Ce facem la cutremur

GHID DE COMPORTAMENT ÎN CAZ DE CUTREMUR

Întocmit de Prefectura București

Dat fiind că specialiștii ne spun mereu că va surveni un cutremur major, iar clădirile din București nu corespund- în marea lor majoritate - cerințelor de rezistență și stabilitate necesare pentru această împrejurare, iată ca autoritățile ne ajută cu un ghid de comportament. Doar că eu una, care înțeleg mai greu, nu prea am înțeles unele lucruri din acest ghid. (Am scris cu brun-roșcat aceste nelămuriri- poate că cineva poate să-mi explice)

ÎNAINTE DE PRODUCEREA CUTREMURULUI

• · Instruiţi-vă, atât dumneavoastră cât şi membrii familiei, cu privire la modul corect de comportare în cazul producerii unui cutremur. (Adică citiți acest îndrumar)

Puteţi face acest lucru folosind internetul (accesaţi numai surse oficiale de informare - site-ul igsu.ro, isubucuresti.ro), publicaţii de specialitate (Care?) etc.

• · Stabiliţi un punct de întâlnire împreună cu membrii familiei sau cu prietenii în cazul în care nu sunteţi împreună în timpul cutremurului. 

(Pentru cazul în care nu mai aveți case la care să vă întoarceți. De unde știm, însă, că punctul respectiv de întâlnire nu va fi și el sub dărâmături? Dar ce e de făcut dacă membrii familiei locuiesc în alt cartier? ).

• Fiţi gata să vă descurcaţi singur pentru cel puţin trei zile. (Adică nu vă bazați pe autorități).
• Pregătiţi un kit de supravieţuire. Acest kit poate conţine: apă, hrană cu termen lung de valabilitate, o trusă de prim ajutor, lanternă şi radio cu baterii de rezervă, medicamente, fluier sau orice alte obiecte pe care le consideraţi necesare. Revizuiţi-l permanent. 

(La sfârșitul acestui ghid de comportament este prezentat un kit care conține și sac de dormit, haine de schimb, încălțăminte, hârtie igienică, acte, bani). Pentru care ipoteză să fie pregătit acest kit?

-       În cazul în care casa s-a prăbușit peste noi, dar noi am reușit să supraviețuim sub dărâmături, ar trebui să avem kitul lângă noi ca să-l putem folosi –dacă nu suntem prea răniți. Asta ar însemna să umblăm cu el asupra noastră oriunde ne deplasăm prin casă, fiindcă nu știm în care încăpere ne poate surprinde cutremurul și prăbușirea casei peste noi. V-ați gândit cât de greu ar fi și cât loc ar ocupa ?Chiar dacă am avea câte un astfel de kit în fiecare încăpere din casă, tot nu am putea ajunge la el dacă s-ar prăbuși casa și noi am fi în alt colț al camerei. Oricum, dl. primar Oprescu a spus că la locul caselor prăbușite vor veni buldozerele în 15 minute, deci nu e cazul să ne facem griji pentru trei zile, nu vor exista supraviețuitori.

-       Dacă acest kit ar trebui să ne asigure supraviețuirea în cazul în care am rămas fără locuință dar nu eram în ea, e de remarcat că nu se presupune că ne-am putea cumpăra  cele necesare. E de presupus că magazinele vor fi distruse cu toatele, sau că debandada va fi atât de mare încât nu se va mai putea face aprovizionarea?)

• · Întocmiţi împreuna cu familia un Plan pentru situaţii de urgenţă în care să stabiliţi concret ceea ce trebuie să facă fiecare în cazul producerii unui cutremur. (Adică să aibă fiecare câte un kit de supraviețuire legat de brâu, că altceva nu știu ce. Evident că acest kit ne-ar împiedica să ne mai mișcăm)
• · Învăţaţi tehnicile de acordare a primului ajutor medical. (Cu ajutorul kitului de supraviețuire, să-i dăm rănitului apă din sticla noastră și medicamente din cele pe care ni le-a prescris nouă medicul, sau cum? Asta- dacă ne vom putea deplasa cu balotul asupra noastră)
• · Realizaţi o analiză structurală a locuinţei dumneavoastră, (indiferent care e pregătirea dumneavoastră !?!), identificaţi locurile sigure în care vă puteţi proteja în caz de cutremur, (dacă ele există) iar dacă veţi considera necesar, consultaţi un expert pentru un sfat autorizat. (Plătiți o expertiză tehnică a clădirii- știți cât costă?).

Dacă este cazul, faceţi reparaţiile necesare. (Consolidați blocul în care locuiți)

• · Identificaţi acasă, la serviciu sau la şcoală cele mai sigure locuri în caz de cutremur. (Plătiți expertize ale acestor construcții) . Identificaţi căile de evacuare disponibile. (Pe de altă parte ni se spune  să nu ieșim din clădire)
•  · Plasaţi obiectele voluminoase sau grele cât mai aproape de podea sau fixaţi-le pe un perete rezistent.
• · Depozitaţi obiectele din sticlă sau alte materiale care se pot sparge uşor în dulapuri fixate pe perete. (Desființați tablourile cu geam sau cu rame grele, lustrele, ușile cu geam și ferestrele)
• · Depozitaţi substanţele toxice sau inflamabile în recipiente închise ermetic, pe rafturile de jos, în locurile în care au şanse minime de a se răsturna, preferabil în dulapuri închise.
• · Păstraţi instalaţiile electrice şi de gaz într-o stare bună de funcţionare. (Ele vor funcționa astfel de minune și în cazul prăbușirii casei?- Oricum, ni se spune că gazele vor fi oprite în cazul avertizării iminenței cutremurului major , pe baza avertizării primite de autorități de la stația seismică Muntele Roșu. Noi nu vom fi avertizați, dar autoritățile-da).
•  · Aflaţi cum puteţi opri alimentarea cu energie electrică, gaz şi apă de la tablourile/conductele principale de alimentare. (Adică de la tablourile electrice de pe palierele blocurilor sau de la robinetele coloanelor din subsolul blocului. Asta, după cutremur , pentru cazul în care blocul rămâne în picioare și nu prezintă risc, dar administratorul blocului a murit. Deci, după cele trei zile în care ar putea apărea replici ale cutremurului și în care nu trebuie să ieșim afară, ieșim din apartament și oprim gazele, curentul electric și apa. Dacă vecinii nu au apă, treaba lor!)
• · Nu faceţi modificări care ar putea afecta strucutura de rezistenţă a clădirii. (Asta da, puteți să o mai spuneți odată, dar cine controlează ce a făcut fiecare vecin acasă la el? Toți pereții de rezistență sunt găuriți cu goluri pentru aer condiționat sau pentru hote de bucătărie de exemplu, ca să nu mai vorbim despre modificările pe care le fac locatarii „pe barba lor”). Este recomandabil să consolidaţi pereţii de rezistenţă pentru a evita prabuşirea clădirii în caz de cutremur. (Da, dar în cazul blocurilor e cam greu! Ar trebui să elaborați niște instrucțiuni: cum să-și consolideze fiecare apartamentul din bloc)
• Pregătiţi-vă pentru o astfel de situaţie: participaţi la simulări de cutremur (unde vedem cum cad casele, sau ce?) , învăţaţi tehnici de acordare a primului ajutor medical (fără a avea nici un material sanitar la dispoziție) , modalităţi de evacuare (de sub dărâmături?) şi prevenire a incendiilor (da, prevederile NPSI, dar ce să fac cu ele ?) etc. (De ce nu ne spuneți totul, că nu știm ce altceva mai intră la acest et caetera)  
• Informaţi-vă cu privire la regulile de comportare în cazul producerii unui cutremur prin intermediul internetului, televiziunii, radioului, ziarelor sau altor materiale informative emise de autorităţi. (Iată că facem asta preluând acest ghid. Dar nu am găsit alte reguli care să fi fost redactate de autorități).
• · Este recomandabil să încheiaţi o poliţă de asigurare împotriva cutremurelor. (Unde ar trebui să fie păstrată polița, ca să o avem în cazul în care cade casa, dar noi avem norocul să scăpăm? Pentru că nu se pot cere despăgubiri fără a avea polița în original! Societățile de asigurări s-au pus la adăpost cu asta)

ÎN TIMPUL CUTREMURULUI

Dacă vă aflaţi în interiorul unei clădiri:

• · PĂSTRAŢI-VĂ CALMUL. Panica poate produce victime (Ușor de zis...)
• · Încercaţi să liniştiţi copiii, persoanele în vârstă. (Dacă sunt în cameră cu voi, evident. Dar cum să -i liniștim, dacă noi înșine suntem în pani)
• · RĂMÂNEŢI ÎN INTERIOR - de obicei, după primele mişcări seismice, pot urma replici ale cutremurului, iniţial suficient de puternice pentru a provoca noi pagube. În astfel de cazuri, oamenii se rănesc cel mai adesea atunci când intră sau ies din clădire. (Până când să nu ieșim din clădire? Replici ale cutremurului pot fi și după câteva ore. Sau chiar a doua zi. Sau peste trei zile. Dacă suntem  pe stradă, să nu avem curajul să intrăm în casă? Dar unde să ne ducem, cu hainele de pe noi? )
• · Aşezaţi-vă sub o piesă de mobilier solidă sau sub o grindă de rezistenţă. (Grinzile de rezistență de obicei nu traversează încăperile la bloc, ci doar în sălile mari. Iar mobilierul din blocuri nu prea e solid. Dacă nu există o masă sau un birou în apropierea dumneavoastră, acoperiţi-vă faţa şi capul cu braţele încrucişate şi aşezaţi-vă într-un colţ interior al încăperii.(Cu kitul de supraviețuire în brațe, desigur. ).
•  · NU fugiţi pe scări. Scările sunt foarte sensibile în caz de cutremur, iar coborârea sub efectul oscilaţiilor seismice este foarte periculoasă. (De aceea să „identificăm din timp căile de evacuare”, ca să le evităm).
• · NU săriţi pe fereastră. (Mai ales dacă locuiți la etaj)
• · NU folosiţi liftul. Dacă rămâneţi blocat în lift încercaţi să ieşiţi cât mai repede, apăsând butonul de oprire şi apoi butonul celui mai apropiat etaj. (Dacă am rămas blocat în lift nu înseamnă că liftul nu mai funcționează?)
• · Îndepărtaţi-vă de oglinzi, ferestre, uşi şi pereţi exteriori, sobe, mobilier înalt.(Adică să stăm în mijlocul camerei, practic.).
• · NU vă aşezaţi sub lustre sau alte obiecte grele suspendate. (Păi dacă suntem în mijlocul camerei, lustra e chiar deasupra).
• Dacă dormiţi, aşteptaţi câteva momente pentru a vă orienta (după ce ne trezim, desigur) şi apoi încercaţi să vă deplasaţi către un loc sigur.(Adică să sărim din pat și să stăm în mijlocul camerei, dar nu sub lustră. Ba nu, într-un colț al camerei, dar nu lângă ușă sau fereastră, sau dulap, sau sobă. Credeți că există un astfel de loc, în apartamentele înghesuite de la bloc? Să avem grijă de asemenea să dormim cu kitul de supraviețuire legat de corp. Între timp, cutremurul ar putea să vă fi „rezolvat” deja dilemele).
• · Daca sunteti într-un scaun cu rotile, blocaţi roţile acestuia, încercaţi să vă protejaţi, dacă este posibil acoperiţi-vă capul şi gâtul cu braţele.

Dacă sunteţi afară:

•  · PĂSTRAŢI-VĂ CALMUL.
• · Dacă aveţi posibilitatea îndepărtaţi-vă de clădiri, stâlpi de electricitate, cabluri, copaci sau orice alt obiect care ar putea să cadă. (În oraș nu prea găsești locuri fără clădiri, stâlpi, cabluri, sau copaci. Ar trebui să ne mutăm la cort, pe o câmpie).
• · Îndreptaţi-vă spre un spaţiu deschis. (Adică să stăm într-o piață, pe carosabil, chiar dacă șoferi îngroziți circulă haotic? Dar cum ajungem până acolo fără să trecem pe lângă case, stâlpi sau copaci? Iar piețele sunt de obicei relativ departe. Iar noi nu avem kitul de supraviețuire legat de noi- ce ne facem? )
• · În cazul unor distrugeri majore, intraţi în clădire numai cu permisiunea autorităţilor. (Unde trebuie să merg mai exact ca să mi se dea voie să intru în casă? La Primărie? La Poliție? La Inspecția de Stat în Construcții? La Prefectură?  Nu ni se spune.)

Dacă sunteţi în oraş, încercaţi să staţi departe de potenţialele pericole (căderi de obiecte). (Tocmai spuneam că în oraș sunt multe case și nu prea ai cum să te îndepărtezi de ele fără să stai pe carosabil, unde e alt risc major). Bucăţile de tencuială care se pot desprinde din clădiri reprezintă un risc major la adresa siguranţei dumneavoastră. (Mai ales că în București majoritatea clădirilor au fațadele neîntreținute de zeci de ani, căderile de tencuială periclitează viața trecătorilor și în restul timpului)

Dacă vă aflaţi într-o clădire cu mai multe etaje, identificaţi un loc sigur în apropierea dumneavoastră. (Tare aș vrea să știu care ar fi acela!). NU folosiţi liftul sau scările. Dacă trebuie să ieşiţi,  alegeţi-vă cu atenţie calea de evacuare. (Ce alte căi de evacuare ar fi dintr-o clădire cu mai multe etaje, în afară de lift sau de scări? Parcă nu era bine să sărim pe fereastră... sau totuși să sărim?)

Dacă vă aflaţi într-un vehicul:

• · PĂSTRAŢI-VĂ CALMUL.
• · În autobuz sau metrou: rămâneţi pe loc până când mişcarea seismică încetează şi urmaţi recomandările pe care le primiţi. (de la ceilalți călători?)
• · În maşină: opriţi cât mai repede cu putinţă şi rămâneţi in interior. Evitaţi podurile, tunelurile. Evitaţi să opriţi lângă clădiri, copaci, pasaje şi cabluri de electricitate. (Adică să nu oprim lângă trotuar, ci în mijlocul străzii și să rămânem în mașină – până la următoarea replică a cutremurului. Să avem kituri de supraviețuire și în mașină. Stăm în mașină, mâncăm din provizii și ascultăm radioul trei zile, în mijlocul străzii).

Dacă sunteţi prins sub dărâmături:

• · PĂSTRAŢI-VĂ CALMUL.
• · NU folosiţi focul deschis (lumânări, chibrituri, etc), folosiţi o lanternă. (Să avem o lanternă legată de corp zi și noapte)
• · Încercaţi să vă acoperiţi gura şi nasul cu o batistă sau cu orice alt material textil.
• · Încercaţi să vă semnalaţi prezenţa folosind un fluier sau o lanternă.
• · Loviţi ritmic într-o ţeavă sau într-un perete astfel încât echipele de intervenţie să vă poată localiza. (Mai greu, pentru că ne-am depărtat de pereții exteriori când a început cutremurul, așa că suntem în mijlocul încăperii). Evitaţi să strigaţi! Păstraţi-vă energia! (Dar cum mâncăm alimentele din kitul pe trei zile dacă avem gura și nasul acoperite?)

DUPĂ CUTREMUR

• · PĂSTRAŢI-VĂ CALMUL. PANICA NU VĂ POATE FACE DECÂT RĂU.
• · Verificaţi dacă sunteţi rănit. La nevoie, încercaţi să vă acordaţi primul ajutor. (Luăm medicamentele din kitul de supraviețuire, dacă l-am avut legat de corp. Pe întuneric am putea încurca pastilele, dar important e să știm că am luat medicamente).
• · Acordaţi ajutor persoanelor rănite până la sosirea echipelor de intervenţie. (Fără să ieșim însă din casă până la producerea de replici sau să intrăm în casă fără permisiunea autorităților). Nu încercaţi să mişcaţi persoanele grav rănite decât dacă viaţa le este pusă în pericol sau dacă starea lor de sănătate se înrăutăţeşte rapid. Dacă este absolut necesar să mişcaţi o persoană în stare de inconştienţă, mai întâi imobilizaţi-i gâtul, spatele şi membrele fracturate (pentru asta trebuie să avem în kitul de supraviețuire și guler din acela special , atele, pentru spate nu știu ce trebuie. Va fi cam greu să legăm toate astea de noi ca să le avem la îndemână).
• · Fiţi pregătit pentru eventualele replici ale cutremurului. Aceste cutremure secundare pot fi suficient de puternice pentru a produce noi pagube. (Da, am înțeles să nu ieșim din casă sau să nu intrăm în casă. Fiecare rămâne imobilizat acolo unde l-a prins cutremurul. Până trec eventualele replici - eventual două, trei zile).
• · Fiţi atent la eventualele pericole produse de construcţiile afectate. Replicile cutremurului pot dărâma clădirile, drumurile, podurile, pasajele afectate. . (Adică să nu ne apropiem de case, drumuri, poduri sau pasaje – nu știm cât sunt de afectate. Am înțeles, stăm în mijlocul drumului, în mașină sau în sacul de dormit - dacă am avut prevederea să umblăm cu el la noi tot timpul).
• · NU folosiţi liftul chiar dacă acesta funcţionează. (Dar nici scările, că sunt sensibile).
• · Fiţi foarte atent pe unde mergeţi şi cum conduceţi. (Da, asta oricând)
• · Verificaţi dacă sunt scurgeri de gaze sau apă. Verificaţi dacă a fost întreruptă alimentarea cu energie electrică. (Și dacă sunt scurgeri de gaze sau de apă ce facem, că nu putem ieși din apartament să mergem la cofret sau la subsol să întrerupem gazele , apa și energia electrică?)
• · Opriţi alimentarea cu apă, gaz şi energie electrică. (După cutremur - până când să stăm în întuneric și frig, fără apă?)
• · Dacă simţiţi miros de gaz, deschideţi geamurile şi uşile pentru aerisire (dacă nu s-au spart deja).
• · Dacă simţiţi miros de gaz, NU încercaţi să întrerupeţi alimentarea cu energie electrică şi nici să decuplaţi siguranţele. O singură scânteie poate provoca un incendiu. 
• · NU reporniţi dumneavoastră alimentarea cu gaz, lăsaţi compania furnizoare să se ocupe de asta. (Dar nu vă bazați pe autorități - se spune în altă parte)
• · Dacă puteţi, stingeţi incendiile din casa sau din cartierul dumneavoastră imediat ce s-au produs.(Fără să ieșiți, desigur din casă, fără a folosi scările sau lifturile. Și fără a vă apropia de clădiri - pot fi nesigure. Fără a intra în case fără autorizație.) 
• · Atunci când părasiți clădirea protejati-vă capul cu o cască; (dar nu e menționată în kitul de supraviețuire! De unde să luăm cască după cutremur? Vra să zică nu vor fi alimente sau apă, dar vor fi căști de cumpărat?) în lipsa acesteia puteţi folosi un obiect dur ce vă poate proteja de eventualele obiecte ce ar mai putea să cadă. (Asta după circa trei zile, când putem părăsi clădirea?)
• · Dacă sunteţi afară şi vă puteţi deplasa în siguranţă, încercaţi să mergeţi într-un spaţiu deschis.
• · Îndepărtaţi-vă de clădirile afectate, cablurile electrice, panourile publicitare, liniile de tramvai pentru a nu fi rănit.(Adică să ne îndreptăm spre o piață, care de obicei e destul de departe. Dar pe unde să mergem, dacă pe trotuare nu se poate, ele fiind aproape de clădiri, de arbori și de stâlpi , iar căile carosabile trebuie să fie lăsate libere? Dar cum punem mâna pe kitul de supraviețuire, dacă nu avem voie să intrăm în casă? Umblăm cu un rucsac tot timpul, cu provizii, apă, medicamente, haine groase, cască, pătură, stingător , bani, acte, asigurare, lanternă, radio, telefon, hârtie și pix pentru bilete lăsate familiei)
• · În cazul în care plecaţi de acasă, lăsaţi un bilet spunându-le membrilor familiei sau prietenilor unde vă aflaţi (mai bine zis unde am vrea să mergem, dar fără a ști dacă reușim să ajungem acolo sau dacă putem rămâne acolo cu sacul nostru de dormit. Oricum, membrii familiei nu vor avea voie să intre în casă fără autorizație, mai bine lăsăm biletul la intrare. Trebuie să adăugăm și bandă adezivă la kitul de supraviețuire. Așa vor afla toți trecătorii că am plecat la piață și nu e nimeni în casă.)
• · Chiar dacă liniile telefonice funcţionează, utilizaţi-le numai în caz de urgenţă.(Păi dacă nici asta nu e o urgență, atunci care mai e?)
• · Lăsaţi căile de acces libere pentru intervenţia echipelor de salvare. (Adică să nu mergem pe ele sau ce? Și atunci, unde ne punem sacul de dormit?)
• · ESTE ABSOLUT NECESAR SĂ LĂSAŢI LINIILE TELEFONICE ŞI ARTERELE DE CIRCULAŢIE LIBERE PENTRU INTERVENŢIA ECHIPELOR DE SALVARE.
• · Aveţi încredere doar în informaţiile provenite din surse oficiale: postul naţional de radio, televiziunea publică, autorităţile locale.(Asta după ce va fi repornit curentul electric, după ce nu mai e pericol de replici, adică peste vreo două -trei zile? Dar dacă suntem pe stradă? ).
• · NU vă bazaţi pe zvonuri şi NU răspândiţi informaţii neverificate. (Cum ne dăm seama că un vecin ne spune un zvon și nu o informație reală? Cum putem verifica informațiile?)
• · Dacă aveţi nevoie de ajutor, încercaţi să comunicaţi cu echipele de intervenţie şi să le oferiţi informaţii despre situaţia dumneavoastră. (Dar fără prea mari speranțe, după cum se arată mai jos)
• · În cazul unui cutremur major, echipele de intervenţie nu vor putea oferi ajutor imediat tuturor cetăţenilor.
• · Participaţi la acţiunile de înlăturare a dărâmăturilor şi salvarea oamenilor. Nu acţionaţi pe cont propriu, ci doar urmând instrucţiunile autorităţilor. (Dar autoritățile nu vor putea ajunge peste tot, după cum se spune mai sus. Așa că ce facem până la urmă?).

KITUL DE SUPRAVIEŢUIRE

 Un cutremur major vă poate afecta existenţa şi poate modifica temporar mediul înconjurător. Astfel, este posibil ca, după un astfel de eveniment, un număr mare de persoane să aibă nevoie de ajutor şi asistenţă calificată. De aceea este important să fiţi pregătit pentru a vă putea descurca singur timp de aproximativ trei zile. Nu vă gândiţi că problemele dumneavoastră s-au terminat dacă aţi supravieţuit cutremurului. Comunicarea cu ceilalţi sau obţinerea ajutorului pot fi dificile sau chiar imposibile în astfel de momente. Pregătiţi un kit de supravieţuire pentru acasă, serviciu, maşină!

 (Prin urmare câte un kit de supraviețuire pentru fiecare persoană din familie și pentru fiecare loc în care stă fiecare mai mult timp: pentru serviciul fiecăruia, pentru școlile copiilor, pentru mașină și pentru fiecare cameră din casă. Dar dacă nu circulăm cu autoturismul propriu, ci pe jos sau cu transportul în comun? Mergem cu sacul de dormit și cu rucsacul în spate, fiecare dintre membrii familiei? Vă dați seama câți saci de dormit trebuie să avem, pentru fiecare în fiecare dintre aceste locuri? Și câte radiouri, pachete cu acte originale, pachete cu bani, alimente, stingătoare, căști, haine de schimb, încălțăminte, medicamente, dezinfectante, bricege, fluiere, deschizătoare de conserve? Câți bani trebuie să avem pentru a ne alcătui seturi de îmbrăcăminte pentru fiecare loc în care am putea să ne găsim -acasă/la serviciu/la școală/la rude? Ca să nu mai vorbim de medicamente: ele se eliberează numai cu rețetă , prin urmare nu putem avea seturi de medicamente pe care să le plasăm în diferite locuri).

 Revizuiţi-l permanent! Un kit de supravieţuire este un set de obiecte de care probabil veţi avea nevoie pentru siguranţa şi confortul dumneavoastră. Verificaţi conţinutul kitului cel puţin o dată pe an şi înlocuiţi stocul de apă şi alimente. (și medicamentele, desigur) Ţineţi-l cât mai aproape de ieşire. (De ieșirea din școală, de ieșirea din clădirea în care lucrăm și de ieșirea din bloc? Și de ieșirea din mașină?)

I. Apă şi alimente	II. Medicamente şi materiale de uz medical	III. Produse de igienă	IV. Materiale de primă necesitate	V. Acte şi bani
1.1. apă - apx. 5 litri de persoană  1.2. conserve sau alimente neperisabile; deschizător de conserve 1.3. alimente pentru copii (dacă este necesar) Aș adăuga și hrana pentru animalele de casă	2.1. medicamentele necesare dacă suferiţi de boli cronice: astm, diabet zaharat, hipertensiune arterială , etc.  2.2. analgezice, antiseptice 2.3. dezinfectant şi bandaje 2.4. mănuşi şi mască sterilă (Autoritățile ar trebui să dea instrucțiuni medicilor să elibereze rețete pentru analgezice, boli cronice etc în cantități triple, pentru 3 kituri de supraviețuire)	3.1. gel anti-bacterian 3.2. batiste, şerveţele umede, prosoape de hârtie, hârtie igienică, scutece, etc.  3.3. haine de schimb	4.1. pătură sau sac de dormit  4.2. fluier 4.3. briceag 4.4. lanternă cu baterii 4.5. radio cu baterii 4.6. chibrituri (păstrate în recipiente închise ermetic)  4.7. încălţăminte rezistentă	5.1 - copii ale actelor importante: carte de identitate, contractul casei, asigurări, contracte, analize medicale, etc. (păstrate în pungi de plastic închise ermetic)  5.2 bani (Firmele de asigurare cer actul de asigurare în original pentru despăgubiri, deci...vedeți în care kit îl țineți)  Cu banii e mai greu. Adică să avem sume de bani în fiecare kit pentru fiecare membru al familiei, în fiecare loc în care s-ar putea afla cineva...

• · Este recomandabil să păstraţi un mic stoc de provizii la locul de muncă în cazul în care nu puteţi ajunge acasă.
• · Nu uitaţi că transportul public poate fi temporar înterupt şi aţi putea întâmpina dificultăţi în deplasarea către o anumită locaţie. (Și dacă nu uităm, ce să facem? Rămânem lângă balotul de supraviețuire, sau mergem fără el în cartierul în care locuiesc rudele - despre care nu știm nimic, dar sperăm că le vom găsi?)
•  · La fiecare loc de muncă ar trebui să fie desemnat un responsabil pentru păstrarea şi menţinerea echipamentelor şi proviziilor necesare în caz de cutremur. (Ar trebui, da...și care să țină și banii . Eventual să se rețină câte o sumă din salarii pentru situații de urgență...că doar nu se vor mai putea folosi cardurile, nu? Dar dacă tocmai responsabilul lipsește?). 

Deci la fiecare loc de muncă să fie o cameră în care să-și țină fiecare sacul de dormit, haine și pantofi de schimb, medicamente, bani, alimente, radio, lanternă și acte. 
Dacă începe cutremurul, fiecare salariat ori fiecare copil aflat la școală se duce la camera cu pricina (care să fie mereu descuiată), își ia balotul dintre celelalte și fuge cu el departe de ferestre, pereți exteriori sau dulapuri, apoi se întoarce în birou sau clasă, intră sub masa sa de lucru și rămâne acolo cu balotul în brațe timp de trei zile, cât timp ar putea surveni replici (presupunând că nu s-a prăbușit clădirea. Asta, desigur, cu mult calm, dar foarte repede! ). Nu se întoarce acasă fără aprobarea autorităților. Se duce la locul dinainte stabilit pentru întâlnirea cu familia și cu prietenii - după cele trei zile?. Copiii pleacă de la școlile unde învață, părinții pleacă de la locurile lor de muncă și se duc pe jos, mergând pe mijlocul străzilor, dar lăsându-le libere, spre locul pe care l-au stabilit pentru întâlnire, de preferință mijlocul unei piețe. Să sperăm că cei mici nu se vor rătăci în mulțimea care merge pe mijlocul străzilor. Bătrânii se vor duce și ei să-i întâlnească pe cei tineri, cărându-și fiecare balotul cu sacul de dormit, îmbrăcăminte, conserve, 5l de apă, medicamente, pansamente, radio, lanternă, haine și pantofi de schimb și celelalte. Vă mărturisesc că eu una nu aș putea să târăsc toate astea câțiva kilometri. Cred că  aș cădea în mijlocul drumului aproape imediat. 

Dacă se află acasă, are kiturile  de supraviețuire pentru toți membrii familiei puse lângă ușa de la intrare. Dacă sunt doi părinți și doi copii, vor avea 4 saci de dormit, sau pături, 20 de litri de apă, multe conserve, 4 căști de protecție, haine de schimb pentru toți, pantofi, lanterne, radio cu tranzistori, materiale de igienă , medicamente pentru orice situație, bandaje, atele, chibrituri, bricege, actele tuturor și bani, toate puse în saci, la intrare.  La declanșarea cutremurului fiecare se va duce într-un colț considerat mai sigur al apartamentului și nu va încerca să iasă pe scări sau cu liftul. Dacă apartamentul se prăbușește, echipa de salvare va găsi kiturile de salvare la ușă, sub dărâmături  și pe supraviețuitori sub mobila din casă. Dar de fapt după 15 minute vor veni buldozerele, care vor nivela totul rapid. 
Dacă apartamentul rămâne în picioare, oamenii își iau baloturile și se duc să doarmă în sacii lor de dormit în piețe. După ce ajung în mijlocul pieței dinainte stabilite cu familia, fiecare își desface balotul și se culcă în sacul de dormit, toții fiind desigur epuizați. După ce termină apa și conservele, familia pleacă la Primărie să ceară aprobarea de a intra în casă. Sau poate la Inspectoratul în Construcții? Sau la Prefectură? Poate măcar unul dintre membrii familiei a fost acasă și știe că locuința familiei încă există. Dacă locuința s-a prăbușit, primul drum e la societatea de asigurări, pentru că solicitarea trebuie să fie făcută în cel mai scurt timp și să fie însoțită de actele originale. Deci în kitul de supraviețuire trebuie să fie păstrate actele originale, nu copii. Cum originalul e unul singur, sunt mari șanse ca societatea de asigurări să nu plătească nimic!

•  · Păstraţi un pachet minim cu provizii şi în maşină. Acolo nu trebuie să avem medicamente, lanternă, haine și pantofi? Dar nu toată lumea șofează. Copiii, persoanele care nu au mașină sau cele care au fost surprinse departe de mașină sunt neajutorate. 

Cam asta am înțeles eu din instrucțiunile Prefecturii. Dar dumneavoastră ce ați înțeles? 

Liniștitor, nu?

Tariceanu a primit insigna de cavaler in Ordinul Legiunii de Onoare

Dl Călin Popescu Tăriceanu a privilegiat 
relaţiile cu Franţa atât în calitate de om politic, 
cât şi de om de afaceri
( Monsieur Călin Popescu Tăriceanu a privilégié les relations avec la France aussi 
bienen qualité d’homme politique qu’homme d’affaires -. scrie pe site- ul Ambasadei Franţei la Bucureşti)

Dl Ambasador  François Saint-Paul i-a înmânat însigna   

de Cavaler al ordinului Légiunii de onoareà 

domnului Călin Popescu Tăriceanu, pe 5 martie 2015.

(cf. foto-Ambasada Franţei)

Ordinul Legiunii de onoare recompensează  meritele deosebite  militare sau civile aduse Națiunii franceze.
Deviza Ordinului este « Honneur et Patrie »

Legiunea de onoare se compune din cavaleri, ofițeri, comandori, mari ofițeri și mare cruce.
Marii ofițeri și marile cruci sunt demnitarii ordinului. 
Condițiile generale pentru a accede la acest ordin "în mod normal" :

• Nimeni nu poate fi primit în Legiunea de onoare dacă nu e Francez
• Nimeni nu poate intra în Legiunea de onoare cu un grad superior celui de cavaler
• Pentru a fi admis în grad de cavaler, trebuie să justifici servicii publice sau activități profesionale pe o durată 

de minim 20 de ani, în ambele cazuri cu merite eminente.
Nu poate fi promovat în grad de ofițer sau de comandor decât un cavaler sau un ofițer 
cu o vechime de minim 8 respectiv 5 ani în gradul său ce justifică înalte calități dobândite 
după accederea în gradul obținut.

Cu titlu excepțional, în timp de război marile fapte de arme și rănile grave pot dispensa 
de la ultimele două condiții pentru admiterea și pentru avansarea în Legiunea de onoare. 

Din 2009, celor decorați pentru merite militare li se atribuie și o rentă anuală, în sumă de:

• 6,10 € - pentru cavaler
• 9,15 € - pentru ofițer
• 12,20 € -  pentru comandor
• 24,39 € -  pentru mare ofițer
• 36,59 € - pentru mare --cruce

Atribuirea străinilor

Străinii care s-au evidențiat prin servicii aduse Franței sau cauzelor pe care ea le susține pot primi 

insignele corespunzătoare unei distincții a Legiunii de onoare, dar nu  vor fi membri ai ordinului.

Distincția este atribuită astfel șefilor de Stat (în timpul unei vizite oficiale), primilor miniștri, 

membrilor guvernului, ambasadorilor, oamenilor de afaceri sau artiștilor străini care au venit în Franța 

sau care au servit interesele Franței. 

Insigna

Insigna este o stea cu 5 raze duble, emailată cu alb , cu detalii diferite pentru fiecare grad  atribuit.

Pentru gradul de cavaler insigna e prinsă de o panglică roșie ce se poartă la butonieră , în ținută civilă, 

pentru ofiței de o panglică cu rozetă, de o cravată în cazul comandorilor. 

Marii ofiței poartă crucea însoțită de o plăcuță, în partea dreaptă a pieptului, 

Marile-cruci poartă plăcuța (aurită în cazul lor) pe partea stângă a pieptului, 

iar crucea de vermeil se pune pe o eșarfă (mare panglică roșie ce trece pe umărul drept. 

Prima femeie Comandor al Legiunii de onoare a fost 

Anna de Noailles 

(în 1931)

Ar trebui să ne amintim cine a fost românca Anna de Noailles, poetă și romancieră studiată în școlile din Franța, 

dar nu și la noi.

Contesa Anna Elisabeta de Noailles era fiica prințului Grigore Brâncoveanu. S-a căsătorit cu contele Mathieu de Noailles.

Era verișoară cu Elena Văcărescu și cu Martha Bibescu, ambele scriitoare.

Din păcate, frumoasa scriitoare , născută și crescută în Franța, nu se simțea româncă. Într-un interviu a povestit că nu fusese decât o dată în România, în drum spre Constantinopol...

Anna de Noailles a fost de asemenea prima femeie primită în Academia regală de limbă și literatură franceză 

a Belgiei și membră onorifică a Academiei române (cu toate că nu a scris nimic în românește). 

Primul său volum de versuri a fost încoronat de Academia franceză, poeta primind Marele premiu pentru literatură.

Mai târziu, Academia franceză a creat un premiu în onoarea ei.

Anna de Noailles a fost decorată și cu ordinul Salvatorului Greciei și Poloniei.

Opera literară

Anna de Noailles a scris trei romane, o autobiografie și un mare număr de poeme. Ea a publicat:

• Litanies (volum de versuri semnat Anna de Brancovan)
• Le Coeur innombrable
• L'Ombre des jours
• La Nouvelle  Espérance (roman)
• Le Visage émerveillé (roman)
• La Domination (roman)
• Les Éblouissements
• Les Vivants et les morts
• De la rive d'Europe à  la rive d'Asie
• Les Forces éternelles
• Á Rudyard Kipling
• Discours á l'Academie belge
• Les Innocentes, ou la Sagesse des femmes (roman)
• Poème de l'amour
• Passions et vanités
• L'Honneur de souffrir (eseuri)
• Poèmes d'enfance
• Exactitudes, meditations
• Choix de poésies
• Le Livre de ma vie (amintiri)
• Derniers Vers
• Derniers Vers et Poèmes d'enfance
• L'Offrande

Nicolae Iorga:  “Anna de Noailles a facut să răsune acordurile misterioase ale sufletului nostru într-una din cele mai mari literaturi ale lumii”.

Poetul Octavian Goga nu i-a iertat însă uitarea originilor și i-a dedicat o poezie in care vorbeste despre asta:

Îţi recitesc răvaşu-n franţuzeşte

Cu slova lui muiată-n ironie

Şi, nu ştiu cum, un gând mă ispiteşte…

Mă iartă, doamnă, că ţi-l spun şi ţie…

Tu ne-ai uitat, tu din strigarea noastră

Nu ştii nimic, nimica nu te doare;

Nici Dunărea nu-ţi plânge la fereastră,

Nici munţii mei nu pot să te-nfioare…

Nu ne-nţelegi nici visul, nici cuvântul,

Nici cântecul tu nu ni-l poţi cunoaşte…

Din ţara ta ţi-a mai rămas pământul,

Ai grâu în el, dar ţi-ai uitat de moaşte…

Abia o dat’ când te chema Bizanţul,

Ai poposit la noi o clipă-două:

Verigă mândră ce te-ai rupt din lanţul

Unor vieţi atât de scumpe nouă…

De-aceea azi te miri ca de-o poveste

Când cineva de rostul tău te-ntreabă,

O glumă-ţi par cuvintele aceste

Şi râzi de noi, odraslă basarabă…

Râzi în zadar! Trecutul ne-nfăşoară

Oricât de mult l-am surghiuni din minte…

Străbunii-n noi de veci nu vor să moară

Şi noi minţim, dar sângele nu minte!

Ei vin la noi… — Ş-acolo-n metropola

Pe malul Senei umbra lor străbate,

Suflarea lor pătrunde sub cupola

Palatelor cu creştete bronzate…

Câţi logofeţi şi vornici nu se schimbă

În noaptea ta cu visuri zbuciumate…

— Cu noi în drum doar pururea se plimbă

Un ţintirim de suflete uitate…

Când vei simţi o jale vag-adese

Şi-n liniştea amurgului de toamnă

Te vor fura îndemnuri ne-nţelese,

Nu te mira: Sunt Brâncovenii, doamnă!

Blazonul familiei Noailles

Grasimea care te slabeste

Grăsimea albă şi grăsimea brună

Există din naştere două tipuri de celule grase:  ţesut gras alb, de tipul slăninei şi şesut gras brun, care cuprinde celule care transformă caloriile în căldură.
Grăsimea brună asigură menţinerea temperaturii constante a corpului .
Grăsimea brună serveşte în primul rând bebeluşului , dar nu prea îşi mai îndeplineşte rolul la vârsta adultă . (Excepţie făcând locuitorii din zonele reci tăietorii de lemne din Norvegia sau  - eschimoşii).
Grăsimea brună are această culoare datorită numărului mare de mitocondrii (celule care reprezintă "uzina energetică" prin arderea de calorii din grăsimi). Ea arde la fel de multe calorii ca şi muşchii striaţi scheletici.
Cercetătorii americani au descoperit că şi la vârsta adultă avem o cantitate mică de grăsime brună, care ar putea fi stimulată pentru a ajuta la arderea caloriilor şi deci la reducerea depozitelor de grăsime albă, adică la slăbit.

Grăsimea brună (BAT-brown adipose tissue) e întâlnită la noii născuţi în special între omoplaţi, în jurul gâtului, în jurul organelor interne şi al vaselor sanguine.
Mai există şi "grăsimea bej", care nu se adună compact în anumite zone, ci e răspândită ca mici sfere în interiorul grăsimii albe. Grăsimea bej arde de asemenea calorii, dar nu în aceeaşi măsură ca grăsimea brună. Un hormpn numit irisină, dar şi exerciţiile fizice pot stimula trecerea de la alb la bej a celulelor grase.
Grăsimea brună e activată de sistemul nervos simpatic şi de hormpnii tiroidieni.
Sistemul nervos simpatic este activat de expunerea la temperaturi scăzute.
Cum stimulăm grăsimea brună ca să pierdem în greutate

• Să facem mişcare în aerul rece de afară
• Să menţinem o temperatură mai scăzută în locuinţe: 19 °C în dormitor, (invers 27 °C e o temperatură ce ne face să ne îngrăşăm). Voluntarii care au dormit la temperatura de 19 °C timp de o lună au avut cu 30-40% mai multă grăsime brună decât înainte. Temperatura de 24 °C este considerată neutră din punct de vedere metabolic.
• Să facem câte un duş rece în fiecare zi
• Unii recomandă  pungă cu gheaţă pe ceafă şi pe umeri timp de 30 de minute pe zi , mai ales seara(nu exageraţi însă, să nu vă atace reumatismul!)
• Băutul de apă rece, de la gheaţă,  cu o jumătate de oră înainte de micul dejun

Grăsimea brună ajută şi la reglarea glicemiei, protejându-ne împotriva diabetului.

JE SUIS CHARLIE - ultimele ştiri

Madonna şi caricaturistul Luz provoacă la  Canal +

Caricaturistul Luz de la Charlie Hebdo şi Madonna au apărut ieri seară la emisiunea televizată "Boîte à questions" (Cutia cu întrebări) de pe Canal+. Ei au fost invitaţii de onoare ai "Grand Journal" şi înregistraseră emisiunea în ajun (luni), aşa că a fost timp şi pentru oarece editare a imaginilor.
De ce?
După cum se relatează pe Yahoo şi se poate vedea în video-ul de pe puremedias.com , cele două vedete s-au întrecut în răspunsuri şi gesturi şocante.
După ce a arătat cum cucereşte doar cu o privire, cântăreaţa a fost invitată să dovedească din nou că e regina provocării, Madonna şi-a depărtat picioarele şi şi-a strecurat mâna între pulpe, cu un aer lubric.

Luz nu s-a lăsat mai prejos.

Fiind invitat să lanseze o sfidare, caricaturistul s-a sculat, şi-a descheiat şi coborât pantalonul şi şi-a scos scos sexul - pe care echipa de la Canal+ l-a mascat aproape imediat cu un dreptunghi cu inscripţia devenită celebră  "Je suis Charlie"

(Un detaliu: se poate observa că nu purta chiloţi - probabil în vederea apariţiei televizate)

V-a plăcut?

Radu Banciu demonstrează necesitatea orei de religie în şcoală

În mod paradoxal, emisiunea de pe 3 martie de pe postul B! a reputatului publicist Radu Banciu demonstrează necesitatea orelor de religie (şi) în şcolile noastre.
Cum asta? Tocmai prin haloimissul ce se dessprinde din invectivele dezlănţuite la adresa religiilor şi persoanelor care cred în Dumnezeu.
Începând prin a numi religia "o idioţenie a cesolului XXI" (uitând de originile ancestrale ale religiei), Radu Banciu exclamă că "sunt milioane de dumnezei- la care să ne închinăm?"

Păi vedeţi, domnule Banciu, ce rău e că nu aveţi cunoştinţe de specialitate? Dacă aţi fi avut, aţi fi putut compara mesajele spirituale transmise de religii şi aţi fi ştiut la care Dumnezeu să vă închinaţi.

Dar de ce vorbiţi la plural- sau folosiţi pluralul majestăţii?
Căci statisticile arată că 84% din populaţia lumii este religioasă. Cu ce drept  jigniţi 5,8 miliarde de persoane ? Şi mai ales, cu ce drept decretaţi că ceea ce cred ei este o prostie şi că în schimb le spuneţi dumneavoastră....ce anume?
Păi, nici dumneavoastră nu ştiţi ce. Pentru că, ne spuneţi că "om vedea noi ce va mai fi pe urmă".
A spune că vom vedea ce va fi pe "lumea cealaltă", înseamnă credinţa în existenţa acelei lumi.
Mai spuneţi şi : " când o să ajungem pe lumea cealaltă, va fi vai şi-amar de capul nostru."
Şi atunci, ce ar trebui să facem? Nu ar trebui, oare, să ne îndreptăm, să ne schimbăm viaţa?

Căci religia poate fi înţeleasă şi ca un mod de viaţă şi o căutare a răspunsurilor la întrebările cele mai profunde ale umanităţii, şi în acest sens ea se raportează la filozofie.

Dar pe dumneavoastră nu vă interesează aceste lucruri. Ok, dar de ce vorbiţi şi în numele nostru?
Pentru că aţi spus: "ce ne interesează pe noi cine a făcut lumea, când noi suntem vai mama noastră?".
Adică, spuneţi dumneavoastră, nu ar trebui să ne ridicăm gândul spre  întrebările fundamentale ale existenţei, de vreme ce suntem jalnici. Nu  cumva tocmai de aceea suntem jalnici, pentru că ne interesează numai nevoile primare ale vieţii, ca pe nişte animale, fără să ne preocupe  morala, folozofia , dragostea pentru aproapele nostru ?
Nu cumva şi de aici provin corupţia generalizată, furturile, comportamentele josnice de tot felul?

Spuneţi mai departe că "oameni cu adevărat curaţi nu există" şi că cei care merg să se închine la biserică se roagă deseori pentru activităţile  vinovate pe care le desfăşoară. Dar şi asta nu e tot o dovadă că respectivii nu cunosc de fapt suficient propria lor religie, ca să-şi dea seama că nu se poate să dai acatiste cu blesteme-de pildă -sau că nu poate fi bine primită o rugăciune pentru ceva ce nu e îngăduit de învăţăturile propriei  religii?
Poate că dacă le-ar fi mai clare perceptele religiei creştine (că noi suntem în majoritate creştini) şi-ar da seama că greşeşte nu doar prin prisma Codului penal, dar mai ales faţă de legile divine.

Dar, ce să-i faci, pe timpul Republicii Socialiste nu se studia religia în şcoli.  Ba chiar prezenţa la biserică era interzisă anumitor categorii considerate "de bază" : activişti de partid sau militari.
De pildă mi s-a povestit o întâmplare cu un ofiţer din armată care a fost pârât că a participat la  cununia unor prieteni, la ţară. Respectivul ofiţer a scăpat de sancţiune doar afirmând că nu s-a dus şi la biserică împreună cu nuntaşii, pentru că se îmbătase şi adormise în fân.
Care va să zică era mai onorabil pentru un ofiţer al Armatei române să se îmbete până nu mai ştia de el şi să adoarmă pe unde se nimerea decât să participe la o cununie!

Ei, dar acuma nu mai suntem sub dictatură. Practicarea liberă a religiei a fost considerată un drept câştigat.
Doar că, iată, faptul că nu ne cunoaştem cum se cuvine propria religie se vădeşte în bulibăşeala de practici religioase amestecate cu simple superstiţii sau cu fapte contrare perceptelor propriei religii.
Tocmai de aceea se studiază astăzi religia în majoritatea ţărilor europene. Chiar şi în Franţa-  stindardul laicităţii statului- se spune acum că ar trebui să se facă ore de religie în şcoli, ca să nu mai fie urmaţi lideri dubioşi care instigă la violenţă în numele unei religii ce se autointitulează o religie a păcii.

Oare faptul că la evrei copiii studiază religia mozaică încă de la vârsta de 5 ani, înainte de a merge la şcoală, credeţi că le dăunează? Succesul evident pe care îl au membrii acestei religii dovedeşte contrariul.
Oare îl întreabă cineva pe copilul de 5 ani dacă doreşte să fie educat în această religie sau nu? Nu, evident, pentru că la acea vârstă copiii nu au discernământul necesar. Le revine părinţilor sarcina de a-i educa în toate privinţele, inclusiv în domeniul religios. Iar educaţia se face de către persoana îndrituită, rabinul, care cunoaşte bine religia cu pricina.

Una dintre lecţiile religiei (în special creştine) este toleranţa.
Şi să n facem aproapelui nostru ceea ce nu am vrea să ni se facă nouă.

Iată un exemplu:
Sunteţi în admiraţia ziariştilor de la Charlie Hebdo pentru curajul cu care au atacat tot ceea ce li se părea demn de atacat (după propriile lor opinii, desigur) folosind mijloace de expresie dintre cele mai "neelegante" (ca să zic aşa) , în numele libertăţii de expresie.

Dar atunci, cum de sunteţi atât de supărat că nimeni nu a interzis publicaţia România Mare
[ziceţi: "nimeni nu a avut curajul să-i închidă lăturile pe care le frunzărea" (?)  şi că "Într-o ţară civilizată nu se putea admite o asemenea publicaţie care îi făcea albie de porci pe cei care nu erau de acord cu el"].
Păi, unde ar mai fi fost, atunci, libertatea de expresie, în numele căreia au demonstrat sumedenie de persoane la Paris şi în alte oraşe, dacă cei care exprimă păreri contrare unora sau altora ar sfârşi în "doi pe doi, cu paturi suprapuse" - cum credeţi că ar fi cazul?
Cum rămâne cu propriile principii de apărare a libertăţii expresiei, chiar dacă nu suntem de acord cu cele publicate?

(În paranteză alte inadvertenţe: Privitor la Monica Iacob Ridzi spuneţi că nici abatele Faria sau Edmond Dantes nu erau vinovaţi şi au făcut temniţă grea. Să înţelegem că o consideraţi şi pe d-a Ritzi nevinovată?  Atunci de ce aţi dori să vină la ea "un celular" care să-i spună că nu va mai ieşi de acolo, odată ce a intrat?

Povestind despre "concertu privat" dat la Ateneu în onoarea lui Iliescu amintiţi despre "tenorul Pompei Hărăşteanu". Dar Pompeiu Hărăşteanu e bas, dragă domnule Banciu.).

Studiaţi, puţin, morala creştină, domnule Banciu. Măcar să ştiţi despre ce e vorba.

Vedeţi ce rău e că nu aţi studiat-o în şcoală?

reabilitare energetica in alte tari din UE

Senatul Franţei votează legea tranziţiei energetice

Senatul Franţei examinează proiectul de lege asupra tranziţiei energetice.

• A fost adoptat articolul ce prevede obligaţia efectuării reabiitării energetice a  clădirilor de locuit private cele mai energofage până în anul 2030. Cu începere din 2020. 
• De asemenea, la fiecare vânzare sau cumpărare de imobil va fi obligatorie efectuarea reabilitării energetice, dacă-desigur - se dovedeşte necesar conform normelor actuale.
• Se recomandă materialele de provenienţă bio (ecomateriale) pentru renovarea clădirilor şi la construirea clădirilor noi.
• S-a adoptat de asemenea articolul care prevede obligativitatea reabilitării termice în toate cazurile în care se efectuează lucrări de întreţinere importante : reparaţii ale faţadelor, ale acoperişului sau de reamenajări de spaţii. Pentru facilitarea acestor lucrări se prevede un credit de impozit pentru tranziţia energetică.
• Un amendament la lege a fixat obiectivul de a se reabilita energetic 500 000 de locuinţe pe an, (dintre care cel puţin jumătate să fie ocupate de persoane cu venituri modeste)  începând din anul 2017.

S-a prevăzut de asemenea un "carnet numeric de urmărire şi întreţinere" a fiecărei locuinţe, unde să se menţioneze toate informaţiile utile pentru întreţinerea casei şi ameliorarea performanţei ei energetice.

• S-a votat şi un amendament ce favorizează de asemenea renovarea acustică odată cu reabilitarea energetică.

Ecomateriale (materialele de construcţie ecologice) 

Este vorba despre materialele care corespund criteriilor tehnice cerute pentru un material de construcţie, dar corespund şi cerinţelor de mediu pe toată durata lor de existenţă (de la producere şi până la eliminare/reciclare).
Aceste materiale permit în general crearea de noi locuri de muncă , asigură o bună calitate a vieţii celor ce folosesc construcţia, dar şi lucrătorilor care o edifică.
Se admite în general că aceste materiale ar trebui să provină din materii prime regenerabile, fără ca exploatarea acestora să dăuneze mediului natural şi speciilor.

Cutremure FEBRUARIE 2015

Cutremur prelung cu magnitudinea 3,6 în Vrancea pe 16 Februarie

Două cutremure 4,2 în Februarie!