Când vom avea din nou cărţile din Biblioteca Naţională

Clădirea Samsung continuă să fie mausoleul cărţilor 

La aroape doi ani de la deschiderea oficială, numărul de cărţi şi de documente disponibile din fondul Bibliotecii Naţionale rămâne insignifiant: doar 6,5% !
Iată pentru ce s-au plătit, din bani împrumutaţi, pe care îi plătim cu dobândă timp de 20 de ani, 100 de milioane de euro pentru terminarea clădirii Samsung!

Iată situaţia cărţilor şi documentelor disponibile azi 5 martie 2014, conform site- ului BNR:

TABEL COTE DISPONIBILE FORMAT I 1 – 108288         (108 288 buc.) FORMAT II 1 – 567974         (567 976 buc.) FORMAT III 1 – 70999             (70 999 buc.) 278251 – 310052 (31 801 buc.) FORMAT IV 74931 – 86159     (11 228 buc.) FORMAT V 22761 – 23613          (852 buc.) Total     791 144 buc.		COTE DISPONIBILE TEZE DE DOCTORAT FORMAT IV 40001 – 43669  ( 3 668 buc) FORMAT V 10201 – 21000  ( 10 799 ) FORMAT V 25001 – 27000 (  1 999) FORMAT V 29001 – 40200 ( 11 199 ) FORMAT V 43069 – 48008 (  4 939) FORMAT V 65002 – 88401 (  23 399) Total 56 003 buc.
Total cărţi şi documente disponibile: 847 147 buc.
Total fond de cărţi şi documente: 13 000 000 buc.
Procent de cărţi şi documente din nou disponibile din total: 0,065 (6,5 %)  la 23 de luni de la deschidere (36 823 cote redisponibilizate / lună)
Timp estimat până la recuperarea cărţilor şi documentelor din Bibliotecă: 353 luni = 29,4 ani!

Ritmul de aranjare a cărţilor, astfel încât să poată fi consultate de public, a fost mai lent în ultimul an. Dacă până acum un an se putea estima că românii şi-ar putea recăpăta  cărţile după 17 ani, acum perspectiva ar fi şi mai sumbră. Timpul estimat pentru recăpătarea cărţilor, la ritmul actual mediu de aranjare a lor ar fi de 29,4 ani!  Însă, dacă ritmul de aranjare a cărţilor continuă să scadă în acest fel, s-ar putea ca termenul să se prelungească încă cine ştie cât. 
În acelaşi timp, administraţia Bibliotecii solicită şi primeşte noi şi noi donaţii de cărţi şi de documente.
Ce se întâmplă cu ele?

Adică generaţia actuală nu mai are şanse de a putea consulta documentele, dintre care multe de o importanţă deosebită pentru identitatea noastră culturală şi naţională. 

Dar suntem siguri că ele mai există, de fapt, acolo? Şi că vor mai fi acolo, după 30 de ani în care nimeni (în afară de cei câţiva salariaţi ai Bibliotecii) nu le-a putut vedea?

Dacă, după ce s-a cheltuit o sumă absolut exorbitantă pentru terminarea clădirii începute e timpul lui Ceauşescu nu se alocă fondurile şi mijloacele necesare pentru aranjarea cărţilor şi documentelor, astfel încât acestea să fie disponibile cititorilor, ce putem crede?

Nu cumva  generaţia viitoare va constata că documente de importanţă deosebită au dispărut în zecile de ani în care au zăcut nu se ştie unde, fără ca cineva anume să poată fi tras la răspundere?
Oricum, numărul exact al cărţilor şi documentelor nu este cunoscut. Când le-am întrebat e bibliotecare, nu au ştiut să spună. Numărul de 13 milioane a apărut pe site la un moment dat, însă este evident un număr aproximativ.  De asemenea, totalul se modifică mereu prin adăugarea de noi cărţi şi noi documente. 
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Update 5.03.2014
Principii directoare întocmite de
FEDERAŢIA INTERNAŢIONALĂ A ASOCIAŢIILOR BIBLIOTECARILOR ŞI BILIOTECILOR, în 2002:

• Ca regulă generală, colecţia de cărţi a unei biblioteci în activitate ar trebui să cuprindă între 1,5 şi 2,5 cărţi pe locuitor.
• Stocul minim al celui mai mic punct de servire al bibliotecii nu ar trebui să fie mai mic de 2500 de cărţi.
• Ritmul de achiziţii şi de creştere a colecţiilor:

- Pentru poulaţie sub 2500 de locuitori: 250 de cărţi/1000 locuitori/an
- Între 25000 şi 50000 de locuitori: 225 cărţi/1000 locuitori/an
- Peste 50000 de locuitori: 200 cărţi/1000 locuitori/an.

Este vorba despre biblioteci de împrumut, obişnuite, de unde cititorii pot împrumuta cărţi pe care să le citească acasă.
Deci, pentru Bucureşti, care are circa 2 270 000 de locuitori, ar trebui să fie între 3,4 şi 5,7 milioane de cărţi în biblioteci de împrumut. Câte or fi de fapt?

A fost adăugată, în mod discret, şi denumirea Bibliotecii Naţionale a României pe clădirea SAMSUNG.
SAMSUNG scrie mare, pe faţada vizibilă de departe, iar numele Bibliotecii e scris mult mai mic, aproape de pământ,
pe faţada la care aleile carosabile de acces nu sunt racordate la nici un drum.....
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Update 8.03.2014

Grevă japoneză

Aflăm din presă că Ministerul Culturii, în înţelepciunea sa, a găsit de cuviinţă să preia o treime din spaţiul din clădirea Samsung (65% din spaţiul public), considerând, desigur, că pentru o bibliotecă modestă cu un fond redus de cărţi disponibile pentru public nu are rost să se aloce atâta spaţiu.  

Cărţile din marele fond al Bibliotecii oricum stau la subsol, în lăzi inaccesibile. (Nu întâmplător şi denumirea Bibliotecii este pusă în aropierea subsolului). 

Mausoleul cărţilor are camera mortuară la subsol, deasupra solului fiind multe holuri mari, ce pot fi folosite foarte bine de un mall. 

Chiar: s-ar putea da spaţiile acestea actualilor proprietari ai restaurantului Cina, ca să nu mai facă un mall lipit de Ateneu. 

Poate salvăm măcar Ateneul, dacă de Bibliotecă oricum nu poate avea parte generaţia noastră!
Personalul Bibliotecii a declarat grevă japoneză. Au ieşit în hol, cu banderole albe.  Asta se va traduce într-un ritm şi mai scăzut al aranjării cărţilor?
Se scrie în presă că angajaţii Bibliotecii au fost convocaţi în hol, pentru protest, fiecare persoană fiind rugată să vină " cu o carte, un notebook, un laptop, un smartphone etc".
Înţeleg dacă fiecare angajat al Bibliotecii ar veni cu o carte, pe care apoi să o aranjeze în fondul disponibil. În felul acesta s-ar vedea un progres, cât de mic, în aranjarea cărţilor. Dar nu, faţă de situaţia de pe 5 martie, care e prezentată mai sus, nu a apărut nici o singură cotă în plus, în trei zile. Aceleaşi cote sunt prezente şi acum e site-ul Bibliotecii. Ce au făcut angajaţii Bibliotecii în aceste zile? 
Chiar nici o carte nu au putut să mai scoată în aceste zile din lăzile acelea de la subsol, ca să o pună la dispoziţia publicului?

Probabil de aceea nu au fost chemaţi toţi cu cărţi în mâini. Sunt bune şi notebook-urile , latopurile sau smartphonurile, etc...
Adică orice aparat electronic, să înţelegem. Nu că le-ar folosi pentru sistematizarea  cărţilor în Bibliotecă - pentru asta au desktopurile conectate la server. Atunci, de ce să vină cu smartphonuri? Sau cu..."etc"? Ca să dea telefoane la cunoscuţi?

Faptul că Biblioteca nu e disponibilă generaţiei actuale şi nu se întrevede un termen rezonabil pentru redarea ei în circuit nu i-a neliniştit pe angajaţii Bibliotecii. Li se părea normal să stea liniştiţi în spaţiile acelea mari, cu aer condiţionat şi să se plângă că sunt "doar patru persoane" la aranjatul cărţilor. Acuma, la protest, am văzut un grup destul de numeros în hol. De ce nu pune mâna fiecare pe un număr de  cărţi, să le aranjeze , ca să vedem un progres semnificativ în fiecare zi pe site-ul Bibliotecii?
Iar dacă nu sunt suficiente persoane, de ce nu protestează pentru asta la Ministerul Culturii?
De ce s-au complăcut în această situaţie inadmisibilă şi se indignează doar când văd că Biblioteca tinde să devină un spaţiu de expoziţii cu un depozit la subsol?

----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Update 12.03.2014
Pe site-ul Bibliotecii Naţíonale figurează tot atâtea titluri disponibile!
Nici un progres vizibil cel puţin în ultimele 7 zile. Chiar dacă ar fi doar patru persoane însărcinate cu scoaterea cărţilor din lăzile în care sunt depozitate şi aranjarea lor în rafturi şi în catalog, tot ar trebui ca după o săptămână să se vadă un rezultat al muncii lor. Nu ştiu de când datează exact aceste cifre e care eu le-am văzut pe site pe data 5 martie 2014. Dar, chiar dacă site-ul ar fi fost actualizat chiar pe acea dată şi tot ar trebui să vedem un progres după o săptămână.

 Ce e de făcut?

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Update 26.04,2014

Tolle, lege

Pe 23 aprilie s-au "sărbătorit" Ziua Mondială a Cărţilor şi Ziua Bibliotecarului

În holul clădirii Samsung, botezată cu emfază "Biblioteca Naţională a României", s-a bifat această "acţiune", prin  fragmente de lecturi şi o prestaţie muzicală asigurată de elevii de la Liceul Enescu.
"Acţiunea" s-a numit "Tolle, lege" , adică "Ia şi citeşte".
Nu ştim cui îi era adresat îndemnul de a lua cărţi şi apoi de a le citi. 
Nu ştim, în primul rând, sub ce formă pot fi luate cărţile de la Biblioteca Naţională. 
În primul rând, de acolo nu se pot împrumuta cărţi . Doar bibliotecile pot împrumuta cărţi de la BNR, pe termen scurt şi maximum 5 exemplare, dar nu oricare. Dar unei biblioteci nu i te adresezi sub această formă. 
Mai rămâne varianta de a lua cărţile de-a binelea, fără nici un fel de forme. 
Mai ales dacă nu există o evidenţă exactă şi dacă fondul de cărţi şi documente nu este în circuitul public. 
Vedem pe site-ul Bibliotecii că, cel puţin de pe  5 martie, când am publicat (mai sus) numărul de cote puse la dispoziţia publicului şi care reprezintă doar 6,5% din totalul Fondului Bibliotecii, nici o carte  nu a mai fost adăugată pe lista celor ce pot fi  citite în sălile  Bibliotecii aceastea.  

Ce au făcut salariaţii Bibliotecii în acest timp?
Ce se întâmplă cu celelalte 93,5% dintre cărţile şi documentele Bibliotecii Naţionale?
Sperăm ca temerile să fie neîntemeiate, dar suntem şocaţi să aflăm cum au dispărut cărţile de patrimoniu de la Biblioteca Pedagogică
Aşa cum am aflat acum două zile din presă, de la Biblioteca Pedagogică Naţională au dispărut deja, în condiţii "misterioase", 28 000 de poziţii, dintre care 189 volume foarte vechi, ce datau din perioada 1642-1850. 

Ministrul Educaţiei a declarat că va cere inventarierea tuturor bibliotecilor. Aşteptăm cu interes inventarierea de la Biblioteca Naţională a României.
Dar nu este prima dispariţie. 
Au dispărut mai înainte 2 000 000 (două milioane) de volume de la Institutul Naţional de Informare şi Documentare (INID), acele cărţi fiind evacuate într-o magazie în care ploua şi lăsate acolo până au putrezit. Cine mai are nevoie de cărţi tehnice la noi?
Au dispărut în primul rând bibliotecile. 
Dacă la sfârşitul anului 1989 existau (conform Anuarului Statistic al României) 20 773 de biblioteci, la sfârşitul anului 2012 mai rămăseseră doar 11 309 dintre ele.
Asta în condiţiile în care preţul cărţilor a crescut mult faţă de 1989 (comparativ cu veniturile celor mai mulţi români). 
Nu este de mirare că dintre adolescenţii noştri de 15 ani, peste 40% au dificultăţi de lectură şi de înţelegere a unui text!  E limpede că aceşti tineri nu vor putea efectua decât munci necalificate,  sau poate nici pe acelea. 
Zecile de biblioteci şcolare nu au mai primit de mulţi ani bani pentru achiziţia de noi publicaţii. 

În aceste condiţii, acţiunile hei rup -iste de a se da gratuit trecătorilor  diferite cărţi rămase nevândute, sau de a se organiza  lecturi fragmentare o dată pe an nu par decât nişte glume bune, din categoria umor negru.