Se afișează postările cu eticheta economie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta economie. Afișați toate postările

duminică, 14 decembrie 2014

Ieftinirea petrolului

Scăderea cursului mondial al petrolului

Conform slate fr, această cădere a cursului petrolului este o revoluţie ce ar putea avea urmări uimitoare.
Doar în ultimele luni, cursul petrolului a scăzut cu 40%.
Asta reprezintă un transfer spre consumatori  echivalent cu 2% din PIB-ul mondial, anual.

Ţările membre OPEC (organizaţia ţărilor exportatoare de petrol) au avut câştigurile diminuate cu 316 miliarde de dolari. Şi alte ţări, cum ar fi Rusia au avut o scădere a veniturilor din petrol.

Profit pentru consumatori
Din punctul de vedere al consumatorilor, specialiştii calculează economii pe plan mondial de peste o mie de miliarde de dolari. 
(Nu e cazul la noi, unde nu s-au ieftinit pe piaţă produsele petroliere!).
Pentru americani, economiile realizate prin scăderea preţului petrolului echivalează cu o scădere  a impozitelor cu 110 miliarde de dolari.
Pentru China, fiecare dolar în minus din preţul barilului implică o economie anuală de 2,1 miliarde de dolari.
Agricultura mondială (iarăşi mai puţin la noi) va beneficia de această tendinţă de scădere .
Un dolar de producţie agricolă consumă de cinci ori mai multă energie decât un dolar de producţie manufacturieră.
Motivele scăderii preţului "aurului negru"ar fi:

  • Consumul scăzut de energie ca urmare a crizei economice.
  • Oferta sporită prin noile tehnologii - în principal din SUA (unde producţia a crescut cu 80% faţă de 2008).

Nimeni nu ştie însă cât va dura această tendinţă, căci toată lumea se aşteaptă ca preţul petrolului să crească din nou.  Unele indicii:

  • comanda unui baril de petrol pentru anul 2020 costă 85 de dolari
  • preţul actual al barilului este sub 70 de dolari
  • În schimb, operatorii internaţionali cei mai pesimişti propun contracte pentru decembrie 2015 pentru 40 de dolari pe baril!

Care ar fi urmările unei scăderi a preţului petrolului
În orice caz, experţii consideră că preţul petrolului va rămâne sub media celor trei ani anteriori.
Ţările producătoare de petrol, cum sunt Venezuela şi Iran vor fi atinse de criză. (Petrolul din Venezuela e mai ieftin decât media anuală).
Venezuela ar putea înceta să livreze petrol la preţuri subvenţionate vecinilor său, ceea ce ar produce crize economice în Cuba, Jamaica şi altele.
Rusia este şi ea defavorizată , în contextul unei fugi masive a capitalurilor şi a sancţiunilor impuse de Europa şi de SUA.
Pe de altă parte, sursele de energie mai puţin poluante (energia solară, eoliană şi altele) vor deveni mai scumpe şi mai puţin competitive. Nu sunt încurajate nici eficienţa energetică sau economia de energie- conform articolului scris de Moises Naim.


Cele mai rele scenarii pe 2015

Cele mai rele scenarii care ar afecta economia mondială în anul 2015

În fiecare an, Saxo Bank, firmă daneză , publică o listă de evenimente care ar putea influienţa piaţa bursieră mondială. Chiar dacă aceste evenimente au puţine şanse de a se petrecel, există totuşi eventualitatea ca ele să aibă loc, aşa încât clienţii care tranzacţionează acţiuni la bursă trebuie să fie pregătiţi (şi) pentru ele.
Pentru anul 2015, iată cele 10 scenarii pesimiste avute în vedere de cercetătorii de la Saxo Bank:

1. Marea Britanie va ieşi din Uniunea Europeană din 2017
Partidul Independenţei UKIP va obţine 25% din voturi la alegerile generale britanice din 2015şi va deveni al treilea partid în parlamentul britanic. Conservatorii lui David Cameron vor fi nevoiţi să se alieze cu acest partid care are un program anti-UE şi anti-imigraţie, Nigel Farage (liderul UKIP) va deveni vice prim-ministru şi se va organiza un referendum privind ieşirea Marii Britanii din UE în 2017, fiind posibil ca populaţia să voteze "da".
Ca urmare, obligaţiunile de stat britanice vor urca  în 2015.2. 
2. Indicele de risc al obligaţiunilor de întreprinderi s-ar putea mări de două ori
Banca centrală europeană a micşorat atât de mult indicele de randament al obligaţiunilor de întreprindere din Europa, fără a avea un impact puternic asupra creşterii economice, prin urmare este posibil ca direcţia să se schimbe către mărirea dobânzilor. Probabil creşterea economică se va încetini în continuare, ..
3. Cacaua se va scumpi foarte mult
Cererea mondială a crescut iar preferinţele se îndreaptă spre ciocolata neagră. În acelaşi timp, în Asia creşte apetitul pentru dolciuri. (În prezent consumatorii chinezi nu mănâncă cecăt 5% din cantitatea de dulciuri cu care se desfată consumatorii din Europa de vest- de pildă, prin urmare se poate presupune că şi consumul chinezilor va creşte). 
70% din producţia mondială de cacao se produce în Africa de vest, în Coasta de Fildeş şi în Ghana. Dar această producţie a scăzut în 2014 ca urmare a epidemiei de Ebola. 
4. Erupţia vulcanului Bardarbunga din Islanda va decima recoltele din Europa de vest, sau poate din întreaga Europă.
Se poate întrevedea că acest vulcan deja activ  va emite nori de bioxid de sulf cu o intensitate fără precedent, modificând condiţiile meteorologice şi ducând la scăderea producţiei de cereala chiar pe plan mondial. Asta va face să se dubleze preţul cerealelor din pricina temerilor ce ar rezulta după erupţie, în timp ce SUA ar face apel la stocurile lor strategice.
Acest vulcan erupe "liniştit" dar fără întrerupere de la sfârşitul lunii august . Cu o deversare de un kilometru cub de lavă, această erupţie nu a fost întrecută până acum decât de erupţia din 1783, când vulcanul ar fi deversat circa 14 kilometri cubi de lavă şi un nor toxic compact ce conţinea dioxid de sulf, care a dus la compromiterea recoltelor din Franţa , ceea ce a contribuit la izbucnirea Revoluţiei franceze ca urmare a înfometării populaţiei!
Dacă erupţia actuală se intensifică, ar putea fi de asemenea urmări grave pentru recolte.
5. Piraţii informatici ar putea face să cadă la bursă acţiunile site urilor de e-comerţ
Piratajul împotriva marilor organizaţii a crescut în ultimii ani, compromiţând de exemplu datele băncii JP Morgan, iar 5 milioane de parole ale conturilor Gmail au apărut pe un site web rusesc.
Se poate presupune că asemenea atacuri sofisticate ar putea să fie susţinute de către unele state, ca represalii împotriva sancţiunilor financiare ale SUA în conflicte geopolitice.
Se poate presupune în acest context că acţiunile Amazon com ar putea scădea mult la bursă.
6. Rusia , care are un mare potenţial economic pe termen lung, ar putea intra în recesiune ca urmare a sancţiunilor economice, a scăderii preţului petrolului cu 25% şi a conflictului din Ucraina.
Rubla a scăzut deja cu 40% faţă de dolar, în anul acesta.
Societăţile ruse trebuie să ramburseze 134 de miliarde de dolari (datorie) între 2014 şi 2015. Lipsa veniturilor din exportul de hidrocarburi , lipsa de acces la finanţare pe pieţele de capital se vor adăuga la asta.
Reiese că Rusia ar avea nevoie de o soluţie diplomatică în Ucraina pentru a-şi relansa economia.
7. Mario Draghi părăseşte BCE.
Deşi mandatul său la preşedinţia Băncii centrale europene nu s-a terminat, recentele tendinţe economice din UE ar impune o schimbare de strategie economică.,

8.  China ar putea devaloriza yuanul cu 20%
China va căuta să atenueze presiunile deflaţioniste actuale, după trei ani consecutivi de scădere a preţurilor de producţie şi de supraproducţie masivă.
Yuanul (moneda chineză( se află la maximul său istoric (dacă se ia în considerare şi inflaţia) , în timp ce yenul japonez este la nivelul cel mai de jos.
Deci în 2015 China va acţiona apăsat ca să-şi devalorizeze moneda , ceea ce ar declanşa o serie de devaluări în Asia şi riscuri de sancţiuni economice şi financiare cu Japonia.
9. Inflaţia ar creşte cu 5% în Japonia
Cele trei direcţii de acţiune ale programului monetar al primului ministru Abe nu au reuşit să ridice semnificativ economia, previziunile pentru 2014/2016 au fost revăzute în scădere .
10. Sectorul imobiliar rezidenţial britanic ar putea scădea puternic. 

joi, 6 noiembrie 2014

Calitatea vieţii

PIB şi alţi indicatori

PIB
Produsul Intern Brut pe cap de locuitor este indicatorul cel mai frecvent folosit pentru a exprima nivelul de trai  al populaţiei unei ţări.
Strâns legată de PIB este puterea de cumpărare a veniturilor realizate din salarii.
Din păcate, orice comparaţie între puterea de cumpărare a veniturilor salariale din ţara noastră cu situaţia din alte ţări europene este descurajantă pentru noi .

 România şi Bulgaria se găsesc pe ultimele locuri din Uniunea Europeană, mult în urma celorlalte state, chiar dacă Uniunea Europeană în întregul ei a suferit efectele crizei economice.
Este de domeniul evidenţei faptul că  la noi  o mare parte a populaţiei este lipsită de condiţii care să-i permită un nivel minim de trai.


Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii de la noi a calculat cheltuielile minime pentru asigurarea triului zilnic  -în România:  asigurarea unui minim de calorii din alimente, fără nici o pretenţie de rafinament culinar, cheltuieli minime pentru îmbrăcăminte (care ar trebui să "ţină" 5 ani, desigur fără nici o pretenţie legată de modă), transport în comun pe o singură rută, spre serviciu, minime cheltuieli pentru igienă, medicamente şi legate de cultură şi minime cheltuieli pentru locuinţă. S-a prevăzut şi un minim de economisire de 10% din venituri.
S-a ajuns astfel la concluzia că la noi , "coşul zilnic" necesita în iulie 2010 cheltuirea a 1310 lei/persoană, adică 301 euro, iar în iulie 2013 a fost nevoie de 1409 lei, echivalând cu 316 euro (la cursul din perioada respectivă).
Aceste cheltuieli minime pentru  sunt numite a fi pentru"asigurarea unui trai decent", dar privind structura lor ne dăm seama că este vorba de fapt despre asigurarea unui nivel minim de supravieţuire.
Nu au fost luate în calcul aici cheltuieli pentru satisfacerea unor plăceri legitime legate de alimentaţie, sau pentru practicarea unui sport, pentru vacanţe, călătorii, mese ocazionale la restaurant, petreceri, spectacole, îmbrăcăminte la modă sau îngrijiri medicale la nivel corespunzător, nici transport cu un autoturis personal, sau măcar abonament pe mai multe linii de transport în comun. Nu s-au luat în calcul cheltuieli la dentist, beneficierea de servicii la coafor, frizer, cosmetică, sau cheltuieli pentru mobilarea locuinţei , pentru zugrăvirea ei sau pentru achiziţia unei locuinţe proprii. Nici cheltuieli legate de viaţa socială, cum ar fi cumpărarea unor cadouri pentru rude sau prieteni ori ajutarea unui semen în nevoie.  Nici cheltuieli pentru educaţie (meditaţii, taxe de studii, computer, documentaţii). 
Toate acestea ar face parte dintr-un trai decent. la nivel european.


Chiar şi în aceste condiţii, în care "coşul zilnic" cuprinde doar cheltuielile minime pentru supravieţuire la oraş, datele statistice arată că salariul minim din România anului 2013 (157,50 PCS-putere de cumpărare standard)  a asigurat doar jumătate din acest necesar
O situaţie asemănătoare se mai găseşte în UE doar în Bulgaria (bulgarii fiind totuşi cu puţin mai în faţa noastră). În celelalte ţări europene, salariul minim asigură cel puţin minimul de trai decent, în ţările cu nivel de trai mai ridicat salariul minim acoperind de peste 4 ori acest minim.
Şi mai mare este discrepanţa dacă se ia în calcul venitul mediu lunar din ţările europene. 
În România şi Bulgaria venitul mediu abia dacă acoperă , depăşind cu puţin acel minim luat în calcul, în timp ce în toate celelalte ţări europene salariul mediu depăşeşte de mai multe ori acest nivel minim, ajungând ca în ţările dezvoltate să fie de 8-14 ori mai mare decât acesta .

În România, cheltuielile pentru hrana zilnică reprezintă 40% din totalul cheltuielilor de consum (pentru că nu mai rămân bani şi pentru alte cheltuieli de acest gen).În alte ţări occidentale, pentru hrană se cheltuieşte abia 10-12% din fondurile alocate cheltuielilor de consum. Pentru că alimentele de bază costă cam tot atât, dar veniturile de acolo sunt mult mai mari, astfel încât mai rămân bani şi pentru alte cheltuieli.



Calitatea vieţii cuprinde însă şi alţi indicatori, în afară de PIB.
Conferinţe internaţionale discută despre factorii care trebuie să fie luaţi în calcul în aprecierea calităţii vieţii.
Pentru că un nivel înalt de producţie nu este un scop în sine, el trebuie să fie corelat cu ceilalţi factori din societate pentru a asigura sentimentul de bunăstare a oamenilor.
Mai mult, creşterea producţiei fără a se ţine seama de considerentele ecologice şi de dezvoltare durabilă devine chiar criminală, pe termen lung.
Creşterea economică bazată pe exploatarea rezervelor limitate duce la o alterare profundă şi ireversivilă a mediului.
În secolul XXI, specialiştii urmăresc şi alţi indicatori specifici ai dezvoltării societăţii, în afară de PIB.
În calculul PIB nu se ţine cont, de exemplu, de modul de repartizare a veniturilor, prin urmare de echitatea sau de inegalitatea socială existente în societate. 
Pentru aprecierea vieţii dintr-o ţară se iau în calcul şi indicele de folosire a forţei de muncă, precum şi condiţiile existente la locul de muncă.
Deosebit de importantă este calitatea realizată în  sectoarele educaţiei şi sănătăţii, nu doar cheltuielile ocazionate de aceste domenii.

Indicatori de satisfacere  a calităţii vieţii

Cercetările interdisciplinare întreprinse pe plan mondial au arătat că există un prag minim de confort al vieţii, mai jos de care lipsurile materiale fac ca oamenii să nu poată fi satisfăcuţi de condiţiile lor de trai.
Peste acest nivel (care a fost de mult atins în ţările europene, cu excepţia României şi a Bulgariei), indicele de satisfacţie de viaţă nu este direct proporţional cu PIB.

Conceptul de prosperitate

Conceptul de prosperitate se defineşte după un dublu registru: cel de a fi (starea de fericire, de mulţumire) şi cel de a avea (succes în afaceri, abundenţă, opulenţă). 
ONU, prin Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) au definit indicatorul de dezvoltare umană (IDH), care are trei componente: PIB, nivelul de educaţie şi speranţa de viaţă. 
Pe lângă ample anchete sociologice, prin care locuitorii au fost chestionaţi asupra valorilor pe care le consideră esenţiale pentru calitatea vieţii (educaţie, locuri de muncă, dreptate şi justiţie, mediu şi cadru de viaţă), au fost căutate exemple şi în alte culturi şi civilizaţii .

Exemplul statului Bhutan

În această ţară s-a dezvoltat conceptul de "fericire naţională brută", ca alternativă pentru PIB.
O ţară mică , având doar 750000 de locuitori a ales să aibă alţi indicatori de calitate a vieţii.
Cu toate că Bhutan are un PIB foarte scăzut (locul 106 din 180 de ţări), el se situează pe locul 8 în clasamentul termenilor de satisfacţie de viaţă.
PIB nu este corelat cu sentimentul de satisfacţie , iar codul legal din 1729 stipulează în această ţară că rolul guvernului este acela de a furniza populaţiei condiţii pentru fericire.
De câteva decenii, acest principiu s-a dezvoltat şi s-a precizat.

Indicele de fericire naţională

Acest indicator este considerat de bază în Bhutan, se calculează pe criterii obiective, începând din anul 2008.
El evaluează condiţiile sociale,mijloacele care ar reuni în cel mai înalt grad condiţiile pentru asigurarea fericirii populaţiei.
Acest indicator furnizează informaţii  pentru stabilirea politicilor economice şi sociale bazate pe noţiunea de fericire societală, construită în urma consultărilor cu populaţia.
Conceptul se bazează pe patru piloni
  • conservarea mediului, 
  • dezvoltarea socio-economică echitabilă şi sustenabilă, 
  • păstrarea şi promovarea culturii şi 
  • buna guvernare. 

Aceşti patru piloni sunt urmăriţi în nouă domenii: satisfacţia psihologică, sănătatea, folosirea timpului, educaţia, diversitatea şi elasticitatea culturală, buna guvernare , vitalitatea comunităţii, diversitatea şi adaptabilitatea ecologică şi standardul de viaţă.

Aceste domenii sunt divizate la rândul lor în 33 de sub indicatori


Ansamblul acestor domenii şi indicatori furnizează o evaluare multidimensională a dezvoltării unei ţări şi poate caracteriza diferite grupe de populaţie. (femeile, tinerii, locuitori din anumite zone).
Pentru fiecare indicator au fost stabilite praguri de suficienţă. Obiectivul politicilor publice este ca toată populaţia să poată atinge aceste praguri
Pentru a creşte valoarea indicatorului global, trebuie să crească condiţiile de fericire ale celor care nu au atins pragul de suficienţă şi asta în domeniile de insuficienţă.

Indicatorul permite astfel definirea cu precizie a politicilor economice şi sociale şi categoriilor de populaţie spre care ele trebuie să fie îndreptate cu precădere.
Bhutan a depus la Naţiunile Unite în decembrie 2013 un raport intitulat "Fericirea: spre o nouă paradigmă de dezvoltare". Acest raport se bazează pe studiile unui grup de 71 de experţi internaţionali.
Urmărirea fericirii tuturor, ca şi respectul pentru limitele de mediu şi pentru toate formele de viaţă constituie baza  şi paradigma dezvoltării.

Indicatorul fericirii naţionale brute nu este decât un exemplu, printre altele.
Numeroşi indicatorii pot să nuanţeze sau chiar să înlocuiască PIB. 
IDH, amprenta ecologică, indicatorul de sănătate socială, (care combină variabile cum ar fi numărul de sinucideri, de delicte, sărăcia, accesul la locuinţe şi altele) sau indicele GINI (care măsoară inegalităţile).
Întrebarea pe care şi-o pun guvernanţii din ţările dezvoltate este cum să asoieze aceşti indicatori , cum să-i pondereze şi mai ales până unde trebuie să se meargă cu ecartul faţă de PIB.

Se disting două concepţii diferite:

- Tendinţa de a traduce elementele sociale şi de mediu în termeni materiali, evaluând de pildă în bani distrugerile aduse mediului, sau luând în calcul şi activităţile domestice sau benevole în contabilitatea naţională. În cadrul acestui concept PIB rămâne ca etalon central, dar se acordă o atenţie suplimentară factorilor umani şi de mediu, în cadrul conceptului de "creştere verde", susţinută de progresl tehnologic. 
- Un curent diferit, care invită la căutarea unei alternative de dezvoltare în care economia este concepută ca un simplu serviciu cu finalitate socială, aceasta la rândul ei fiind limitată de constrângerile de mediu

Schimbarea indicatorilor poate duce la o schimbare socială

Dacă noiii indicatori ar fi supuşi unei dezbateri publice, cetăţeneşti, ei ar putea conduce spre o reflectare în profunzime asupra finalităţilor dezvoltării şi să ducă la schimbarea unei societăţi guvernată actualmente doar de ceea ce este cuantificabil şi rentabil.

Mai ales în condiţiile recesiunii economice, în care populaţia suferă de pe urma măsurilor de austeritate, iar creşterea PIB este penibilă, societatea ar trebui să depăşească obsesia pentru economia de piaţă îndreptându-se spre crearea fericirii şi mulţumirii în condiţiile respectului valorilor umane şi ale ecologiei.

Este ceea ce ne îndeamnă, de exemplu prinţul Charles, care consideră că trebuie să punem accent pe păstrarea mediului şi pe respectul valorilor civilizaţiei ancestrale.

Germenii acestor tendinţe ar putea fi găsiţi în iniţiative cetăţeneşti locale, care să menţină pe prim plan sobrietatea, solidaritatea, convivialitatea. 
În măsura în care acest mod de viaţă se va întări şi se va generaliza, s-ar putea ajunge la o schimbare sistemică. 

Un exemplu

Să ne amintim de felul în care s-au mobilizat moţii, din proprie iniţiativă, dezinteresat şi neprecupeţind nici un efort  pentru găsirea şi salvarea celor care căzuseră cu avionul în Apuseni. Sunt oameni care respectă mediul înconjurător,  comunităţi unite, care păstrează valorile din străbuni. Cum sprijină guvernanţii noştri aceste comunităţi? Dând mână liberă unor societăţi străine să le ia resursele şi să le distrugă mediul? 

Iar resursele şi mediul sunt ale noastre, ale tuturor şi sunt strict necesare urmaşilor noştri!

Este vorba despre viitorul înseşi civilizaţiei noastre, care pare să se îndrepte spre pieire şi necesită o reevaluare profundă pentru a supravieţui.

vineri, 31 octombrie 2014

Contractul de muncă propus de laureatul Nobel pentru economie

Jean Tirole,laureatul Premiul Nobel pentru economie face un apel la reformarea pieţei muncii.


Jean Tirole este preşedintele Şcolii de Ecoomie din Toulouse (TSE) şi a primit premiul decernat de Academia regală de ştiinţe din Suedia pentru lucrările economice asupra regularizării pieţelor.

Este vorba - mai exact - despre "premiul Băcii centrale din Suedia în ştiinţe economice în memoria lui Alfred Nobel"
El este considerat « unul dintre economiştii cei mai influienţi ai epocii noastre».

Acest specialist în economie consideră că sunt lucruri care trebuie să fie schimbate de urgenţă în economia actuală, pentru a « da un viitor copiilor noştri».

El spune că de 30-40 de ani şomajul reprezintă o problemă, iar tinerilor li se propun de cele mai multe ori contracte de muncă pe perioade determinate, deoarece întreprinderilor le e frică să le ofere contracte de muncă pe perioade nedeterminate. Rezută situaţia absurdă în care, din preocuparea de a proteja prea mult pe salariaţi, aceştia nu mai sunt protejaţi deloc. Nu este întâmplător că toată Europa de Sud , care are exact aceleaşi instituţii de piaţă a muncii , are mai mult şomaj decât Europa de Nord, de exemplu Scandinavia, care are un sistem diferit şi care are destul de puţin şomaj.

Încă din 2003, Jean Tirole a propus împreună cu Olivier Blanchard (în prezent economist şef la Fondul monetar internaţional) instituirea unui contract de muncă unic , ce să îlocuiască sistemul de contracte de muncă pe durate determinate şi edeterminate, urmâd a fi adoptată în acelaşi timp şi o creştere progresivă a drepturilor salariale în funcţie de vechime.


marți, 28 octombrie 2014

Din zori şi până-n seară dezvoltăm o ţară

Wow! Un liceu care are laboratoare şi cabinete de limbi străine!

Unde se întâmplă “minunea” asta?  Ni se spune mereu la televizor: la Dej!
Figura e că nu ni s-a spus numai odată, ci ni se spune zilnic, pe spaţiu de reclamă plătită. Se pare că ar trebiu să cădem în admiraţie la auzul acestei veşti.

În naivitatea mea, credeam că în secolul XXI toate liceele ar trebui să aibă laboratoare şi cabinete specializate de studiu. Din păcate, acest lucru nu se întâmplă, la noi. De ce? Ni se spue că nu avem bani. Chiar şi acel liceu – minune, care are laboratoare , a fost realizat cu bani de la Uniunea Europeană. Prin mult-mediatizatul program Regio.

Dar atunci, întreb şi eu: dacă tot ne dă UE bani pentru aşa  ceva , dacă tot am putea avea fonduri substanţiale de la UE, care rămân nefolosite şi se pierd, de ce oare nu s-au făcut proiecte similare pentru toate şcolile din România şi ne-am limitat la moderizarea liceului din Dej?

Dar din ce bani o fi plătită reclama asta? De când se tot dă reclama la televizor, pe toate posturile, cred că s-au adunat sume substanţiale de plată pentru reclame. Cu banii aceia poate se mai puteau amenaja nişte laboratoare , măcar într-un al doilea liceu.

Gânduri asemănătoare îmi vin în minte şi când văd celelalte reclame legate de programul Regio. De când se tot dau la televizor, aproape că le-am învăţat pe dinafară. Nu sunt prea multe proiecte, dar se repetă cu insistenţă.
Se mai pomeneşte de modernizarea unui centru spitalicesc din Târgovişte, în care “doctorii meritau condiţii mai bune”. Dar în celelalte spitale, nu meritau?

Îmi vine în minte spitalul Fundeni, în care fluxurile spre sala de operaţii se intersectează cu fluxurile vizitatorilor , în care în aceeaşi sală de operaţii au loc mai multe operaţii simultan, astfel încât în timp ce un bolnav este deschis pe masă, alături de el apare infirmierul cu targa nesterilă (cu care a traversat holul printre vizitatorii cu haine de stradă şi eventual cizme cu noroi), ca să ia un alt pacient, a cărui operaţie s-a terminat. Dacă mai stai puţin prin holul cu pricina, poţi vedea bunăoară un profesor (medic) ce a ieşit din sala de operaţie ca să se ocupe de studenţi, stă de vorbă cu un cunoscut în palton, dar ţine mâinile în sus pentru că - vezi, Doamne - nu vrea să se murdărească pe mâini, căci se va întoarce să continue operaţia începută! Aşa că îi întinde cunoscutului antebraţul ca să înlocuiască tradiţionala strângere de mână. Intră apoi în sala în care îi va examina pe studenţi, tot cu mâinile în sus, că doar n-o să se spele iar pe mâini, nu?
Desigur, sala de operaţie nu are vestiar cu sală-filtru cu duşuri prin care personalul medical ar trebui să treacă , lăsând halatul de spital şi celelalte ţoale pentru a se îmbrăca dincolo de duş cu îmbrăcăminte sterilă pentru operaţie. Dar ce rost ar mai avea să aibă haine sterile, dacă oricum în sala de operaţii e un du-te vino continuu? Oricum, sala respectivă de operaţii nu mai e sterilă.

Pacienílor li se spune că e normal să aibă febră după operaţíe. Oricum, li se vor administra câte două antibiotice simultan. Dacă febra continuă, se încearcă administrarea altor două antibiotice. Şi tot aşa. Familia pacientului trebuie să fie "pe fază", să alerge să cumpere antibioticele scrise în grabă pe un bileţel nesemnat.   
Clădirea nu respectă nici normele de siguranţă la incendiu – dar ce mai contează?
Cearşafurile sunt o problemă, leucoplastul şi produsele anestezice lipsesc. Unui pacient i se găureşte burta în salon, printre ceilalţi bolnavi, pe un pat fără cearşaf, pe viu, cu o ţeavă care să ajungă în vezica urinară blocată, în faţa cetei de studenţi (unuia dintre ei i se face rău şi iese afară ca să nu leşine)…
O scenă de pe frontul primului război mondial? Nu, o scenă dintr-un spital bucureştean din secolul XXI! Nu au ajuns şi până acolo fondurile Regio? Tocmai auzim la televizor că “pe primul loc se află pacientul”. Poate la Târgovişte?

Reclama continuă…
Din zori şi până-n seară..
Aflăm cu mândrie că la Târgu Lăpuş s-a făcut un „centru de îndrumare”, unde 100 de tineri învaţă să scrie un CV. Dar ce se întâmplă cu acei tineri, ei nu au trecut pe la şcoală? Pentru că, dacă au fost şcolarizaţi, scrierea unui CV nu ar trebui să fie o problemă pentru ei , desigur dacă ar avea ce să scrie acolo , ca pregătire şi ca activitate profesională. Iar dacă nu au fost şcolarizaţi, poate că ar trebui să înveţe mai întâi alte lucruri neapărat necesare. Dar, în fine, tot e bine dacă acei 100 de tineri învaţă măcar ceva, mai bine mai târziu decât niciodată. 
Te cuprinde tristeţea, însă, văzând precaritatea pregătirii acelor tineri.

Ei, dar reclamele ne mai anunţă şi alte realizări.

Un sediu de universitate din Craiova a fost modernizat. Ni se spune că acum "or să se bată din toată ţara pentru un loc, la admitere". De ce? Desigur, pentru că celelalte universităţi nu au sedii corespunzătoare!

Toate sunt realizări singulare. UN centru de zi pentru pensionari (nu centre de zi pentru toţi pensionarii), O pensiune (nu mai multe pensiuni), UN oraş în care pompierii au primit echipament corespunzător pentru intervenţii, UN parc „frumos şi curat”, O fabrică de polistiren, O clădire verde, O promenadă cu fântâni, UN sediu universitar modernizat, UN castel renovat, UN drum spre un lac, monumentul de la Adamclisi care arată „ca nou”....
Dar CELELALTE şcoli, spitale, fabrici, parcuri, castele, drumuri, sedii de universităţi, şi monumente arheologice? Cu ele ce se întâmplă?
Pentru dezvoltarea unei ţări, nu e cam puţin ce ni se spune că s-a făcut?
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Nici o investiţíe în ţara Moţílor.
Observăm că nici din fondurile Regio, ca şi din celelalte tipuri de fonduri europene nimic nu ajunge prin Ţara Moţilor.
Nimic. Nici o făbricuţă , nici un drum nou, nici o clădire verde, nici o şcoală modernizată, nici un sit istoric pus în valoare. Nu care cumva să mai aibă oamenii aceia unde să muncească altundeva decât să fie mână de lucru pentru cei care vor să le arunce munţii în aer.  
Pentru că, altfel, moţii n-ar fi de acord să-şi arunce vatra strămoşească în aer. Pentru că munţii aceia sunt chiar casa lor. Cetatea lor, în care s-au putut apăra în vremuri de restrişte. În care şi-au păstrat comunităţile unite încă din vremile lui Burebista. În care s-a plămădit poporul român. 

luni, 22 iulie 2013

Kate a născut un băieţel

Ducesa de Cambridge, soţia prinţului William, a născut un băieţel, după un travaliu de 14 ore

  S-au făcut numeroase pariuri în Marea Britanie asupra sexului, numelui şi celorlalte detalii legate de bebeluşul aşteptat de Kate şi William. Nu s-a pierdut nici prilejul de a se pune în vânzare numeroase suveniruri, botoşei şi altele, vor urma desigur căni şi alte obiecte decorate cu fotografiile legate de naşterea bebeluşului princiar.