Echivalente temperaturi cuptor

Temperaturi cuptor cu gaz -  temperaturi cuptor electric

În funcţie de provenienţa reţetei pe care vrem să o pregătim la cuptor, găsim recomandări privind temperatura acestuia. Cum tipurile de cuptoare diferă, unităţile de măsurare a temperaturii diferă de asemenea, am găsit util să dau aici un tabel de echivalenţe între acestea. În funcţie de tipul cuptorului cu gaz, temperaturille ce corespund fiecărei trepte pot varia puţin- după cum am scris pe coloana în grade Celsius. Cele în grade Fahrenheit pot varia desigur în aceeaşi măsură, dar n-am mai trecut variaţia posibilă, pentru că oricum există un grad de aproximaţie.

Recomandări aproximative din reţete	Treapta cuptorului cu gaz	Grade Celsius	Grade Fahrenheit
	Treapta 1/2	1200C	2500F
	Treapta 1	1350  ÷ 1400C	2750F
	Treapta 2	1490C ÷ 1500C	3000F
temperatura mică	Treapta 3	1600C ÷ 1620C	3250F
temperatură moderată	Treapta 4	1760C ÷ 1800C	3500F
	Treapta 5	1900C	3750F
	Treapta 6	2000C	4000F
temperatură mare	Treapta 7	2180C ÷ 2200C	4230F
temperatură foarte mare	Treapta 8	2300C ÷ 2320C	4500F
	Treapta 9	2400C ÷ 2460C	4750F
	Treapta 10	2600C	5000F

Poftă bună!

Contractul de muncă propus de laureatul Nobel pentru economie

Jean Tirole,laureatul Premiul Nobel pentru economie face un apel la reformarea pieţei muncii.

Jean Tirole este preşedintele Şcolii de Ecoomie din Toulouse (TSE) şi a primit premiul decernat de Academia regală de ştiinţe din Suedia pentru lucrările economice asupra regularizării pieţelor.

Este vorba - mai exact - despre "premiul Băcii centrale din Suedia în ştiinţe economice în memoria lui Alfred Nobel"

El este considerat « unul dintre economiştii cei mai influienţi ai epocii noastre».

Acest specialist în economie consideră că sunt lucruri care trebuie să fie schimbate de urgenţă în economia actuală, pentru a « da un viitor copiilor noştri».

El spune că de 30-40 de ani şomajul reprezintă o problemă, iar tinerilor li se propun de cele mai multe ori contracte de muncă pe perioade determinate, deoarece întreprinderilor le e frică să le ofere contracte de muncă pe perioade nedeterminate. Rezută situaţia absurdă în care, din preocuparea de a proteja prea mult pe salariaţi, aceştia nu mai sunt protejaţi deloc. Nu este întâmplător că toată Europa de Sud , care are exact aceleaşi instituţii de piaţă a muncii , are mai mult şomaj decât Europa de Nord, de exemplu Scandinavia, care are un sistem diferit şi care are destul de puţin şomaj.

Încă din 2003, Jean Tirole a propus împreună cu Olivier Blanchard (în prezent economist şef la Fondul monetar internaţional) instituirea unui contract de muncă unic , ce să îlocuiască sistemul de contracte de muncă pe durate determinate şi edeterminate, urmâd a fi adoptată în acelaşi timp şi o creştere progresivă a drepturilor salariale în funcţie de vechime.

Din zori şi până-n seară dezvoltăm o ţară

Wow! Un liceu care are laboratoare şi cabinete de limbi străine!

Unde se întâmplă “minunea” asta?  Ni se spune mereu la televizor: la Dej!

Figura e că nu ni s-a spus numai odată, ci ni se spune zilnic, pe spaţiu de reclamă plătită. Se pare că ar trebiu să cădem în admiraţie la auzul acestei veşti.

În naivitatea mea, credeam că în secolul XXI toate liceele ar trebui să aibă laboratoare şi cabinete specializate de studiu. Din păcate, acest lucru nu se întâmplă, la noi. De ce? Ni se spue că nu avem bani. Chiar şi acel liceu – minune, care are laboratoare , a fost realizat cu bani de la Uniunea Europeană. Prin mult-mediatizatul program Regio.

Dar atunci, întreb şi eu: dacă tot ne dă UE bani pentru aşa  ceva , dacă tot am putea avea fonduri substanţiale de la UE, care rămân nefolosite şi se pierd, de ce oare nu s-au făcut proiecte similare pentru toate şcolile din România şi ne-am limitat la moderizarea liceului din Dej?

Dar din ce bani o fi plătită reclama asta? De când se tot dă reclama la televizor, pe toate posturile, cred că s-au adunat sume substanţiale de plată pentru reclame. Cu banii aceia poate se mai puteau amenaja nişte laboratoare , măcar într-un al doilea liceu.

Gânduri asemănătoare îmi vin în minte şi când văd celelalte reclame legate de programul Regio. De când se tot dau la televizor, aproape că le-am învăţat pe dinafară. Nu sunt prea multe proiecte, dar se repetă cu insistenţă.

Se mai pomeneşte de modernizarea unui centru spitalicesc din Târgovişte, în care “doctorii meritau condiţii mai bune”. Dar în celelalte spitale, nu meritau?

Îmi vine în minte spitalul Fundeni, în care fluxurile spre sala de operaţii se intersectează cu fluxurile vizitatorilor , în care în aceeaşi sală de operaţii au loc mai multe operaţii simultan, astfel încât în timp ce un bolnav este deschis pe masă, alături de el apare infirmierul cu targa nesterilă (cu care a traversat holul printre vizitatorii cu haine de stradă şi eventual cizme cu noroi), ca să ia un alt pacient, a cărui operaţie s-a terminat. Dacă mai stai puţin prin holul cu pricina, poţi vedea bunăoară un profesor (medic) ce a ieşit din sala de operaţie ca să se ocupe de studenţi, stă de vorbă cu un cunoscut în palton, dar ţine mâinile în sus pentru că - vezi, Doamne - nu vrea să se murdărească pe mâini, căci se va întoarce să continue operaţia începută! Aşa că îi întinde cunoscutului antebraţul ca să înlocuiască tradiţionala strângere de mână. Intră apoi în sala în care îi va examina pe studenţi, tot cu mâinile în sus, că doar n-o să se spele iar pe mâini, nu?

Desigur, sala de operaţie nu are vestiar cu sală-filtru cu duşuri prin care personalul medical ar trebui să treacă , lăsând halatul de spital şi celelalte ţoale pentru a se îmbrăca dincolo de duş cu îmbrăcăminte sterilă pentru operaţie. Dar ce rost ar mai avea să aibă haine sterile, dacă oricum în sala de operaţii e un du-te vino continuu? Oricum, sala respectivă de operaţii nu mai e sterilă.

Pacienílor li se spune că e normal să aibă febră după operaţíe. Oricum, li se vor administra câte două antibiotice simultan. Dacă febra continuă, se încearcă administrarea altor două antibiotice. Şi tot aşa. Familia pacientului trebuie să fie "pe fază", să alerge să cumpere antibioticele scrise în grabă pe un bileţel nesemnat.   

Clădirea nu respectă nici normele de siguranţă la incendiu – dar ce mai contează?

Cearşafurile sunt o problemă, leucoplastul şi produsele anestezice lipsesc. Unui pacient i se găureşte burta în salon, printre ceilalţi bolnavi, pe un pat fără cearşaf, pe viu, cu o ţeavă care să ajungă în vezica urinară blocată, în faţa cetei de studenţi (unuia dintre ei i se face rău şi iese afară ca să nu leşine)…

O scenă de pe frontul primului război mondial? Nu, o scenă dintr-un spital bucureştean din secolul XXI! Nu au ajuns şi până acolo fondurile Regio? Tocmai auzim la televizor că “pe primul loc se află pacientul”. Poate la Târgovişte?

Reclama continuă…

Din zori şi până-n seară..

Aflăm cu mândrie că la Târgu Lăpuş s-a făcut un „centru de îndrumare”, unde 100 de tineri învaţă să scrie un CV. Dar ce se întâmplă cu acei tineri, ei nu au trecut pe la şcoală? Pentru că, dacă au fost şcolarizaţi, scrierea unui CV nu ar trebui să fie o problemă pentru ei , desigur dacă ar avea ce să scrie acolo , ca pregătire şi ca activitate profesională. Iar dacă nu au fost şcolarizaţi, poate că ar trebui să înveţe mai întâi alte lucruri neapărat necesare. Dar, în fine, tot e bine dacă acei 100 de tineri învaţă măcar ceva, mai bine mai târziu decât niciodată. 
Te cuprinde tristeţea, însă, văzând precaritatea pregătirii acelor tineri.

Ei, dar reclamele ne mai anunţă şi alte realizări.

Un sediu de universitate din Craiova a fost modernizat. Ni se spune că acum "or să se bată din toată ţara pentru un loc, la admitere". De ce? Desigur, pentru că celelalte universităţi nu au sedii corespunzătoare!

Toate sunt realizări singulare. UN centru de zi pentru pensionari (nu centre de zi pentru toţi pensionarii), O pensiune (nu mai multe pensiuni), UN oraş în care pompierii au primit echipament corespunzător pentru intervenţii, UN parc „frumos şi curat”, O fabrică de polistiren, O clădire verde, O promenadă cu fântâni, UN sediu universitar modernizat, UN castel renovat, UN drum spre un lac, monumentul de la Adamclisi care arată „ca nou”....
Dar CELELALTE şcoli, spitale, fabrici, parcuri, castele, drumuri, sedii de universităţi, şi monumente arheologice? Cu ele ce se întâmplă?

Pentru dezvoltarea unei ţări, nu e cam puţin ce ni se spune că s-a făcut?
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Nici o investiţíe în ţara Moţílor.
Observăm că nici din fondurile Regio, ca şi din celelalte tipuri de fonduri europene nimic nu ajunge prin Ţara Moţilor.

Nimic. Nici o făbricuţă , nici un drum nou, nici o clădire verde, nici o şcoală modernizată, nici un sit istoric pus în valoare. Nu care cumva să mai aibă oamenii aceia unde să muncească altundeva decât să fie mână de lucru pentru cei care vor să le arunce munţii în aer.  

Pentru că, altfel, moţii n-ar fi de acord să-şi arunce vatra strămoşească în aer. Pentru că munţii aceia sunt chiar casa lor. Cetatea lor, în care s-au putut apăra în vremuri de restrişte. În care şi-au păstrat comunităţile unite încă din vremile lui Burebista. În care s-a plămădit poporul român. 

Sfantul Dimitrie Basarabov

Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor

Sfântul Cuvios Dimitrie zis "cel nou" sau "Basarabov", Ocrotitorul Bucureștilor, pomenit de Biserica Ortodoxă Română la 27 octombrie, s-a născut în 1685 într-un sat de vlahi , numit Basarabovo, de lângă Ruse, din sudul Dunării. 

Crescut în viața autentic creștină prin educaţia primită în familia sa modestă, primind și învățăturile bisericii, Dimitrie era  blând și milostiv cu toți semenii săi. Postea și se ruga mereu, se îngrijea mult de cei săraci, cărora le împărțea o parte din hrana pe care o primea de la consătenii săi pentru paza vitelor. 

Cunoscând pe unii călugări din mănăstirile din apropiere, a aflat de viața îmbunătățită pe care o duceau aceștia. Pe măsură ce creștea, s-a trezit în el dorul după viața monahală, mai ales că  și până atunci viaţa sa corespundea  celor trei virtuți cerute oricărui călugăr: sfințenia vieții (fecioria), smerenia (ascultarea) și sărăcia. Astfel, s-a călugărit într-o mănăstire din apropiere și s-a așezat într-o peșteră, săpată în stâncă, pe malul râului Lom. Acolo a petrecut ani în șir în post aspru, înfrânare și rugăciune, izolat cu totul de lume și chiar de ceilalți monahi. Nu se știe câți ani a trăit în această peșteră și nici cum își agonisea cele necesare traiului, după cum nu se știe nici data trecerii sale la cele veșnice. Se spune că pe când și-a simțit sfârșitul aproape, a venit pe malul Lomului și s-a așezat între două lespezi de piatră ca într-un sicriu. Și astfel și-a încredințat sufletul lui Dumnezeu, fiind înconjurat în chip nevăzut doar de sfinții îngeri.
Moaştele Sfântului au fost însă scoase la lumină în chip minunat, prin lucrare dumnezeiască. 

În Istoria slavo-bulgară scrisă de Paisie Hilendarski în 1762 se spune că "Sfântul Dimitri a fost un om simplu, obişnuit, care a trăit cu oile lui sub o stâncă mare, aproape de un râu. El a murit şi a fost înmormântat acolo. Apoi rămăşiţele sale au fost mutate în satul Basarbovo şi numeroase miracole s-au petrecut".
Tradiţia spune că unul dintre domnii Ţării Româneşti a ridicat în satul Basarabov o biserică nouă, în care au fost aşezate moaştele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou.

Mănăstirea rupestră care poartă numele sfântului este situată la 10 km de oraşul Ruse, lângă satul Basarabovo din Bulgaria. 

Mănăstirea datează din timpul celui de al doilea ţarat româno-bulgar , dar este atestată documentar din anul 1431. Este singura mănăstire rupestră încă în activitate astăzi, în Bulgaria.

 Se află acolo şi un puţ săpat de sfântul Dimitrie . Se spune că apa acelui puţ are proprietăţi tămăduitoare.

Urcând 48 de trepte săpate în stâncă, se poate ajunge la chilia sapată în stâncă în care a vieţuit sfântul Dimitrie. Într-o peşteră alăturată se află acum o bisericuţă , în care este şi o icoană de mari dimensiuni a sfântului.

În timpul războiului ruso-turc din anii 1768-1774, relicvele sfântului au fost duse de către generalul rus Saltikov la Bucureşti, pentru a fi ferite de păgâni, dat fiind că teritoriul Bulgariei fusese ocupat de turci.  Intenţia generalului fusese aceea de a duce sfintele moaşte în Rusia, dar ţinând cont că era vorba despre un sfânt de origine română, la rugămintea boierului român Hagi Dimitrie ,rămăşiţele pământeşti ale sfîntului  au fost lăsate la Bucureşti. Mâna dreaptă a sfântului a fost dusă însă, se pare, la Kiev.

Încercare eşuată de furare a sfintelor moaşte

Se spune în popor că Sfântul nu poate fi dus acolo unde nu este de acord să fie dus.
Un exemplu a fost  furtul întreprinsă de trupe bulgare, în timpul primului război mondial.
În februarie 1918 o trupă de ostaşi bulgari a răpit racla cu sfintele relicve .
Mitropolitul Conon al Ţării Româneşti i-a făcut cunoscută mareşalului August von Mackensen, care ocupase Bucureştii la acea dată, fapta aliaţilor bulgari ai germanilor:

"Excelența Voastră, Avem marea durere sufletească de a vă aduce la cunoștiință că astănoapte, 17/4 (n.r. februarie) ale curentei, s-a jefuit Biserica Catedrală a Sfintei Noastre Mitropolii, ridicându-se cu forța Sicriul cu Moaștele Sfântului Cuvios Dumitru, dimpreună cu toate odoarele ce se aflau într-însul. Faptul s-a întâmplat cu o trupă de ostași bine înarmați, prezentându-se aproape la orele 2 noaptea și operând până la orele 3-4, mai întâi au înlăturat pe sergentul de serviciu din curte, ținându-l la o parte și, servindu-se de instrumente puternice, au forțat ambele uși ale Bisericii Catedrale, apoi au spart geamurile de la intrare, au năvălit spre altar, au ridicat cu forța prețiosul Sicriu cu Sfintele Moaște, cu tot ce se afla acolo; după care au plecat din Biserică cu toate cele jefuite, și s-au transportat cu totul la automobilul pe care-l aveau îndosit și anume pregătit și plasat jos în dosul Mitropoliei, pe o stradă laterală și întunecoasă; și astfel automobilul a dispărut, încotro nu se știe. Prin această nemaipomenită și nocturnă jefuire a Catedralei Sfintei noastre Mitropolii, s-a comis cel mai odios fapt de către un număr de până la 20 de soldați (bănuiți bulgari) înarmați, care, după un plan anume pregătit, prădând Biserica, au lovit atât în interesul Bisericii noastre Ortodoxe, cât și în credința și interesele Poporului Român, carele nu poate fi vinovat cu nimic. Deci, Excelența Voastră, cu mare durere sufletească aducându-le acestea la Înaltă-Vă cunoștință, și în credința că Biserica și Religiunea Ortodoxă sunt protejate prin toate Tratatele de la Haga, etc. și cunoscând înaltele sentimente ale Majestății Sale Împăratul Germaniei, Noi vă rugăm stăruitor ca să binevoiți a ordona să se ia cele mai urgente măsuri și să se oprească pe drum călătoria Sfintelor Moaște, oriunde vor fi, urmărindu-se toți ostașii vinovați, binevoind a dispune reînnapoierea Sicriului cu Sfintele Moaște și tot avutul lor, ca să stea nestrămutate în Catedrala Sfintei Mitropolii a Țării, Sfântul Dumitru fiind însuși Patronul Capitalei București. 

Al Excelenței Voastre, cu tot dinadinsul rugător pentru interesele Bisericii noastre, dorindu-Vă de la Dumnezeu sănătatea și pacea așteptată de către toată lumea îndurerată.
Conon, Mitropolit Primat."

Temându-se de o răscoală, mareşalul a dispus ca un detaşament al armatei germane să intercepteze făptaşii şi să returneze preţioasele relicve.

Hoţii au fost împiedicaţi, putem spune miraculos, să găsească drumul spre graniţă şi astfel au fost prinşi din urmă de trimişii germani, după cum se relatează în documentele vremii:

La două zile după furtul de la Mitropolie, generalul Zach, comandant al județului Vlaşca XI, îl informa pe prefectul aceluiași județ, într-o scrisoare în limba franceză:

"Domnule Prefect Moldoveanu, 

Moaștele Sfântului Dumitru într-un sicriu măreț de argint au fost furate de bulgari dintr-o biserică din București, pentru a fi transportate cu un automobil în Bulgaria. Ajungând la Călugăreni, au schimbat aici automobilul cu o mică căruță cu cal, pentru a șterge urmele lor. Este meritul aghiotantului meu, d. Rhefeld, că a descoperit acest schimb. Din ordinul meu, Rhefeld a fost trimis într-un automobil cu soldați armați pe calea Bucureștiului, spre a opri hoții. În dreptul satului Daia, el a găsit căruța căutată, însoțită de soldați bulgari foarte armați. Rhefeld a oprit transportul, care se da drept bagaj al unor ofițeri bulgari, arătându-le revolverul. Bulgarii s-au supus situațiunii. Rhefeld a adus sicriul la Giurgiu și depus la cartierul generalului Zach, unde a fost păzit de un ofițer și soldați armați până la 19 Februarie, în care zi sicriul a fost dus cu automobilul, însoțit de o puternică gardă de soldați germani înarmați, la București. După părerea mea, evenimentul merită să fie însemnat mai târziu în istoria religioasă a României. Vă rog a lua notă de meritele dlui.Rhefeld. 

Primiți, Domnule, salutările mele sincere, Zach General al Bavariei și Comandant al județului Vlasca XI".

Locuitorii Bucureștiului au întâmpinat cu mare bucurie revenirea moaștelor în Capitală. 

"Sfântul a fost primit la bariera Bellului de mii de bucureșteni, de s-au îngrozit și nemții. În fruntea lor se aflau mitropolitul, arhierei, preoți și călugări. S-au făcut rugăciuni de mulțumire înaintea bisericii, după care racla cu moaștele Sfântului Cuvios Dimitrie a fost așezată la locul de unde, cu trei zile în urmă, cu necinste a fost luată. A urmat un mare pelerinaj al bucureștenilor care a durat o lună."

Sfântul Cuvios Dimitrie fusese proclamat oficial Ocrotitorul orașului București de către mitropolitul Filaret al II-lea (1792-1793), iar din anul 1955, datorită patriarhului Justinian Marina, cultul său a fost generalizat în toată țara.

Fie din respect pentru tradiția veche de peste 200 de ani, fie pentru a se pocăi și curăța sufletește ori a primi de la moaștele făcătoare de minuni vindecarea bolilor trupești, pelerinii care stau la rândul ce îi ține în picioare câteva ore bune - uneori chiar în frig și ploaie - pleacă ușurați, senini, luminați și îndreptați prin rugăciunea și binecuvântarea Sfântului Dimitrie cel Nou, după cum recunosc mulți dintre ei. 

Și nu de puține ori mantia sa păstorească, ruptă și ponosită, a fost un scut împotriva dușmanilor sau a intemperiilor.

Apărare de ciumă și secetă

În timpul epidemiei de ciumă bubonică ce a avut loc în Țara Românească în anii 1813-1814, numită și "ciuma lui Caragea" (pe atunci era domnitor Ioan Gheorghe Caragea). Bucureștiul, cel mai afectat oraș, avea câțiva zeci de morți zilnic. La cererea domnului, călugării de la Mănăstirea "Sfinții Împărați Constantin și Elena", unde se află astăzi Palatul patriahal, au scos moaștele Cuviosului Dimitrie din Catedrală și au ocolit orașul în procesiune, citind rugăciuni prin care implorau ajutorul Sfântului în oprirea ciumei.  Epidemia a scăzut în intensitate, încetând apoi cu totul.

Sub domnia lui Grigore Ghica, în 1827, în Muntenia, seceta năpraznică a făcut ca racla Cuviosului păstor să fie din nou scoasă și purtată de preoții Catedralei pe umeri, în procesiune prin oraș. 
"După ce au ocolit câteva străzi (preoți și credincioși cu racla având trupul Sfântului), când sosiră în capul Podului Mogoșoaiei, începu să plouă. Vodă și boierii și norodul care erau după Sfânt fură udați până la piele. Și ploaia a ținut trei zile, cu mici întreruperi", spune în memoriile sale colonelul Dimitrie Pappazoglu, care a luat parte la această procesiune, impresionat și el de ajutorul prompt primit de la Dumnezeu, prin mijlocirea Sfântului Dimitrie.

Ajutor contra holerei

În 1831, bucureștenii au fost loviţi de holeră. La cererea Președintelui Divanului Țării Românești , generalul Pavel D. Kiseleff, la data de 15 septembrie, moaștele Sfântului au fost duse pe câmpia Filaret, unde, în prezența autorităților militare ruse - generali și ofițeri - a preoților și credincioșilor care nu părăsiseră orașul, mitropolitul și călugării au făcut rugăciuni pentru încetarea urgiei.
"Din ziua aceea și până la începutul lunii octombrie - ne spune tot colonelul D. Pappazoglu - a scăzut repede numărul morților, care până atunci atinsese 160 pe zi".

Regimul socialist a făcut presiuni asupra patriarhilor pentru mutarea sfintelor moaşte.

Autorităţile comuniste au dorit să îndepărteze procesiuile de Capitală. Se dorea mutarea Catedralei și a Reședinței Patriarhiei. Abandonarea acestei intenții de către autorități, într-un mod inexplicabil, se poate pune și pe seama ajutorului Sfântului Cuvios Dimitrie. Nicolae Ceaușescu a făcut mari presiuni asupra patriarhilor Iustinian și Teoctist. S-au propus mai multe variante pentru o nouă reședință: Văcăreștiul, Mănăstirea Cernica sau Căldărușaniul. Îl deranja pelerinajul la moaștele Sfântului Dimitrie. De pildă, în 1989, Ceaușescu a fixat pe 27 octombrie, de ziua praznicului Sfântului Dimitrie cel Nou, o sesiune a Marii Adunări Naționale. Având justificare politică, s-a dorit mutarea întregului pelerinaj de pe Dealul Patriarhiei. 
Deși supus presiunilor și amenințărilor, vrednicul de pomenire patriarhul Teoctist nu a mutat departe moaștele Sfântului, ci la Biserica "Sfântul Nicolae - Vlădica", în vecinătatea Catedralei patriarhale. După numai două luni, regimul socialist lua sfârşit. 

Printesa Irina condamnata la trei ani de probation

Fiica lui Mihai I s-a declarat vinovata in proces

Associated Press relatează:

O prinţesă româncă a fost condamnată miercuri la trei ani de arest la domiciliu (probation) şi o amendă de 200000 $, după ce şi-a cerut scuze pentru rolul pe care l-a avut în afacerea cu lupte de cocoşi din Oregon , care "a adus ruşine pentru ea şi pentru familia ei".  

«Îmi pare foarte rău pentru implicarea mea în acestă afacere", a déclarat Irina Walker, înainte ca judecătorul federal să o condamne la o perioadă de "probation" de trei ani. "Nu am avut intenţia să încalc leega" a mai spus ea.

Ea şi soţul ei , John Wesley Walker, au pledat "vinovat" la sfârşitul lunii iulie pentru exploatarea uei afaceri de jocuri de noroc ilegale.  John Walker, fost ajutor de şerif, a primit de asemenea o condamnare la "probation", din partea judecătorului Michael Mosman.

În cadrul înţelegerii încheiate dinainte asupra felului în care vor pleda, Walkerii au acceptat să-şi vândă bunurile imobiliare şi să plătească guvernului   200 000 $ .

Irina Walker, 61 ani, (fostă Irina Kreuger) este a treia fiică a fostului rege român Mihai I, care a fost silit de comunişti să abdice în 1947.

(În paranteză fie spus, fostul soţ , dl. Kreuger a înapoiat Statului român unul dintre cele 42 de tablouri despre care unii ziarişti  consideră că au fost luate de Mihai I din colecţia alcătuită de Carol I cu bani de la bugetul ţării şi care aparţineau patrimoniului României, conform testamentului regelui Carol I şi catalogului întocmit din dispoziţia acestuia. Unele dintre tablourile dispărute pot fi văzute astăzi în colecţii din SUA sau din alte ţări). 

Judecătorul a fost de acord să-i lase pe Walkeri să călătorească în străinătate în cursul perioadei de arest la domiciliu, după ce avocaţii lor au declarat că fostul rege în vârstă de 93 de ani are probleme de sănătate, iar Irina doreşte să-l viziteze cât timp acesta mai este încă în viaţă. 

Walkerii au fost arestaţi în 2013, după ce autorităţile au spus că ei au organizat cel puţin 10 turnee de lupte de cocoşi într-un hambar de la ferma lor din  Irrigon, la 175 mile est de Portland.

Walkerii încasau de la fiecare spectator  20 $ pentru a asista la luptele în care cocoşi cu cuţite legate de picioare se băteau până la moarte. Publicul depăşea în general  100 de persoane, iar cuplul a mai făcut bani şi din vânzarea de alcool cu acest prilej.

Autoritățile au declarat că cei care au adus cocoşi au plătit câte 1.000 de dolari pentru a intra în lupte, iar premiile (rezultate din pariuri) au variat de la 10.000 dolari până la a 18.000 dolari, din care 10% se plăteau arbitrilor. . 

În această afacere au fost inculpate mai mult de 12 persoane. Acuzaţiile împotriva unei femei care a pregătit mâncarea au fost retrase, iar doi dintre suspecţi nu au fost încă prinşi.( Ruben Saltos Godina, supranumit Chino; şi Antonio Dominguez Robles, cunoscut sub numele Tono). Ceilalţí inculpaţí aflaţi în arest şi-au recunoscut la rândul lor vinovăţíile .

Vedeţi toate detaliile afacerii aici: 

http://nazone.ro/2013/08/printesa-irina-arestata-in-sua.html

Presa străină a relatat diferitele detalii ale acestei afaceri:

Conform procurorului federal Stepfen Pfeifer, John Walker a organizat împreună cu un coacuzat , Mario Perez (arbitru de lupte de cocoşi) circa 10 turnee de lupte de cocoşi la ferma sa din Oregon. Ei percepeau 10% din sumele de participare şi de asemenea bani pentru mâncarea şi băutura distribuite.
Iniţial Irina Walker a făcut mâncarea, dar ea a fost considerată "inacceptabilă" de către participanţi, conform spuselor procurorului, astfel încât soţii Walker au aangajat o femeie care să gătească mâncare mexicană .  John Walker a organizat şi furnizarea de toalete portabile, precum şi patrularea şi paza proprietăţii pentru cazul că apăreau semne de aplicare a legii.

Ce înseamnă "probation" în legislaţia americană

 Probațiunea intensivă include arestul la domiciliu, monitorizare GPS, computer management.

(ne amintim că soţii Walker au purtat astfel de brăţări cu GPS de la arestarea lor, în 2013).

Acestea sunt forme extrem de agresive de probation ,în care infractorul este monitorizat foarte atent. Spravegherea la acest nivel este obişnuită  pentru criminali violenți, membrii  de rang superior ai bandei, infractorii obișnuiţi și în cazul delincvenților sexuali. În cazul în care persoana acuzată încalcă condiţiile de supraveghere, persoana poate fi returnată la închisoare sau condamnată la închisoare pentru un interval de timp  stabilit de către instanța de jurisdicție. 

Unele jurisdicții cer infractorilor sub o astfel de supraveghere să renunțe la drepturile lor constituționale în conformitate cu al patrulea amendament cu privire la percheziție și sechestru, iar astfel de condamnaţi la "probation" pot fi supuşi la vizite inopinate  la domiciliu sau  la locul de muncă, sau de supraveghere, precum și utilizarea de monitorizare electronică sau de urmărire prin satelit. În conformitate cu condiţiile acestui tip de probă, în cazul în care un împricinat locuiește la o adresă și nu are loc pentru a trăi,  el nu poate schimba adresa la care locuieşte și trebuie să rămână la adresa care este cunoscută la "probation".. Monitorizare GPS și detenția la domiciliu sunt frecvente în cazurile cu minori, chiar dacă delincvența de bază este minoră. Computer management ,  presupune cel puţin instalarea software-ului de monitorizare și / sau efectuarea de căutări pe computer pentru a stabili ceea ce un infractor  face on-line. 

Infractorii aflaţi sub supraveghere standard, trebuie să dea raportul periodic  unui ofițer, cu frecvenţa între de două ori pe săptămână și trimestrial.

În plus, restricțiile pot include o interdicție privind deținerea sau utilizarea de băuturi alcoolice, chiar dacă alcoolul nu a fost implicat în acuzațiile penale originale. Sunt interzise de asemenea armele de foc. Infractorii în  "probation" ar putea fi echipaţi cu un dispozitiv electronic (sau monitor), care semnalează locul în care se găsesc în fiecare moment. .

Probaţiunea nesupravegheată nu implica supravegherea directă de către un ofițer de departament sau de probațiune. Este cazul persoanelor condamnate pentru o perioadă mai scurtă, de exemplu pentru un an , în care cel în cauză va presta servicii în interesul comunităţii , să plătească cheltuieli de judecată, amenzi şi alte asemenea. În acest caz condamnaţii ar putea merge la locurile lor de muncă şi ar trebui să se întâlnească cu ofiţerul supraveghetor mai rar.

Supravegherea informală este cazul în care cel supravegheat nu a fost condamnat pentru infracțiunea respectivă.

Observăm că pedeapsa la o perioadă de " probation" diferă de "condamnarea la închisoare cu suspendare condiţioată" din sistemul nostru judiciar.
La noi, condamnatul "cu suspendare" se bucură de toate drepturile, (mai puţin acela de a fi ales în funcţii publice) cu condiţia să nu mai comită alte infracţiuni în intervalul stabilit de instanţă. În Statele Unite însă, cel condamnat la "probation" are o serie de restricţii , unele chiar foarte severe în cazul pedepsei standard. 
În cazul Irinei Walker aflasem de anul trecut că a fost obligată să poarte o brăţară cu GPS şi că se poate deplasa doar la medic, nicăieri în altă parte. 
Acum a obţiut prin avocaţii angajaţi (una dintre cele mai prestigioase case de avocatură din SUA) să poată veni în România să-şi vadă tatăl. Dar supravegherea va continua şi probabil că nu va putea ieşi din incinta în care se află tatăl său. (probabil î casa din Elveţia). De asemenea, va trebui să se prezinte la raport la intervalele stabilite, la ofiţerul supraveghetor şi aşa mai departe.