Tarta cu ciocolata si alune

	Ingrediente ·         200 g de ciocolată neagră de menaj ·         200 ml de frişcă lichidă (smântână nefermentată) ·         60 g de alune prăjite ·         1 pahar de apă ·         1 praf de sare ·         100 g unt ·         2 pahare făină
Reţeta Prepararea aluatului de tartă : Într-o crăticioară, încălziţi apa, sarea şi untul. Când untul s-a topit, luaţi crăticioara de pe foc şi înglobaţi făina. Amestecaţi viguros cu o spatulă, apoi puneţi aluatul într-o formă de tară şi întindeţi-l cu vârfurile degetelor. Încălziţi cuptorul la 210°C (termostat 7). Coaceţi aluatul timp de 20 de minute (să nu se rumenească).	Prepararea cremei de ciocolată : Într-un castron, spargeţi ciocolata în bucăţi. Turnaţi frişca lichidă într-o crăticioară şi puneţi-o pe foc până la clocot. Turnaţi frişca peste ciocolată şi aşteptaţi două minute să se moaie ciocolata, apoi amestecaţi ca să obţineţi crema. Turnaţi crema în scobitura tartei coapte, presăraţi alunele prăjite şi eventual fâşiuţe de ciocolată pentru decor.
Puneţi tarta la frigider pentru două ore.

SOPARLA JAPONEZA

Dacă o şopârlă poate să facă asta, putem şi noi?

Este o întâmplare adevărată, petrecută în Japonia.

Pentru a-și renova casa, un japonez a făcut o spărtură într-un perete. Casele japoneze au în mod normal un spațiu gol între pereții din lemn.
Cu surprindere a constatat că acolo se afla o șopârlă blocată din cauza unui cui bătut din afară, într-unul din picioarele sale.

I-a fost milă cînd a văzut aceasta, dar în același timp a fost și curios, dîndu-și seama că respectivul cui a fost bătut cu mai mulţi  ani în urmă, când a fost construită casa.
Ce se întâmplase…!?!
Șopârla a supraviețuit în această poziție atât de mult timp! Într-un perete despărțitor închis de mai mulți ani, fără a se mișca. Pare imposibil de crezut. Atunci, se întrebă, cum de aceasta șopârlă supraviețuise atât de mult, fără să se miște, odată ce piciorul său a fost țintuit!?
Și-a oprit munca pentru a observa șoparla, pentru a vedea ce face și cum se hrănește. Ceva mai târziu, nu se ştie de unde, a aparut o altă șopârlă, cu o insecta în gură.
Ah! Asta l-a uimit și l-a atins profund.
Soparla prinsă în cui, a fost hrănita ani de zile de către altă șoparlă…
Imaginați-vă! A făcut acest lucru continuu, pentru o atât de lungă perioadă de timp, fără a renunța la speranță pentru partenerul său.
Gândiți-vă. Ați face asta pentru cineva? Pentru partenerul vostru, pentru părinții, frații sau prietenii vostri?

Gândiți-vă.Puteţi să înduraţi suferinţele pe care le-a trăit mama voastră înainte de a vă naşte, timp de nouă luni lungi?
Imaginați-vă ce a putut face o creatură mică  şi comparaţi cu altă creatură, dotată cu o mare inteligenţă…
Cu avansul tehnologic din aceasta eră a comunicațiilor, accesul nostru la informație devine tot mai rapid. Dar distanța dintre ființele umane se reduce oare la fel de mult…?

Cat costă Coca Cola

O Coca Cola care te costa...fix atat cat ai!

Aşa sună o reclamă văzută la tv.
Păi, în cazul ăsta, dacă reclama reflectă adevărul, înseamnă că această băutură este extraordinar de scumpă, dacă te " curăţă" de tot avutul tău!
Nu contează dacă ai mult sau puţin. Important este că după ce cumperi Coca Cola nu vei mai avea nimic! Şi nu o spun eu, care aş putea să nu am toate informaţiile, ci însuşi producătorul băuturii, care a plătit reclama.
Probabil e un avertisment din partea producătorului - mă gândesc.

Ziua Mondială a Cărţii sau Ziua Bibliotecarului?

23 aprilie - Ziua Mondială a Cărţii şi a Dreptului de Autor

Instituită din 1996 la iniţiativa UNESCO. Încă din Evul Mediu, în această zi fetele şi femeile primeau flori, iar bărbaţii - cărţi.

Obiceiul oferirii cărţilor a fost practicat “abia” după 1616, anul în care au murit Miguel de Cervantes şi William Shakespeare. 

Asta, la alţii, pentru că la noi abia anul acesta a fost o jalnică tentativă în acest sens. Adică, au fost aruncate pe jos, pe Lipscani,  o serie de cărţi rămase nevândute la o editură şi pentru care doritorii s-au bătut ajungând inevitabil să calce şi cărţile în picioare. Doritorii nu au putut alege ceva, au putut doar să apuce la întâmplare un exemplar tipărit, dacă s-au aflat printre norocoşi. 

Se spune că la noi oamenii nu mai cumpără cărţi (spre deosebire de perioada dinainte de 1989, cînd ţin minte că ne aşezam la coadă la librărie ca să cumpărăm cărţile nou sosite).

Situaţia economică joacă desigur rolul esenţial, pentru că dacă românii pot avea cărţile la preţ mic sau gratuit, ei se bat să le obţină, după cum s-a văzut.

Cărţile disponibile la Biblioteca Natională a României

Bine, dar există şi biblioteci, unde- teoretic- se pot citi cărţile fără să plăteşti. Avem şi o falnică "Bibliotecă Naţională", care a înghiţit sume enorme pentru noul sediu, deschis acum un an.

Această clădire nu este însă altceva decât un MAUSOLEU AL CĂRŢILOR!

Imensul fond de cărţi şi de documente a fost luat din sediile anterioare, unde putea fi consultat şi adus în clădirea "Samsung", unde A FOST INDISPONIBILIZAT!

Sunt disponibile doar un număr foarte mic de titluri.

Iată care este situaţia, după datele aflate pe site-ul instituţiei în ziua în care această bibliotecă a sărbătorit un an de la deschiderea oficială:

TABEL COTE DISPONIBILE		NUMĂR DE REPERE DISPONIBILE La 23 aprilie 2013	Peste căt timp va fi disponibil fondul de carti şi de documente al B N R (estimat)
FORMAT I	1 - 107838	107 838	Considerând că se va păstra acelaşi ritm de disponibilizare ca până acum
FORMAT II	1 - 505999 520501 – 561173	505 999 40 672
FORMAT III	278251 – 305836	27 585
FORMAT IV	74931 – 84641	9 710
FORMAT V	22761 – 23501	740
TOTAL PUBLICAŢII DISPONIBILE		692 544
COTE DISPONIBILE TEZE DE DOCTORAT		NUMĂR DE REPERE DISPONIBILE La 23 aprilie 2013
FORMAT V	44889 - 48008	3 119
FORMAT V	65002 - 81321	16 319
FORMAT V	10201 - 11001	800
FORMAT IV	40001 . 43669	3 668
TOTAL TEZE DE DOCTORAT		23 906
TOTAL  COTE DISPONIBILE LA 23 aprilie 2013		716 450 (5,7% din total!)
TOTAL  FOND DE CĂRŢI ŞI DOCUMENTE  ÎN 2011 ( Conf. Raportului anual de activitate pe 2011)		12.500.000 ub	17,44 ani Septembrie 2030

Din 2011, însă, Biblioteca Naţională a României şi-a sporit tezaurul, fiind anunţate mereu noi donaţii , astfel încât cu ceva timp în urmă pe site-ul instituţiei se menţionau 13 milioane de repere.

 În acest caz, disponibilizarea fondului de cărţi şi de documente se va termina în 18,14 ani, adică în iunie 2031.

Având în vedere speranţa de viaţă din ţara noastră, de 73,5 ani, rezultă că cei care au peste 55 de ani nu vor mai apuca să beneficieze de această bibliotecă în întregul ei.

Adolescenţii de 15 ani vor putea beneficia de această bibliotecă abia după vârsta de 33 de ani. 

În anul 1995, Congresul General UNESCO a declarat 23 aprilie Zi Mondială a Cărţii, pentru a le aduce astfel un tribut tuturor scriitorilor şi, în acelaşi timp, pentru a-i încuraja pe toţi cititorii, dar în special pe tineri, să (re)descopere plăcerea lecturii.

La noi, însă, totul pare a fi făcut pentru a-i îndepărta pe tineri de lectură.

La Biblioteca Universitară, accesul se face contra cost. La Biblioteca Naţională, accesul e blocat pentru 18-20 de ani (cu palide excepţii care sunt disponibile de pe acum).

BNR acaparează cărţi pe care nu le vom mai vedea niciodată!

De fapt, biblioteca solicită în continuare donaţii de cărţi şi documente, prin urmare fondul va continua să crească în tot acest timp, fără ca acele cărţi şi documente să fie puse la dispoziţia celor dornici să le consulte. Cum ritmul de disponibilizare nu pare să crească ( am verificat la intervale de trei luni de la deschiderea oficială şi nu se întrevăd îmbunătăţiri), înseamnă că intervalul de 18,14 ani va creşte şi el proporţional cu creşterea fondului de cărţi şi de documente.

Dacă în doi ani fondul a crescut cu 500 000 de titluri, în cei 18 ani fondul ar putea creşte cu 9 milioane de titluri, adică s-ar putea aproape dubla. Toate acestea vor fi însă înghiţite de "gaura neagră" a BNR, şi nu vor face decât să prelungească la infinit sechestrarea cărţilor şi documentelor . În felul acesta, nici în 70 de ani nu va putea fi pus la dispoziţia publicului întregul fond al Bibliotecii. la ce serveşte atunci BNR? Doar ca să blocheze accesul la cât mai multe cărţi şi să ofere în schimb simpozioane şi expoziţii de artă naivă?

E bine spus că , la noi, 23 aprilie e Ziua Bibliotecarului. 

Avem bibliotecari, avem clădiri, dar nu avem cărţi!

Ce le rămâne cititorilor obişnuiţi?

Li se oferă cărţile nevândute, aruncate pe jos. Nici un criteriu de selecţie, nici o posibilitate de a opta. Să zici "mersi" că ai ceva tipărit - indiferent ce - doar nu ai pretenţia să citeşti o carte anume?

23 aprilie Sfântul Gheorghe

Sfântul Mare Martir Gheorghe Purtătorul de Biruinţă

Pe 23 aprilie lumea creştină îl prăznuieşte pe sfântul mare martir Gheorghe Purtătorul de Biruinţă şi pe tovarăşii săi Anatol, Protoleon, Atanase şi Glikerios.

Viaţa Sfântului

Sfântul Gheorghe se născuse într-o familie de condiţie bună, bogată, din Cappadocia (Asia Mică). El şi-a pierdut tatăl la vârsta de zece ani, iar mama sa Policronia, ce era creştină, s-a întors în patria ei Palestina şi şi-a crescut fiul în virtuţile evanghelice.

La 18 ani Gheorghe  un tânăr inteligent, cu educaţie aleasă şi cu aspect plăcut. El a intrat în cariera militară şi a fost ridicat rapid la gradul de tribun în garda imperială, apoi – se pare – devenise prefect.  

Întorcându-se în Cappadocia după o campanie victorioasă, trecând prin Pamphylia, el a eliberat-o pe fiica unui rege care fusese lăsată pradă unui dragon, omorând fiara. Cei care au văzut puterea pe care i-o dăduse credinţa, s-au convertit la rândul lor la creştinism.

În timpul marii persecuţii declanşate de Diocletian împotriva creştinilor în jurul anuliu  304 împăratul convocase la Nicomedia toţi guvernatorii din Orient pentru a le comunica decretele împotriva creştinilor.

Sfântul Gheorghe a simţit că venise momentul să-şi mărturisească public credinţa creştină. El şi-a împărţit toate bunurile săracilor, a eliberat sclavii şi s-a dus la curte.

În mijlocul adunării, el i-a reproşat suveranului că varsă în mod nedrept sângele nevinovat al creştinilor. Stupefiat, Diocletian l-a însărcinat pe secundul său Magnentius să-l interogheze pe îndrăzneţ asupra credinţei lui.

Gheorghe a răspuns că  venise fără teamă să le adreseze reproşurile pentru că el credea în Cristos, Dumnezeu adevărat.

Împăratul i-a propus să-l acopere de onoruri dacă ar aduce sacrificii zeilor imperiului.

Gheorghe a răspuns:

« Regatul tău va deveni corupt şi va dispărea repede, fără să-ţi aducă nici un profit; dar cei care vor aduce un sacrificiu de laudă Regelui Cerurilor vor domni alături de El îneternitate !»

La ordinul suveranului, gărzile l-au lovit pe sfânt cu lăncile în pântec. Sângele a tâşnit în valuri, însă, de la primele lovituri, lăncile s-au îndoit, ca şi cum ar fi fost făcute dintr-un material moale.

Ostaşul lui Cristos a fost atunci aruncat în temniţă, cu o piatră grea pe piept. A doua zi, el a apărut din nou în faţa tiranului şi a arătat aceeaşi fermitate, aşa că a fost legat de o roată deasupra unor instrumente tăioase, astfel încât când roata se învârtea corpul Sfântului era trptat tăiat în bucăţi. Stăpâninduşi durerea prin dragostea pentru Dumnezeu, sfântul Gheorghe  nu înceta să mulţumească Domnului. O voce s-a auzit din cer, spunând: „Nu te teme Gheorghe. Eu sunt cu tine!” Şi un înger îmbrăcat într-o haină albămai strălucitoare decât soarele, a coborât pentru a-l dezlega şi a-i vindeca rănile. Când sfântul s-a prezentat sănătos în faţa împăratului, doi ofiţeri din garda imperială, Anatol şi             Protoleon l-au mărturisit pe Cristos cu voce tare. Ei au fost imediat decapitaţi.

Împărătesa Alexandra s-a declarat creştină şi ea, dar Magnentiu a constrâns-o să se retragă la palat.

Sfântul a fost apoi aruncat într-o groapă plină cu var nestins; dar, ca şi cei Trei Tineri din coptoru din Babilon, el a ieşit de acolo teafăr, după trei zile, salutând mulţimea care striga « Mare este Dumnezeul lui Gheorghe ! » Împăratul, rămânând totuşi insensibil în faţa tuturor acestor demonstraţii de putere a lui Cristos, a ordonat ca Martirul să fie obligat să meargă cu încălţări cu vîrfurile înroşite în foc. « Aleargă, Gheorghe, către obiectul dorinţelor tale ! », îşi spunea Sfântul, invocând ajutorul Domnului. Şi încă odată, deatins şi strălucind de mulţumire, el s-a prezentat în faţa tiranului.

Icoana făcătoare de minuni
de la muntele Athos

Prin mila lui Dumnezeu, el a scăpat şi de o otravă preparată de un mag numit Athanase. Cum acesta şi cei care erau cu el rămâneau increduli, gândindu-se că Gheorghe folosea nişte lucrări magice, la cererea lor el a înviat un mort aflat în criptă. Acesta s-a prosternat în faţa sfântului şi, declarând că a fost scos din infern prin rugăciunea lui, el mărturisi credinţa în Cristos. Magul, învins, a căzut atunci la picioarele servitorului lui Dumnezeu, i-a cerut iertare şi a proclamat la rândul său adevărata credinţă. În culmea furiei, Diocletian a ordonat decapitarea imediată a lui Atanase şi a celui înviat.

Unii dintre cei care au crezut în Cristos după minunile Sfântului Gheorghe au găsit mijlocul de a veni să-l viziteze în temniţă, pentru a primi învăţătura evanghelică sau pentru a fi vindecaţi de bolile de care sufereau. Sfântul alina durerile fiecăruia şi a înviat chiar un bou ce aparţinea unui ţăran numit Glikerios. Acesta din urmă a fost apoi arestat şi decapitat fără nici un proces.

A doua zi Diocletian a ordonat să fie adus Gheorghe în templul lui Apollon, în prezenţa unei mulţimi considerabile. Prefăcndu-se că ar vrea să aducă sacrificiu, Martirul a intrat în templu şi s-a adresat idolului făcând semnul Crucii. Demonii care locuiau în statuie au strigat şi ei că Isus Cristos este adevărat Dumnezeu şi au ieşit cu mare zgomot, lăsând statuile să se prăbuşească la pământ. Preoţii şi păgânii l-au gonit atunci pe Sfânt cu strigăte şi l-au readus la palat. Atrasă de zgomot, Alexandra a ieşit , a trecut prin mulţime strigând «Dumnezeu al lui Gheorghe, ajută-mă! » şi a căzut la picioarele Sfântului. Ne mai putând să-şi stăpânească furia, tiranul, a cărui inimă se întărise ca odinioară a Faraonului, a ordonat decapitarea celor doi. Dar în ajunul execuţiei, Alexandra şi-a dat în pace duhul lui Dumnezeu, în închisoare.

În ziua stabilită, Sfântul Gheorghe s-a dus la locul execuţiei urmat de o mare mulţime. El a mulţumit lui Dumnezeu pentru toate binefacerile Lui şi , cerându-I ajutorul pentru toţi cei ce se vor cere să intervină pentru ei în secolele ce vor urma, apoi şi-a aplecat capul sub secure şi a plecat pentru a duce în ceruri trofeele gloriei eterne.

Racla Sfântului Gheorghe la Lod în Israel

După dorinţa Sfântului, servitorul lui a dus pe urmă preţioasele relicve pământeşti în patria sa, Lydda (Diospolis) în Palestina, unde s-au săvârşit nenumărate minuni în biserica mare ce s-a construit în onoarea sa.

 Cultul Sfântului Gheorghe a cunoscut o mare râvnă în toată lumea creştină, atât în Orient, cât şi în Occident. Sfântul Gheorghe a fost ales protectorul multor ţări, mii de biserici i-au fost consacrate şi toate sufletele creştine văd în el încarnarea virtuţilor curajului, răbdării în suferinţe şi încredere în ajutorul Domnului Cristos.

Sfântul Gheorghe este sfântul ocrotitor al următoarelor țări și regiuni:

·         Anglia

Steag de luptă al lui Ştefan cel Mare,
 cu Sfântul Gheorghe pe tron

·         Aragon

·         Catalonia

·         Etiopia

·         Georgia

·         Grecia

·         Lituania

·         Malta

·         Moldova

·         Muntenegru

·         Palestina

·         Portugalia

·         Rusia

·         Serbia

Sfântul Gheorghe este sfântul ocrotitor al următoarelor orașe:

·         Amersfoort, Olanda

·         Barcelona, Spania

·         Beirut, Liban

·         Botoșani, România

·         Bteghrine, Liban

·         Cáceres, Spania

·         Drobeta Turnu-Severin, România

·         Ferrara, Italia

·         Freiburg, Germania

·         Genova, Italia

·         Insula Gozo, Malta

·         Liov, Ucraina

·         Ljubljana, Slovenia

·         Lod, Israel

·         Londra, Anglia

·         Moscova, Rusia

·         Piran, Slovenia

·         Pomorie, Bulgaria

·         Preston, Anglia

·         Qormi sau Città Pinto, Malta

·         Reggio Calabria, Italia

·         Rio de Janeiro, Brazilia

·         Timișoara, România

Capela St Georges de la castelul Windsor

La mulţi ani tuturor celor ce se numesc Gheorghe, Georgiana,Gherghina, George, Georgeta!

Mănăstirea
"Duminica Sfinţilor Români"

În perioada 21-23 aprilie sunt, pentru prima data la Ploieşti, sfintele moaşte ale Sf. Gheorghe la Biserica Sf. Gheorghe Nou Ploieşti,  aduse de la Mănăstirea "Duminica Sfinţilor Români" din marginea Bucureştilor, pe şoseaua Olteniţei la nr 255, în imediata vecinătate a comunei Popeşti-Leordeni, ctitorită de patriarhul Teoctist.

Sfântul Gheorghe este şi patronul forţelor terestre române - ca atare a avut loc o frumoasă defilare la Bucureşti

------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Sfârşitul speciei umane în 100 de ani prezis de un om de ştiinţă

Sfârşitul lumii noastre în acest secol?

"Deja e prea târziu" : specia umană ar trebui să se stingă în acest secol

Şi dacă nu s-ar mai putea face nimic pentru a salva umanitatea? Dacă ar fi deja prea târziu? Cotidianul  The Australian a publicat un interviu foarte pesimist cu celebrul om de ştiinţă australian Frank Fenner. Din punctul lui de vedere, noi am pecetluit deja destinul Umanităţii : în mai puţin de 100 de ani, societăţile umane nu vor mai exista...

Într-un interviu acordat cotidianului naţional The Australian, publicat pe   16 iunie 2010, Frank Fenner, profesor emerit de microbiologie la Universitatea naţională australiană, prezice  dispariţia Umanităţii în următorii100 de ani.

Această prezicere pesimistă ar putea trezi surâsurile unora, dar omul de ştiinţă   de 95 ans are o carieră impresionantă: Membru al Academiei de ştiinţe australiene şi la al Royal Society, munca sa a fost recompensată cu numeroase premii şi este autorul a sute de lucrări ştiinţifice. El a fost implicat mai ales în dispariţia virusului responsabil de variolă şi în lupta contra suprapopulaţiei de iepuri din Australia prin introducerea voluntară a virusului  myxomatosei în anii 50.

Oficial  la pensie de zeci de ani, acest om de ştiinţă renumit îşi urmează în continuare lucrările de cercetare şi scrierile, deplasându-se zilnic la  Institutul de medicină John Curtin  al  Universităţii naţionale australiene, unde a fost director între  1967 şi 1973.

Înţelegerea sa profundă a evoluţiei speciilor s-a combinat cu fascinaţia pentru observaţiile pe teren. De la nivel molecular la planete,  Frank Fenner se interesează de toate ecosistemele. El a început să publice primele sale studii asupra mediului la începutul anilor 70  , când impactul societăţilor umane asupra planetei noastre devenea problematic.

Toate acestea inspiră încredere, sau cel puţin interes pentru declaraţiile sale. 
"Noi vom dispărea. Orice am face acum, e prea târziu"

Această afirmaţie a lui  Frank Fenner este în măsură să neliniştească, cu atât mai mult cu cât nu este vorba despre o viziune pe milioane de ani ci de o predicţie pentru  acest secol !

Pentru Frank Fenner şi pentru alţi oameni de ştiinţă recunoscuţi ca  Paul Crutzen, premiu Nobel pentru chimie, Terra a intrat într-o nouă epocă geologică,  Antropocen, din 1800 cu revoluţia industrială şi exploatarea masivă a combustibililor fosili. Această nouă epocă geologică ar urma  Holocen-ului, care a început acum zece mii de ani.
Deşi nu e oficială pe scara timpilor geologici, Antropocenul a fost admis în terminologia ştiinţifică şi corespunde cu momentul în care Oamenii au putut rivaliza cu forţele naturii în capacitatea de a modifica ecosistemul Terrei .

Într-adevăr, activităţile noastre  încălzesc climatul planetar cu o amploare tot atât de mare ca marile cicluri naturale şi noi am început a şasea extincţie masivă a  biodiversităţii, cu o viteză fără îndoială mai mare decât cea care a condus, acum 65 milioane de ani, la dispariţia  dinosaurilor după căderea unui asteroid, cum a subliniat  Eric Lambin, membru al Academiei de ştiinţe a Statelor Unite...

Explozia demografică pusă în cauză : "deja e prea multă lume"

La originea dezechilibrelor planetare care ameninţă însăşi supravieţuirea Umanităţii,  Frank Fenner incriminează explozia demografică şi "consumul neînfrânat".

Conform ONU, numărul de oameni a depăşit 7 miliarde în 2011. Dată fiind inerţia sicietăţilor noastre şi a decidenţilor noştri politici asupra urgenţei şi importanţei măsurilor ce trebuie luate pentru a se diminua emisiile de gaze cu efect de seră,  Fenner rămâne pesimist : "Vom suferi aceeaşi soartă cu persoanele din Insula Paştilor. Schimbările climatice sunt abia la început. Dar noi putem deja să vedem   scimbările remarcabile la  meteo."

"Aborigenii ne-au arătat că în absenţa ştiinţei şi a emisiilor de dioxid de carbon  responsabile de încălzirea  climei, ei puteau supravieţui  timp de  40 000 - 50 000 de ani. Dar lumea noastră nu poate asta. Specia umană a luat-o pe acelaşi drum ca speciile pe care le-am văzut dispărând ." declară el în interviu.

"Homo sapiens ar trebui să dispară, poate în 100 de ani", spune el. "De asemenea şi un mare număr de animale. Este o  situaţie ireversibilă. Cred că e prea târziu . Încerc să nu o spun prea des, căci sunt oameni care încearcă să facă să se schimbe aceste lucruri. Eforturile de reducere încetinesc puţin lucrurile, dar este deja prea multă lume [pe Terra]" adaugă el.

Explozia demografică şi corolarele ei : bulimia energetică, productivistă şi consumistă duc omenirea la pierzanie. Această constatare, tabu, este totuşi din ce în ce mai împărtăşită de către anumiţi oameni de ştiinţă şi este evocată tot mai des , dar este sufocată de către scepticii asupra schimbărilor climatice şi de o parte dintre  persoanele credincioase, pentru care reproducerea este o recomandare divină, subliniază  Frank Fenner.

Puţin optimism înainte  de naufragiul Umanităţii ?

Stephen Boyden, coleg şi prieten cu Fenner, crede că este un profund pesimism printre anumiţi ecologişti, dar că alţii sunt mai optimişti  : "Frank are poate dreptate, dar unii dintre noi mai nutrim încă speranţa că situaţia va conduce la  o conştientizare şi în consecinţă la schimbări revoluţionare necesare pentru a ajunge la durabilitae ecologică". Din nefericire, această conştientizare radicală, atât de mult aşteptată, nu se manifestă sau este de manieră marginală.

Stephen Boyden adaugă : "Aici Frank şi cu mine gândim diferit. Amândoi suntem conştienţi de gravitatea situaţiei, dar eu nu accept că ar fi neapărat prea târziu. Deşi nu există decât o lucire de speranţă, asta face să merite efortul de a rezolva problema. Noi avem cunoştinţele ştiinţifice ca să o facem, dar nu avem voinţa politică."

Cu acest titlu, Frank Fenner a deschis la 23 iunie 2010 simpozionul "Healthy Climate, Planet and People" la Academia australiană de ştiinţe. Această conferinţă  viza tocmai să umple prăpastia dintre ştiinţă şi politicile de mediu înconjurător.

În concluzia interviului său, Frank Fenner, care a avut totuşi onoarea de a anunţa  eradicarea mondială a variolei la ONU în 1980, contemplă cu regret specia umană pe marginea extincţiei în masă : "Nepoţii generaţiei actuale se vor confrunta cu o lume mult mai dificilă..."

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

 sursa: notre-planete.info/actualites/actu_2447_extinction_espece_humaine