentru tatăl său, fiul nu are sentimente mai bune. Pe tată îl înjurase pentru că e…slab. Tocmai el, cel mai laş dintre toţi, consideră că slăbiciunea tatălui e de neiertat.
Nici un cuvânt de mulţumire pentru eforturile părinţilor. Totul i se cuvine. Părinţii sunt datori să-l scoată din orice încurcătură – nu de aceea sunt părinţi? El poate fi nesăbuit, orgolios fără măsură, grosolan şi laş, părinţii, însă, trebuie să fie perfecţi! Ei nu pot greşi- nici la cumpărăturile pentru el, nici la intervenţiile pentru el. Ştie că oricât de îngrozitor s-ar purta cu ei, se va putea întotdeauna baza pe ei la nevoie. 
De ce se poartă, totuşi, atât de urât cu ei? Pentru că sunt singurii faţă de care îndrăzneşte să o facă! Faţă de ceilalţi nu e decât un laş mizerabil, lipsit de iniţiativă sau de curajul propriilor opţiuni, ipohondru şi de o timiditate bolnăvicioasă. Singurii faţă de care poate să “se dea mare” sunt părinţii, care îl cred fiul pe care ar vrea să-l aibă.
Mama a insistat ca el să vină la înmormântarea victimei nu doar pentru “rezolvarea” juridică a cazului, ci mai ales pentru ca fiul să aibă curajul de a se confrunta cu efectele propriilor lui acţiuni. Pentru ca el să devină, la 35 de ani, în sfârşit, bărbat
Şi în final, pentru prima dată, fiul are curaj să dea ochii cu cel căruia i-a ucis fiul. Şi tot pentru prima dată (din câte am putut vedea) îi spune “mamă” celei care, de când l-a născut, se zbate pentru el.
Poate că acum, în sfârşit, va părăsi “poziţia  copilului din uterul matern” şi va deveni un bărbat cu responsabilitatea faptelor lui. Poate.

Cât despre moralitate? O mână spală pe alta şi împreună obrazul, nu?








sâmbătă, 16 martie 2013

Noua taxă- timbrul de mediu


Timbrul de mediu

Conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule şi Normelor de aplicare  aprobate prin HG nr. 88/2013, publicată in Monitorul Oficial nr. 137 din 14 martie 2013.
 Intră in vigoare pe 17 martie 2013.

Se calculează la Fisc:

  • în cazul persoanelor fizice — organul fiscal în a cărui rază teritorială persoana isi are domiciliul;
  • în cazul celorlalti contribuabili (persoane juridice,  persoane fizice care desfasoara activităţi independente sau exercită profesii liberale)— organul fiscal în a carui evidenţă contribuabilul este inregistrat ca plătitor de impozite şi taxe.
Documentele necesare pentru calculul timbrului de mediu
  • ·         Cerere:
  • Cartea de identitate a vehiculului (pentru cele luate în leasing, în locul cărţii de identitate a vehiculului, trebuie prezentat un document care să conţină elementele necesare calculului timbrului);
  • Documente care atestă dobândirea autovehiculului;
  • În cazul autovehiculelor rulate achiziţionate din alte state, un document din care să rezulte data primei inmatriculări a acestora;
Documentele trebuie prezentate în copie şi în original, însă cele in originial se restituie contribuabilului imediat dupa verificarea conformităţii 

Se emite decizia cu suma de plată în două zile lucrătoare de la data depunerii documentaţiei. (Pentru maşinile luate în leasing -  5 zile lucratoare) .

În ce situaţie se plăteşte
Se  va fi platit, o singură dată, în următoarele situaţii:
  • când autoturismul este înmatriculat pentru prima dată în România
  • cand autoturismul este reintrodus în parcul auto national, in cazul in care la momentul scoaterii sale din parcul auto national, proprietarului I s-a restituit valoarea reziduală a timbrului
Când se plăteşte
  • cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate
Cum se calculează

Se calculează in euro, dar se plăteşte in lei, la cursului de schimb stabilit in prima zi lucratoare a lunii octombrie din anul precedent şi publicat in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. În 2013, cursul de schimb valutar utilizat este de 4,5223 lei/euro.

Modul de calcul


Pentru autoturismele cu norme de Euro 5 sau Euro 6,

Suma de plata = [(A x B x (100-C)]/100, unde:
A = nivelul emisiilor de CO2, exprimata in grame /km, mentionate in cartea de identitate a autovehiculului;
B= valoarea emisiilor de CO2, exprimata in euro/l gram km, prevazuta in anexa nr. 1;
C = cota de reducere a timbrului, prevazuta in coloana 2 din anexa nr. 3;

Pentru autoturismele Euro 3 si Euro 4,

 Suma de plată = [(A x B x (100-C)]/100, unde:
A = nivelul emisiilor de CO2, exprimată în grame /km, menţionate în cartea de identitate a autovehiculului;
B= valoarea emisiilor de CO2, exprimată în euro/l gram km, prevazută în anexa nr. 1 pentru autovehiculele echipate cu motor cu aprindere prin scanteie şi prevazută în anexa nr. 2 pentru autovehiculele echipate cu motor cu aprindere prin comprimare;
C = cota de reducere a timbrului, prevăzută în coloana 2 din anexa nr. 3;


Pentru autoturismele non-euro, Euro 1 sau Euro 2

Suma de plată =  = [(E x D x (100-C)]/100, unde:
C = cota de reducere a timbrului prevăzută în coloana nr 2 din Anexa nr 2;
D = cilindreea – capacitatea cilindrică, exprimată în centimetri cubi, specificată în certificatul de înmatriculare a autovehiculului sau în cartea de identitate a autovehiculului;
E = timbrul de mediu, prevăzut în coloana nr. 3 din anexa nr. 4 pentru autovehiculele echipate cu motor cu aprindere prin scânteie şi prevazută în coloana nr. 4 din anexa nr. 4  pentru autovehiculele echipate cu motor cu aprindere prin comprimare;



Unde se achită

La unităţile Trezoreriei Statului din cadrul organului fiscal competent, în contul 51.16.10.09 "Disponibil din timbrul de mediu pentru autovehicule ", codificat cu codul de identificare fiscală a contribuabililor persoane fizice sau juridice.

(Prin virament sau în numerar)

Anexele cu variabilele de calcul
Anexa 1 




























Anexa 2 

Anexa 3 
Anexa 4
Anexa 5 
Anexa 6

vineri, 15 martie 2013

Irish stew



Tocană irlandeză de vită 





Ingrediente


4 linguri ulei
4 linguri de făină
900 g de cuburi de carne de vită
2 cepe tocate
1 casolete 227 g de ciuperci tăiate în 4
2 cutii de 156 ml de pastă de tomate
4 ceşti de supă de vită
2 sticle  de 330 ml de bere Guinness sau altă bere neagră
4 ceşti de cartofi tăiaţi în cuburi
3 ceşti de morcovi felii
12 căţei de usturoi tocaţi
2 linguriţe de cimbru
2 frunze de dafin
Sare, piper
2 linguri de amidon de porumb
2 linguri de apă
½ ceaşcă pătrunjel proaspăt

Preparare


Într-o cratiţă mare se căleşte puţin ceapa împreună cu ciupercile (câteva minute, până se înmoaie).
Se adaugă pasta de tomate, supa, berea, usturoiul, cimbrul şi frunzele de dafin. Se lasă să fiarbă la foc mic.
Cuburile de carne se dau prin făină şi se perpelesc într-o tigaie mare, în ulei, se sărează şi se piperează. Se transferă carnea în cratiţă, se acoperă şi se fierbe o oră la foc mijlociu. Se amestecă din când în când.
Se adaugă cartofii şi morcovii şi se mai continuă fierberea 40 de minute, fără capac.
Într-un castronel, se amestecă amidonul cu apa, apoi se adaugă în tocană şi se amestecă. Se lasă să fiarbă la foc mic câteva minute , până se îngroaşă sosul. Se scot frunzele de dafin. Se asezonează după gust.
Se presară cu pătrunjel proaspăt la servire.


joi, 14 martie 2013

Jorge Mario Bergoglio


Cine e papa Francisc I

Annuntio vobis gaudium magnum :Habemus Papam,eminentissimum ac reverendissimum Dominum,Dominum Georgium Marium,Sanctæ Romanæ Ecclesiæ Cardinalem Bergoglio,qui sibi nomen imposuit Franciscum.


"Dragi fraţi şi surori, bună seara. Ştiţi că acest conclav a fost însărcinat să dea un episcop Romei, şi de această dată fraţii mei Cardinali s-au dus să-l caute departe, aproape la capătul lumii. Şi iată-ne aici! Mulţumesc pentru primirea făcută de comunitatea diocesană noului său episcop. Înainte de toate, doresc să ne rugăm pentru episcopul nostru emerit Benedict  XVI , Dumnezeu să-l binecuvânteze şi sfânta Fecioara să-l apere".
După rostirea, neobişnuită ăn această circumstanţă, a rugăciunilor Tatăl Nostru şi Gloria, noul papă a spus din nou: 
"Acumsă pornim la drum, episcop şi popor împreună, cu această Biserică a Romei care conduce în caritate toate Bisericile (catolice nn). Să progresăm în prietenie şi în încredere şi să ne rugăm cu toţii pentru toţi, pentru mine, pentru voi şi pentru lume, pentru ca să fim într-o mare frăţie. Sper că acest parcurs al Bisericii care pleacă din acest scump oraş şi în care mă ajută Cardinalul Vicar aici de faţă, va fi fructuos pentru reevanghelizare.
"Şi acum, înainte de a vă da binecuvântarea apostolică, vreau să vă cer o favoare, să cereţi Domnului să mă binecuvânteze. Să fim uniţi în tăcere ca să ne rugăm unii pentru alţii ".
"Acum vă dau tuturor binecuvântarea, care se extinde lumii întregi, femeilor şi bărbaţilor de bună credinţă".
După binecuvântarea solemnă Urbi et Orbi, noul papă a spus că doreşte să poată merge să se roage sfintei Fecioare, a spus noapte bună şi a urat odihnă bună mulţimii. 
Jorge Mario Bergoglio, născut la  17 decembrie 1936 la Buenos Aires în Argentina, este un cardinal argentinian, jesuit şi arhiepiscop de Buenos Aires din 1998.
În 2007, el declara :
"Noi spunem că nu suntem de acord cu pedeapsa cu moartea, că ea este nedreaptă, dar în Argentina noi avem pedeapsa cu moartea. Se poate condamna la moarte un copil conceput ca urmare a unui viol asupra unei femei retardate mental. Să fim conştienţi că noi nu putem să ascundem cultura avortului cu eufemisme ".
În 2009 :
"Fiecare copil trebuie să fieînsoţit toată viaţa (...) Trebuie să veghem ca toţi copiii să crească sănătoşi, să fie hrăniţi suficient, să primească o educaţie bună fondată pe solide principii morale. 
Este o bătălie ce trebuie dusă contra numeroaselor atentate la viaţa umană, contra difuzării culturii morţii. O bătălie care trebuie să fie susţinută de asemenea pentru persoanele în vârstă, care sunt înţelepciunea vieţii, şi când viaţa umană este aproape de a se stinge.  Asta, în mod evident, cere devotament şi sacrificiu (...)
Noi nu putem să îmbrăţiţăm cultura vieţii dacă nu ne avem rădăcinile în Iisus, dacă nu ne-am unit cu El ca un arac de viţă de trunchi. Pentru că Iisus este stăpânul vieţii. El s-a definit: calea, adevărul şi viaţa. Doar cu Iisus putem răspândi această ardoare, putem avea această fervoare de a proclama mesajul vieţii  (...)"

Şi în 2010, à propos de denaturarea căsătoriei :

"Să nu fim naivi :nu e vorba de o simplă luptă politică  :este proectul de a distruge planul lui Dumnezeu. Nu e vorba de un simplu proiect legislativ (acesta e doar un instrument), ci de o  « movida » a tatălui minciunii care pretinde să-i ameţească şi să-i înşele pe copiii lui Dumnezeu. Iisus ne spune că, pentru a ne apăra în faţa acestui acuzator mincinos, ne vatrimite Duhul Adevărului. Astăzo Patria, în faţa acestei situaţii, are nevoie de asistenţa specială a Sfântului Duh, care să pună în lumină Adevărul în mijlocul întunericului greşelii  ; ea are nevoie de acest  Avocat care să ne apere de qui nous défende des vraja atâtor sofisme prin care se încearcă justificarea acestui proiect de lege, care derutează şi înşeală chiar şi pe oamenii de bună credinţă.
De asta am recurs la voi şi vă cer rugăciuni şi sacrificii, cele două arme invincibile pe care mărturisea că le are micuţa sfântă Tereza. Rugaţi-l pe Domnul să  trimită Duhul Său senatorilor care trebuie să-şi dea votul.  Să nu facă asta duşi de eroare sau printr-o situaţie de cnjunctură, ci după legea naturală pe care le-o dictează Dumnezeu. Cereţi-le pentru ei şi pentru familiile lor  : Domnul să vină la ei, să-i întărească şi să-i mângâie. Cereţi-le să facă un mare bine pentru  Patrie."

În vârstă de 76 de ani, Bergoglio este un intelectual iezuit, care călătoreşte cu autobuzul şi are o atitudine practică faţă de sărăcie: atunci când a fost numit cardinal, Bergoglio a convins sute de argentinieni să nu vină la Roma pentru a-i celebra numirea şi, în schimb, să doneze banii de bilete persoanelor sărace. 
A fost unu oponent ferm al deciziei Argentinei de a legaliza căsătoriile între persoanele de acelaşi sex în 2010, argumentând că toţi copiii au nevoie să li se garanteze dreptul de a fi crescuţi şi educaţi de un tată şi o mamă. A fost numit cardinal de Papa Ioan Paul al II-lea în februarie 2001. 
Francisc este primul Papă care foloseşte numele Francisc, Este, totodată, şi primul iezuit care ocupă această funcţie. 
Noul Suveran Pontif, Jorge Mario Bergoglio, s-a nascut pe 17 decembrie 1936 in Argentina. A devenit Arhiepiscop de Buenos Aires in 1998, iar in 2001 a fost ridicat la rangul de cardinal de către Papa Ioan Paul al II-lea. A fost hirotonisit la 13 decembrie 1969 de către Arhiepiscopul Ramon Jose Castellano.

Noul Suveran Pontif provine dintr-o familie de italieni. Tatăl  Mario Bergoglio, un angajat al căilor ferate, şi mama Regina. Jorge Mario Bergoglio a crescut în Buenos Aires, a învăţat în capitala argentiniană şi şi-a luat diploma de tehnician chimist, însă la scurt timp după absolvire a ales haina preoţească, decizie care l-a făcut să se înscrie la seminarul Villa Devoto, din Buenos Aires.

În 1958, Bergoglio a activat în ordinul Compańía de Jesús, mutându-se la Santiago de Chile, unde a urmat studii umanistice, iar în 1964 s-a întors la Buenos Aires pentru a se dedica studiului literaturii şi psihologiei, la colegiul El Salvador.

A studiat teologia între 1967 şi 1970 la Facultatea de Teologie a colegiului San José, în San Miguel de Tucumán (nordul Argentinei).
A absolvit seminarul din Villa Devoto, iar apoi a intrat in Societatea lui Isus, la 11 martie 1958. A obţinut licenta în filosofie la Maximo Colegio San Jose din oraşul San Miguel.
Şi-a început apoi cariera didactică, predând literatura si psihologia. 
A devenit ector al seminarului din San Miguel datorită abilităţilor de lider. 
A ocupat mai multe pozitii administrative, devenind membru al Comisiei pentru America Latină şi al Consiliului Familiei. S-a făcut cunoscut prin smerenia sa, conservatorismul doctrinar şi angajamentul faţă de justiţia socială.

Familia papei

(Foto Reuters /Clarin/Handout)
Dintre cei patru fraţi şi surori pe care i-a avut actualul papă, mai trăieşte acum doar sora cea mai mică. Ea a arătat reporterilor   această fotografie de familie, din tinereţea lor, în care se vede , al doilea din stânga, Jorge Mario Bergoglio, (ce era cel mai mare dintre fraţi) iar în rândul din faţă, în rochie albă, sora sa cea mică.
Sora cea mică nu va merge la Roma pentru a-l saluta pe fratele său ce a fost ales papă, deoarece acesta le-a cerut argentinienilor să nu facă asta ci să dăruiască banii pentru călătorie săracilor.

x