Cumparaturi de Ziua Femeii

Mon bijou

Caut un cadou de Ziua Femeii şi văd un magazin cu denumire promiţătoare: Mon Bijou.

Ca de la Paris, ce mai! Se găseşte într-un loc select, pe Calea Victoriei, aproape de Piaţa Victoriei, lângă alt magazin cu nume franţuzit: Ma Dame....promiţător, ce mai...

Intru şi ochesc o brăţară cu pietre faţetate montate în puţin argint. Montura e tot ce poate fi mai simplu, dar pietrele ar putea forma valoarea brăţării (care nu e chiar ieftină, costă cinci sute şi ceva , spre 600 de lei).

Întreb dacă pietrele sunt naturale sau sintetice.

-          Sigur că sunt naturale, sunt citrine, cuarţ fumuriu şi cuarţ transparent.- spune sigură pe ea vânzătoarea.

Pietrele arată prea bine parcă ...dar mai ştii? Să întreb mai bine:

-          Puteţi da un certificat că sunt pietre naturale?

-          Dăm certificat că e argint. Sunt marcate la noi, la Banca Naţională.

-          Dar Banca nu spune nimic şi despre pietre, dacă tot au văzut brăţara?

-          Ei, nu, că noi nu ducem doar un obiect acolo, ducem toate mărfurile din magazin, vă daţi seama. Dar vă daţi seama că nu pun ei marcajul pe orice, dacă nu sunt bune nici nu le primesc acolo- explică plină de convingere vânzătoarea.

-          Păi ei marchează faptul că metalul e argint, dar de unde ştiu eu că pietrele sunt naturale şi nu artificiale?

-          N-avem decât pietre naturale aici, nici nu le primeşte la Bancă dacă nu sunt naturale, vă daţi seama, ni le dă imediat afară -  spune din nou vânzătoarea.

-          Bine, dacă eu cumpăr brăţara şi o duc la expertizare şi se dovedeşte că pietrele sunt artificiale, mi-o primiţi înapoi?

-          După ce o cumpăraţi, puteţi să faceţi ce vreţi cu ea, vă priveşte – răspunde râzând vânzătoarea.

-          Dar dacă se dovedeşte că nu sunt pietre naturale, o primiţi înapoi?

-          Aveţi garanţie 30 de zile. Dacă aduceţi expertiza scrisă...Dar nu putem să vă dăm banii înapoi, trebuie să luaţi altceva de ei! (Altceva similar, adică să o luăm de la început?)

Sunt în impas. Mă uit la altă bijuterie din magazin.

-          Dar setul acesta cu cercei şi pandantiv, cu ce fel de pietre este?

-          Sunt cristale Swarovski, pentru astea avem certificat de la firmă- spune mândră vânzătoarea.

-          Păi, nu spuneaţi că aveţi numai pietre naturale în magazin?

-          Da, sigur, dar pietrele astea sunt naturale, sunt cristale Swarovski, nu sunt artificiale!(sic!!!)

Oftez adânc.

-          Bine, văd că nu pot să obţin o informaţie exactă despre brăţară.

-          Da, păi v-am spus!

-          Bine, mulţumesc, la revedere.

Mă întorc şi mă îndrept spre uşă. În spatele meu, vânzătoarea spune:

-          Dar nu ştiu ce vreţi! N-aveţi ce face! Dacă toată lumea ar fi aşa....

Deschid uşa şi ies în stradă. În spatele meu aud cum vânzătoare se precipită spre uşă şi strigă în spatele meu, din rărunchi, spre trotuarul pe care am apucat eu să mă îndepărtez:

-    Du-te şi te tratează!


Să tot faci cumpărături de 8 martie....mai ales în unele magazine!

Ion vrea să devină evreu

Povestea spune că Ion s-a dus la un rabin şi l-a rugat să-l ajute să devină evreu.

Rabinul, mirat, spune:
- Dar de ce vrei, tu, Ioane, să devii evreu?
- Păi rabbi, eu admir mult poporul evreu, văd că are succes mereu şi vreau şi eu să devin evreu.
- Măi, Ioane, eu nu cred că tu o să poţi să faci faţă. E mult de învăţat, trebuie să cunoşti multe cărţi ...
- Rabbi, spune-mi ce cărţi să citesc şi le citesc imediat! Eu cred că pot să învăţ
 tot ce scrie acolo. Pune-mă la încercare.
- Bine, Ioane. Uite, ai aici o serie de cărţi, citeşte-le şi când eşti gata vino să-ţi pun întrebări.
Ion ia cărţile, le citeşte şi după un timp revine la rabin.
Rabinul întreabă:
- Spui că ai citit cărţile, dar le-ai şi înţeles?
- Sigur, rabbi, uite, poţi să-mi pui orice întrebare din Torah sau din altă carte, o să vezi că ştiu tot.
- Bine. Uite, o să-ţi pun o întrebare simplă: vezi casa aceea din faţa noastră? Eu îţi spun să te sui pe casă. Cum o să aplici tu ce ai citit în cărţi?
- Păi..o să merg acolo să văd dacă e vreo scară ce duce la acoperiş şi o să mă sui pe ea
- Nu e bine. Du-te să mai citeşti că n-ai înţeles nimic!
Ion pleacă şi se întoarce peste o săptămână, spunând iar că a citit şi ştie tot.
- Bine, Ioane. Ai aceeaşi problemă. Cum răspunzi acuma?
- Păi...o să merg la vecini să cer o scară, ca să mă sui pe ea şi...
- Greşit! Tot n-ai înţeles nimic!
- Păi nu ştiu rabbi, nu scrie de asta în cărţi, nu ştiu ce să zic altceva. Care e răspunsul?
- Uite, Ioane, o să-i pun aceeaşi întrebare lui Iţic, să vedem ce răspunde el.
Iţic, vezi casa aceea? Du-te să te sui pe casă!
Iţic răspunde cu accentul lui tărăgănat:
- Dar ce să caut eu pe casă??

Mi-am amintit de anecdota asta de când tot aud de regionalizarea României.
Cineva a spus să regionalizăm România şi toată lumea a început acuma să facă tot felul de variante, să stabilească mai multe capitale, să discute despre mai mulţi guvernatori, să se certe pe soluţii etc.
Dar nimeni nu întreabă: Dar de ce să ne fărâmiţăm ţara? 
Nimeni nu face o comparaţie între ţările UE , ce schimbări au făcut ele în propriile lor organizări administrative (nu vorbim de ţările care deja sunt state federale, ci de statele unitare) şi care au fost efectele acelor măsuri.
Se spune că ar trebui să se dezbată această temă cu populaţia, dar n-am văzut ca cineva competent să explice în mass media de ce ar trebui să se regionalizeze ţara, în ce ar consta regionalizarea , ce au făcut alte ţări europene pe tema asta şi ce rezultate au avut.
Adică ar fi bine să cântărim în primul rând motivele şi implicaţiile unor acţiuni şi abia pe urmă să trecem la acţiune - dacă este cazul.

Dar la noi se discută cine să fie guvernator!

1 Martie

Mărţişorul

tradiţie în toate teritoriile locuite de traci

Numele , Martis si Mărţişor, sau Marteniţa înseamnă " martie mic"  diminutivul  lui Marte. 

Această tradiție există nu doar în România, Basarabia (Republica Moldova) și Bucovina (Ucraina de sud-vest) ci şi în Bulgaria, Macedonia, nordul Greciei, estul Serbiei,   precum și în Valahia Moravă din  estul Republicii Cehe.

Etnologii  văd această tradiţie ca pe un patrimoniu tracic (substrat comun al acestor țări). 
Într-adevăr, în toată această zonă întinsă, în care se află acum aceste ţări sau regiuni, au locuit în vechime tracii.

 Harta cu arealurile stapanite de triburile geto-dace de pe teritoriul Daciei
întocmită de NICOLAE SABIN DORDEA pe baza documentelor și vestigiilor arheologice.

Sud-estul Europei în secolul II î.Hr.

întocmită de Spiridon Manoliu

E posibil ca acest obicei să fie continuarea unei tradiții ancestrale, ce ar veni chiar din preistorie.
La Schela Cladova, din județul Mehedinți , în vestigiile unei așezări ce datează din mezoliticul timpuriu au fost găsite amulete constituite din pietricele vopsite în alb și roșu și înșirate alternativ formând coliere ce se purtau la gât.
Schela Cladovei este considerată prima așezare umană stabilă din Europa, datând din anii 8000 î.Hr
Se presupune că încă din acele timpuri roșul (culoarea sângelui) semnifica viața , vitalitatea , în timp ce albul era legat de zăpadă, iarnă. Deci colierul ar fi fost legat de ritualuri legate de venirea primăverii. 
Mai târziu, la traci , primăvara exista sărbătoarea zeului Marsyas Silen, zeu al vegetației și gliei roditoare. Apăruse firul răsucit alb-roșu , cu rol de protecție în noul an.
Și la romani Anul Nou se sărbătorea pe 1 Martie (zeul Marte fiind nu doar zeu al războiului, ci și ocrotitor al câmpului și turmelor).

Originea acestei moșteniri  poate  fi găsită, potrivit oamenilor de ştiinţă, în festivalurile de primăvară, de început de an,  care s-au perpetuat de-a lungul secolelor, fiind preluate de obiceiurile  latine ulterioare- în rândul românilor / moldovenilor, sau slave -la bulgari / macedoneni. 
Tradiții orale, probabil pre-creştine, descriu personaje mitice similare: la bulgari/ macedoneni Baba Marta  și Baba Dochia printre români / moldoveni. Zeul războiului şi al agriculturii Marte, dar şi denumirea Daciei (Dachia,Dochia), ar fi, probabil, la originea acestor nume.

Tradițiile străvechi descrise mai jos variază ușor de la o regiune istorică la alta și sunt aceleași în fiecare regiune, chiar dacă acum ea este împărţită în mai multe ţări moderne (cazul Dobrogei, Macedoniei sau Moldovei istorice). Este evident caracterul unitar al acestei tradiţii în toate regiunile locuite de traci şi atestă continuitatea vieţuirii tracilor (dacilor) pe vechile lor pământuri.

Există şi  legende mai noi, au apărut cu începere din secolul XIX în literatura şcolară sau pentru copii, aceste legende fiind diferite în fiecare țară de astăzi; aceste legende leagă marteniţa / mărţişorul de originile fiecărei națiuni moderne. 
Astfel, legenda bulgară se referă la fondarea primului regatului bulgar în 681, în timp ce legenda românească / moldovenească evocă Roma antică și cucerirea Daciei de către romani.

Oricum, martişorul este un talisman prins la piept și purtat pe toată durata lunii martie, constând dintr-un roșu și un fir alb, la care în zilele noastre se adaugă elemente decorative simbolice, cum ar fi flori, trifoi cu patru foi, coşar (" aducătoare de noroc"),  sau animale, diferite figurine din lemn, ceramică, sticlă sau metal, cu diferite semnificaţii. El ar trebui să fie păstrat până la sfârşitul lunii sau pănă când cel care îl poartă  vede primul pom înflorit, (de ramura căruia se va lega mărţişorul), sau prima barză, sau rândunică, simboluri ale primăverii. În unele zone se spune că mărţişorul se poartă 12 zile, după care el este pus la rădăcina unui pom, iar dacă acea zi e frumoasă va fi de bun augur pentru  vara ce urmează. 

Un obicei derivat din acesta este alegerea unei zile între 1 şi 9 martie ("zilele babei Dochia", perioadă cu vreme capricioasă) şi asocierea aspectului zilei respective cu o prevestire bună sau rea pentru anul următor (în antichitatea etruscă şi romană, probabil şi dacică,  începutul anului era la 1 martie). S-a remarcat asemănarea numelui Dochia cu Dacia. Ar  fi vorba deci despre zilele de  început de an din vechea Dacie ("baba Dochia").

În prima jumătate a secolului al XIX-lea, boierul Iordache Golescu a menționat în ampla sa lucrare în șapte volume: „Cronica limbii românești” : „Mărțișorul este și luna martie, dar se zice și o ață împletită cu un fir alb și altul roșu ce-l leagă la gâtul, la mâinile copiilor, în luna lui martie, spre pază, spre depărtarea dă orice boală, dă deochiat, dă fermecat” .

(De remarcat că această lucrare nu a fost încă tipărită, fiind păstrată în formă de manuscris. în Biblioteca Academiei Române....)

Poetul George Coșbuc afirma: „Mărţişorul este un simbol al focului şi al luminii, deci şi al soarelui. Poporul nostru îl cunoaşte şi îl ţine în mare cinste, şi îl poartă copiii, fetele şi mai rar nevestele şi flăcăii, fiindcă el e crezut ca aducător de frumuseţe şi de iubire” […] „Scopul purtării lui este să-ți apropii soarele, purtându-i cu tine chipul cam cu acelaşi rost cum purtăm noi o cruce ori un chip al lui Hristos în sân. Printr-asta te faci prieten cu soarele, ți-l faci binevoitor să-ți dea ce-i stă în putere, mai întâi frumusețe ca a lui, apoi veselie și sănătate, cinste, iubire și curăție de suflet. Țăranii pun copiilor mărțișoare ca să fie curați ca argintul și să nu-i scuture frigurile, iar fetele zic că-l poartă ca să nu le ardă soarele și cine nu le poartă are să se ofilească. Poporul mai știe că mărțișorul trebuie purtat ca lucru sfânt, nu așa ca podoabă ori ca jucărie.” După trecerea sărbătorii, cu banul de la snur se cumpărau vin roșu, pâine și caș proaspăt pentru ca purtătorii simbolului de primăvară să aibă fața albă precum cașul și rumenă precum vinul roșu. Mărțișorul, adică acel snur, reprezintă unitatea contrariilor: vară-iarnă (calendarul geto-dacilor avea două anotimpuri), căldură-frig, fertilitate-sterilitate, lumină-întuneric. Snurul era fie legat la mână, fie purtat în piept. El se purta de la 1 martie până când se auzea cucul, înfloreau cireșii și veneau păsările călătoare. Atunci, mărțișorul se lega de un trandafir sau de un pom înflorit, ca să le aducă noroc.

Tradiţii  din zonele amintite:

În primele zile ale lunii martie,  români / moldoveni și bulgari / macedoneni îşi oferă reciproc mărţişoare  /marteniţi  (cel mai adesea, bărbaţii oferă femeilor, dar în unele zone şi femeile oferă mărţişoare bărbaţilor),  formate dintr-un fir roșu și un fir alb împletite împreună și care, uneori, se termină cu ciucuri de lână sau cu păpuși mici de aceeași culoare în Bulgaria (Pijo și Penda), prin ciucuri de diferite forme în  România și Basarabia. În satele din Transilvania, mărţişorul roşu şi alb este atârnat la porţi, la ferestre, la coarnele animalelor, la intrarea în stâna oilor şi la mânerele găleţilor, pentru îndepărtarea spiritelor rele. Ambele culori pot avea mai multe simboluri:

• ·         sănătatea și puterea sângelui, albul unei viață lungi;
• ·         căldura soarelui de primăvară și zăpada de iarnă care se topește;
• ·         lumină și apă, două elemente esențiale pentru viață;
• ·         dragoste (sau prietenie) şi puritate (sau dreptate, sau respect);
• ·         viață și pace ...

Un mărţişor pentru toţi românii!

voyagesenduo com 

România exportă aur

Export oficial sau ...neoficial....sau semioficial?

Da, există toate aceste forme, oricât ar părea de ciudat.
Dovada? La fiecare colţ de stradă sunt gherete (ghişee în magazine, magazine de mici dimensiuni) unde se anunţă că se cumpără aur, dar şi alte metale preţioase: platină, argint). Dar şi pe internet eşti asaltat de oferte de acelaşi fel, toţi spunând că oferă "cel mai bun preţ"...
Dacă vrei să şi cumperi de la ei, nu se poate!  Atunci, unde se duce aurul cumpărat de ei? În străinătate, de obicei în Turcia.
Cum de le convine turcilor să cumpere aceste bijuterii? Simplu: aurul , argintul sau platina se cumpără mult sub preţul pieţei. Metalele respective sunt deja prelucrate ca aliaje pentru bijuterii: aur de 14 carate, de 18 carate sau de 24 de carate, argint peste 900%, platină . Cele mai multe bijuterii sunt în stare bună şi pot fi revândute ca atare. La preţ dublu, însă! Dar sunt unele bijuterii vechi care au o lucrătură deosebită şi care valorează mult mai mult decât valoarea metalului preţios în sine.
În plus, bijuteriile cuprind în multe cazuri şi pietre preţioase, care nu sunt plătite de cei care cumpără bijuteriile, deci le revin acestora gratis! Indiferent dacă e vorba de diamante, safire sau rubine.
Se plătesc taxe la stat pentru exportul respectiv? probabil că nu....
Din când în când bulgarii mai depistează câte un transport de aur în maşinile unor români care merg în Turcia. De exemplu, într-o maşină: 2,5 kilograme, respectiv 326 de inele, 178 de cercei, 151 de lănţişoare, 80 de brăţări şi 63 de medalioane, în valoare aproximativă de 75.000 de euro. 
Traficul respectiv datează de mulţi ani, iar autorităţile române nu par deranjate de asta.

Dughenele care cumpără aurul se înmulţesc mai mult ca ciupercile şi asta dovedeşte că bişniţa (adică business- ul de tip mafiot) merge strună.  

Multe bijuterii provin de la casele de amanet, de unde românii nu mai reuşesc să le recupereze.

Cum situaţia financiară a românilor e din ce în ce mai proastă, oamenii sunt siliţi să-şi vândă bijuteriile de familie, unele de mare valoare mai ales prin lucrătură şi pietrele preţioase incluse, sau câte un ceas de aur, care poate avea o valoare foarte mare de colecţie- la orice preţ binevoieşte să le ofere comerciantul. Unii cumpără  CEASURI AUTENTICE (Rolex, Patek Philippe, Audemars Piguet, Vacheron Constantin, Alain Silberstein, Hublot, Franck Muller, Ulysse Nardin, Breitling, Omega, Cartier, etc.) ŞI BIJUTERII CU DIAMANTE - cu plata pe loc-  deci cu păcălirea pe loc a clientului, care poate nu e un expert..

Se cumpără bijuterii şi ceasuri din metale preţioase şi prin internet.

Controlează cineva acest trafic? Probabil că nu....

De ce ar face-o? Noi n-avem nevoie de aur, nu avem nevoie nici de eventualele taxe ce ar trebui plătite...În România sunt înregistrate peste 2000 de case de amanet.
Cel putin 10 tone de aur se trimit anual în Turcia! 
De fapt, cantităţile sunt mult mai mari, nimeni nu ştie exact cât. Doar la noi e sat fără câini!

......Un cetățean turc  intenţiona să scoată din ţară peste 5 kilograme de aur.Bunurile se aflau ascunse în bagajele turiștilor care se deplasau pe ruta România – Turcia, cu un autocar aparținând unei firme de transport din Municipiul București, condus de cetățeanul turc.
Conform O.U.G privind regimul metalelor pretioase și pietrelor prețioase în România, bărbatul riscă o amendă cuprinsă între 2.000 și 5.000 lei şi confiscarea bijuteriilor.....

Doar cateva capturi si cateva amenzi fata de peste 10 tone de aur trecut anual peste granita fara taxe!

În schimb, ni se explică mereu că preţul aurului creşte şi că...ce? Păi, să ne ia alţii aurul din munţi şi să ne lase mări de cianuri şi munţi de steril radioactiv în schimb! Şi să ia pe gratis mai ales celelalte metale rare, mai preţioase chiar decât aurul, care se găsesc acolo şi din care noi nu am primi nimic!

Vedem un nou proiect de lege , prin care 

“Resursele cu conţinut de metale preţioase aflate pe teritoriul sau în subsolul României (…) vor fi gestionate, exploatate, valorificate numai de către societăţi comerciale mixte în care statul român va fi acţionar“.

Păi, ca la Roşia Montană, nu? Unde statul mai are vreo 6% - se pare....Doar nu se precizează o limită minimă de acţiuni.....

Banca Naţională a României va avea drept de preempţiune la achiziţia de lingouri din aur şi argint obţinute în urma exploatării acestor resurse. Adică BNR va avea dreptul să cumpere (grozav, nu?) lingourile produse din aurul şi argintul nostru, în loc să avem noi,românii,  pur şi simplu, propriul nostru aur din propriile noastre resurse!
Oricum, Banca Naţională a spus că nu doreşte să cumpere aur. Pentru că ar fi vorba să cumpere la preţul pieţei şi atunci poate cumpăra oricând,....de pe piaţă!

Dar, tot ne rămâne ceva: natura distrusă! Şi lipsirea copiilor noştri de averea lor!

Chinezii au văzut şi ei că e rost de chilipir aici şi vor să se bage şi ei. De ce nu? Nouă, oricum nu ne trebuie aurul şi nu ne trebuie nici natura înconjurătoare...
Roşia Montană e o intersecţie de interese şi de drumuri istorice: cea mai veche aşezare atestată din România şi, de câţiva ani buni, cel mai râvnit loc nu numai din ţara noastră, dar şi din Europa. De ce? Simplu: pentru că e cel mai mare zăcământ de aur de pe continent şi, dacă nu se va interveni la momentul oportun, va deveni cea mai otrăvită zonă din Europa. 
Dar şi simbolul celui mai mare jaf pe care această ţară îl va fi suferit vreodată!

Credem că ţara noastră nu se află, cel puţin formal, sub stare de ocupaţie. Dar dacă ocupantul nu e de zărit în mod direct, cum e posibil ca Statul Român să se fi angajat prin reprezentanţii lui mai noi  şi mai vechi  să concesioneze o asemenea bogăţie (economică şi simbolică) în condiţii atât de umilitoare? Spunem aceasta întrucât compania canadiană căreia i s-a concesionat exploataţia de la Roşia Montană pe o suprafaţă de 42.82 km², Gabriel Resources, prin firma creată special pentru acest proiect, Roşia Montană Gold Corporation (RMGC), deţine o majoritate covârşitoare din capitalul social, în vreme ce Statul Român doar un procent ruşinos, un fel de bacşiş, prin firma hunedoreană Minvest Deva. Iar aceasta în condiţiile în care, aşa cum susţine Academia Română într-o luare de poziţie împotriva proiectului, în afacerile internaţionale raportul este exact invers: spre exemplu, pe piaţa petrolului, beneficiar este statul-gazdă, ce deţine 85% din capitalul social, şi abia 15% revine companiei care investeşte.

Nu numai atât, dar, aşa cum ne informează Academia Română, „proiectul, fiind realizat într-o zonă declarată defavorizată, firma RMGC beneficiază de scutiri de impozite pe o perioadă de 10 ani şi reduceri la taxele vamale, astfel că va exporta aurul şi argintul extras practic la preţul de cost”.

Nu în ultimul rând, exploataţia presupune tratarea minereului măcinat cu cianură. Se estimează că vor fi folosite circa 196 milioane de tone de cianură în decurs de 15 până la 20 de ani, cât va dura proiectul. Tehnica folosită este cu siguranţă simbolul barbariei moderne: frumoşii munţi din împrejurimile Roşiei Montane vor fi efectiv măcinaţi, lăsând în urmă priveliştea dezolantă a unui pământ stors de vlagă, punctat de găuri uriaşe, pline de balast otrăvit. La acestea se adaugă distrugerea aşezămintelor, a cimitirelor şi a bisericilor, precum şi a unuia dintre cele mai importante situri arheologice din România, monument protejat de UNESCO.

Parlamentul European a votat  o rezoluţie prin care interzice folosirea cianurii în minerit, dar miniştrii noştri  consideră că rezoluţia nu e obligatorie pentru România.(!)

Dar nu este vorba doar de aurul de la Roșia Montană! La certej, de pildă, firma străină își vede liniștită de treabă, preconizând să exploateze aurul nostru tot cu cianuri și să distrugă suprafețe enorme din pământul nostru, fără ca românii să prindă de veste!

Honni soit qui mal y pense !

"THE  MOST  NOBLE  ORDER  OF  THE  GARTER"

ORDINUL JARTIEREI

Fondat la 19 ianuarie 1348 de regele Edouard III. Rezervat suveranilor, prinţilor de sânge, marilor demnitari străini şi marii nobilimi engleze.

O singură clasă compusă din  25 Cavaleri englezi şi un mic număr de Cavaleri onorifici străini.

The Most Honourable Order of the Bath

Ordinul cavaleresc de foarte mare prestigiu în lume, clasa Cavaler Cruce Mare ( GCB )   i-a fost conferit, în 1978 şi lui Nicolae Ceauşescu. (Ordin onorific, acordat cetăţenilor străini)

Emblema ordinului jartierei este o jartieră bleu , pe care este scrisă cu litere de aur deviza:  "Honi soit qui mal y pense"- după ortografia epocii. 

(„Ruşine celui ce gândeşte rău”- despre un act cu intenţie nevinovată, dar cu aparenţă ambiguă).
Deviza ordinului băii este "Tria iuncta in uno" („trei uniți în unul”)

Admiterea în ordin dă dreptul supușilor britanici să fie numiţi "sir " sau "lady " (după caz). În evul mediu, ceremonia de primire în acest ordin militar începea cu o baie a candidatului (de unde şi numele ordinului: Ordinul Băii- oamenii se îmbăiau rar pe timpul acela, iar mai ales după o bătălie grea erau foarte transpirați și obosiți), urmată de îmbrăcarea hainelor de ceremonie, o noapte de veghe în capelă, spovedanie şi participare la liturghie, apoi un somn bun, iar în final prezentarea în faţa suveranului, care îl atingea pe ceafă, conferindu-i titlul de cavaler. În prezent ordinul nu mai este exclusiv militar şi este conferit de asemenea oamenilor politici importanţi.

Ceauşescu a primit decoraţia (în cel mai înalt grad) cu ocazia vizitei de stat făcute în Marea Britanie. Vă amintiţi caleaşca? 

Ceauşescu a primit steaua bătută în diamante, rezervată membrilor onorifici străini. 

Dintre membrii onorifici  Knight Grand Cross (GCB) :

:

•    Gustav Heinemann -1972, GCB (onorific)
•    Ronald Reagen -1989 (onorific)
•    Lech Walesa -1991, GCB (onorific)
•   George H.W.Bush-1993, GCB (onorific)
•   Nicolae Ceauşescu , GCB (onorific)
•   Abdullah Gül (onorific)
•   Danilo Türk (onorific)
•   Iosip Broz Tito , GCB (onorific)
•   Georgi Konstantinowitsch Schukow, GCB (onorific)
•   Douglas MacArthur, GCB (onorific)
•   Abdullah Gül, GCB (onorific)
•   Hirohito, GCB (onorific)
•   Nicolas Sarkozy (onorific)

Regulamentul Ordinului prevede că el poate fi retras, în caz de trădare sau crime, printr-o ordonanţă specială semnată de suveranul britanic şi pecetluită cu sigiliul Ordinului, la recomandarea ministrului de resort.

Şi chiar a fost retras, în câteva cazuri:

Lista revocărilor acordării Ordinului Onorific al Jartierei 

GCB

·       1816: Eyre Coote (decorat în 1815)  ^{[dar mai are monumentul din catedrala Westminster]}

·       1940: Benito Mussolini (1883-1945) (decorat în 1923)

·       24 decembrie 1989: Nicolae Ceauşescu (decorat în 1978)

·       2008: Robert Gabriel Mugabe (decorat în 1994, cazul său a fost studiat de un comitet desemnat de Ministerul de Externe brianic pentru a i se retrage distincţia în 2003, dar nu s-a întreprins nici o acţiune până la 25 iunie 2008, când ministrul de Externe britanic a semnalat revocarea distincţiei de către regina Elizabeth II )

În timpul primului război mondial, mai mulţi Cavaleri străini ai Ordinului care erau monarhi ai unor naţiuni inamice şi-au văzut adeziunea la Ordin revocată. Au fost anulate astfel în 1915 apartenenţa împăratului Wilhelm II al Germaniei şi a lui Franz Josef I al Austriei. 

Adeziunea împăratului Hirohito a fost şi ea anulată la intrarea în război a Japoniei în cel de al doilea război mondial, dar el a fost renumit după sfârşitul războiului, de regina Elisabeta a II-a. Astfel, el este singurul Cavaler al Ordinului care a fost numit de către doi suverani diferiţi.

Interesant este că revocarea acordării Ordinului comportă o procedură elaborată, care a fost făcută publică în cazul lui Robert Mugabe şi a durat - în cazul lui- 5 (cinci) ani!

În cazul lui Nicolae Ceauşescu, nu se ştie exact cum au decurs lucrurile. Până pe 22 decembrie 1989 nu se punea problema, dar apoi a venit imediat week-end ul (vineri 23 decembrie). S-o fi întrunit vreun comitet în ajunul Crăciunului? Cam greu de crezut....

După ceva vreme de la moartea lui Ceauşescu a venit anunţul că regina Elisabeta a II-a doreşte să i se returneze steaua cu diamante şi celelalte însemne ale Ordinului britanic  aparţinând lui Ceauşescu. La vremea respectivă nu s-a publicat şi data deciziei de revocare, s-a cerut - din câte s-a scris în presă - doar returnarea decoraţiei, ceea ce s-a și întâmplat.
(E de menţionat că regulamentul prevede că la moartea unuia dintre membri, insigna şi steaua trebuie să fie returnate suveranului britanic - ce se află în fruntea Ordinului - iar celelalte însemne sunt returnate Cancelariei Ordinului). Această regulă nu se aplică membrilor onorifici străini. 
Acum figurează   pe 24 decembrie revocarea numirii lui Ceauşescu în înaltul rang. 

Să fi fost o hotărâre "antedatată"?

Honni soit qui mal y pense!

Ţinuta oficială a Ordinului Băii în cel mai înalt grad comportă:

• O mantia de ceremonie, roşu închis, căptuşită cu tafta albă, cu o reprezentare a stelei în partea stângă.
• Pălărie din catifea neagră cu un panaş din pene
• Un colier din aur cu medalioane emailate (0,93kg) purtat peste mantie şi prins cu panglici. El este compus din reprezentarea a nouă coroane imperiale şi opt roze, legate cu 17 noduri de argint.
• Steaua, prinsă în partea stângă a pieptului. Pentru membrii civili: o stea cu 8 vârfuri .
• Insigna  purtată pe o panglică stacojie plasată în diagonală de la umărul drept la şoldul stâng, este de formă ovală pentru civili, este din aur şi cuprinde trei coroane pe avers şi o roză, un ciulin şi o treflă, ieşind dintr-un sceptru, pe verso. Cele două embleme sunt înconjurate de un inel pe care este scrisă deviza ordinului. 

Toate aceste însemne sunt returnate de familie (în cazul supușilor britanici)  după moartea membrului Ordinului.

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Update 11.10.2013

Vedem că retragerea Ordinului Jartierei se face foarte simplu, conform regulamentului său,  în caz de trădare sau crime, printr-o ordonanţă specială semnată de suveranul britanic şi pecetluită cu sigiliul Ordinului, la recomandarea ministrului de resort.

Prin urmare respectivul împricinat nu este convocat la Consiliul Ordonului şi nu se discută cu el nimic. Pur şi simplu i se retrage decoraţia şi i se trimite un mesaj să restituie însemnele respective.

În cazul distincţiei Steaua României acordată în mod greşit domnului László Tőkés, de ce nu se procedează la fel?

Adevaratul motiv pentru care a abdicat papa

Motto:

"Calitatea şi adevărul relaţiei cu Dumnezeu certifică autenticitatea oricărui gest religios"

Benedict al XVI-lea

Toţi caută un motiv ascuns al abdicării papei Benedict al XVI-lea
Deşi motivul invocat a fost cel al sănătăţii precare la 85 de ani, presa întoarce pe toate părţile alte motive posibile.

1. Hitlerjugend

Imediat după alegerea sa s-a făcut mare tapaj despre faptul că la vârsta de 14 ani, Joseph Ratzinger a făcut parte din Tineretul Hitlerist (Hitlerjugend). Informaţia scoasă din context poate deruta pe mulţi. E suficientă însă o simplă căutare pe internet pentru a vedea că în 1939, când a fost înscris tânărul Joseph , elev la seminar, în organizaţia hitleristă de tineret, acest lucru era obligatoriu!
Decretul din 25 martie 1939 „ jugenddienstpflicht”  stabilea că toţi tinerii germani între 10 şi 18 ani,( inclusiv fetele),  erau obligaţi să facă parte din organizaţiile de tineret stabilite de regimul hitlerist. Papa a subliniat că această înscriere s-a făcut împotriva voinţei sale sau a părinţilor săi şi a denunţat „inumanitatea” regimului hitlerist. Din 1940, organizaţia obligatorie avea 8 milioane de membri! Cum se poate reproşa, atunci, unui copil că s-a supus legilor din timpul său?
Şi totuşi, se găsesc destui care să-i reproşeze şi acum bătrânului călugăr, după o viaţă petrecută în rugăciune şi respectarea strictă a perceptelor creştine, că s-a supus legilor din ţara sa pe când era copil!
Chiar dacă ar apărea -să zicem -fotografii cu copilul de 14 ani în uniforma organizaţiei de tineret hitleristă, ce ar dovedi asta? Nimic, desigur. Sau poate cei 8 milioane de copii , deveniţi adulţi după război, ar fi trebuit să fie excluşi din societate? (Dacă ar fi supravieţuit, desigur)
Ce i se reproşează, atunci?

2. O linie conservatoare asumată

În privinţa marilor întrebări ale societăţii, Benedict al XVI-lea a adoptat o linie conservatoare, chemând chiar şi clerul la întoarcerea la esenţa mesajului lui Iisus.

El a refuzat să schimbe atitudinea bisericii în privinţa moravurilor (avort, eutanasie, familie, homosexualitate). Totuşi, a fost primul papă care a admis folosirea prezervativului-cu anumite amendamente.

În privinţa recunoaşterii sociale a cuplurilor homosexuale, însă, refuzul său a fost categoric.

"Ca fiinţe umane, (homosexualii) merită respect(...) ei nu trebuie să fie respinşi pentru asta. Respectul fiinţei umane este fundamental şi decisiv. [...] Dar asta nu înseamnă  ca homosexualitatea să fie considerată normală. Ea rămâne ceva ce se opune înseşi esenţei a ceea ce a vrut Dumnezeu de la începuturi” a scris el în cartea „ Lumina Lumii” , considerând „ incompatibile” homosexualitatea şi preoţia.

I se poate reproşa asta? În schimb, papa a adoptat unele obiceiuri moderne, cum ar fi mesajele pe pagina Twitter, unde a postat în fiecare zi câte un mesaj. Acel cont va fi închis, însă, după 28 februarie.

3. Scandalul pedofiliei

În ultimii ani au fost dezvăluite mai multe cazuri , în Europa şi America, de abuzuri sexuale comise de membri ai clerului asupra unor copii.

Papa Benedict al XVI-lea a condamnat dur aceste „păcate", a ordonat toleranţă zero la acest tip de fapte şi a cerut explicit iertare victimelor, în iunie 2010. Majoritatea faptelor datau de mulţi ani, din timpul papei Ioan Paul al II-lea, dar ieşiseră la iveală când victimele deveniseră adulte. Ce ar fi trebuit să facă papa, mai mult decât a făcut?

A mai fost şi afacerea sustragerii de documente de către majordomul său, Paolo Gabriele. Tot papa era de vină şi pentru asta?

4. Raportul cu celelalte religii

Benedict al XVI-lea a activat pentru reconcilierea familiei creştine, i-a chemat pe europeni să nu-şi respingă „originile creştine”, a lucrat la „noua evanghelizare” . În acelaşi timp, suveranul pontif şi-a exprimat respectul şi către cei de alte credinţe - evrei, musulmani-sau chiar necredincioşi .Cu prilejul călătoriei în Israel, el a denunţat viguros antisemitismul şi negaţionismul: „ Aceste suferinţe să nu fie niciodată negate, discreditate sau uitate. Fie ca toți oamenii de bună credință să rămână vigilenţi” .

Dar papa a trimis semnale şi elementelor cele mai radicale ale familiei catolice, depunând eforturi pentru readucerea creştinilor integrişti în sânul Bisericii.

Benedict XVI şi integriştii

Relaţiile sale cu Islamul n-au fost mereu liniştite. În 2006, Benedict al XVI-lea a afirmat că gândirea creştină lasă mai mult loc „raţiunii” decât Islamul, stabilind o legătură între religia musulmană şi violenţă.   Protest general în lumea musulmană, chiar cu unele manifestări violente (ce dovedeşte, de fapt asta? Nu chiar violenţa despre care a vorbit papa?).

Benedict al XVI-lea a declarat că a fost o înţelegere greşită şi s-a recules la Istanbul alături de un imam musulman, în direcţia Mecca.

Polemici, împăciuiri. Un papă ce nu doreşte să rupă tradiţia catolică, dar aspiră să ancoreze Biserica în epoca sa.

După trecerea primului moment de stupefacţie pricinuit de anunţul renunţării papei Benedict al XVI-lea la misiunea sa petriană, a apărut o frumoasă unanimitate printre comentatorii ce afirmă că această decizie curajoasă, raţională şi modernă va rămâne cu siguranţă ca un moment important şi poate de cotitură  în istoria Vaticanului.  

Spre o divizare a bisericii catolice? 

Au fost comentatori care s-au gândit deja la o revenire la organizarea Bisericii Catolice în mai multe patriarhate, după exemplul situaţiei din timpul Imperiului roman, când fiinţau cinci patriarhate: la Roma, Ierusalim, Alexandria, Antiohia şi Constantinopol. Putem adăuga că se poate lua ca exemplu organizarea Bisericilor creştine ortodoxe, care sunt şi acum organizate ca patriarhate autocefale, „primum inter pares” (adică primul între egali) fiind, în virtutea tradiţiei bizantine,  patriarhul Constantinopolului.

Papa Benedict al XVI-lea a denunțat "loviturile împotriva unităţii Bisericii" în prima slujbă după anunțul șoc

Papa Benedict al XVI-lea a denunţat miercuri, cu ocazia începerii Postului Paştelui catolic,  "loviturile împotriva unităţii Bisericii" şi "diviziunile în cadrul corpului eclezial".

Să fie acesta adevăratul motiv al abdicării-faptul că nu doreşte să facă parte dintr-un astfel de proiect?

"Citirea Vechiului Testament îi invită pe toţi creştinii să se gândească la importanţa mărturisirii credinţei şi a vieţii creştine pentru fiecare dintre noi şi pentru comunitatea noastră. 

Această faţă a Bisericii este câte odată desfigurată. Mă gândesc în special la păcatele împotriva unităţii Bisericii, la diviziunile din corpul bisericesc"

Benedict XVI la ultima liturghie 

Papa îşi continuă activitatea până în ultima zi din pontificatul său - ceea ce pare să-i mire pe ai noştri. La noi, când urmează alegeri, nici unul dintre directori nu mai face nimic, investiţiile sunt blocate, totul stă pe loc, pentru că...directorii respectivi nu ştiu dacă vor mai fi în funcţii după alegeri. Nici unul nu se gândeşte că , tocmai pentru că poate nu mai are mult timp, să facă maximum posibil ca să lase ceva bun în urma lui.
Iată că papa, deşi ştie sigur că se va retrage pe 28, munceşte parcă şi mai mult, până în ultimul moment. Chiar şi  în ultima zi va avea audienţe.

Ieri, de pildă, s-a întâlnit cu preşedintele Băsescu, ce era însoţit nu numai de soţie ci şi de o delegaţie de 12 persoane. În fotografie se vede cartea - unicat, editată în condiţii grafice artistice de excepţie - ce a fost dăruită suveranului pontif de delegaţia noastră. 
Este vorba despre un tetraevangheliar imprimat în 1908 pe hârtie lucrată artizanal, cu gravuri ca cele din Evul Mediu şi legat în piele. Volumul are laţimea de un metru cu coperţile deschise.

24 februarie - ultimul Angelus ca papă 

"Domnul m-a chemat să urc pe munte, să mă dedic încă şi mai mult rugăciunii şi meditaţiei."

Benedict XVI

După 28 februarie, titlul fostului papă va fi:

 "Sanctitatea sa Benedict XVI, papă emerit" 

sau 

"Sanctitatea sa Benedict XVI, pontif roman emerit".

 Benedict XVI va purta o sutană albă foarte simplă, diferită de cea a papilor. El va purta încălţăminte maron, aşa cum este perechea primită la vizita în Mexic.

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Update 22.08.2013:

Papa Benedict a abdicat după o experienţă mistică

Papa  (actualmente emerit) Benedict al XVI-lea a explicat că a renunţat la însărcinarea sa pentru că a fost îndemnat de Dumnezeu să facă acest lucru.
Un vizitator ce a dorit să rămână anonim s-a întâlnit cu Benedict al XVI-lea la mănăstirea Mater Eclesiae, aflată în grădinile Vaticanului, unde fostul papă trăieşte acum aproape în întregime retras de lume, şi a relatat discuţia pe care a purtat-o în legătură cu hotărârea de abdicare.
Benedict al XVI-lea a spus că Dumnezeu nu i s-a adresat prin intermediul unei viziuni, ci în timpul unei "experienţe mistice", despre care nu a dat alte detalii.
Papa emerit a salutat acţiunile succesorului său, papa Francisc, spunând că îşi dă seama din ce în ce mai mult că renunţarea sa a fost "voinţa lui Dumnezeu".
Vizitatorul a estimat că Benedict al XVI-lea era în stare de sănătate destul de bună pentru a călători, contrar afirmaţiilor unor articole de presă despre o puternică degradare a sănătăţii fostului papă.

(Conform agenţiei catolice Zenit)